Dicţionar explicativ: Permacultura


Adesea termenul de permacultură este folosit în contextul descrierii practicilor agricole. Astăzi, vom da o definiţie generală a conceptului de permacultură şi a metodelor de utilizare acesteia în viaţa.

Dicţionar explicativ: Permacultura (Partea I)

Deci, Wikipedia spune următoarele:

Permacultura este o existentă stabilă şi echilibrată în mediul înconjurător. Aceasta este un sistem de proiectare pentru crearea habitatelor durabile în jurul omului.

Principiile de permacultură se concentrează asupra proiectării raţionale a sistemelor intensive de dimensiuni mici, eficiente, din punct de vedere al muncii depuse, şi utilizează resursele biologice în loc de combustibili fosili.

Adeptul de permacultură, Patrick Whitefield, a dat o definiţie chiar şi mai succintă:

Permacultura este, în primul rând, un sistem de organizare. Scopul ei este utilizarea capacităţii de organizare a minţii umane întru înlocuirea puterii musculare sau energiei obţinute din combustibilii fosili.

Deci, permacultura, în general este o abordare la crearea aşezărilor umane şi organizaţiile agricole multianuale asemănătoare cu sistemele naturale.

Acest lucru a fost perceput în 1978 de omul de ştiinţă şi silvicultor australian, Bill Molisson: principiile de coexistenţă şi de asigurare reciprocă a comunităţii silvice sunt aplicabile în domeniul agriculturii. De la dânsul şi a început permacultura ca o mişcare.

Mai jos vă oferim materiale din articolul lui Patrick Whitefield „Ce este Permacultura?”

Bazele etice ale permaculturii pot fi reduse la trei puncte principale:

  • Grija pentru Pământ

Grija pentru Pământ poate fi privită ca „egoismul iluminist”, ca o recunoaştere a necesităţii de a proteja Pământul şi toate sistemele sale vii, deoarece de ele depinde dacă vom supravieţui sau nu. Dar la un nivel mai înalt persistă o înţelegere că Pământul este un organism integru viu, şi noi, oamenii, suntem o parte integrantă a lui, la fel ca şi toate plantele şi animalele, şi că ei au nu mai puţine drepturi la supravieţuire şi prosperitate, decât noi.

Omul de permacultură este mult mai prietenos faţă de Pământ, decât omul, creat de agricultura şi industria modernă. Cu toate acestea, permacultura nu îndeamnă să transformăm lumea în ecosistemul de plante comestibile. Acest lucru nu este adevărat. Cu permacultura putem îmbunătăţi productivitatea solului, astfel încât să utilizăm doar o mică parte din el, lăsând partea cea mai mare intactă.

  • Grija pentru om

Grija pentru om este la fel de importantă ca şi grija pentru Pământ. În trecut, au existat comunităţi umane, care au fost în măsură să se auto-asigure pe deplin doar din munca istovitoare a majorităţii oamenilor.

Nu este vorba de o revenire la astfel de comunităţi. Ci de o înlocuire a muncii istovitoare, a utilizării combustibililor fosili cu o organizaţie rezonabilă.

În general, devine din ce în ce mai clar că este mult mai uşor să găsim o soluţie tehnică pentru rezolvarea unei probleme, decât cea umanitară. Avem o idee foarte bună despre cum putem schimba agricultura şi industria noastră pentru ca acestea să devină durabile. Dar ce să facem cu emoţiile umane cele mai simple, cum ar fi frica şi lăcomia, care împiedică progresul real? Susţinătorii permaculturii conştientizează tot mai mult necesitatea de a avea grijă de om, la fel ca şi de Pământ, dacă dorim să reuşim în crearea unui mediu de habitat durabil. Aici totul este important: de la însuşirea capacităţii de a comunica şi a înţelege conlocuitorul până la proiectarea oraşelor care ar satisface nevoile umane.

  • Limitarea consumului

Pământul nostru nu este fără limită si, prin urmare, poftele noastre la fel nu pot fi fără margini. Indiferent de modul în care am procesa materia primă şi am cumpăra produsele „ecologice inofensive”, noi niciodată nu vom putea rezolva această situaţie în societate de consum actuală. În prezent, nu există nici o alegere, decât o reducere drastică a consumului resurselor naturale de neînlocuit.

În economia modernă aproape totul se produce din resursele neregenerabile, de exemplu, produsele alimentare. Resursele regenerabile, cum ar fi lemnul, la nivelul actual de consum sunt folosite mult mai repede, decât pot fi restaurate.

Dacă veţi întreba, ce face ca viaţa merită să fie trăită, majoritatea va răspunde că nu sunt bunurile materiale, dar lucrurile intangibile, cum ar fi dragostea şi prietenia, şi ele nu necesită restricţii! Conştientizarea faptului că resursele planetei nu sunt nelimitate, vă poate ajuta să scăpaţi de lupta neîncetată pentru acumularea averii şi să obţineţi mai mult timp şi energie pentru lucruri cu adevărat importante.

Permacultura aplicată

Ideea de permacultură nu este nouă. În multe părţi ale lumii, există oamenii (de exemplu, populaţia din Kerala, sudul Indiei, sau oamenii chagga în Tanzania), care cresc grădini similare după structură cu pădurile naturale. Copaci, viţa de vie, arbuşti, ierburi şi legume cresc împreună, unele culturi deasupra celorlalte, ca şi în pădure. Această structură, numită în permacultură stratificare, permite grădinilor să fie mult mai productive decât livezile şi grădinile cultivate a parte, deoarece mai multe culturi sunt cultivate simultan în acelaşi loc. Aceste grădini oferă oamenilor toate alimentele necesare, majoritatea medicamentelor şi fibrelor vegetale, precum şi o posibilitate de a vinde ceva, şi totul puteţi obţine pe un teren de pământ relativ mic.

Oraşele productive

În oraş sunt puţine oportunităţi pentru a creşte alimente, dar anume acest lucru trebuie să facem dacă dorim ca o parte de viaţă urbană să continue, atunci când energia ieftină de azi va deveni foarte scumpă. O cantitate mare de energie se cheltuie doar pentru a transporta produse în oraş, aşa că trebuie să creştem cât mai multe alimente acolo, unde trăim.

Posibilităţile parcurilor sunt evidente. Într-o perioadă oricare copacii pur decorativi pot fi înlocuite cu pomii fructiferi şi nuci, care vor aduce un beneficiu dublu: şi produse alimentare, şi zona de recreare. Fermele urbane şi terenurile rezervate pentru grădini arată, de asemenea, că oraşul poate produce de sine stătător alimente consumate. Restul de peisaj urban nu arată la fel de promiţător, până când noi nu-l vom examina în trei dimensiuni: putem creşte pomii fructiferi de-a lungul pereţilor, lăsa plantele căţărătoare comestibile deasupra pereţilor şi utiliza activ acoperişurile plate şi balcoane. Astfel se realizează în oraş principiul silvic de stratificare.

Pereţii din partea sudică sunt un loc ideal pentru a creşte pomii fructiferi, în special, piersicii, care sunt dificili pentru cultivare. Există copacii pitici care, în absenţa solului, pot creşte în containere. Cireşe Morello pot fi cultivate de-a lungul pereţilor de nord împreună cu tufe de coacăză şi căpşuni alpine, care vor da o recoltă bună în locuri umbroase. În umbră cresc şi napii, precum şi multe alte plante anuale şi perene. Locurile umbroase pot fi rărite, colorând pereţii în alb şi instalând oglinzi pentru a reflecta lumina soarelui.

În multe zone urbane producerea alimentelor este limitată din cauza poluării aerului. Deşi permacultura susţine că putem face multe şi singuri, individual sau în grupuri mici, această problemă, probabil, poate fi rezolvate cu succes doar la nivelul politic.

Case de locuit

Casa în sine este un sistem energetic important şi din punct de vedere al permaculturii, este în interesul nostru s-o transformăm într-un producător de energie şi nu ,într-un consumator.

Cel mai bun mod de a realiza acest lucru este anexarea pe partea sudică a casei, a unei sere şi dacă nu este posibil, va fi potrivită partea cea mai solară sau chiar, acoperişul. În timpul iernii, aerul cald din seră poate fi transmis în casă, iar vara fluxul de aer cald, care se ridică în sus, poate fi utilizat pentru evacuarea aerului rece din partea de nord a casei. În plus, sera transformă o parte din căldura de prisos, în produse alimentare.

Pentru a îmbunătăţi eficienţa energetică a clădirilor, pot fi utilizate plantele. De exemplu, iedera, care creşte pe partea de nord a casei, ajută la reducerea costurilor de încălzire în timpul iernii, în plus, dacă zidăria este solidă, planta, mai degrabă păstrează pereţii, decât îi distruge. O astfel de utilizare a clădirilor este cunoscută sub numele de biotectură, este un alt mod de a utiliza resursele biologice în loc de cele neregenerabile.

Folosind materialele tradiţionale, trebuie să cunoaştem bine provinienţa lor şi să alegem acele materiale , care sunt utile atît Pământului cît şi oamenilor. Acest lucru înseamnă că trebuie să evităm materialele aşa cum ar fi aluminiu, din cauza valorii energetice înalte, izolarea cu fibră de sticlă, care poate cauza cancerul în rândul muncitorilor expuşi pericolului , precum şi vopselele care conţin dioxid de titan, o substanţă inofensivă, dar producerea ei este foarte toxică. Toate aceste lucruri au o alternativă. De exemplu, există o mulţime de materiale izolante naturale, cum ar fi lâna sau pluta, care pentru tărie, pot fi tratate cu un strat de borax inofensiv.

În oraşe ,ca şi în alte locuri există o mare problemă în alimentaţia cu apă şi canalizare. Dar, aceasta poate fi parţial anihilată, dacă vom folosi mai bine resursele disponibile. În prezent, jgheaburile sunt umplute cu un amestec de apă pluvială, apă „gri” din chiuvete, căzi de baie şi apă „neagră” din toalete.

Pe cînd ,apa de ploaie poate fi folosită pentru consum şi de multe ori este mai curată decât cea din robinet, iar apa „gri” din chiuvete şi căzi de baie poate fi utilizată în toalete şi pentru udarea plantelor. Divizând aceste trei tipuri de apă şi folosind fiecare tip cu cel mai mare beneficiu, putem reduce consumul apei în oraşe aproape de două ori, realizând doar nişte lucrări minore de distribuţie a apei. În zonele rurale, apa de ploaie poate satisface toate nevoile de uz casnic, aşa se procedează în majoritatea fermelor australiene cu o climă mult mai uscată, decât în Marea Britanie.

Apele de scurgere pot fi purificate, prin trecerea lor printr-un sistem de plantări de stuf bine conceput. Stuful şi alte plante acvatice au capacitatea de a absorbi compuşii organici, bacteriile patogene şi chiar anumiţi contaminanţi chimici, cum ar fi metalele. Sistemele de baraje din stuf sunt utilizate pentru a controla atât deşeurile menajere, cât şi cele industriale. Ele ocupă mai puţin spaţiu, decât sistemele convenţionale şi pot fi montate vertical, cu ajutorul unor recipiente de plastic, puse unul peste altul.

Dacă la ideile privind alimentarea, încălzirea şi distribuirea apei vom adăuga producerea energiei, conservarea ei, precum şi reciclarea materiei prime, atunci vom obţine un set aproape complet de condiţii ,pentru a asigura o viaţă normală. Acest lucru, probabil, necesită eforturi mult mai mari, decât poate face o persoană sau o familie, iar poziţia autorităţilor locale şi a organizaţiilor municipale poate varia de la indiferenţă până la ostilitate. Prin urmare, oamenii ar trebui să se unească în teritorii şi să formeze organizaţii pentru a reuşi. Acest lucru se practică în diferite ţări ale Europei şi în întreaga lume.

Agricultură

Permacultura este activ dezvoltată în America de Nord şi Europa de Vest. Principalul motiv la apariţia ei a fost preocuparea populaţiei de folosirea iraţională a surselor de energie non-regenerabile. În ţările dezvoltate, pentru o calorie de alimente produse sunt cheltuite zece calorii de energie. Aplicarea metodelor de agricultură ecologică reduce semnificativ costurile de energie, deoarece îngrăşămintele chimice şi pesticidele necesită mari cheltuieli de energie. Dar, fermele organice tradiţionale utilizează în continuare în mod extensiv utilajele şi transportul, astfel încât energia se consumă mult mai mult decât se produce.

Situaţia este diferită într-o gospodărie ţărănească simplă, în care la fiecare 10 calorii revine una consumată. În acest caz, energia consumată este aproape în întregime întruchipată în lucrările agricole şi creşterea animalelor.

Se pare că este necesar să alegem, între consumul cantităţilor mari de energie şi munca grea. Cu toate acestea, permacultura oferă a treia soluţie a acestei probleme şi anume, crearea unui sistem închis de auto-funcţionare de producere a mărfurilor agricole. Ideile şi abilităţile, care sunt utilizate aici, nu sunt unice. Unele dintre ele sunt metode tradiţionale agricole, în timp ce altele necesită folosirea ştiinţei şi tehnologiei moderne. Acest sistem este cu adevărat unic, deoarece se bazează pe ecosisteme de tip pădure, păşune şi mlaştină. De exemplu, în pădure numai cu utilizarea energiei solare şi a precipitaţiilor creşte un număr mare de plante şi vieţuiesc multe animale. Pentru funcţionarea acestui sistem nu sunt necesare îngrăşămintele şi munca fizică. Dacă vom recrea un sistem similar din plante comestibile şi animale de companie, atunci putem utiliza mai eficient energia şi munca umană. Comunităţile forestiere au o înaltă productivitate şi o auto-suficienţă, anume datorită diversităţii lor. Acest lucru se explică nu numai prin numărul de specii,ci şi relaţiile reciproce utile.

Conform permaculturii, ecosistemele din plantele comestibile pot semăna sau nu, cu pădurea. Dar în cadrul lor întotdeauna există un sistem de relaţii reciproce ,când ceea ce produce o plantă, îi serveşte alteia. Acest lucru este realizat datorită unei organizări bine gândite. Legăturile utile între plante pot fi stabilite, dacă ele sunt sădite corect una faţă de cealaltă. De aceea, permacultura este în primul rând, un sistem de organizare. Scopul ei fiind utilizarea capacităţii de organizare a gîndirii umane, pentru a înlocui puterea musculară sau energia fabricată din combustibilii fosili.Permacultura încearcă să creeze un ecosistem natural şi respinge, de asemenea, utilizarea îngrăşămintelor chimice şi organismelor modificate genetic, îndeplinind principiile de bază ale agriculturii ecologice. Prin urmare, majoritatea fermierilor, implicaţi în permacultură sunt certificaţi în agricultură organică.

http://ecology.md/

Acest articol a fost publicat în AGRICULTURA - PERMACULTURA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.