Reguli pentru alţii


Un răspuns simplu, direct, la întrebarea de ce totul este anapoda în România îl dau logica şi modul de aplicare a legilor actuale. Nu mai este niciun motiv de a crede că aceste legi nu sunt adaptate pentru cei exteriori mediului politic, înalt infracţional. Altfel nu se explică cum mari infracţiuni sunt trecute cu vederea, justiţia insistând asupra faptelor fără semnificaţie majoră, favorizând situaţii care menţin ţara în colaps. Justiţia a devenit prin tot sistemul său prima afacere internă a ţării. Generarea nedreptăţilor a dus la o piaţă a derutei publice fără precedent, care ar putea fi listată la bursa internaţională.

Guvernele României şi legislaturile parlamentare n-au dovedit că ar avea vreo legătură cu democraţia. Pentru că nu au avut şi nu au drept obiectiv interesul public general. Singurele preocupări reale au fost achiziţiile de platoşe pentru intervenţii în forţă, căpătuirea clientelei şi aparatului guvernamental. S-a creat o clasă infracţională de stăpâni care se arată a fi de nedezdruncinat, indiferent de căile de atac. Românii stau sub o clasă politică lipsită de orice rafinament, calitate morală sau responsabilitate a reprezentării. Lucrurile au luat-o într-o direcţie incontrolabilă, suprapunându-se pe nu puţinele deficienţe funcţionale ale UE, acestea începând să fie corelate şi cu impostura de la Bucureşti. Sunt, totuşi, capitole separate spre care vor trebui îndreptate competenţe critice diferite, neiertătoare. Acest amestec sub semnul euroscepticismului întreţine antireformismul, tot mai acentuat. Atitudinile justificate la adresa unor politicii externe precum a Germaniei, a Franţei, în raport cu proiectul european, nu pot face parte, deocamdată, din eludarea toxicului climat intern românesc. Politicienii români sunt foarte departe de Europa, aşa cum infractorii români se află în raport cu oamenii oneşti. Această situaţie este mult mai gravă decât în cazul altor ţări, ea fiind vizibilă în mersul economiei şi al moralei publice.

Imunitatea oamenilor politici este principala cale spre corupţie, constituind adevărate reţele subterane greu de blocat. Acest fapt este unanim recunoscut, dar unanim acceptat. Aceast mediu politic profund afectat de filosofia subminării societăţii şi a semenilor are deja baze teoretice, academice, diverse titularizări. România se află, în esenţa sa politică, nu departe de ţările din lumea a treia, în spiritul cărora îşi proiectează viitorul. Omul politic este protejat de o misie care nu are legătură cu cei care votează. Sub ţesătura juridico-teoretică, el şi-a construit o dezinvoltură separându-l iremediabil de societate, fără şanse sau obligaţia de recuperare civică. Averile uriaşe îl fac imun la orice impact al unei posibile legislaţii restrictive. România a ajuns la dispoziţia criminalităţii organizate, peste tot. Nu este localitate în care sistemul mafiot să nu funcţioneze, mita fiind factorul principal care duce la luarea deciziilor. Nimic nu se rezolvă în timp real fără presiunea incriminantă a cumpărării bunăvoinţei.

Justiţia românească nu funcţionează din motive simple, foarte simple. Îndepărtarea ei tot mai sofisticată de decizie, cu cât probatoriile devin de o evidenţă teribilă. Aura intimidantă a marilor infracţiuni a înlocuit orice standarde ale minimei corectitudini. Scoaterea din acest angrenaj a câte unei rotiţe nu înseamnă decât înlocuirea prin alta. Sistemul în sine funcţionează după regulile pe care le acuză din pură demagogie. Încercarea lui Adrian Năstase de a fi deasupra Statului a venit instinctiv, el însuşi fiind preparat în acest sens. O altă orientare i-ar fi depăşit logica. Aproape toate instituţiile publice ale României de astăzi sunt contra intereselor cetăţeneşti vitale.

Statul român a ajuns o pradă. Când pentru unii, când pentru alţii. Alternanţa la putere este o îndepărtare e Justiţie. Electoratul este o simplă masă de manevră la dispoziţia unor infractori în toată regula. Acest adevăr a ajuns să fie trăit în viaţa de fiecare zi. Pe stradă, în instituţii, în relaţiile publice s-a instalat o lume fără legătură cu firma pentru care ar trebui să lucreze. Există o poluare şi o agresivitate care au depăşit orice cod de avarie. Legea o fac şi o aplică unii care încalcă drepturile elementare. Majoritatea funcţionarilor actuali se „află-n treabă”. N-au nici competenţă, nici empatie pentru problematica din fişa postului. Este suficient să vezi intrările în România, de la Giurgiu sau Nădlac, şi te lămureşri pe mâna cui se află România. S-a intrat în vid, orice măsură de rezistenţă publică nu mai are efect. Lehamitea, disperarea nu au ce căuta în spaţiul public, în abordarea acestuia. Revoltele nu pot servi decât unei noi anarhii. Respingerea actualei stări de lucruri la nivel individual, blocarea prin Justiţie a tuturor abuzurilor rămân o soluţie. România devine pe zi ce trece proprietatea unora, exclusiv. S-a ajuns în punctul în care va avea, probabil, loc o implozie de care se vorbeşte de multă vreme. Nu mai este posibilă nicio detensionare pentru că totul se află într-o direcţie fatală. Imunitatea omului politic face din justiţie o prosteală publică, blocând până şi rezolvarea celor mai banale cazuri. De la hoţii din autobuze la omul politic român, s-a instituit un flux de legalitate şi abuzare ducând în derizoriu orice iniţiative şi reforme.

O întreagă ţară plăteşte biruri pentru funcţionarea unui sistem mafiot!

http://www.cotidianul.ro/

Acest articol a fost publicat în ROMANIA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.