România este sub asediu


România este sub asediu (I): Pământul

un articol de Valentin Roman

România este sub asediu! Nu cred că spun vreo noutate cu asta, o simțim cu toții zilnic. Pământul nostru este dorit de mii de ani de străini, de la perșii și romanii antici până la turcii și maghiarii de mai târziu. Valuri peste valuri s-au năpustit peste poporul nostru, popor de oameni sedentari, adânc înrădăcinați în glia în care își odihnesc oasele sute de generații de înaintași.

Acum popoarele nu mai sunt subjugate sau asediate neapărat cu forța, pe calea armelor sau prin izolare comercială, ci mai degrabă prin sărăcirea autohtonilor până la pragul în care ajung să-și vândă pământul pe bani de nimic anumitor străini ce așteaptă ca niște hiene la hotare. Strategiile s-au schimbat, inamicul nu mai este vizibil, nu-l mai știi după nume și nu te mai confrunți cu el pe câmpul de bătălie, unde cel mai destoinic în mânuirea spadei câștiga. Acum banii și informația sunt armele ce asigură victoria.fermieri-camp-agricultura-romania

Țara asta nu avea voie să cunoască criza economică, iar locuitorii ei nu aveau voie să fie săraci. Geme pământul de sub noi de resurse, de la fier până la cele mai rare metale, iar la suprafață codrii și apele abundă. Cu toate astea, suntem în criză. Nu sunt economist, nu mă pricep la finanțe și nu am înțeles nici azi definiția termenului “criză economică”. Știu doar că țara mea nu are voie să fie în criză. Pe de altă parte, dacă ne gândim tocmai la aceste resurse, la localizarea geografică a României, la întreg contextul, atunci lucrurile se limpezesc, iar scenariul se clarifica…

 Nu mai vindeți pământul !

Unul dintre efectele invocatei crize a fost și este reprezentat de ieftinirea până la absurd a terenurilor agricole, element a cărui gravitate nu cred că este înțeleasă precum ar trebui. Agriculturoul român, oricum deja discriminat pe piața alimentelor prin faptul că accesul îi este restricționat din considerente pe care nu ni le explică nimeni, a ajuns în punctul în care faptul că deține pământ nu reprezintă nimic. Și decide să-l vândă. Cui? Celor ce au așteptat cuminței la graniță și care acum cumpără compact, zeci și sute de hectare în aceeași localitate.

Așadar, nu avem de-a face cu achiziții individuale, acolo, cât să fie pentru un loc de casă, ci de cumpărări masive de pământ. Oare ce face străinul cu pământul ăsta? Agricultură? Greu de crezut, că agricultura pe aici nu este sutinuta și nu e deloc rentabilă, au avut grijă unii s-o distrugă. Străinul care cumpără are bani, nu este nevoit să sape glia pentru a însămânța porumb, el este dispus să țină terenul la păstrare, să aștepte, că dacă azi a vândut nea Vasile, sigur mâine ajunge și nea Ion la sapă de lemn și-i poate cumpăra și lui terenul pe bani de nimic. Aceeași strategie se aplică și în cazul pășunilor și pădurilor.

agricultura-romaniaPământul mai are și resurse, multe, unele din ele aflate pe aici în cantintati cu multe peste cele disponibile în solul altor țări. E nevoie și de alea, dar nu pentru noi, ci pentru alții, din aceeași categorie a celor ce pândesc momentul oportun pentru a veni cu ofertă de plată. Iar liderii noștri vând sau concesioneaza, de vreo 23 de ani, cam tot ce se poate, fără a se gândi că, în acest ritm, generațiile viitoare de români vor fi văduvițe de șansa de a face din această țară una bogată și respectată în relația cu alte state.

Efectele prezente ale distrugerii agriculturii românești sunt vizibile pentru fiecare dintre noi. În rafturile magazinelor oferta concentrează peste 80% produse străine. Se pare că roșia românească n-are ce caută în compania celei spaniole, de pildă, cu gust fad, arătoasă, dar părând din plastic. Fasolea vine din Egipt, țara care, dintr-o fâșie de pământ fertil care există doar în preajma malurilor Nilului reușește să facă export. Iar exemplele pot continua. Tot un efect prezent este cel al sărăcirii țăranilor și agricultorilor români, a locuitorilor din satele românești care își au vetrele pe unul dintre cele mai fertile soluri din lume. Paradoxal, nu? O fi un întreg plan de distrugere a potențialului nostru agricol? Noi credem deja că da, dar nu strică să mai întrebăm o dată…

Pe termen lung, cu prețurile terenurilor ajunse la un minim îngrijorător, țara va fi cumpărată, bucată cu bucată până într-o zi când românii se vor trezi chiriași în propria lor țara și dependenți de străinii care pozează azi în “investitori”. Nu, nu sunt investitori, sunt coloniști moderni ai lumii, oameni fără de țară și pământ pentru care România este El Dorado, un loc unde autohtonii sunt prea săraci și fără putere pentru a reacționa, iar liderii lor au sufltele vândute demult oricărui alt interes numai celui național nu. Dar despre acești lideri consider că este inutl să discutăm. Atât timp cât ei continuă să conducă destinele țării, asta arată că românii încă nu s-au trezit.

Nu mai vindeți pământul! Voi, cei care aveți terenuri agricole, pășuni, păduri, nu le mai vindeți străinilor! Nu mai acționați în funcție doar de nevoile momentului, ci vedeți imaginea în perspectivă și efectele pe care unele decizii de azi le pot avea asupra copiilor și nepoților voștri.Ei, din pricină unor decizii nerealiste, pot deveni robii, la propriu, ai acelor coloniști moderni, care vin cu bani, cu ignoranță, interesați doar de propria bunăstare, care nu au suflet și care privesc orice individ care nu este de-al lor drept o persoană inferioară.grau romanesc

Nu vă mai vindeți pământurile străinilor. Încercați să le păstrați cât mai mult posibil. Nu le mai puteți apăra cu sabia. Lupta nu se mai da acolo. Sigur că puteți spune că nu-l duc nicăieri. Așa e, nu-l duc însă n-o să-l mai puteți călca și n-o să mai puteți spune că pământul asta “este al vostru”. Degeaba ne batem împotriva regionalizarii. Dacă vor să ne împartă ne vor împarți. Și nu vom putea face nimic, sau mai nimic. Am mai fost despărțiți și tot ne-am reunit. Dacă însă vă veți vinde pământurile atunci o să mai uniți doar o idee, un crez lipsit de conținut. Nu vă mai vindeți pămanturile pentru că nu sunt ale voastre, sunt ale urmașilor voștri. Le-ați luat împrumut de la ei și trebuie să le dați cândva înapoi. Ce-o să mai dați dacă ați vândut pământul și-ați păpat banii ? ” Pamântu nu-i al nost, da noi sântem ai pamântului. Că pamântu ne-o facut oamini, şî pamântu ne-o facut on neam. Cân ne batem gioc de pamânt, ne batem gioc de mama noastă dintăi. Şî de toţ ahăia de l-o muncit şî aparat cu sânje şî sudoare. Şî de oasăle lor care să hodine te miri pe unie. Şî cân îl vindem, ne vindem parinţ şî moş stramoş.”

Cultivați cât puteți, exploatați cât și cum puteți, organizați-vă după modelul obștilor sătești, promovați-vă produsele, luptați cu birocrația, moblizati-vă și spuneți ce vă deranjează, alăturați-vă și altora ce vor să stopeze un fenomen care deja ia amploare și nu cedați presiunilor. Gândiți-vă la cel puțin un singur exemplu, pentru a realiza amploarea acțiunilor acestor coloniști moderni ce ne vânează pământul: recent, niște investitori străini au achizionat aproape 200 de hectare într-o zonă montană a României având ca scop construirea unui întreg orășel. Scopul oficial al investiției: crearea unei stațiuni turistice. Scopul bănuit de noi: crearea unui model de colonie…Dacă ne vindem pământul, curând vom cerși pâinea altora.

România este sub asediu (II): Promovarea non-valorilor

Promovarea non-valorilor a devenit politică mondială, dar ne vom referi în cele ce urmează la România, pentru că aici trăim, aici ne creștem copiii și de la această țară avem speranța într-un viitor mai bun.

De ani buni, promovarea non-valorilor, ca persoane, tendințe sau curente așa-zis artistice s-a transformat, dintr-o chestiune tolerată, într-una ridicată la rang de strategie de marketing, cel puțin atunci când vorbim de trusturile media.
Sub influența acestui fenomen, generațiile tinere sunt pur și simplu supuse unui asediu, unui bombardament psihic continuu, ce are ca scop distrugerea valorilor tradiționale, a elementelor ce definesc acest popor din punct de vedere artistic și cultural.

 ”Personalitățile” contemporane: femeile ușoare, fotbaliștii și maneliștii

Dacă tinerii scriitori, pictori, sculptori sau alte persoane care activează în zona culturii adevărate nu au absolut nicio șansă pentru a deveni cunoscuți sau pentru a-și promova opera, nu același lucru se poate spune despre pleiada întreagă de personaje care țin primele pagini ale tabloidelor sau pentru care canapelele emisiunilor tv de mare audiență sunt al doilea loc de odihnă după cea de acasă. 

Ore întregi privitorului la tv i se transmit informații care nu au absolut nicio finalitate pozitivă în educația să, de la ce ruj folosește pițipoanca X la ce mașină și-a mai cumpărat fotbalistul Y. Evident, unii vor spune că oricine are opțiunea de a schimba canalul pe care este emisă o astfel de informație. Complicat, dacă avem în vedere că cel puțin anumite intervale orare cuprind, indiferent de postul tv ales, aceelasi gen de program.

Problema care apare, în timp, este aceea că, cel puțin la nivelul generației tinere, avalanșa de informații total fără importanță concretă în educația sa, devine singura sursă din care reprezentanții acesteia își selectează temele de discuție.

Mintea tinerilor este abătută de la studiul valorilor reale, ea devenind, involuntar, preocupată doar de elementele care o “inundă” permanent pe canalele care solicită simțurile principale ale fiecărei persoane: văzul și auzul.

Dragi români, nu maneaua este cântul nostru tradional, ci melodiile cântului popular. Muzica populară are și cântece de petrecere și de tristețe și de inimă albastră. Maneaua este o formă clară de subcultură, expresie a unui grup de oameni care vă afișează ostentativ mașinile, ceasurile, lanțurile de aur și casele lor.

De asemenea, nu toate femeile ce se perindă pe la tv trebuie considerate drept etalon de tinerele domnișoare ale României. Unicul ‘talent’ al multora dintre ele este doar acela că schimbă cu o viteză extraordinară paturile bărbaților potenți financiar. Achiziția unui nou ruj de către acestea sau știrea că fie una a slăbit 30 de grame, fie alta este în certuri cu o altă persoană de aceleași îndoielnice caracteristici morale, nu trebuie să reprezinte informații importante, nu sunt elemente care va pot ajuta în dezvoltarea psihică.

Citiți! Bibliotecile și internetul oferă resurse nelimitate pentru dezvoltarea culturală a fiecărei persoane. Promovați valorile românești! Încă mai există expoziții de pictură, lansări de cărți, spectacole de muzică populară, muzee deschise etc. Răspândiți informația! Orice element valoros, cultural și artistic, trebuie promovat, atât în spațiul intim, al familiei și prietenilor, cât și în cel public. Întrebați! Părinții, bunicii, rudele mai în vârstă, oricare dintre aceste persoane va poate ajută să vă deconectați de la avalanșa informațională inutilă căreia îi sunteți supuși.

 Care este scopul campaniei de distrugere a valorilor

Avem de-a face cu aceleași grupuri de interese ce doresc ca poporul român să fie ținut în beznă, ca atenția sa să fie abătută spre lucruri superficiale, lipsite de substanță, astfel încât, în decursul a câteva generații, el să nu mai fie capabil să reacționeze la încercările de ocupare și acaparare a resurselor țării. 

Un popor lipsit de un set de valori solide, pozitive, care să-i confere încredere, consistență în acțiuni și în atitudini, își va alege prost liderii, doar după criteriul unui populism hrănit cu vorbe goale și va asista neputincios cum devine subjugat în propria țară.

Pe termen lung, efectele vor fi devastatoare. Suntem răspunzători de ce lăsăm moștenire celor ce vin după noi!

P.S.: În mod normal, ne ilustrăm articolele cu fotografii care au legătură directă cu elementele aduse în discuție. De data aceasta, vom proceda invers și vom folosi ilustrații care suprind elemente ale românismului, autentice, antagonice non-valorilor.

România este sub asediu (III): DISTRUGEREA ISTORIEI

„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le șterge memoria. Le distrugi cărțile, cultura, istoria și altcineva le scrie alte cărți, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este și ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita și mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.” (Milan Hubl, istoric ceh)

Pentru a subjuga un popor și a îl ține sub ascultare, este absolut necesar să-i ascunzi istoria, mai ales acele părți ale ei care îi conferă respectivului popor drepturi pe pământul și asupra resurselor din subsol sau de la suprafață. Astfel, un neam căruia i se taie sau i șubrezesc rădăcinile devine docil și tolerant în fața exploatării de orice fel.

În cazul României și românilor, atacul asupra istoriei se dovedește a fi de o violență rar întâlnită. Deja, în prezent, atacatorii nici măcar nu se mai sinchisesc să-și acopere cât de cât stratagemele, le expun în mod direct, sunt vizibile.

Dușmanii sunt, evident, aceeași care urmăresc pământul și resursele, numai că, pentru a reuși acest lucru au nevoie de oameni infiltrați peste tot.

Dacă vorbim de istorie, atunci vorbim de oameni puși prin instituții ce ar trebui să protejeze și să promoveze moștenirea noastră istorică, vorbim de unii istorici și arheologi, de unii politicieni sau așa-ziși activiști ai democrației care mai mult încearcă să îngroape țara decât s-o scoată la liman.

Cu buldozerul prin istoria milenară

Nu voi relua aici descrierea în amănunt a abuzurilor fără precedent asupra istoriei noastre, abuzuri recente, de pildă din 2012, atunci când, pe un tronson al viitoarei autostrăzi Sibiu-Orăștie, situri de o importanță colosală, nu doar în contextul național, dar și în cel internațional, au fost pur și simplu asfaltate. Sibot, Tartaria și Turdas reprezintă doar cele mai cunoscute exemple de locații în care urme milenare de cultură materială autohtonă au fost distruse.

Situl arheologic Şibot înainte de a fi distrus de buldozere

Vina o poartă toți cei implicați: arheologii care au emis avizele de descărcare arheologică, reprezentanții Companiei de Drumuri și Autostrăzi, precum și constructorul. De-a valma, urme geto-dace, romane, dar și neolitice, au fost spulberate de avântul suspect cu care s-a dorit finalizarea acelui tronson. Avem, e drept, nevoie de infrastructură, dar nu cu acest preț. Nu cu prețul istoriei însăși.

În timp ce chiar la graniță noastră vecinii bulgari alocă fonduri însemnate pentru cercetare și protejare a patrimoniului imobil, doar-doar și-or stabili și ei o conexiune cu antichitatea tracă, ai noștri “bravi” istorici și cercetători (cel puțin mare parte dinre ei) nu s-au sinchisit să se opună măcar verbal, public, imporiva acestor distrugeri. Cu stupoare am citit mesajul unei doamne arheolog care îmi spunea că, de pildă, situl de la Sibot, “nu era așa important pentru a fi lăsat intact”.

Ba era, doamnă arheolog, avea toate avantajele pentru a deveni un însemnat loc pe harta turistică a României, fiind în proximitatea unui drum național, fiind un sit complex, cu urme de constructi diverse, de la terme la temple și locuințe civile. Putea, de asemenea, fi folosit că șantier școală pentru studenții de la istorie. Autostrada îl putea ocoli sau “sări”, printr-un pod. Soluții tehnice existau, dar nu s-a vrut.

Din acest motiv îmi permit să acuz arheologii de acolo de rea-voința și complicitate la distrugerea acelor situri. Nu este deloc normal ca deciziile cu privire la ce are voie și ce nu să păstreze un popor ca obiecte de patrimoniu imobil să aparțină unui grup restrâns de persoane care, așa cum o arată faptele, acționează numai și numai distructiv.

Vestigii unice în Europa, lăsate în paragină

Nu mi-ar fi de ajuns un singur articol pentru a enumera vestigiile de pe teritoriul României lăsate într-o stare deplorabilă, ignorate, cercetate superficial sau haotic. Este de ajuns să faceți o vizită la Argedava (Popești), la o aruncătură de băț de București, la Ziridava (Pecica), lângă Arad pentru a vedea cum cetăți și așezări geto-dace, cu o vechime ce depășește 2.000 de ani, sunt ori pășuni comunale ori groapă de gunoi a satului. La Pecica am cules eu însumi oseminte antice, lăsate în mod barbar la suprafața și le-am reînhumat.

Astfel de situri arheologice ar reprezenta, pentru alte țări, descoperiri remarcabile, ar fi îngrijite, cercetate în amănunt și apoi incluse în circuite turistice. Oamenii vor să vadă, la față locului, in situ, parțial sau, unde nu se poate, măcar reconstruit, un bordei antic, un loc de cult, o amforă sau vas pentru cereale, o reconstituire a unui cuptor sau a unui atelier de fierărie.

Cum se da cultura pe mâna personajelor anti-românești

În urmă cu ceva vreme am scris un articol în care arătam în ce mod domnul Kelemen Hunor, în timpul mandatului său de ministru al Culturii, a decis să aloce fondurile instituției pe parte de investiții în obiective de patrimoniu (articolul complet AICI). Listele, care sunt publice și pot fi verificate de către oricine, sunt mai mult decât evidente.

Concret, obiective de importanță majoră ale istoriei noastre, precum Cetatea de Scaun a Sucevei sau Cetatea Domnească de la Curtea e Argeș, nu primeau, din banii ministerului, bani strânși de la noi, românii, niciun leu, în timp ce sute de biserici și clădiri din zonele locuite în majoritate de maghiari erau blagoslovite cu sute de mii sau milioane de lei. În mod cert, orice obiectiv de patrimoniu de pe teritoriul României trebuie protejat, indiferent că este geto-dacic, roman, creație a sașilor sau secuilor etc, însă modul în care domnul Hunor a ales să distribuie acele fonduri este unul mai mult decât discriminatoriu la adresa românilor și românismului.

Unde au fost domnii istorici și arheologi când s-a constituit acea listă de investiții? De ce nu au reacționat public? Probabil erau prea ocupați să arunce cu noroi mișcarea dacistă, a cărei reprezentanți suntem și noi, mișcare pe care distinșii domni și doamne de o “înaltă” ținută morală o consideră că fiind adevăratul dușman al istoriei naționale.

Prin Tărtăria va trece o autostradă…

Nu, doamnelor și domnilor, adevărații dușmani sunt aceia dintre dumneavoastră care TAC și stau cu mâinile în sân când vestigiile sunt fie distruse, fie lăsate în paragină. Cineva, tot din lumea istoricilor, îmi spunea că “ce vrei, dom’ne, să facem? nu ne putem pune contra celor ce conduc instituțiile de cultură, că dacă am face-o nu mai avem acces la catedre, pe șantiere etc”.

Prin urmare, ni se recunoaște direct că pasiunea și profesionalismul sunt, de multe ori, lăsate în plan secund, întâietate având direcția stabilită de la “centru”. Păi atunci, doamnelor și domnilor, apucați-va de altă meserie, deoarece, prin lașitatea voastră, afectați destinul a milioane de români și al urmașilor lor. Sau strângeți rândurile și urlați cu o voce unică împotriva abuzurilor și distrugerilor, că doar nu v-or concedia pe toți. Ia vedeți, se poate?  Dacă veți face asta, vă vom sprijini și veți câștiga respectul și apecierea tuturor oamenilor de bine. Altfel vă faceți în continuare părtași la tot procesul acesta distructiv. Noroc că mai există, totuși, și unii istorici și arheologi cinstiți, dedicați si profesioniști care mai contrabalansează, atât cât pot și ei, lașitatea voastră.

Detalii complete despre cum împărţea Klemen Hunor banii Ministerului CulturiiAICI

Dar, dacă vorbim de zona de cultură, lucrurile nu se opresc aici. Recent, studenți ai Facultății de Istorie din București îmi povesteau cum, în bibliografia lor de studiu, sunt incluse cărți ale unor autori maghiari, unii dintre ei susținând că poporul nostru s-a format pe alte meleaguri și ar fi migrat aici prin Evul Mediu.

Evident, dacă vrei să treci examenul, trebuie să înveți aceste lucruri. Aceiași studenți îmi mai relatau cum, încă de pe la primele cursuri, unii profeosri le-au spus clar: “uitați de daci!”. Toate astea se întamplă în timp ce din manualele de liceu a fost pur și simplu scos orice element ce ține de străvechimea și antichitatea noastră, istoria acestor meleaguri începând din 106….

O altă metodă aplicată de cei ce ne falsifica sau ascund istoria este aceea prin care sunt ignorate momente și fapte din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat care nu convin anumitor interese. De pildă, ștergerea numelui Budapeste din lista orașelor eliberate de armata română prezentă pe interiorul Arcului de Triumf din București. Nici astăzi nu am aflat cine a decis înlăturarea acestui nume și de ce nu se resculpteaza la locul său.

Ce riscăm?

TOTUL! Simplu și direct.Riscăm TOTUL! După cum decurg lucrurile, în câteva zeci de ani sau poate chiar mai devreme nu vom mai avea ce să cercetăm sau să protejăm nici dacă am vrea. Scenariul ăsta va servi de minune drept argument al celor ce ne pândesc pământul și resursele, care, la acel moment, vor putea să ne spună senini: “Nu aveți nicio conexiune cu antichitatea, nu aveți dreptul primordal pe acest pământ”.

Și degeaba s-or da peste cap urmașii noștrii, cel puțin aceia care vor afla de la noi, cei de azi, care încă mai avem acces la situri, vestigii, informații, să le demonstreze străinilor că nu au dreptate, pentru că nu vor mai avea cu ce să demonstreze, nu va mai există nimic care să ne susțină drepturile aici.

Nu vom mai avea rădăcini materiale, ci doar povești și legende, amintiri ale bătrânilor ce au mai apucat să vadă un murus dacicus, un val de pământ neolitic, un vas de Cucuteni sau o necropolă din epocă fierului. Pierderea rădăcinilor va crea dezorientare, poporul va deveni și mai supus decât este în prezent pentru că-și va pierde și dramul de drept istoric pe care încă îl mai are și-l poate invoca. AȘADAR, ATENTIE!!!

http://valentinro.blogspot.ro/

Acest articol a fost publicat în ROMANIA (distrusa). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.