Tăbliţele cerate de la Roşia Montană


Pe lângă aurul pe care este aşezată comuna, Roşia Montană constituie o mare comoară şi nu doar pentru România, ci pentru întreaga Europă, prin existenţa unor documente de o valoare inestimabilă care au fost găsite aici – nişte tăbliţe cerate ce aparţin romanilor.

 De Roşia Montană cu siguranţă a auzit tot românul, comuna este o localitate extrem de importantă de pe teritoriul ţării noastre, se află în judeţul Alba, din Transilvania, în Munţii Apuseni, şi este cunoscută datorită zăcămintelor de aur care se găsesc acolo – cele mai mari de la noi din ţară şi din Europa.

 Roşia Montană reprezintă, de fapt, un reper al existenţei noastre naţionale. Culegerea firicelelor de aur, primul început al mineritului aurifer, datează din zorii preistoriei, din cele două epoci ale fierului, continuând în epoca romană, când atinge apogeul. Primii locuitori ai acestor meleaguri au fost scito-agatârşii şi geto-dacii.

  •  Tripticele: Documentele oficiale ale strămoşilor

Tăbliţele cerate au fost descoperite întâmplător în minele de aur părăsite de la Roşia Montană, cu peste 200 de ani în urmă, şi reprezintă, de fapt, documentele oficiale ale cetăţenilor de rând. La vremea respectivă, actele oficiale erau înscrise pe un suport de lemn peste care se turna ceară.

Cu toate că sunt foarte puţin mediatizate, tăbliţele cerate constituie o pagină de istorie care ne demonstrează, contrar teoriilor spuse, că dacii erau nişte oameni iscusiţi în ale exploatării aurului, pe care ştiau să îl prelucreze.

Tripticele, aşa cum mai sunt tăbliţele cunoscute, sunt scrise în limba greacă şi în limba latină cursivă şi conţin date de ordin juridic, social-economic, condiţii de muncă, de salarizare, precum şi penalităţile pe care le aveau de suportat cei care nu îşi asumau sarcinile în urma unui contract, precum şi informaţii despre realităţile economice, ale sistemului de habitat, viaţa religioasă şi raporturile juridice care guvernau comunitatea minieră de la Roşia Montană. Actele înscrise erau redactate de jurişti de cetăţenie romană.

  •  50 de tăbliţe cerate descoperite, 25 salvate

Din păcate, dintre cele 50 de tăbliţe descoperite la Roşia Montană, doar 25 dintre ele au mai rămas vii şi salvate, întrucât cealaltă jumătate fie a fost distrusă intenţionat sau, poate, doar din nepricepere. Cele 25 de tăbliţe care s-au păstrat se află în momentul de faţă la Muzeul de Istorie din Budapesta, precum şi la Viena şi Berlin.

Primele plăcuţe au fost descoperite în anul 1786, însă una dintre ele a fost distrusă înainte de a fi citită, în timpul procesului de uscare. Astfel, pe cea de-a două tăbliţă descoperită, arheologii au putut să descifreze un mister şi să realizeze valoarea incontestabilă a tripticelor.

Tăbliţa era scrisă în limba greacă şi se referea la un contract de împrumut încheiat în anul 168. Acesta a fost începutul descoperirii valoroase, întrucât în anii ce-au urmat se descoperea o altă tăbliţă cerată, care se refera la decizia de desfiinţare a unei asociaţii formate din 54 de membri care acorda diferite sume de bani drept ajutor de înmormântare.

Şi tot aşa, ani la rând, până în anul 1855, când s-a făcut ultima descoperire,  minele de la Roşia Montană dezvăluiau că sunt un loc important nu doar pentru aurul care zace acolo, ci şi pentru aceste importante documente istorice, adevărate capodopere arheologice.

Istoricii şi toţi cei care le-au studiat sunt de părere că aceste tăbliţe cerate  suntdocumente foarte rare şi de o importanţă enormă, tripticele reprezentând dovada răspândirii limbii latine prisce (adică vulgară) în secolul al II-lea î.Hr. şi, de asemenea, a scrierii cursive în limba latină.

Tripticele demonstrează, totodată, că dacii se înţelegeau foarte bine cu romanii în această limbă latină vulgară. Deşi doar 14 dintre ele sunt partial lizibile, ele reuşesc totuşi să facă lumină asupra unor aspecte controversate ale istoriei daco-romanilor.

Specialiştii spun, de asemenea, că aceste 50 de tăbliţe descoperite de-a lungul anilor nu sunt singurele care au fost ascunse în minele de la Roşia Montană. Se pare că în cele peste 100 de puţuri aurifiere care au fost părăsite pe vremea romanilor, s-ar mai afla foarte multe astfel de tăbliţe cerate şi că ele ar purta mesaje importante ce ar conduce la elucidarea unui mare mister: comunităţile de mineri din Dalmaţia care au fost aduşi de romani, după colonizarea Daciei, pentru exploatarea aurului din zonă.

Una dintre tăbliţe, extrem de importantă, este cea care datează din anul 131 d.Hr. şi înfăţişează un contract încheiat între Dasius Verzonis, dintr-un sat din Dalmaţia, şi Maximus Batonis, contract în care era vândută o fetiţă care se numea Passima, în vârstă de şase ani, pe 265 de dinari.

Tot aici, din frânturile de propoziţii care au rămas încă lizibile, a reieşit denumirea veche a comunei Roşia Montană, din perioada Antichităţii, şi anume Alburnus Maior. Acest fapt demonstrează existenţa de mii de ani a Roşiei Montane şi a activităţii de exploatare a aurului din zonă. Roşia Montană este una dintre cele mai vechi localităţi de pe teroritoriul ţării noastre şi reprezintă o filă din istoria neamului românesc.

Iar aceste tăbliţe cerate, cu o importanţă deosebită, reprezintă actul de naştere a poporului român.

Ecaterina Pop

http://www.financiarul.ro/

Acest articol a fost publicat în Rosia Montana ( istorie). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.