Accesoriile manipulării


Acum, dacă tot am trecut în revistă modurile în care riscăm să fim manipulaţi, am să vă prezint accesoriile manipulării, accesorii fără de care disimularea, influenţarea, negocierea, persuasiunea şi manipularea ar fi imposibile.

Accesoriile verbale.

Este vorba despre aranjarea cuvintelor în aşa fel încât acestea să dea curs viselor celor care urmează să asculte discursul respectiv, dar şi despre lupta cu cuvintele (logomachia).

Pentru ca victimele unui discurs să îşi vadă visele îndeplinite prin intermediul a ceea ce aud este necesar, cel mai adesea, de “cuvinte imagine”, cuvinte care seduc. Un exemplu ar fi acela al sloganului folosit de Traian Basescu în cadrul campaniei sale electorale din 2004: “Să trăiţi bine!”, slogan care i-a făcut pe mulţi să vadă în alegerea lui Basescu un trai mai bun.

Logomachia, sau lupta cu cuvintele, a fost folosită mai ales în perioada 1990-2000 din România, când cei care căutau să lupte impotriva libertinismului total erau automat catalogaţi ca securişti sau comunişti, uneori chiar de către foşti membrii PCR. Practic, logomachia recurge la impact non-intelectual şi pătrunde la nivel iraţional (iată de ce avem mulţi “intelectuali” care se lasă pradă unor idei preconcepute). Cele mai folosite sintagme de satanizare a celor incomozi sunt:

1. „a abuza” (Verbul „a abuza”este folosit atunci când un om îşi face prea bine treaba şi incomodează un grup infracţional susţinut undeva la vârf. De asemenea, se mai foloseşte şi împotriva forţelor de ordine – niciodată împotriva forţelor subversive);

2. „vănătoare de vrăjitoare” (Sintagma este folosită atunci când cineva vrea să divulge ceva şi se doreşte inchiderea gurii respectivului precum şi dezorientarea celor direct interesaţi prin ridiculizarea văditorului);

3. „duşman al poporului” (Sintagmă folosită mai ales de sistemele totalitare, dar şi de către cele democratice cu formula “duşman al democraţiei” sau “pericol terorist” – deci, duşman al nostru al tururor);

4. „naţionalist” şi „extremist” (Sintagme folosite atunci când un partid politic luptă pentru suveranitatea statului său. De regulă, un astfel de partid este catalogat ca naţionalist şi deci extremist, ba chiar rasist. Atenţie mare: termenii se contrazic deoarece o naţiune este formată din mai multe etnii, deci: un naţionalist nu este neapărat şi un rasist!);

5. „extremă dreapta” (oricine e mai la dreapta decât cel care acuză);

6. „fascist” (Termenul este o insultă care, din păcate, o dată spusă nu mai trebuie demonstrată, având un impact dezinformativ colosal);

7. „pericol primar” (Termenul era aplicat în trecut, în vestul Europei, mai ales împotriva comuniştilor. Astăzi, termenul, este folosit pentru a-i face pe oameni să creadă propaganda cu lupta antiteroristă, propagandă care caută să răpună mai multe libertăţi prin introducerea biocipurilor şi a supravegherii telefoanelor mobile şi a internetului);

8. „revizionist” (o insultă pe cât de eficace pe atât de vagă);

9. „fără acte” (insultă adusă unui om care nu îşi poate dovedi priceperea prin acte);

10. „terorist” (Insultă adusă împotriva oricărei persoane care foloseşte forţa şi care nu este de partea celui care acuză);

11 „nu te atinge de omul meu” (sau de membrul meu de familie – cazul lui Băescu, ieşit în apărarea “femeilor” sale)…

Accesoriile auditive. Accesoriile auditive sunt de regulă de natură subliminală şi nedetectabile cu urechea. În acest scop se folosesc: frecvenţa modulară, frecvenţe foarte joase (14-20 cicli pe secundă), frecvenţe înalte (17000-20000 cicli pe secundă), sunete cu viteze variabile (auzibile doar cu ajutorul unor aparate speciale) şi mesajul înregistrat invers. Ultimile două influenţează clandestin conştiinţa.

Obiectivitatea aparentă. Obiectivitatea aparentă trece prin cenzura deliberată şi ajunge pănă la autocenzura instinctivă. Acest lucru are loc în urma faptului că se programează în mod deliberat selecţia pe care auditoriul va fi deliberat să o opereze în cadrul seriei de informaţii care îi sunt transmise zilnic, din moment ce n-ar putea să reţină totul. (vezi tratarea de către presă a subiectului atentatelor din 11.09.2001, când s-a prezentat o singură teorie, nemaipunându-se şi întrebări cum ar fi: “de ce s-a dărâmat şi clădirea WTC 7, clădire care nu a fost lovită de nici un avion?”, “De ce urmele avionului prăbuşit la Pentagon au fost inexistente?” , “Unde este metalul topit de către focul de la WTC?” etc, întrebări care au fost ignorate, punându-se accent pe durerea familiilor îndoleiate în urma acestui atentat).

Imaginea.

Aşa cum am mai spus, dacă vezi un copil plin de sânge eşti mai influenţat decât dacă citeşti o astfel de ştire. Practic, imaginea nu trece prin filtrul creerului, putându-ne manipula mai uşor sentimentele. Pentru majoritatea oamenilor o fotografie sau un clip sunt la fel de incontestabile ca şi realitatea văzută în faţă.

Imaginea se pretează la toate tipurile de manipulări, putând fi usor modificată “lucrându-se”, de exemplu, încadrarea sau unghiul de filmare… De asemenea, imaginea nu trebuie să facă neapărat parte din context. Ex: în timpul războiului din Iugoslavia, în 1993, apăruse prin unele publicaţii o ştire cu fotografia unui pod, ştire care suna cam aşa: „Punct strategic de eliminat pentru sârbi”, podul fiind prezentat ca o splendoare a patrimoniului arhitectural şi istoric al oraşului Vukovar. Ori, ştirea era falsă: în Vukovar nu exista nici un pod, podul din fotografie era din oraşul Mostar, iar podul respectiv (din Mostar) fusese distrus de către croaţi…

Animaţia. Animaţia este folosită pentru a îndrepta ochii privitorilor unde vrea cel care creează manipularea. Animaţia, fiind uşor de perceput şi reprodus, deviune subiect de conversaţie în rândul foarte multor oameni.

Reportajul. Majoritatea reportajelor nu aduc nici un fel de informaţie utilă pentru că:

au un format ca timp foarte scurt (120 sec.), comentariul de specialitate(50 sec), evenimentul extern (75-80 sec.). Cu alte cuvinte, orice informaţie care necesită mai mult de 120 de sec. nu poate fi prezentată la ştiri.

bursa imaginilor. Aşa cum am mai spus, majoritatea posturilor TV îşi iau imaginile şi înregistrările video de pe bursele de imagine unde se vând calupuri cu sute de minute de imagine fiecare, calupuri care nu sunt total verificate şi nu sunt semnate. Astefel, din lene şi din cauza gustului pentru senzaţional, mai toate reţelele ajung să difuzeze cam aceleaşi imagini.

Războiul informaţiilor. Acest război se bazeaza pe axioma: “Tu ştii, el nu ştie, deci el ştie prost”. Mijloacele războiului informaţional sunt:

  1. acuzaţia de atrocităţiAm să vă mai dau un exemplu din timpul războiului din Iugoslavia. Pe atunci se vehicula intens cum că pe 27 mai 1992 (în faţa unei brutării), pe 5 februarie 1994 şi 25 august 1995 (într-o piaţă comercială), armata sârbă ar fi bombardat populaţia civilă musulmană de la Sarajevo, pierderile fiind considerabile. Nu a contat nici o clipă faptul că testele balistice arătau că bombardarea era o pistă falsă deoarece nu existau gropi în formă de pâlnie, aşa cum creează întotdeauna obuzele de mortiere. De asemenea majoritatea victimelor nu aveau răni la cap si la piept (răni specifice exploziilor de obuz) ci aveau răni doar în părţile inferioare ale corpului(răni specifice unor bombe cu explozie la sol). Observatorii ONU care au anchetat ultimul incident erau de părere că bombele puse împotriva populaţiei civile majoritar musulmană erau puse de fapt de către musulmani…
  2. dilatarea hiperbolică a mizelor (vezi modificarea circumstanţelor din primul capitol sau motivările care vor să ne convingă de necesitatea introducerii biocipurilor);
  3. satanizarea sau dezumanizarea adversarului (vezi insultele din primul capitol);
  4. polarizarea (cine nu e cu noi e împotriva noastră);
  5. invocarea unei acţiuni divine (Dumnezeu ocroteşte America);
  6. metapropaganda (discreditarea propagandei adverse).

 

Acest articol a fost publicat în VIATA LIBERA(manipulare). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.