Armata pe mana cui ?


Armata pe mana cui ? Partea I – activii

Spuneam acuma ceva timp că armata nu mai are bani nici să îşi înmormânteze morţii. Nu era o figură de stil, la Oradea un colonel în rezervă a fost privat de onorurile complete din cauza lipsei cartuşelor de manevră necesare salvelor regulamentare. În aceeaşi perioadă a explodat şi “marea realizare”, Carta Albă a Apărării,   a guvernelor de după 89, dar în special de când la conducerea armatei s-a aflat domnul Oprea, aducerea nivelului operativ al armatei sub 40%. Că Oprea a fost ofiţer de logistică dar se declară jurist aproape că nu mai contează, şi aşa logistica armatei a încăput pe mâinile pricepute ale amicului Zisu un alt general promovat pe baza serviciilor, că doar provine şi el din servicii nu? O nouă ştire apărută cu ocazia noilor numiri în fruntea categoriilor de forţe m-a făcut să  tresar. Se spune că domnul Zisu, cel care domină tot ce ţine de înzestrare şi dotare în armată, ar fi propozabil pentru funcţia de locţiitor al şefului SMG pentru a fi pregătit pentru a-i lua locul motanului Dănilă, pupila prezidenţială, la şefia SMG. Nu ştiu cât de adevărat este, nu ştiu cât de mult şi-ar dori Zisu această funcţie, pentru că domnia sa doreşte să prindă funcţia aia militaro-civilă de la Departamentul Logistic, funcţie care se va înfiinţa prin noul Regulament de Funcţionare a MApN şi care îl va pune direct în subordinea primului ministru.

Să fie Zisu tentat sau momit să lase logistica şi să se suie locţiitor al şefului SMG? Mă îndoiesc. Mă îndoiesc din mai multe  motive:

  1. Zisu ştie că pe funcţia de şef al SMG (dacă o va prinde şi nu e doar cacealma), nu face faţă el nu ştie decât să facă aranjamente şi permutări cu terenurile şi bunurile armatei, dar în materie de tactică, strategie, operaţiuni, lucru de Stat Major, limbi străine, politici NATO, are o mare durere;
  2. Dacă va fi numit locţiitor al Şefului SMG va fi subordonat acestuia deci oricând propozabil pentru schimbare şi după o asemenea funcţie odată dat jos nu poţi fi decât trecut în rezervă sau numit şeful SMG ceea ce cum am spus, nu prea e de nasul lui;
  3. La nivelui SMG se manifestă şi aşa o mare  antipatie faţă de persoana sa, antipatie care poate exploda dacă va fi numit cumva locţiitor sau şef şi nu ar fi exclus să i se sape groapa din interior dacă va fi numit locţiitor;
  4. Nicăieri nu se simte ca în logistică acolo unde de mai bine de 20 de ani trage toate sforile. Unii mai răutăcioşi spun că dacă nu ar fi fost sprijinit de naş Oprea ar fi fost în lotul fostului şef al direcţiei înzestrare sau chiar în lotul Cioflină – Becali pentru că încă de atunci terenurile armatei, ca şi contractele cu Steaua i-au trecut prin mână;
  5. Dacă va rămâne la viitorul Departament Logistic şi regulamentul se va vota aşa cum este propus acuma, va fi pe funcţie de secretar de stat la dispoziţia şefului guvernului, va putea ocupa funcţia şi ca civil după pensionarea de la armată şi atâta vreme cât Oprea va fi la guvernare (iar Oprea şi al său UNPR  vor fi la guvernare  indiferent ce partid va forma guvernul pentru că el e gata să bată palma cu oricine pentru” stabilitate”) deci va pleca de la logistică numai pe afet. 

Deci eu cred că Zisu nu va accepta funcţia propusă sau sugerată decât dacă îi va da ordin Oprea. Cine mai are impresia că Duşa ar conduce Ministerul Apărării Naţionale, să se apuce de citit cărţi de Petre Ispirescu, va fi mult mai aproape de realitate.

Şi pentru că tot am vorbit de afet şi înmormântări, hai să vedem ce vrăji au mai făcut cei din conducerea ministerului vizavi de ceremonialurile militare.

Să luăm pentru început câteva prevederi ale Ordinului M-30 din 12, martie 2009, înlocuit cu Ordinul M-63 din 10 Iunie 2013, ambele ale Ministrului Apărării Naţionale. Menţionez că nu ştiu cine şi în ce baze operează aceste schimbări, cine e cu iniţiativa, cine spune că e bine, cine este de acord. Ştiu doar cine le semnează ca primarul: Domnul Duşa cel care se crede încă ministrul apărării naţionale. Şi cum el a semnat el se face de râs atâta vreme cât habar nu are sau nici nu citeşte ce i se bagă la semnat, iar subordonaţii îi bat cuie în tron cu fiecare regulament modificat.

Ia să vedem ce prevede în anumite puncte vechiul şi noul Regulament al Onorurilor şi Ceremonialurilor Militare.

La art 84 din M-30 se prevedea că  “pentru cadrele militare decedate, pe capacul sicriului se fixează şapca, iar pentru generali, amirali, ofiţeri şi veterani de război, şi drapelul României iarîn M-63 la art 85 se prevede că  “Pentru cadrele militare decedate, pe capacul sicriului se fixează şapca şi drapelul României, iar pentru soldaţii şi gradaţii profesionişti, precum şi pentru veteranii de război, drapelul României”

Deci, s-a considerat pe drept cuvânt  că nu doar cadrele, ci şi soldaţii şi gradaţii au dreptul la drapel pe sicriu. Frumos. Acuma să vedem cum se asigură acest drept.

În M-30, la art 95 se prevedea că “După înhumare/incinerare, se înmânează familiei drapelul României care, în cazul decesului generalilor sau amiralilor, are înscris pe el numele defunctului.”

Dar  M-63 la art 92, spune : “ În cazul eroilor căzuţi la datorie în misiuni interne şi externe se înmânează familiei drapelul României, având înscris pe el numele defunctului, după înhumarea/incinerarea acestora.”

După cum se observă, familiile cadrele militare, soldaţii-gradaţii care aveau dreptul ca sicriul să fie acoperit cu drapel, nu vor primi acest drapel, doar îl vor vedea apoi va fi luat de către armată. El va fi dat numai în cazul celor căzuţi la datorie, în misiunile NATO, ca şi cum asta ar fi recompense pentru pierderea vieţii în slujba armatei, recompensă de care cei omorâţi de un o clasă politică iresponsabilă, nu au dreptul. Deci în vechiul regulament la toţi cei care aveau dreptul să fie înmormântaţi cu drapel, familiile primeau drapelul iar în cazul generalilor, pe drapel se scria numele decedatului. În noul regulament, nu mai primesc drapelul decât familiile eroilor decedaţi în misiune în afara graniţelor sau în interior, deci celor care luptă pentru interesele NATO. Să înţelegem de aici că aceste drapele sunt plătite de NATO iar armata română nu are bani pentru drapelele celor decedaţi în condiţii de boală, stress, sau în timp ce scriu “scrisori de mulţumire” preşedintelui şi primului ministru pentru pensia revizuită?

Mergem mai departe.

În M-30 la art. 137 se spunea: “(2) Drapelele României care se înmânează familiilor după înhumarea militarilor în activitate se asigură de unitatea militară din care au făcut parte; pentru cadrele militare în rezervă sau în retragere şi pentru veteranii de război, acestea se asigură de comenduirea de garnizoană, iar, în garnizoana Bucureşti, de către Regimentul 30 Gardă “Mihai Viteazul”.

În noul M-63 la art 133 se spune:   “ (3) Drapelele României care se înmânează familiilor după înhumarea militarilor eroi căzuţi la datorie în misiuni interne şi externe, se asigură de comenduirea de garnizoană din fondurile aprobate cu această destinaţie în bugetul Ministerului Apărării Naţionale.”.

După cum se vede, Ministerul Apărării Naţionale lasă Comenduirile de Garnizoană să se descurce cu aceşti bani, şi pentru activi şi pentru rezervişti deşi pentru activi ar fi fost normal să se ocupe unităţile în care şi-au desfăşurat activitatea nefericiţii, aşa cum spune de altfel şi Ordinul M6/2010 la articolul 79. De ce se contrazic regulamentele şi ordinele ministrului, nu e nimeni pe acolo să armonizeze ordinele, sau să gândească măcar în baza unei logici normale? Ce fac direcţia regulamente şi cea juridică? Sunt formate din elefanţi sau glumeţi? Dar totuşi să nu se uite că se asigură drapelele numai pentru cei decedaţi în slujba NATO, în teatrele de operaţii, nu şi celor omorâţi de grija statului faţă de pensionari. Nu e aşa că cineva se joacă nu numai cu vieţile, ci şi cu înmormântările militarilor? Pe de o parte se fac că le dau tuturor dreptul să fie înmormântaţi cu drapel dar pe de altă parte ministerul nu asigură aceste drapele şi nici nu le înmânează decât celor decedaţi în misiunile NATO, sau cine ştie, în misiuni în ţară, probabil în lupta împotriva propriului popor, în sprijinul jandarmilor,  că alte misiuni de război nu pot avea în ţară.

Deci, dragi pensionari militari, de acuma înainte mai aveţi o grijă: pe lângă trusoul specific ceremonialului final, cumpăraţi-vă din timp şi drapel, altfel o să se întrebe  participanţii la ceremmonie, de ce nu aţi avut parte de el, poate nu aţi făcut parte din armata română, sau aţi supărat pe cineva din conducerea garnizoanei, poate din vechii şefi sau nu aţi  meritat să fie acoperiţi cu drapel.

Dar aberaţiile nu se opresc aici. Bătaia de joc şi umilirea armatei are multe căi.

În M-30 la art 69 se prevedea modul în care se desfăşoară paradele militare la nivel local.

“ART. 69

    (1) Parada militară la nivel local se organizează de comandanţii garnizoanelor respective, pe baza aprobării date de şeful Statului Major General, care numeşte şi persoana căreia i se acordă onorul militar.

    (2) Pentru a comanda trupele participante comandantul garnizoanei numeşte un comandant al paradei.

    (3) La ora fixată, unităţile/subunităţile militare participante la parada militară se adună pe locurile şi în formaţiile stabilite.

În M-63 scrie ……………………………………………………………………………………………………………….. adică nimic.

 Deci la nivel local nu se mai organizează parade militare cu ocazia Zilei Naţionale, sau Zilei Armartei, sau Zilei Unirii. De ce ? Pentru că .. aşa cum sunea domnul Duşa, armata funcţionează la 40% din capacitate, aşa că au fost nevoiţi să scoată aceste cheltuieli de pe listă.

Întrebare pentru domnul Duşa: ÎN CE BAZĂ CU AL CUI ORDIN AU FOST ORGANIZATE CEREMONIALURILE MILITARE LA NIVEL LOCAL PE DATA DE 1 DECEMBRIE 2013, DACĂ ORDIMUL MINISTRULUI APĂRĂRII NAŢIONALE M63/2013 NU MAI PREVEDE ACESTE ACTIVITĂŢI ŞI MAI ALES CU CE FONDURI, DE UNDE ? CINE A ÎNDRĂZNIT SĂ ÎNCALCE UN ORDIN AL MINISTRULUI? DOMNULE DUŞA VĂ AŞTEPT LA RAPORT.

Mergem mai departe.

În M-30, la art 7 se prevedea în ce situaţii se organizau ceremonialuri militare  la nivel central şi de garnizoană, şi printre alte activităţi, la punctul “i“se specifica:

  i) depunerea de coroane, jerbe şi buchete de flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut, precum şi la monumentele şi cimitirele eroilor români sau ale militarilor străini căzuţi la datorie pe teritoriul României;”

În M-63, aceste activităţi nu mai apar la articolul respectiv, au fost scoase şi au fost trecute la prestări servicii.

Deci pentru aceste activităţi, cineva, nu ştiu cine trebuie să facă cerere de organizare de ceremonialuri militare la mormintele eroilor români şi al Ostaşului  Necunoscut şi să le plătească, pentru că armata le va organiza numai contra cost. Pe mâna cui a intrat armata română şi la ce respect ne mai putem aştepta din partea civililor a societăţii, dacă MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE SEMNEAZĂ ASTFEL DE ORDINE PRIN CARE MILITARII TREBUIE SĂ ÎŞI PLĂTEASCĂ DRAPELE  IAR EROII CEREMONIALURILE MILITARE? CUM NU CRAPĂ PĂMÂNTUL SUB EI?

Mai aveţi puterea să continuăm? Hai să mergem mai departe. Vorbeam despre prestări servicii. Şi aici cineva îşi bate joc de armată. În orice alt minister, banii obţinuţi din prestări servicii, amenzi, sau alte forme obţinere de fonduri conform legii, acestea intră într-un procent mai mare sau mai mic în contul celor care le obţin. La armată însă serviciile efectuate de militari la cerere în folosul unui  privat să spunem, nu intră în contul unităţii respective, nici al garnizoanei şi nici măcar al ministerului apărării naţionale ci în bugetul statului. Deci practic militarii prestează servicii  ca sclavii, căci fondurile obţinute de ei nu intră nici măcar în bugetul ministerului ci al guvernului care face ce vrea cu ei. E iarnă, companiile care sunt plătite să cureţe drumurile taie frunză la câini. Militarii sunt scoşi la lopată. Conform legii pot fi scoşi din unitaţi doar la alarmă, război, situaţii declarate de necesitate sau urgenţă sau … pentru prestari servicii cu contract, contracost. Cine primeşte aceşti bani, armata? Nuuuuuuuu! Banii ajung la guvern, guvernul în cel mai fericit caz îi repartizează la drumuri ..iar de acolo ajung în buzunarele celor care taie frunză la câini în timp ce militarii dau la lopată. Înteligent nu?  Nu e  e aşa că asta înseamnă protecţia cadrelor şi apărarea demnităţii militarilor, domnule Duşa cel care vă credeţi ministru dar semnaţi ca primarul? De fapt implicaţiile sunt mult mai complexe. Practic acest lucru ascunde altceva. Ascunde  aservirea armatei intereselor unor potentaţi de partid sau privaţi care cer sprijinul armatei sau utilajele armatei, unităţile militare primesc doar ordin să pună la dispoziţia nu ştiu cui.. oameni şi tehnică în baza unui contract şi a unei plăţi pe care cei care prestează munca nu le văd niciodată şi nu se ştie dacă şi unde intră. Sclavie în toată regula.

Şi ca să mai şi râdem, pentru că este de râs să încununăm prezentarea aberaţiilor şi bătăii de joc cu o prevedere care nu numai că este împotriva bunului simţ dar şi a logicii. Lăudam la început prevederile art. 82 din M-63. Ei bine acesta este contrazis chiar în interiorul Ordinului, de Anexa 10. În vechea anexă 10 a M-30, care se referă la  ORGANIZAREA FUNERALIILOR CU ONORURI MILITARE, subofiţerii şi militarii profesionişti  în rezervă nu aveau dreptul la drapel. Dar prin M-79/2010 au primit acest drept. Ei bine, M-63, deşi la art 82 le dă dreptul, la Anexa 10 îl ia pentru că anexa 10 este la acest punct la fel cu cea din M-30. CONFORM ANEXEI 10 , SUBOFIŢERII ŞI SGP-ii NU AU DREPTUL LA DRAPEL. Domnul Duşa cu o mână dă şi ia cu două. A fost cumva popă şi el, că s-a umplut guvernul de răspopiţi.

Şi pentru ca să nu lipsească bomboana pe colivă, citesc pe blogul sindicatului militarilor că domnul Dogaru a promis  ca pentru membrii de sindicat să asigure sindicatul acest drapel. Dar numai pentru membrii de sindicat, aşa că dragi pensionari, dacă vreţi drapel la înmormântare, intraţi în sindicatul lui Dogaru, Zisu vă asigură dreptul de a fi înmormântaţi cu drapel, DAR NUMAI DACĂ VĂ DĂ VOIE ŞI ANEXA 10,  iar Dogaru vă asigură drapelul. Sublimă simbioză, Tusea şi Junghiul.  În loc să lupte pentru înlăturarea aberaţiilor din aceste regulamente, domnul Dogaru se mulţumeşte să asigure drapele. Probabil  are pe cineva prin Călăraşi la care déjà a dat comandă de drapele  şi iese de o busuioacă.

Aşa că vin vremuri grele pentru militari, fie ei activi  sau în rezervă, vii sau morţi. Boc şi Oprea au tăiat salariile şi  pensiile militarilor activi sau în rezervă, dar nu s-au legat de morţi.  Ponta, Oprea şi  Duşa taie  şi ei, că de pus nu au de unde, sunt prea mulţi clienţi politici cu botul la ţeavă. Şi de unde să taie şi ei,taie  de acolo de unde nu se poate plânge nimeni, de la morţi! Morţilor…!!

P.S. Dacă tot suntem la acest capitol, o scurtă informaţie pentru pensionarii şi familiile lor, care probabil nu ştiu ce drepturi au conform legii.

Iată ce prevede art 79 din Odrinul M6/2010 al Ministrului Apărării Naţionale:

“În cazul decesului cadrelor militare în activitate/în rezervă/în retragere, comandantul garnizoanei, prin unitatea militară de care a aparţinut persoana decedată sau prin unitatea de garnizoană, în celelalte situaţii, asigură următoarele:

a) locul de veci, pentru cadrele militare şi membrii familiilor acestora;

b) funeralii cu onoruri militare, potrivit gradului avut;

c) confecţionarea sicriului şi a crucii, cu perceperea costului pentru materialele folosite;

d) mijlocul de transport;

e) oficierea serviciului religios, gratuit, de preoţii militari, acolo unde sunt încadraţi;

f) deservirea la mormânt;

g) contra cost, masa de pomenire prin popota unităţii/garnizoanei, acolo unde este posibil, în condiţiile prevăzute în reglementările în vigoare.”

Cereţi-vă drepturile, cât mai există şi nu le iau incompetenţii.

Armata română pe mâna cui – partea a doua- Spusu

 

Încercam  în articolul precedent „Armata pe mana cui – activii” să  arăt o mică parte, din aberaţiile din armată şi cine sunt cei care le produc, sau mai bine spus cei care au adus armata romana alături de clasa politică română acolo unde a ajuns astăzi. Marea dramă însă nu este faptul că politicieni fără scrupule, gen Băsescu, Boc, Iliescu, Constantinescu, şi toţi conducătorii de partid şi de stat de după 89  au adus armata acolo unde este şi economia adică pe ultimul loc în Europa, ci faptul că acest lucru s-a făcut cu ştiinţa, ajutorul complicitatea, şi chiar largul concurs al generalilor armatei, a şefilor de structuri care fie din teamă că îşi pierd scaunele fie din dorinţa de înavuţire, fie din servilism, incompetenţă şi lipsă de verticalitate au închis ochii, au tăcut, au înghiţit, sau au pus mâna, au ajutat, au dus la îndeplinire, au executat au sprijinit iar unii chiar cu exces de zel acest proces de distrugere a sistemului naţional de apărare deşi rolul lor era să îl apere. Culmea este faptul că nici unul dintre aceşti generali sau ofiţeri de paie, trădători ai propriului sistem, pe care militarii ar trebui să îi rejecteze dacă ar mai avea un dram de onoare şi respect faţă de haina militară, nu a înţeles că sunt simpli pioni pe imensa tablă de şah a politicii şi hoţilor naţionali, că de cele mai multe ori, ei sunt cei care trag după ce sunt folosiţi de nişte neica nimeni cu patru clase. Este umilitor şi degradant să vezi cum un ilustru necunoscut, bişniţar de cartier, ajuns pe liste de partid şi apoi pe cele parlamentare sau la conducerea câte unei urbe prin spagă şi „cotizaţii” care put cât un GAZ de garnizoană, ajung să comande unui general sau colonel care are pretenţia că a făcut oarece ore de tactică şi strategie şi înţelege ce înseamnă manipularea. În ultimul timp din ce în ce mai mulţi ofiţeri ai armatei sunt trimişi în judecată pentru diferite cauze, printre care abuzul în serviciu  este pe primul loc. Nu vede nimeni că nici unul nu este condamnat pentru un delict.. să îi spunem personal, în care să nu mai fie implicat altcineva şi că toate faptele imputate sunt legate de favoruri sau abuzuri comise la ordinul, cererea, indicaţiile sau în folosul altora, de regulă oameni politici? Sunt chiar atât de proşti şi cei care au făcut şi cei care fac astfel de fapte încât să nu vadă că cei pentru care au călcat pe bec rămân în picioare, beneficiază de imunitate, li se găsesc vini minore pentru care sunt doar amendaţi, sau în cel mai rău caz  sunt condamnaţi cu suspendare, în timp ce ei militarii îşi pierd serviciul, gradele, pensiile şi onoarea pe veci? Scriam cândva despre cei 5 din ultimii 7 şefi ai SMG, care fie au fost cercetaţi şi au dosare pe rol fie au fost condamnaţi definitiv. Pe lângă ei sunt zeci de colonei, sau alţi ofiţeri de diverse grade care au dat uniforma militară pe cea în zeghe şi toţi numai pentru că au lucrat în beneficiul unor potentaţi ai zilei care i-au folosit şi convins că nu vor păţi nimic. Oare atât de proşti să fie ofiţerii armatei încât să nu realizeze că sunt folosiţi apoi aruncaţi ca o măsea stricată şi că justiţia nu lucrează pentru adevăr ci pentru cei care o conduc şi întră cu bocancii în ea?

Dar  pe lângă ei sunt şi generali „deştepţi” care au băgat în închisoare oameni politici, iar ei stau ÎNCĂ merci bine în libertate. Becali, Babiuc cei care au făcut afaceri imobiliare cu armata, au intrat în puşcărie, iar unii generali care au fost în miezul evenimentelor sunt încă în picioare. De fapt afacerile cu terenurile armatei au fost şi sunt încă printre cele mai profitabile. Domnul Ponta se chinuie de ani buni să pună mâna pe terenurile depozitului militar de la Rânca nu mai e nevoie să spun de ce şi sunt convins că până la urmă le va avea el sau cineva din neam, dacă nu cumva sunt deja amanetate. Şi  cazuri de  genul acesta sunt cu sutele, căci armata a ajuns la 40% nu numai în ceea ce priveşte nivelul de operativitate ci şi  în ceea ce priveşte terenurile. Unde s-au dus aceste terenuri , cine a primit banii pe ele şi cine parandărătul? Fostul ministru Dobriţoiu spunea că cedarea terenurilor armatei, aparţinând unităţilor disponibilizate ar fi o sursă de obţinere de fonduri pentru minister. Ce glumă bună. Păi de ce să câştige ministerul când poate câştiga câte un general sau un politician. Decât să faci acte de vânzare cumpărare între minister şi un eventual cumpărător, să ceri expertiză, evaluare, etc, mai bine dai o OUG prin care treci terenul din proprietatea MApN  în proprietatea comunei, că ştie el primarul cui trebuie să îl dea şi primarul este mult mai fidel. Bineînţeles că parandărătul îl primesc cei care sunt la conducerea ministerului, generalii care declară că terenul nu mai este de folos armatei sau propun schimbarea acestuia cu altul care ar fi vezi doamne „de importanţă deosebită” cum a fost cel din Ştefăneşti şi gata afacerea. Ceea ce nu spune nimeni este că de pe timpul lui Babiuc şi până în prezent cu o scurtă pauză cât a fost la conducerea ministerului domnul Dobriţoiu, care l-a „promovat” undeva pe la rezervele statului, la butoanele tuturor contractelor armatei a fost generalul Zisu, căruia activii îi spun Spusu, ca să nu fie cenzuraţi de servicii. Fiind şeful logisticii a supravizat, aprobat, avizat, expertizat, evaluat, propus, toate contractele armatei cu semnătura sau simplu acord verbal. Acest fapt este o realitate nu este o insinuare, insinuare ar fi dacă aş spune că toate aceste acorduri, avize,  aprobări, propuneri, ar fi dubioase, dar eu nu spun aşa ceva. Alţii însă care au lucrat sau lucrează încă în domeniu ca şi unii dintre cei care au avut ocazia să facă cercetări, au sesizat unele să le spunem curiozităţi în anumite contracte. Dacă e să ne facem referire la renumitul caz Becali şi tot ar fi ceva. Acolo frauda a fost constată şi dovedită în instanţă. Au căzut ministrul apărării şi şeful de stat major care au facilitat afacerea dar ei nu au fost singurii care au semnat documente sau au pus umărul la încheierea afacerii. Oare cel care administra terenurile armatei  a armatei nu a avut nici un rol? Nu i-a cerut nimeni părerea, nu a cunoscut datele problemei? Şi dacă le-a cunoscut ce a făcut? Ce hârtii a semnat, ce ordine a dat  şi de ce? Ce ordine a executat şi de ce nu a pus în aplicare prevederile art 8 din legea 80? Aceste întrebări ar trebui să preocupe pe toţi cei interesaţi de aplicarea legii şi pedepsirea vinovaţilor. Într-un articol apărut pehttp://www.agentia.org/anchete/generalul-zisu-jefuieste-mapn.html ni se face o descriere foarte amănunţită a unor licitaţii cu cântec intrumentate -se spune acolo- de domnul Zisu. Cine vrea să se documenteze să citească. Cine vrea să afle mai multe mai poate găsi unele date şi pe alte pagini care au rămas în picioare, pentru că aşa cum spunea un cititor, articolele despre domnul zisu dispar din presa on line, dacă nu eşti pe fază, brusc adresa nu mai poate fi accesată. Şi acest lucru spune ceva şi mă întreb dacă domnul Zisu are un sistem propriu de căutare şi scufundare a articolelor care îl vizează, ceea c ear fi un delict penal, fie anumite sisteme sau servicii specializate ale MApN   îi fac acest favor şi asta este şi mai grav pentru că dovedeşte că un sistem care ar trebui să se ocupe de duşmanii ţării, se ocupă de clienţii sau duşmanii personali ai unor persoane private. Să nu îmi spună nimeni că în acest fel este protejată imaginea armatei, pentru că asta nu înseamnă protejarea imaginii armatei, dimpotrivă. Dacă persoane ca Zisu au ajuns să fie reprezentative pentru armată iar STS de exemplu se ocupă de imaginea lui, înseamnă că armata este plină de generali de mucava gen Onţanu avansaţi la apelul se seară şi armata a devenit bătaia de joc a societăţii. Sunt curios să ştiu şi eu pentru ce fapte a fost avansat domnul Zisu, nu că aş contesta ceva dar sunt curios cum justifică domnia sa avansările, că în ceea ce îl priveşte pe naş Oprea, m-am lămurit, nici chiar el nu a fost în stare să spună de ce a obţinut toate gradele, cerându-i reporterului care îl întreba să îl întrebe pe cel care l-a avansat. De ce spun că Zisu nu poate reperezenta imaginea armatei? Pentru că nu pot crede că despre toate cadrele armatei se spune ceea ce se spune despre el prin ziare căci dacă s-ar scrie aşa despre toţi ofiţerii armatei, atunci putem declara că nu mai avem armată de loc. Câteva exemple:

 http://ioncoja.ro/textele-altora/au-inceput-sa-cada-baietii-destepti-din-mapn/

http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1737061-generalul-zisu-inghite-armata.htm

http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1724462-rechinul-zisu-inghite-cercul-militar-cluj.htm

http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1237779-armata-romana-nu-dezis-zisu.htm

http://focus.hotnews.ro/catalin-zisu

Nici Oprea nu reprezintă fala armatei române, cei doi sunt ca Tusea şi Junghiul unei armate aflate în descompunere. Despre Oprea, care a stat mai mult în fruntea politicii dâmboviţene deci a fost mai mult la vedere se ştiu destule. Dar ca să nu se supere cumătrul Zisu, dau un link şi despre şeful UNPR pentru că sub conducerea lui, gradele , dcoreaţiile şi uniforma militară au devenit obiecte de talcioc.http://qmagazine.ro/actual/antajul-din-armat/

Armata română este în descompunere totală atât la nivel înzestrare, stare de operativitate, pregătire, personal, calitatea personalului, învăţământul militar, asistenţa medical, cât şi moralul dar mai ales morala. Iar dacă Zisu va ajunge locţiitorul şefului SMG apoi şef, aşa cum se zvoneşte, atunci pot spune că generalii care încă mai lucrează pentru armată, mai ales stafful SMG  nu sunt generali, nu sunt ofiţeri,sunt oameni de paie, păpuşi, nici măcar distractive ca păupşile Muppets. Asta e opinia mea  şi nu văd cine mi-o poate schimba.

Armata pe mana cui, partea a treia, PONTA

Presa, televiziunile se grăbesc  să îl dea pe Băsescu drept omul politic al anului în România. Pe ce considerente? Ce a făcut? Ce merite are ?  Nu a făcut nimic, şi-a bătut doar joc de Ponta,de români, a stat în banca lui, a băgat strâmbe cum bagă de obicei de 8 ani şi atâta tot, în rest nici o evidenţiere. Aşa zisa lui urcare în topul preferinţelor românilor în primul rând era previzibilă, atâta vreme cât in vara lui 2012 reuşise performanţa de a atinge cel mai jos punct,  minimum minimorum în sufragiile românilor, deci de acolo nu mai avea cum să cadă, doar să crească. În al doilea rând urcarea sa la nivelul actual  se datorează politicii şi acţiunilor lui Ponta care a reuşit la rândul său contraperformanţă după contraperformanţă. Ponta  ar trebui să fie declarat omul anului şi iată pentru ce:

  1. A reuşit să conducă aproape numai prin asumări guvernamentale şi ordonanţe de urgenţă deşi avea o majoritate de 70%  în parlament şi asta datorită inconsecvenţei şi proastei politici, promovând legi personale sau de grup cu care nu erau de acord nici colegii de coaliţie;
  2. A reuşit performanţa ca într-un an  care nu a avut mişcări de protest de amploare, iar cele sindicale au fost chiar inexistente, să schimbe câţiva miniştri ceea ce dovedeşte o proastă cunoaştere a oamenilor aleşi sau  o alegere proastă;
  3. A reuşit să facă praf două procese de privatizare, Oltchim şi CFR marfă, anunţate cu surle şi trâmbiţe şi eşuate lamentabil;
  4. A reuşit să aducă alianţa USL de la 60% popularitate şi preferinţe în rândul electoratului, la sub 45% real;
  5. A reuşit să aducă nivelul de operativitate al armatei la 40% ceea ce practic înseamnă că ARMATA NU ÎŞI POATE ÎNDEPLINI MISIUNEA DE APĂRARE A ŢĂRII. Şi cu toate astea ministrul Duşa, Oprea încă îşi mai ţin fundurile pe scaune;
  6. A reuşit să aducă USL din forţa politică conducătoare  în faza de forţa politică demolatoare, din starea de câştigătoare în cea de destrămare;
  7. A reuşit prin oamenii de paie care îi execută orbeşte ordinele să pună Parlamentul român în cea mai umilitoare situaţie, poziţie unică în lume, aceea ce a fi admonestat la „ scenă deschisă” de către ambasadele ţărilor europene şi membri ai acestuia să fie chemaţi şi să se ducă la ordin la sediul Ambasadei SUA;
  8. A reuşit să facă din Parlamentul României  pe care îl conduce prin Zgonea,  „ Person of the year”în ceea ce priveşte promovarea corupţiei.
  9. A spulberat pur şi simplu toate speranţele românilor care credeau că votând USL vor avea parte de dreptate  până la capăt;
  10. A trădat tot ce putea trăda, de la principii şi idei  la promisiuni şi aliaţi, prieteni, alianţe, având un singur scop: el şi partidul lui, clica celor câţiva apropiaţi oameni fără scrupule, să conducă nestingheriţi;

Ce alte dovezi vă mai trebuie că acest om merită cu adevărat titlul de DEMOLATORUL ANULUI DACĂ NU AL DECENIULUI? Toate aceste fapte ale lui Ponta l-au ridicat pe Băsescu şi îi fac pe unii să îl considere pe acesta omul anului. Greşit, Băsescu nu are nici un merit, totul i se datorează lui Ponta.

Recentele mişcări de case cu care a jonglat domnul Ponta a scos iarăşi în faţă anumite categorii dragi domnului prim ministru ca şi domnului preşedinte. În cafteala privată cei doi pupători de tururi străine nu mai ţin cont de nimic, şi amestecă toate structurile pretextând grija faţă de unii sau alţii pentru a obţine imagine, sprijin şi noi simpatizanţi sau votanţi. Când Ponta a declanşat acţiunea Nana, l-a durut în faţa Palatului Victoria de legalitatea sau starea morală a afacerii prezidenţiale, pe el îl interesa să lovească în Băsescu prin singurele locuri unde îl doare, familia, fetele. Ponta a învăţat şi el în sfârşit că pe Băsescu dacă vrei să îl loveşti nu trebuie să dai în el ci în fetele lui. Prin această lovitură Ponta a arătat pe de o parte că a aflat punctele slabe ale lui Băsescu şi în al doilea rând că e gata să se folosească de orice metode pentru aşi atinge scopul, pentru a-şi vedea inamicul căzut.

Noile mişcări de case, respectiv închirierea( în ce condiţii, că nu a spus nimeni)  a Vilei Dante cea atât de dragă lui Băsescu, ambasadei SUA,  trecerea unor hoteluri de protocol din gestiunea RA-APPS în  cea a SRI şi a BOR, cu căţel şi purcel la Olăneşti şi Covasna în sunt alte lovituri date- nu lui Băsescu ci orgoliului său pentru că erau locuri în care acesta obişnuia să îşi facă băile şi mofetele de ape termale şi mulţime. În felul acesta Ponta aplică nu doar lovituri şoc ci şi lovituri demoralizatoare. În felul acesta domnul Ponta arată că nu are scrupule, a declanşat Jihadul şi nici un mijloc nu este considerat suficient de josnic pentru a-şi atinge scopul. De ce spun josnic? Nu pentru că îl loveşte pe Băsescu din toate poziţiile ci pentru că în acelaşi timp pretinde că o face în numele dreptăţii când de fapt este vorba de o bătaie între două năpârci. Că este năpârcă o dovedeşte şi faptul că ia un hotel într-o staţiune balneo-climaterică unde mergeau amărâţii de români să se mai repare şi le dă unor instituţii cu regim exclusivist care le vor folosi după bunul plac, deci bolnavii de rând nu vor mai frecventa acele hoteluri, acestea va fi rezervate numai de cei care fac parte din elita structurilor care le-au administrat. Şi ca să nu spună lumea că face favoruri celor două organe de culegere de informaţii  folosite şi cu antecedente în domeniu  încă de pe vremea regimului comunist, a mai dat domnul Ponta un hotel şi Ministerului Apărării, dar numai aşa din vorbe că de fapt nu armata va da aprobare pentru folosirea vilei, ci tot politicienii, pentru că în curând funcţia de şef al Departamentului Logistic al Armatei va fi subordonată direct primului ministru, iar hotelul bineînţeles că va intra în gestionarea acestei structuri. Deci vila ajunge numai cu numele în gestiunea armatei, ea de fapt va fi vizitată de oamenii politici sau de generalii supuşi cu sau fără carnet de partid. Este năpârcă sau parşivel domnul prim ministru şi pentru faptul că încearcă din nou să ia ochii şi voturile românilor făcând din Băsescu ţinta atacurilor şi încearcă din nou să câştige voturi pe tema urii sau antipatiei oamenilor vizavi de iubitul coabitant de până acum 2-3 luni. Să fie românii aşa de proşti încât să îl creadă cum l-au crezut în vara lui 2012? Eu mă îndoiesc.

Această şmecherie arată cât de dragă îi e armata domnului Ponta şi cum se foloseşte de numele ei pentru a-şi lustrui imaginea.  Este interesant de văzut dacă se vor face cumva precizări privind:

  • Punctul unu : în ce condiţii a fost dată vila de la Covasna Armatei, cine o are în primire, cine dă dezlegare la folosire, cine  o exploatează şi în ce cont intră banii obţinuţi de pe urma folosirii acesteia  şi  de asemenea în ce condiţii au fost date hotelurile către cele două structuri culegătoare de informaţii, cine le foloseşte, cine încasează banii în ce conturi intră beneficiile;
  • În al doilea rând ce preţ a plătit Armata şi ce preţ au plătit celelalte două instituţii blagoslovite  cu cadouri de Crăciun.

Preţul „plătit” de SRI şi Biserică sunt serviciile trecute prezente şi viitoare în slujba guvernului, dar şi în lupta dintre cele două năpârci, servicii plătite de altfel cu vârf şi îndesat prin scutiri de impozite, creşteri anuale ale bugetelor, redistribuiri de fonduri din fondurile de rezervă ale guvernului, facilităţi fiscale, independenţă şi autonomie,  salarii nemeritate.

Cum plăteşte armata marele „cadou” primit  de la Ponta ?

Păi să vedem. Armata primeşte o vilă pe care doar o va întreţine, dar va fi folosită de alţii, iar fondurile vor intra în conturile guvernului nu ale Ministerului. Bun aşa. Hai să vedem ce dă în schimbul ei .

Pe pagina MApN http://dlaj.mapn.ro/  e trecut spre dezbatere publică pasămite, o hotărâre a guvernului care se numeşte : „Hotărâre a Guvernului privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a unor construcţii şi amenajări la terenurile aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, în vederea scoaterii din funcţiune şi casării acestora şi pentru actualizarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului”. Sunt trecute acolo 4 documente spre studiu dintre care  interesante sunt nota de fundamentare si anexele. La o răsfoire superficială  aflăm din aceste două documente că armata va rămâne fără 28 de obiective, 3 dintre ele câştigate la păcănele în instanţă de nişte reclamanţi din care unul persoană fizică şi 2 persoane juridice, adică nişte asociaţii şi aşezăminte culturale care nu ştiu ce or fi revendicat pentru că societăţile respective nu cred că ar fi moştenitoare ale foştilor proprietari decât dacă le-au fost preluate drepturile în instanţă ca în cazul averii Brătienilor de care va beneficia familia Băsescu. Alte trei obiective au fost c obiectul unor incendii sau „au făcut obiectul fenomenelor meteorologice periculoase” cazuri în care nu s-a dispus începerea urmăririi penale. Necunoscând cazurile în speţă nu mă pot pronunţa dar mă întreb oare ce reprezintă fenomene meteorologice periculoase? Una peste alta armata pierde numai printr-un act normativ 28 de clădiri cu terenurile aferente  iar presa nu spune nimic despre asta, dar face mare tam-tam şi bagă MApN în aceeaşi oală cu Biserica şi SRI care au primit cadouri  şi în felul acesta armata nu va mai fi iubită, lumea o va judeca la grămadă şi el nu va mai avea nici o problemă cu o eventuală solidaritate a populaţiei faţă de militari sau invers. Parşivel.

Deci iată ce face domnul Ponta cu terenurile armatei. Şi astea sunt numai o parte. Mai sunt terenuri ale fostelor unităţi militare care aşteaptă doar ingineria prin care să fie luate şi date  primăriilor locale care la rândul lor le vor da .. celor cărora le-au fost .. hărăzite. Pentru Rânca aşteaptă însuşi domnul Ponta. La Craiova, o fostă unitate militară este promisă .. chinezilor care vezi doamne vor face locuinţe sociale. În timpul acesta 6 asociaţii ale militarilor şi veteranilor de război stau în condiţii de claie peste grămadă sau nu au sedii deşi s-a propus acordarea acestei locaţii  asociaţiilor militarilor măcar în arendă, sau cum s-o putea. Dar atâta vreme cât nu curge un ce profit, cum să se accepte aşa ceva ?

Pe lângă toate astea, cel mai mare rău pe care Ponta l-a făcut armatei este numirea unui Croitoraş la conducerea ministerului care se laudă că nu cârpeşte  dar acceptă să fie cârpit de Oprea ori de câte ori acesta are chef. Păstrarea lui Oprea la butoanele apărării este  nu numai o nenorocire  dar şi o povară şi o pedeapsă care depăşeşte efectele simplei sale prezenţe. De când Oprea a luat şefia armatei, a impus   la conducerea structurilor  oamenii fideli şi cu acelaşi calităţi cu ale sale, trădători ai sistemului, ai principiilor şi adevăratelor valori ale armatei, cameleoni  gata să facă orice pentru a rămâne pe scaune, vânzători şi cumpărători de favoruri, oameni fără caracter, fără coloană vertebrală, târâtori, târâtoare sau târâturi cu epoleţi care îşi bat joc de toate regulamentele militare, le schimbă, le modifică, le schingiuiesc după chipul şi înfăţişarea lor. Aşa va ajunge şi Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a MApN un Quasimodo ca şi cei ce l-au iniţiat şi lucrat spre interesul şi câştigul lor, făcând din apărarea ţării o vorbă în vânt iar din conducerea armatei o  unealtă politică. Aceste lucruri se întâmplă nu de azi de ieri şi vor dura atâta vreme cât Oprea va fi legat de armată. Cel care a făcut toate astea posibile şi le-a dirijat în ultimul an  este VICTOR  VIOREL PONTA,micul Titulescu, Marele Demolator,  demolatorul deceniului. A stricat, destrămat, desfiinţat, distrus,spulberat  tot ce  atins, inclusiv armata şi Sistemul Naţional de Apărare. Ponta şi-a bătut joc de apărare căci deşi ştia că Oprea o va distruge l-a pus la butoane numai pentru a avea el o majoritate confortabilă în Parlament şi pentru a putea guverna fără PNL.

Ponta prin noua lege a apărării, îşi va subordona serviciul de informaţii al armatei şi logistica armatei singurele lucruri care îl interesează din toată această structură. În rest, se poate alege praful, nu îl priveşte. Terenurile şi contractele armatei şi dosarele comandanţilor, asta îi trebuie lui Ponta şi le va lua în subordinea sa.

 P.S. Ultimele “găselniţe” ale lui Ponta, fotografiile cu “regele” care de fapt era doar Dudă şi cu ciobanul Ghiţă, arată cât de jos se poate apleca un prim ministru pentru nişte voturi. CIOBANII ŞI SECURIŞTII SUNT OAMENII LUI PONTA.

 

Armata pe mâna cui-partea a patra – făcătorii de regulamente

 

Voi ianugura  astăzi în câteva reprize modul în care sunt întocmite sau elaborate regulamentele în armată. Am mai dezbătut subiectul în câteva articole când arătam cum a învaţat domnul Duşa să bată din călcâie în faţa lui Oprea sau cum se modifică regulamentele în aşa fel încât să treacă la conducerea armatei ofiţeri de paie subordonaţi poltic, puşi pe căpătuială, fără valenţe sau pregătire, urmând interese străine armatei sau armatelor străine. Voi reveni la aceste considerente generale la sfârşitul serialului.

Acuma, pentru că tot a fost scos la discuţii pe site-ul MApN noul regulament sau statut al cadrelor militare, voi trece la radiografierea lui. M-am oprit şi am făcut adnotări numai acolo unde am considerat că e ceva împotriva naturii, ca şi alianţa USL, dar nu este exclus să îmi fi scăpat şi mie unele aspecte sau să şi greşesc că doar nimeni nu e perfect. Rămâne ca şi ceilalţi militari activi sau rezervişti să vadă dacă şi unde am dreptate şi să îşi dea cu părerea. Poate voi trimite aceste puncte de vedere şi pe adresa ministerului dar oricum, sunt convins că va fi puricat articolul, nu e articol să nu fie vizitat de prietenii de la STS aşa că îi las să îşi câştige şi ei pâinea cea de toată zilele ca şi băieţii cu ochi albaştri. Deci, pe cai fraţilor. Care nu aveţi cai, petrecere  … de pietoni. Pentru că sunt multe articole comentate şi regulamentul este mare, îl voi prezenta pe bucăţi.

 Punctele mele de vedere sunt exprimate in italic şi bold, textul original ăn scriere normală.

L E G E

PRIVIND STATUTUL CADRELOR MILITARE, GRADAŢILOR ŞI SOLDAŢILOR

Art. 2. – (1) În înţelesul prezentei legi, prin personal militar se înţelege cetăţenii români care au dobândit calitatea de ofiţer, maistru militar, subofiţer, gradat sau soldat, în urma acordării unui grad militar, în condiţiile legii şi se află în activitate, în rezervă sau în retragere.

Oare personal militar sunt si cei care sunt introduşi în lucrările de mobilizare şi au un grad militar sau cei care au terminat o facultate şi au obţinut un grad militar în rezervă sau cei avansaţi în epoca Oprea de la caporal lăsat la vatră la general cu 3 stele? Definiţia este prea generală şi cuprinde şi pe cei care poartă grade militare primite pe criterii politice , fără nici o legătură cu armata. Este o jignire la adresa profesiei de militar.

(3) Personalul militar în rezervă este cel care întruneşte condiţiile pentru a îndeplini serviciul militar în rezervă, potrivit legii şi este constituit din:

b) rezervişti voluntari, respectiv persoane care sunt selecţionate, instruite şi dobândesc un grad militar în rezervă şi consimt să îndeplinească serviciul militar în rezervă, în baza unui contract, potrivit legii.

Rezerviştii voluntari nu sunt personal militar şi nu pot avea aceleaşi drepturi ca şi cei care au îmbrăcat haina militară şi au urmat cursurile unei şcoli militare, aşa cum nici pompierii voluntari nu sunt consideraţi pompieri şi nici nu poartă uniforma pompierilor profesionişti. Trebuie făcută o delimitare clară a termenilor, pentru a nu se crea confuzie.

Personal militar în rezervă este acea persoană care a activat ca şi cadru militar sau militar profesionist iar apoi a trecut în rezervă din diferite motive. Cei aflaţi pe statele de război ca armată de rezervă fără a avea o pregătire militară într-o instituţie de învăţământ militar sunt simpli rezervişti, nu personal militar.

Art. 3. – (1) Personalul militar se află sub jurământul militar prevăzut de lege, în serviciul naţiunii române.

 

2) Jurământul militar reprezintă actul solemn, cu valoare juridică şi morală, prin care personalul militar îşi exprimă fidelitatea faţă de ţară şi angajamentul de a apăra valorile şi interesele României şi de a îndeplini cu credinţă obligaţiile ce îi revin, atât pe teritoriul statului român, cât şi în afara acestuia.

Să fie scoasă sintagma „în afara acestuia”  atâta vreme cât în afara graniţelor participarea este pentru cu totul alte scopuri decât cele cuprinse în jurământ. Să se scoată obligativitatea participării la misiuni externe, ca să nu ajungem în situaţia anilor 60-70 şi să nu redeşteptăm protestele  Flower Power. Românul prin Constituţie are dreptul de a apăra ţara, nu interesele altor state în afara graniţelor. Articolul este neconstituţional.

Art. 5. – Pot deveni personal militar persoanele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

e) nu au antecedente penale, iar pentru încadrarea în Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale să nu fi fost condamnate penal; Dar pentru MApN este ok dacă au fost condamnate? Deci Armata poate încadra şi pregăti ca viitoare cadre militare persoane condamnate ? Aşa ceva încă nu s-a mai pomenit, dar poate domnul Ponta sau Oprea vor să facă o armată de puşcăriaşi, că un parlamen tşi guverne de puşcăriabili au reuşit.

Art. 9. – (1) Personalul militar în activitate are următoarele îndatoriri specifice:

k) să acţioneze pentru întreţinerea şi menţinerea în stare de operativitate a tehnicii şi armamentului, precum şi pentru utilizarea şi administrarea eficientă a celorlalte bunuri din dotare;

 Dar despre obligativitatea  guvernelor şi politicienilor de asigura condiţii pentru starea de operativitate a armatei unde se scrie? Sau militarii sunt obligaţi ca dintr-un buget şi logistică asigurate sub 60% să asigure operativitate 100% ?

Art. 11. – Personalului militar în activitate îi este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:

b) să candideze pentru a fi ales în administraţia publică, în Parlamentul României, Parlamentul European, precum şi în funcţia de Preşedinte al României;

Se încalcă art. 21 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Pe ce baze? Dreptul de a candida ca şi cel de a alege este unul din drepturile sacre ale oamenilor de pretutindeni este prevăzut şi în actuala Constituţie şi sper că va fi trecut şi în viitoarea. Nimeni nu trebuie să ia unui cetăţean dreptul de a candida şi de a fi ales, sau trebuie neapărat să umplem parlamentul şi guvernul cu cetăţeni de meserie „auto”?

Să aibă dreptul să candideze iar pe perioada campaniei să fie suspendaţi din funcţia pe care o îndeplinesc în armată, să li se suspende obligaţiile speciale ca militari activi fiind puşi la dispoziţia comandanţilor de structuri.

d) să participe la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic, cu excepţia activităţilor ce se desfăşoară în cadrul misiunilor ordonate;

Cum adică, dacă li se ordonă pot participa la întruniri politice ? Cam asta insinuează acest articol. Dacă Oprea sau ministrul apărării dă ordin unei unităţi, unui militar să participe la demonstraţii politice acesta poate participa pentru că este o misiune ordonată? Unde ajungem? Şi se mai spunea undeva prin motivarea legii că se urmăreşte depolitizarea armatei . În felul acesta? ASTA ÎNSEAMNĂ DEPOLITIZAREA ARMATEI, PARTICIPAREA LA ACTIVITĂŢI POLITICE ORDONATE?

Art. 12. – (1) Personalului militar în activitate îi este restrânsă exercitarea următoarelor drepturi şi libertăţi:

a)      exprimarea opiniilor politice, în timpul serviciului sau în public;

Trebuie scoasă sau clarificată sintagma “ în public”: Ce înseamnă în public? În faţa unui număr de persoane? Dacă da, atunci omul nu are dreptul nici la opinie politică nici la exprimarea aceteia, I se încalcă drepturile prezvăute la art. 18, 19, 20, 21 şi 30 di Declaraţia Universală a drepturilor Omului şi Constituţie. Textul trebuie să specifice că militarul nu are dreptul de a participa la astfel de activităţi în timpul serviciului sau în uniformă militară, şi nici să poarte astfel de discuţii în cadrul instituţiilor militare în cadru organizat. Eventual se poate înlocui sintagma în public cu aceea de “în cadru organizat , în timpul serviciului sau purtând haina militară”.

b)      b) exprimarea în public a opiniilor contrare intereselor României sau forţelor armate; Din nou, trebuie clarificată sintagma „în public” şi trebuie definit ce se înţelege prin contrar intereselor României. Dacă a comenta o măsură a unui politician sau chiar o lege care ea însăşi este în afara intereselor României sau a armatei este considerat ca abatere, atunci militarul este împiedicat să îşi exercite obligaţiile asumate prin jurământ.

c)       c) prezentarea în public a unor informaţii în legătură cu serviciul, cu excepţia celor stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare; Aceeaşi problemă, trebuie clarificată sintagma în public încă din preambulul legii.

d)      d) înscrierea sau constituirea în asociaţii sau fundaţii cu caracter profesional, tehnic, ştiinţific, educativ, cultural, sportiv, recreativ, caritabil sau de altă natură, dacă activităţile specificate în statutul acestor organizaţii afectează exercitarea profesiei militare, au caracter sindical ori contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiilor militare;

  1. Cine stabileşte dacă activităţile acestora sau statutul afectează exercitarea profesiei militare şi ce înseamnă a afecta exercitarea profesiei militare? 
  2. De ce asociaţiile sindicale sunt excluse din start, în orice condiţii ? Uniunea Europeană a recomandat ţărilor membre să acorde militarilor dreptul de a organiza asociaţii sindicale. La noi în România când se aplică asta sau se aplică numai măririle de preţuri europene?
  3. Dacă sensul cuvântului  „personal militar  în activititate” este cel consacrat în acest regulament, domnul Oprea se află în ilegalitate, pentru că are un grad militar şi lucrează în sistemul militar, dar face politică în acelaşi timp încălcând chiar şi actualul regulament. În aceeaşi situaţie se află toţi rezerviştii care sunt încadraţi în Ministerul Apărării Naţionale şi fac parte din partide politice.

Articolul trebuie refăcut în aşa fel încât să nu dea locul la interpretări dar nici să nu încalce drepturi fundamentale ale omului sau recomandări şi legi europene pe care statul s-a angajat să le respecte şi să le aplice.

e)       exercitarea altor activităţi care afectează ori contravin bunelor moravuri, valorilor şi normelor profesiei militare, demnităţii şi prestigiului ce decurg din statutul de militar;

Să se spaecifice în mod explicit care sunt acestea, pentru a nu lăsa militarii la mâna unor şefi sau capete seci care pot interpreta cum vor ei faptele sau acţiunile . Nu am învăţat nimic din cazul Alexandru Gheorghe?

                (2) Îndeplinirea oricăror funcţii sau ocupaţii, altele decât cele în care este încadrat, este interzisă, cu excepţia cumulului prevăzut de lege, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare. Să se specifice care sunt aceste activităţi, şi să nu fie lăsate aceste aprecieri la adresa unui şef al unei instituţii, pentru că astfel fiecare comandant de unitate va interpreta un caz sau altul  cum vrea el sau cum i se ordonă.

Art. 15. – (1) Personalul militar în activitate beneficiază şi de următoarele drepturi:

transport gratuit sau decontarea cheltuielilor de transport pentru deplasarea la şi de la locul de muncă ori la familie când îşi desfăşoară activitatea în altă localitate decât cea de domiciliu, pentru deplasarea personală şi a familiei şi pentru transportul bunurilor la schimbarea locului de muncă în altă localitate, precum şi pentru efectuarea concediului de odihnă, de recuperare a capacităţii de muncă sau a vacanţei pe teritoriul naţional,  în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

De ce doar pe teritoriul naţional? Dacă militarul în cadrul exercitării serviciului este obligat să participle şi la misiuni în afara ţării, atunci şi drepturile sale să se extindă şi la activităţile şi concediile şi asigurarea de sănătate şi celelalte facilităţi şi în afara ţării, inclusiv decontarea cheltuielilor de transport în concedii în afara ţării. Când îi trimitem să îşi dea viaţa şi să îşi verse sângele nu există graniţe, dar la drepturi, avem limite? Statul trebuie să asigure şi drepturile conform obligaţiilor, altfel este discriminare şi raport inegal între obligaţiile dintre stat şi militar.

(4) Pentru restrângerea dreptului la liberă exprimare publică şi pentru păstrarea cu stricteţe a confidenţialităţii în legătură cu exercitarea profesiei militare, personalul militar în activitate beneficiază de o compensaţie financiară lunară în cuantum de 15% din solda funcţiei de bază

Ce este asta ? Una din cele mai mari porcării pe care statul le avansează în relaţia sa cu militarul. Fidelitatea militarului este răsplătită cu 1% din cuantumul soldei, dar închiderea gurii şi muşamalizarea se răsplăteşte cu 15%? Aici se vede cu adevărat ce doreşte guvernul de la militari. Supunere şi tăcere. Dar de ce trebuie să fie răsplătită tăcerea? Militarul semnează un angajament, există documente clasificare pe care ştie că nu trebuie să le facă publice pentru că îl aşteaptă tribunalul militar. Atunci pentru care informaţii i se răsplăteşte tăcerea, pentru măgăriile şi încălcările drepturilor militarilor, pentru umilinţele la care sunt supuşi de unii şefi subordonaţi sau avansaţi politic, pentru aberaţiile emise de unii comandanţi, pentru încălcări ale drepturilor omului? Şi atunci ce facem cu articolul care îl obligă să nu execute şi să raporteze neregulile? Se bat cap în cap. Să fie scos acest articol care este inutil, interpretabil şi incorect. Să se acorde cei 15% pentru fidelitate, pentru că oamenii cu adevărat valoroşi, bine pregătiţi rămân în armată pe salarii pe care guvernul le manevrează cum vrea el, sau le Bocăneşte, în loc să plece la firme private care i-ar plăti mult mai bine.

Art. 16. – (1) Personalul militar în activitate care a fost încadrat într-un grad de invaliditate ca urmare a unor acţiuni specifice, prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul şi din cauza serviciului sau a unor misiuni şi operaţii în afara teritoriului român are dreptul la o pensie de invaliditate egală cu solda funcţiei de bază avută la data respectivă. Personalul militar poate opta pentru pensia din sistemul public de pensii.

Asta e tot ce li se dă? După ce au rămas fără mâini fără picioare, fără ochi, pe câmpurile de luptă ale altor forţe, au dreptul la o pensie de invaliditate care rămâne la valoarea funcţiei avute în momentul rănirii ? Şi cine plăteşte spitalizările, recuperările, protezele, controalele, operaţiile? Bietul handicapat din pensia de invaliditate? Asta se numeşte protecţia personalului? Dacă tot aplicăm obligaţiile NATO pentru militarii români de ce nu aplicăm şi drepturile care se acordă de către armată, stat, guvern , veteranilor şi marilor mutilaţi în ţările cele mai avansate? Propun ca Ministerul apărării să îi plătească:
– toate cheltuielile  de spitalizare, protezare, transport pentru el şi membrii de familie care îl însoţesc  la tratament, operaţie, spitalizare, aducere în ţară, control, verificare, etc iar pensia să fie de două ori mai mare decât solda  pe care o avea la momentul rănirii şi să crească conform vechimii şi promovării în condiţii normale dacă ar fi rămas activ. Nevoile lui vor fi cel puţin de două ori mai mari decât cele ale unui om normal de aceea şi pensia să fie de două ori mai mare decât salariul şi să nu fie plafonată, să crească aşa cum ar fi crescut dacă rămânea în activitate şi era promovat, avansat normal
Pentru cazurile în care militarul necesită însoţire permanentă, însoţitorul să beneficieze şi el de valoarea unei pensii în aceleaşi condiţii, sau de valoarea unui salariu mediu pe economie,  pentru că practic e obligat să renunţe la muncă pentru a însoţi militarul rănit. 

Art. 17. – (1) Membrii familiei personalului militar în activitate beneficiază de următoarele drepturi:

a)      asistenţă medicală, psihologică şi religioasă, precum şi medicamente, asigurate gratuit în reţelele sanitare, respectiv de specialitate, ale instituţiilor militare sau în alte reţele sanitare, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare; (adică comandanţii de unităţi stabilesc condiţiile în care familia unui subordonat beneficiază de drepturile acestea? Pe ce criterii? De simpatii, şpagă, ochi frumoşi, favoruri sexuale ca la Balş ? Nu vede nimeni că în felul acesta comandanţii de unităţi sunt transformaţi în arendaşi iar militarii din subordine în sclavi care vor trebui să facă frumos ca să poată beneficia de drepturi legale ? )

Art. 20. – Personalului militar în activitate îi pot fi acordate următoarele recompense:

            a) înaintarea în gradul următor, în mod excepţional, pentru fapte de eroism şi acte exemplare de curaj, săvârşite pe timpul acţiunilor militare, precum şi pentru rezultate deosebite în îndeplinirea misiunilor încredinţate, atât în timp de pace cât şi de război; pentru sacrificiul vieţii în astfel de condiţii, soldaţilor, gradaţilor, subofiţerilor şi maiştrilor militari li se poate acorda post-mortem, gradul de sublocotenent/aspirant, iar ofiţerii pot fi înaintaţi în gradul următor; ( pentru cazuri de eroism  în salvarea altor vieţi saoldaţii şi gradaţii să fie înaintaţi maxim  la treapta imediat superioară a ierarhiei militare, respectiv  subofiţeri, sergent major, iar pentru Subofiţeri, la sublocotenent. Pentru cei decedaţi sau răniţi în timpul misiunii din orice motive mai puţin neglijenţă sau neexecutarea unor ordine sau alte cauze imputabile lor, să fie avansaţi în gradul următor dacă decesul sau rana nu au fost obţinute printr-un act de eroism ieşit din comun.)

(6) Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor militari pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor specifice calităţii de militar, care nu au legătură cu exerciţiul funcţiei judiciare, precum şi pentru fapte care aduc atingere onoarei sau demnităţii militare, poate fi angajată numai potrivit dispoziţiilor legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

(este aberant.  Atâta vreme cât este vorba de fapte care contravin regulamentelor militare, instituţia militară va decide asupra acestora, iar magistratul se supune dispoziţiilor legii privind statutul cadrelor militare pentru fapte care contravin statutului de militar. Adică  cum e cadru militar numai la drepturi, dar la obligaţii nu ? Să fie judecat în consiliul de onoare al militarilor de unde a fost transferat la structura juridică pentru fapte ce contravin regulamentelor militare sau aduc atingere onoarei şi demnităţii militare.)

Art. 24. – (1) Ofiţerii în activitate provin din:

b)      absolvenţi cu diplomă de licenţă ai instituţiilor civile de învăţământ superior, recrutaţi şi trimişi la studii de către instituţia militară;

(pentru specialităţi care nu pot fi pregătite în sistemul de învăţământ militar şi numai dacă în sistemul militar funcţia a fost scoasă la concurs şi nu a putut fi încadrată de nici un cadru militar activ sau în cazuri execepţionale pe perioade determinate dacă este nevoie urgentă de expertiza unui specialist unic pentru o anumită misiune. )

c)      ofiţeri în rezervă care au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare pentru a fi chemaţi sau rechemaţi în activitate, potrivit nevoilor forţelor armate;

(Numai în cazul în cazul în care funcţia nu a putut fi ocupată de alţi ofiţeri activi în urma punerii la dispoziţie a funcţiei respective iar şcolile militare de ofiţeri nu o pot acoperi)

d)      maiştri militari, subofiţeri, soldaţi şi gradaţi în activitate, absolvenţi cu diplomă de licenţă ai studiilor universitare militare de licenţă, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

 dacă există deficit de ofiţeri şi în urma punerii la dispoziţie către eşaloanele superioare a funcţiei aceasta nu este sau nu poate fi ocupată de un absolvent al şcolii militare de ofiţeri.

f) maiştri militari şi subofiţeri în activitate, absolvenţi cu diplomă de master ai studiilor civile de master, cu profil corespunzător specialităţilor, potrivit nevoilor instituţiei militare, care îndeplinesc condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

( doar dacă funcţia nu poate fi încadrată,  din lipsă de personal  după ce funcţia a fost pusă la dispoziţia eşaloanelor superioare pentru încadrare şi nu au fost solicitări din partea unor ofiţeri care să îndeplinească condiţiile)

            g) maiştri militari şi subofiţeri care, în timp de război, îndeplinesc cel puţin 3 luni, cu rezultate foarte bune şi bune, funcţii prevăzute a fi încadrate cu ofiţeri în structurile militare aflate în zona acţiunilor militare;

( să fie  6 luni, nu 3)

h) absolvenţi cu diplomă de licenţă ai studiilor universitare de licenţă şi cu diplomă de master ai studiilor universitare de master în domenii de studii corespunzătoare specialităţilor militare pentru care instituţia militară nu dispune de capacităţi proprii de formare şi de dezvoltare profesională, precum şi ai cursului de formare a ofiţerilor în activitate, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

( în condiţiile în care funcţia nu a putut fi ocupată de cadre militare aflate în activitate în urma punerii la dispoziţie a funcţiei de către eşaloanele superioare).

i) absolvenţi cu diplomă de licenţă ai studiilor universitare de licenţă şi cu diplomă de master ai studiilor universitare de master, potrivit nevoilor instituţiei militare, care îndeplinesc condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare pentru a fi chemaţi în activitate; magistraţilor chemaţi sau rechemaţi în activitate în vederea transferului la instanţele militare sau la parchetele militare li se revocă ordinul de chemare sau rechemare în activitate, în situaţia în care Consiliul Superior al Magistraturii nu aprobă transferul acestora, iar hotărârea rămâne definitivă; până la data la care operează efectiv transferul în funcţia de judecător militar sau de procuror militar efectele ordinului de chemare sau de rechemare în activitate sunt suspendate de drept în privinţa drepturilor şi obligaţiilor specifice calităţii de ofiţer în activitate.

( în condiţiile în care funcţia nu a putut fi ocupată de cadre militare aflate în activitate în urma punerii la dispoziţie a funcţiei de către eşaloanele superioare).

(4) Persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. f) şi i) li se acordă grade în funcţie de vârstă, pregătirea şi experienţa profesională, corespunzător stagiilor minime în grad prevăzute de prezentul statut.

( nici un cadru militar  în activitate sau rezervă  nu trebuie să  poată obţine grade militare sărind peste   o categorie militară  şi nici  să obţină un grad fără să fi trecut prin treptele ierarhice în condiţiile legii).  În cazuri excepţionale pentru funcţii excepţionale şi persoane cu calităţi excepţionale, civilii promovaţi ofiţeri la nevoile armatei pot deţine temporar grade onorifice corespunzătoare funcţiilor  pe care le ocupă până la îndeplinirea unei misiuni sau ieşirea din situaţia excepţională)

ACELEAŞI CONDIŢII SĂ SE APLICE CORESPUNZĂTOR ŞI PENTRU CATEGORIILE DE MAIŞTRI MILITARI ŞI SUBOFIŢERI PROVENIŢI DIN REZERVĂ , DIN RÂNDUL SOLDAŢILOR ŞI GRADAŢILOR SAU SECTORUL CIVIL.

Art. 29. – (1) Ofiţerii în rezervă provin din:

d)      maiştri militari şi subofiţeri în rezervă, care, în timp de război, îndeplinesc cel puţin 3 luni, cu rezultate foarte bune şi bune, funcţii prevăzute a fi încadrate cu ofiţeri în structurile militare aflate în zona acţiunilor militare;( să se modifice la 6 luni)

e)      e) absolvenţi ai studiilor universitare de licenţă, cu profil corespunzător specialităţilor militare deficitare ale forţelor armate, care au vârsta de cel mult 35 de ani şi consimt să îndeplinească serviciul militar în rezervă în baza unui contract;

( numai  după ce au trecut testele medicale, psihologice sportive specifice pentru obţinerea gradelor şi funcţiilor pentru care sunt selecţionaţi şi urmează o convocare de minim 3 luni iar în urma susţinerii unor examene de specialitate au fost declaraţi apţi. Anual  aceştia vor face convocări, pentru verificarea şi actualizarea datelor, vizite medicale teste fizice pentru menţinerea în evidenţă. Neîndeplinirea condiţiilor duce la scoaterea din evidenţă până la reîndeplinirea baremelor)

f)       ofiţeri rezervişti voluntari care nu se mai află în relaţii contractuale cu instituţia militară.

( dacă îndeplinesc condiţiile de la punctul e)

Aceleaşi condiţii se aplică şi pentru categoriile subofiţerilor şi maiştrilor militari.

Art. 39. – Formarea rezerviştilor voluntari se realizează prin parcurgerea şi finalizarea programului de pregătire militară, potrivit legii.

 ( aceştia să fie obligaţi să participe anual sau ori de câte ori armata are nevoie  la convocări/ concentrări în condiţiile legii, în cadrul cărora sunt verificaţi medical, fizic şi psihic şi sunt instruiţi în specialitatea şi pe funcţia pe care sunt încadraţi)

Art. 51. – (1) Personalul militar în activitate poate fi pus la dispoziţie în următoarele situaţii:

e)      pentru cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului;

 (ce treabă are guvernul cu starea medicală? Sau de când primul ministru a devenit Dottore, dă şi scutiri şi concedii medicale? În al doilea rând atâta vreme cât sunt persoana nu îşi poate exercita atribuţiunile funcţionale din motive medicale, acesta se poate afla în concediu medical având toate drepturile salariale asigurate. Punerea la dispoziţie implică pierderea unor drepturi salariale şi nu este corect atâta vreme ce starea nu i se poate imputa.)

f)       când este trimis în judecată sau este judecat de către instanţele judecătoreşti în stare de libertate pentru fapte în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiei în care este încadrat, din oficiu. În Ministerul Apărării Naţionale şi Serviciul de Informaţii Externe, punerea la dispoziţie se face la propunerea comandantului/şefului structurii militare în care este încadrat;

(bun, comandantul unităţii propune, dar cine decide? Şi care sunt criteriile? Revin cu întrebarea, dacă transformăm comandanţii de unităţi în arendaşi cu drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor. Asta nu e descentralizare, sau cum or vrea să îi spună iniţiatorii, asta este ambiguitate şi motive sau situaţii de abuzuri, cereri şi acordări de favoruri interpretabile, interpretări subiective, creşterea corupţiei în armată )

g)      când se află în captivitate

 (nu este corect, punerea la dispoziţie duce la pierderea unor drepturi salariale de care poate beneficia familia care are cu atât mai multă nevoie de sprijin. Punerea la dispoziţie ar fi o pedeapsă financiară  pe care un militar aflat în captivitate nu o merită atâta vreme cât starea nu îi este imputabilă. În armată nu se aplică prezumţia de nevinovăţie?Deci se consideră mai întâi că a ajuns în captivitate din motive imputabile şi i se iau drepturile salariale lui şi familiei care suferă oricum prin pierderea lui, iar după ce vine se verifică dacă a fost vinovat şi eventual i se dau drepturile în tranşe aşa cum vrea guvernul? Aşa sunt trataţi militarii unei armate de către stat? Unde în lume unde în altă parte decât în România? Nu vă e ruşine stimaţi iniţiatori? Vă doresc să cădeţi în captivitate să vedeţi cum e)

 (2) Pe perioada suspendării din funcţie, personalul militar se eliberează din funcţie şi nu beneficiază de niciun drept asigurat de instituţia militară ( Să se specifice,  dacă suspendarea este dictată de o faptă reprobabilă, exceptând de dreptul la asistenţă militară, psihologică şi juridică)

Va urma

P.S. Aud că domnul Tiberiu Frăţilă a ajuns mare şef pe la J1. Exact unde era nevoie ca să înceapă epurarea celor care au cârtit împotriva domnului Oprea şi promovarea simpatizanţilor UNPR. Cine  se spune că ar fi ministrul apărării ? Duşa? Vai ce glumă. Nici el nu crede şi am auzit că va candida la parlamentarele europene. Probabil i s-a acrit şi lui să facă politica lui Oprea şi să fie ministru doar cu numele.

Armata pe mana cui- partea a cincea- făcătorii de regulamente-2

Continui radiografia proiectului Statutului Cadrelor Militare de la articolul 52, la care rămăsesem  în articolul precedent.

Art. 52. – (1) Situaţia personalului militar în activitate pus la dispoziţie se soluţionează astfel:

a) pentru personalul militar prevăzut la art. 51 lit. a), în termen de cel mult 6 luni, care poate fi prelungit cu încă cel mult 6 luni, cu aprobarea conducătorului instituţiei militare sau a comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta; personalul militar pentru care nu se identifică posibilităţi de încadrare se trece în rezervă, cu drept de pensie conform legii, după caz;

Ce se înţelege prin „conducătorii instituţiilor militare”? Comandanţii de unităţi? Dacă da din nou se dau puteri prea mari unui comandant care astfel are drept de viaţă şi de moarte asupra subordonaţilor. Să se stipuleze clar în lege in ce condiţii şi cum se poate prelungi, nu să fie lăsat la cheful unui om, indiferent cine ar fi el. Se constată o lene iremediabilă în a stabili criterii şi principii clare, prea multe decizii sunt lăsate la mâna unor şefi de structuri sau comandanţi care pot decide subiectiv.

e) pentru personalul militar prevăzut la art. 51 lit. e), în termen de cel mult 3 luni de la înapoierea în ţară. În această perioadă, comisii speciale, stabilite prin dispoziţie a şefului Statului Major General/conducătorul instituţiei militare, vor cerceta condiţiile căderii în captivitate şi comportarea celor în cauză pe timpul acesteia; în funcţie de rezultat, cei găsiţi nevinovaţi vor fi încadraţi în funcţii, iar cei vinovaţi de fapte ce cad sub incidenţa legii penale vor fi trecuţi în rezervă.

 Comisiile nu pot decide ele gradul de vinovăţie şi nici trecerea în rezervă, sau alte măsuri, ele pot cel mult constata şi  propune măsuri, vinovăţia şi măsurile pentru astfel de situaţii le ia instanţa. Nimeni altcineva nu are dreptul să treacă în rezervă  un militar atâta vreme cât vina sa nu este dovedită în instanţă.

(2) Pe durata punerii la dispoziţie, personalul militar îndeplineşte sarcinile stabilite, în scris, de către comandanţii/şefii structurilor militare la dispoziţia cărora este pus şi beneficiază de solda funcţiei de bază avută, cu excepţia soldei de comandă, precum şi de celelalte drepturi salariale avute, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare. Prevederile referitoare la îndeplinirea sarcinilor nu se aplică personalului prevăzut la art. 51 lit. c) şi e).

Drepturile şi  sarcinile ce pot fi îndeplinite de cel pus la dispoziţie trebuie să difere de la situaţie la situaţie. Aşa cum  nu poţi da sarcini unui militar pus la dispoziţie pe caz de boală sau căzut în captivitate,  drepturile unui om pus la dispoziţie pentru cauze imputabile trebuie să difere de cele ale unuia pus la dispoziţie pentru desfiinţarea structurii sau funcţiei. Se pare că celor care au întocmit acest regulament le-a fost frică să gândească sau i-a durut.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), personalul militar prevăzut la art. 51 lit. a) beneficiază, în cazul restructurării, inclusiv de solda de comandă, după caz.

După care caz? Din nou se dă dreptul comandantului de structură sau unitate să stabilească el de capul lui în funcţie de culoarea ochilor celui în cauză sau gradul de supunere, cine are dreptul şi cine nu ? Legea este ambiguă din cauza refuzului de a gândi al celui ce o întocmeşte. SĂ SE STABILEASCĂ CLAR, FĂRĂ ECHIVOC PRIN LEGE CARE SUNT CAZURILE ÎN CARE SE ACORDĂ SAU NU, PENTRU A EVITA SUBIECTIVISMUL SI INECHITĂŢILE.

SECŢIUNEA a 3-a

Suspendarea raporturilor de serviciu

Art. 53. – (1) Raporturile de serviciu ale personalului militar se suspendă în următoarele situaţii:

a) când se află în concediu fără plată;

b) când este în stare de arest preventiv;

c) când este dispărut.

(2) Pe perioada suspendării din funcţie, personalul militar se eliberează din funcţie şi nu beneficiază de niciun drept asigurat de instituţia militară.

De ce se aplică acest articol în cazul celor dispăruţi? Dacă sunt căzuţi în captivitate sau nu se ştie unde este, familia sa are nevoie de drepturile sale  pentru a supravieţui. Nu se gândeşte nimeni la familia celui dispărut? În ce bază i se suspendă drepturile de vreme ce nu se ştie nimic? Este neconstituţional, este pedepsit, nu i se acordă prezumţia de nevinovăţie, i se ia un drept  fără a se demonstra cineva că acesta nu mai face obiectul drepturilor sale.

Pe de altă parte este interesant faptul că rezerviştii voluntari  au mai multe drepturi decât cadrele active.  Iată ce se spune la art. 5(3) din statutul rezerviştilor voluntari, statut care nu este abrogat prin acest proiect :

„În caz de dispariţie, răpire sau cădere în captivitate pe timpul mobilizării sau în cazul stării de război, precum şi al executării misiunilor în cadrul structurii în care sunt încadraţi, rezerviştii voluntari îşi păstrează calitatea de militar şi beneficiază de TOATE DREPTURILE prevăzute de lege, sunt asiguraţi declaraţi în sistemul public, fără plata contribuţiilor prevăzute de lege pentru angajat şi angajator în sistemul public de pensii, în sistemul asigurărilor de sănătate şi în sistemul asigurărilor de şomaj până la reapariţie sau eliberare sau până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti  de declarare a dispariţiei, respectiv a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii celui dispărut.”

 Sau cum se exprima ministrul Duşa, până la recuperarea cadavrelor morţilor celor decedaţi.Ce să înţelegem de aici?Că militarii activi au mai puţine drepturi decât rezerviştii ? Că civilii au mai multe drepturi decât militarii? Că au greşit cei care au scris statutul Rezerviştilor angajaţi, sau că au greşit şi nu gândesc cei care au lucrat la acest proiect? Sau că aceste proiecte sunt făcute după ureche de nişte ageamii care nici măcar nu studiază legile similare în cadrul propriei instituţii, iar cei puşi să le verifice de la departamentele regulamente şi DLAJ lucrează ca şi cei care trebuia să localizeze avionul prăbuşit? Se vede clar, din textul celor două legi că rezerviştii îşi păstrează toate drepturile pe timpul captivităţii, dar activii nu . De ce domnule Duşa? Pentru că vă interesează un post de parlamentar european mai mult decât situaţia armatei ?

 

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), personalul militar, pe perioada suspendării din funcţie, poate beneficia de dreptul la suportarea de către instituţia militară a sumelor necesare pentru asigurarea asistenţei juridice pentru fapte săvârşite în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, precum şi de dreptul de folosinţă a locuinţei de serviciu, iar familia celui dispărut în acţiuni militare de o indemnizaţie al cărei cuantum şi condiţii de acordare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Iarăşi legea este ambiguă, vorbeşte de excepţii, dar nu le nominalizează, lăsând totul la latitudinea unor comandanţi sau şefi  care au astfel dreptul de a tăia şi spânzura după bunul plac .

Art. 54. – (1) În cazul prevăzut la art. 53 alin. (1) lit. a), raporturile de serviciu se suspendă pe o durată de cel mult 5 ani, în situaţiile în care personalul militar:

(3) Perioada concediului fără plată nu constituie vechime în serviciu care se ia în considerare la stabilirea pensiei de serviciu, vechime în activitate pentru conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei şi/sau pentru acordarea gradaţiei următoare, în condiţiile legii.

De ce?Se consideră că militarul aflat în concediu fără plată este dezertor? Numai dezertorii se constituie în afara legii. Cei aflaţi în concediu fără plată sunt în această situaţia în baza unei aprobări a unui raport aprobat deci în baza respectării unor drepturi atribuite prin lege. Şi atunci dacă se află într-o situaţie legală, cu aprobare, de ce să îşi piardă vechimea? Dacă îşi plăteşte obligaţiile cuvenite pentru pensie şi CAS, să beneficieze de vechime în condiţii normale.

Art. 55. – Situaţia personalului militar prevăzut la art. 53 alin. (1) lit. b) se soluţionează astfel:

a)                            în cazul în care s-a dispus achitarea, precum şi în cazul scoaterii de sub urmărire penală, al încetării urmăririi penale ori a procesului penal, personalul militar care a fost suspendat din funcţie este repus în drepturile avute la data suspendării din funcţie, inclusiv în funcţia deţinută anterior sau în una echivalentă; acesta primeşte toate drepturile ce i s-ar fi acordat, corespunzător funcţiei deţinute la data suspendării, pentru perioada în care a fost suspendat, actualizate cu rata inflaţiei;

Să se scoată sintagma  „sau în una echivalentă”. Dacă militarul a fost destituit pe nedrept şi altcineva a fost numit în locul lui, să îi fie dată funcţia pe care a avut-o sau una pe care acesta o merită şi o acceptă  iar cel  ce i-a ocupat funcţia prin abuz sau pe baza unor fapte nedovedite să fie mutat pe o altă funcţie. Comandantul sau persoana care a creat această situaţie să fie discutată să se analizeze cauzele erorii  şi să se ia măsuri în funcţie de gravitatea faptei, de neglijenţă în serviciu, incompetenţă sau reavoinţă, care a dus la această situaţie.  

b)                            personalul militar condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsă privativă de libertate cu executarea acesteia se trece în rezervă începând cu data suspendării.

Nu, să fie trecut în rezervă începând cu data hotărârii judecătoreşti, legea nu se aplică retroactiv, nici hotărârile judecătoreşti. Statutul de suspendat este una, cel de rezervist este altul. Nimeni nu poate decide peste o hotărâre judecătorească sau modifica termenii aplicării unei sentinţe. Sentinţa se pune în aplicare din momentul emiterii, nu anterior.

SECŢIUNEA a 4-a

Transferul

Art. 58. – Personalul militar transferat în condiţiile prevăzute la art. 57 stabileşte noi raporturi de serviciu cu instituţia militară în cadrul căreia a fost transferat.

Să se specifice ce se întâmplă cu raporturile celui transferat, cu vechea instituţie. Mai este acesta obligat să respecte contractul sau obligaţiunile faţă de vechea instituţie?În ce situaţie şi cum ? Iarăşi legiuitorului îi e lene să gândească.

CAPITOLUL VI

CARIERA MILITARĂ

SECŢIUNEA 1

Dezvoltarea carierei militare

   Art. 59.            (2) Cariera militară începe cu acordarea primului grad militar şi numirea în prima funcţie.

Cariera militară începe odată cu depunerea jurământului militar, respectiv semnarea primului contract cu instituţia militară. Aceste evenimente trebuie să coincidă.

(3) Numirea în prima funcţie a personalului militar în activitate se realizează, de regulă, în funcţii situate la baza ierarhiei militare, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Ce înseamnă de regulă? Dacă se acceptă această sintagmă, înseamnă că se aprobă excepţii. Care sunt acestea, cine le defineşte, cine le aplică, în ce condiţii? Din nou se lasă loc la interpretări, din nou se lasă loc ocolirii legii şi acceptării unor intruşi pe uşa din dos, care au umplut în ultimul timp instituţiile militare, provocând dezastre.

            Art. 60. – (2) Dezvoltarea carierei militare se realizează prin:

c) trecerea dintr-un corp militar în altul;

Această posibilitate să fie folosită în mod excepţional numai în situaţia în care persoana reprezintă o somitate într-un domeniu şi nici un alt cadru aflat într-un corp militar la care acesta  aspiră, nu îndeplineşte condiţiile. Altfel, ne vom trezi cu caporali ajunşi comandanţi de subunitate sau şefi de birou în 3 ani, pe baza sprijinului politic. Deja sunt cazuri  trebuie să se înceteze cu astfel de practici.

Art. 61. – (2) Condiţiile şi criteriile specifice de selecţie în vederea dezvoltării carierei militare, organizarea şi funcţionarea sistemului de management al carierei individuale, precum şi competenţele privind numirea/eliberarea în/din funcţii, cu excepţia funcţiilor publice în care numirea se face potrivit legii, se stabilesc pentru fiecare instituţie militară, prin ordin al conducătorului acesteia.

Din nou trebuie specificat ce se înţelege prin conducătorul instituţiei militare. Dacă se înţelege comandantul de unitate , atunci vom avea tot atâtea criterii subiective de promovare , câţi comandanţi avem. Unităţile militare riscă să devină feude.

(3) Modul de definire a funcţiilor care se prevăd în statele de organizare ale structurilor din cadrul instituţiilor militare se stabileşte potrivit legii, prin ordin al conducătorului acesteia.

Din nou trebuie specificat ce se înţelege prin conducătorul instituţiei militare. Dacă se înţelege comandantul de unitate , atunci vom avea tot atâtea criterii subiective de promovare , câţi comandanţi avem. Unităţile militare riscă să devina feude. Să înţelegem că fiecare comandant de unitate sau structură îşi stabileşte propriul ştat?CE ARMATĂ VA ŞI ASTA ? A CUI , A COMANDANŢILOR DE UNITĂŢI ?

PARAGRAFUL I

Numirea în funcţii

Art. 62. – (1) Personalul militar în activitate se numeşte, de regulă, în funcţii corespunzătoare gradului deţinut.

Din nou apare sintagma „de regulă” ceea ce include şi excepţia, dar nu se vorbeşte care sunt excepţiile creând astfel posibilitatea interpretării personale şi bramburelii.

Art. 63. – (1) În situaţii care presupun adoptarea de măsuri considerate necesare pentru asigurarea funcţionalităţii şi operativităţii structurilor militare, precum şi în cazul desfiinţării, transformării, redimensionării, reorganizării sau redislocării structurilor din instituţiile militare ori a propunerii din documentele de evaluare profesională, personalul militar poate fi numit în funcţii echivalente cu cele deţinute sau prevăzute cu grad superior ori inferior, fără acordul personalului militar în cauză, prin ordin al conducătorului instituţiei militare. În Ministerul Apărării Naţionale, personalul militar nu poate fi numit în funcţii prevăzute cu grad inferior celui deţinut.

Din nou apare sintagma „de regulă” ceea ce include şi excepţia, dar nu se vorbeşte care sunt excepţiile creând astfel posibilitatea interpretării personale şi bramburelii.

            (2) De regulă, personalul militar în activitate nu poate fi subordonat altuia cu grad inferior. În Ministerul Apărării Naţionale nu se admit excepţii.

Din nou apare sintagma „de regulă” ceea ce include şi excepţia, dar nu se vorbeşte care sunt excepţiile creând astfel posibilitatea interpretării personale şi bramburelii.

Art. 65. – Pentru asigurarea condiţiilor optime de desfăşurare a activităţii, la numirea în prima funcţie şi la încadrarea în funcţii succesive, personalul militar în activitate beneficiază de:

            d) compensaţie lunară pentru plata chiriei, acordată în cuantum de până la 50% din solda funcţiei de bază, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, în situaţia în care nu se poate asigura dreptul prevăzut la litera b) sau nu locuieşte în cămin militar; pentru anumite localităţi stabilite prin hotărâre a Guvernului, în situaţia în care cuantumul compensaţiei lunare pentru chirie este mai mic decât nivelul chiriilor practicate în localitatea respectivă, cuantumul compensaţiei poate fi majorat până la nivelul salariului minim brut pe economie garantat în plată.

Compensaţia lunară pentru plata chiriei să fie egală cu suma plătită de militar în baza unui contract legal prezentat în original(şi copie care va rămâne  la instituţie)de militar în momentul cererii de decont. Chiria nu se plăteşte şi nu se negociază în funcţie de gradul sau funcţia militarului, pentru a i se acorda o compensaţie în funcţie de salarizarea sa.

PARAGRAFUL AL 2-LEA

Înaintarea în grad

Art. 66. – (1) Înaintarea în grad se realizează în ordinea ierarhică a acestora, în raport cu nevoile şi posibilităţile forţelor armate, pe baza competenţei profesionale şi conduitei morale a personalului militar, consemnate în documentele de evaluare profesională.

Cum adică în raport cu nevoile şi posibilităţile armatei? Adică dacă un comandant de structură sau unitate  declară că nu are nevoie de un maior nou în unitate, chiar dacă există funcţia, un căpitan nu poate fi avansat pentru că nu are armata nevoie de el? Exprimarea este nefericită. Să se specifice clar în ce situaţii nu poate fi avansat un militar şi ce se întâmplă. Până şi regulamentele lui Ceauşescu erau mai clare.

(2) Numărul de militari care urmează să fie înaintaţi în grad la termen în anul următor se stabileşte pe categorii de cadre militare şi grade de către conducătorul instituţiei militare.

CE SE ÎNŢELEGE PRIN CONDUCĂTORUL INSTITUŢIEI MILITARE?

Art. 67. – (1) Personalul militar în activitate se înaintează în gradul următor, la termen, potrivit art. 66,   dacă îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:

a) a împlinit stagiul minim în grad prevăzut de prezentul statut sau împlinesc acest stagiu în cursul anului calendaristic respectiv; durata stagiului în grad se calculează de la data prevăzută în ordinul de acordare sau de înaintare în gradul deţinut;

b) a fost apreciat pe întreaga perioadă a stagiului minim în grad, iar cel care a depăşit acest stagiu şi în anul premergător înaintării în grad, cel puţin cu calificativul „bun”. Anii în care li s-au acordat calificative inferioare acestuia nu se socotesc la calculul stagiului minim în grad;

Să se specifice şi calificativul necesar primit de cei care şi-au desfăşurat activitatea în afara graniţelor în structuri NATO sau ONU sau alte structuri sau instituţii de învăţământ, cursuri  în care militarul a fost trimis,  numit sau detaşat.

Art. 68. – (1) Personalul militar în activitate poate fi înaintat în gradul următor înainte de termen dacă a împlinit cel puţin jumătate din stagiul minim în gradul deţinut, a fost apreciat în această perioadă cel puţin cu calificativul „foarte bun” şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 67 lit. c) şi d), precum şi în mod excepţional, în condiţiile prevăzute la art. 20 lit. a).

Să se scoată acest paragraf, armata e plină de  cadre mediocre notate cu „excepţional” şi avansate „la excepţional” în baza gradelor de rudenie sau supuşenie politică. Excepţional să fie echivalent cu acte de bravură sau rezultate excepţionale, adică peste calităţile şi deprinderile prevăzute în bareme.

 (2) Nu fac obiectul înaintării în grad, în condiţiile alin. (1):

a) sublocotenenţii, aspiranţii, maiştrii militari clasa a V-a, sergenţii şi soldaţii;

b) personalul militar care, de la ultima înaintare în grad, a fost condamnat penal sau a fost sancţionat ca urmare a hotărârii consiliilor de onoare.

Dacă pedeapsa dictată de consiliul de onoare a fost amânarea înaintării în grad, căci dacă a primit altă pedeapsă şi apoi mai este şi oprit de la înaintarea în grad, înseamnă că i s-au dat două pedepse administrative pentru aceeaşi faptă,  ceea ce este ilegal.

Art. 69. – (1) În timp de război, personalul militar în activitate, precum şi cel în rezervă mobilizat sau concentrat, poate fi înaintat în gradul următor corespunzător corpului de personal militar din care face parte, dacă a împlinit stagiul minim în grad, a îndeplinit atribuţiile şi a executat misiunile ce i s-au încredinţat, fără a se impune respectarea celorlalte condiţii prevăzute pentru timp de pace.

(2) Personalul militar prevăzut la alin. (1), care se distinge în îndeplinirea misiunilor, poate fi înaintat în gradul următor şi înainte de termen.

(3) Înaintarea în grad a personalului militar în condiţiile alin. (1) şi (2) se face în limita necesarului prevăzut în statele de organizare.

Dacă militarul a dat dovadă de acte de bravură, curaj deosebit, spirit de sacrificiu dovedit în timpul unor misiuni de război sau situaţii de urgenţă/necesitate, acesta poate fi înaintat în grad fără a îndeplini nici o altă condiţie, indiferent de funcţia pe care este încadrat, urmând ca imediat ce va fi posibil să fie promovat pe o  funcţie corespunzătoare gradului.

Art. 70. – (1) În timp de pace, înaintarea în grad are loc:

a)                             la termen, de regulă o dată pe an, la data stabilită prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

Din nou „de regulă.”? De regulă, regula este făcută pentru pălmaşi iar piloşii constituie excepţiile. SĂ FIE SCOASĂ ACEASTĂ SINTAGMĂ ATÂTA VREME CÂT NU SE SPECIFICĂ CLAR ÎN CE ANUME CONTAU EXCEPŢIILE.

b)                            înainte de termen, la datele stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

Să se scoată această variantă.

c)                             în mod excepţional, în tot cursul anului.

Să se stabilească situaţiile excepţionale care pot duce la astfel de avansări. Şi dacă un militar a fost promovat la termen în ultimele 12 luni să nu poată fi înaintat în grad la excepţional. Există alte recompense care se pot acorda pentru fapte deosebite, NIMENI NU POATE PRIMI DOUĂ GRADE ÎN DECURS DE 12 LUNI DECÂT POST MORTEM.

(2) Propunerile privind acordarea gradelor de generali/amirali, respectiv înaintarea în grad a generalilor/amiralilor se pot promova în tot cursul anului.

Nici generalii să nu facă excepţie de la respectarea stagiului în grad, cu atât mai mult cu cât sunt numiţi sau avansaţi politic.

(3) În timp de război, înaintarea în grad la termen şi înainte de termen se realizează la datele stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare, iar în mod excepţional în tot cursul anului.

Art. 71. – (1) Acordarea gradului şi înaintarea în grad se realizează astfel:

a) pentru gradele de generali şi amirali în activitate şi în rezervă, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea conducătorului instituţiei militare (ce înseamnă conducătorul instituţiei militare, ministru?), după consultarea de către acesta a consiliului director/colegiului ministerului ori a comisiei de selecţie, după caz;

PARAGRAFUL AL 3-LEA

Trecerea dintr-un corp militar în altul, dintr-o armă sau serviciu/domeniu în alta/altul

şi dobândirea altei specialităţi militare

Art. 74. – Trecerea dintr-un corp militar în altul se realizează în condiţiile prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. e), f) şi g), art. 25 alin. (1) lit. c) şi art. 26 alin. (1) lit. b), d) şi e).

TRECEREA DINTR-UN CORP ÎN ALTUL SĂ SE FACĂ NUMAI ÎN CAZURI EXCEPŢIONALE PENTRU FUNCŢII UNICE DACĂ ÎN URMA PUNERII LA DISPOZIŢIE A UNEI FUNCŢII ACEASTA NU A PUTUT FI OCUPATĂ DE NICI UN MEMBRU AL CORPULUI  RESPECTIV ŞI NUMAI PENTRU CEI AFLAŢI ÎN ACTIVITATE. DE ASEMENEA SE POATE TRECE DINTR-UN CORP ÎN ALTUL  PENTRU ACTE DE EROISM DACĂ MILITARUL A FĂCUT DOVADA CALITĂŢILOR NECESARE CORPULUI SUPERIOR ŞI ARE STUDIILE NECESARE. ÎN NICI UN CAZ NU SE VA ACCEPTA TRECEREA DINTR-UN CORP MILITAR ÎN ALTUL PENTRU CADRELE MILITARE AFLATE ÎN REZERVĂ SAU ÎN RATRAGERE.

SECŢIUNEA a 2-a

Stagiile minime în grad

            Art. 77. – (1) La calculul stagiului minim în grad nu se ia în considerare timpul în care personalul militar în activitate a absentat de la program din cauza incapacităţii temporare de muncă, dacă absenţele însumate depăşesc 365 de zile pe parcursul a 2 ani calendaristici consecutivi.

De ce ? Dacă militarul a suferit un accident sau a fost rănit poate chiar prin eforturi şi acte de eroism  şi a necesitat spitalizare şi recuperare trebuie pedepsit pentru asta ? Asta se numeşte protecţia personalului ? În ce armată se mai pedepsesc accidentele în timpul serviciului  sau actele de eroism?

            (2) La stabilirea stagiului în gradul pe care îl are personalul militar aflat în concediu pentru creşterea şi/sau îngrijirea copilului, în condiţiile legii, se ia în calcul o perioadă egală cu 3 pătrimi din durata concediului.

De ce? În România se pedepseşte creşterea natalităţii sau creşterea copilului? De ce este pedepsit militarul atâta vreme cât la civili nu există această măsură? Militarii sunt discriminaţi? Ce spune Constituţia despre egalitatea în drepturi?

            Art. 78. – (1) În timp de pace, stagiul minim în grad pentru personalul militar în rezervă este mai mare cu un an decât cel prevăzut la art. 76, iar în timp de război este cel de la articolul respectiv.

În timp de pace stagiul în grad pentru personalul militar în rezervă se plafonează, militarul putând fi înaintat în grad numai dacă este numit pe o funcţie superioară gradului şi după ce efectuează o convocare pentru funcţia şi gradul respectiv, în urma căruia susţine şi îndeplineşte baremul corespunzător.Dacă militarii activi sunt promovaţi şi avansaţi pe criterii de meritocraţie, de ce cei în rezervă să fie avansaţi fără să facă nimic şi fără nici un examen, nici o pregătire, nici o dovadă a calităţilor necesare unui nou grad sau funcţie doar prin “răbdarea măgarului” În felul acesta se poate avansa în rezervă mai repede decât în activitate şi apoi re-activa rezervistul şi numit în locul unui activ care nu a putut primi gradul pentru că nu a îndeplinit criteriile. 

(2) La chemarea în activitate a personalului prevăzut la alin. (1), pentru stabilirea stagiului în gradul pe care îl are, i se iau în calcul trei pătrimi din stagiul în gradul deţinut ca rezervist.

Chemarea în activitate ( pentru cazuri excepţionale, unice) să se facă numai pentru încadrarea pe o funcţie corespunzătoare gradului, iar stagiul în grad pentru o ulterioară promovare să intre în calcul de la momentul reactivării, pentru a se crea timpul necesar aprofundării cunoştinţelor şi calităţilor necesare noului grad.  

Art. 79. – (1) Stagiul minim în grad se reduce cu un an pentru personalul militar în activitate care, pe întreaga durată a stagiului, îndeplineşte funcţii de personal navigant din aviaţie, de paraşutişti, de personal ambarcat pe nave şi submarine şi de scafandri, precum şi din structurile de comandă şi luptătoare ale forţelor pentru operaţii speciale, stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Stagiul minim în primul grad al personalului militar în activitate format prin absolvirea studiilor militare se reduce proporţional cu durata studiilor care depăşeşte 3 ani pentru ofiţeri, respectiv 1 an pentru maiştri militari.

(3) Timpul cât personalul militar în activitate a fost condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori cu executarea acesteia, însă a fost amnistiat sau graţiat înainte de a începe executarea, precum şi timpul cât personalul militar în rezervă a fost condamnat la închisoare cu executarea pedepsei într-un loc de detenţie sau prin muncă fără privare de libertate, nu se ia în calculul stagiului minim în grad, cu excepţia cazurilor când, în urma rejudecării cauzei, instanţa competentă a pronunţat achitarea.

UN MILITAR CONDAMNAT CU SUSPENDARE SAU EXECUTARE, MAI POATE FACE PARTE DIN CADRELE ACTIVE SAU ÎN REZERVĂ ALE ARMATEI?SE MAI PUNE PROBLEMA ÎNAINTĂRII SALE ÎN GRAD DUPĂ CE A FOST CONDAMNAT?  NU NE AJUNGE PARLAMENT CU PUŞCĂRIAŞI, FACEM ŞI ARMATĂ DIN PUŞCĂRIAŞI? DUPĂ POLITIZAREA ARMATEI VOM ASISTA ŞI LA PUŞCĂRILIZAREA ARMATEI .

Să se scoată această prevedere ruşinoasă. O persoană condamnată nu poate fi pusă la conducerea unei structuri militare. Se încalcă chiar prevederile actualului statut, art 83, pct. k, l. Chiar doare să gândim un pic ?

(4) Reducerea stagiului minim în grad prevăzută la alin. (1) se aplică şi cadrelor militare  din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, cu excepţia Ministerului Apărării Naţionale.

SECŢIUNEA a 3-a

Evaluarea şi dezvoltarea profesională a personalului militar în activitate

Art. 80. – (1) Evaluarea profesională a personalului militar în activitate se realizează anual şi, după caz, periodic, se consemnează în documente de evaluare şi vizează performanţa profesională, precum şi competenţele, atitudinile şi aptitudinile profesionale.

În loc de atitudini, să se treacă comportament şi profil moral. Altfel poate fi taxată sau recompensată atitudinea de slugărnicie faţă de comandant.

Art. 81.(2) Personalul militar prevăzut la alin. (1) încheie un angajament cu instituţia militară, înainte de participarea la studii sau forme de pregătire, prin care se obligă să le absolve şi să îşi desfăşoare activitatea în cadrul acesteia o anumită perioadă de la finalizarea pregătirii, iar în situaţia neabsolvirii ori încetării raporturilor de serviciu din iniţiativa sau din motive imputabile lui înainte de expirarea perioadei respective, să restituie cheltuielile, integral, respectiv proporţional cu perioada din angajament rămasă neefectuată, conform normelor stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Din nou confuzie, ori integral, ori proporţional cu perioada din angajament neexecutată. Să fie scos termenul integral.

              (3) Încheie un angajament cu instituţia militară, în condiţiile stabilite la alin. (2), şi personalul militar din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe care urmează forme de perfecţionare a pregătirii profesionale desfăşurate în interesul serviciului în instituţii de învăţământ militare sau în centre de pregătire/similare, proprii sau externe.

SECŢIUNEA a 4-a

Încetarea raporturilor de serviciu

Art. 83. – (1) Personalul militar în activitate încheie cariera militară prin trecerea în rezervă sau direct în retragere după caz, în una din următoarele situaţii:

n) când încalcă prevederile art. 11;

Să se reformuleze astfel: dacă în urma încălcării prevederilor art 11 a fost judecat în consiliul de onoarea şi s-a decis pedeapsa trecerii în rezervă, pedeapsă  rămasă definitivă şi executorie inclusiv după atacarea prin contestaţie sau în instanţă.

o) în cazul neavizării în vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile personalului militar în condiţiile legii;

Greşit. În urma pierderii accesului la un anumit grad de informaţii militarul poate fi încadrat pe o altă funcţie corespunzătoare gradului de acces, dar nu trecut în rezervă.

p) după expirarea perioadei de punere la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate, atunci când nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare;

Să se completeze:”dacă nu a acceptat o altă funcţie cu un nivel de acces la informaţii inferior.”

r) când nu promovează baremele de pregătire fizică, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

Să se modifice : Când nu îndeplineşte după două examinări în decurs de 6 luni baremele de pregătire fizică, de sănătate, psihice şi de specialitate, stabilite prin regulamentele în vigoare.

s) soldaţii şi gradaţii în activitate admişi la studii pentru formarea ofiţerilor sau maiştrilor militari în activitate, la data înmatriculării în instituţia militară de învăţământ organizatoare a pregătirii.

Să nu fie trecuţi în rezervă, să fie puşi la dispoziţie pe toată durata studiilor, pentru a-şi putea păstra vechimea integrală la pensie şi solda pe timpul studiilor, dacă cea de student nu este mai mare.

(2) Trecerea în rezervă sau direct în retragere se realizează:

a) din oficiu, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), e), l), m), o), p), q) şi s), cu excepţia cazului când a intervenit menţinerea în activitate prevăzută la art. 84;

b) la propunerea comandanţilor/şefilor structurilor din instituţiile militare, în urma hotărârii definitive a consiliilor de onoare, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. i), j), k) şi n);

Şi după ce eventualele după contestaţii sau atacări în instanţă deciziile  au rămas definitive şi executorii.

d)                            la propunerea comandanţilor/şefilor structurilor instituţiei militare din care face parte personalul în cauză, înaintată ierarhic, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. f), g) şi r);

Dacă comandantul structurii face dovada justeţei  măsurilor sau deciziei luate.

d) la cererea personalului militar, înaintată ierarhic, în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), d) şi h).

(3) În condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliile de onoare pot propune trecerea în rezervă sau menţinerea în activitate. Decizia privind trecerea în rezervă sau menţinerea în activitate a personalului militar condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni se adoptă, pe baza acestor propuneri, numai după soluţionarea definitivă a cauzei.

INCLUSIV ÎN INSTANŢĂ

(4) Până la data trecerii în rezervă prin demisie, personalul militar în cauză este obligat să îndeplinească atribuţiile funcţiei în care este încadrat, precum şi toate îndatoririle ce îi revin, inclusiv predarea funcţiei.

Şi beneficiază şi de drepturile corespunzătoare calităţii de militar activ, gradului şi funcţiei, nu numai de obligaţii. 

(5) Prevederile alin. (1) lit. r) se aplică numai Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 84. – Personalul militar clasat „inapt pentru serviciul militar” din cauza afecţiunilor dobândite ca urmare a acţiunilor de luptă, accidentelor, catastrofelor şi a altor asemenea evenimente intervenite din cauza participării la misiunile şi operaţiile în afara teritoriului statului român, cele pentru contracararea şi limitarea efectelor acţiunilor teroriste, cele de poliţie aeriană şi de intervenţie cu nave, precum şi alte misiuni cu potenţial ridicat de risc, desfăşurate pe teritoriul naţional poate fi menţinut sau rechemat în activitate ori încadrat în funcţii civile fără examen sau concurs, după caz, la cerere, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Să se specifice că are prioritate la ocuparea acelor funcţii pentru care este apt în cadrul structurii în care a lucrat sau altei instituţii din sistemul naţional de apărare.

Art. 85. – (1) Personalul militar nu poate fi trecut din activitate în rezervă:

a)                            prin demisie, pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare sau de război, precum şi pe timpul executării misiunilor şi operaţiilor în afara teritoriului statului român;

Dacă poate fi trecut în rezervă printr-o decizie unilaterală a unuia din semnatarii contractului şi condiţiile expuse mai sus , atunci să poată fi trecut şi la cererea celuilalt semnatar, altfel statul nu îşi respectă partenerul, nu există egalitate de drepturi în cadrul contractului, angajatul este pus în inferioritate faţă de angajator. NU este corect, angajatorul este părtinit.

b) când nu îndeplineşte condiţiile de pensionare şi se află în incapacitate temporară de muncă fiind internat în spitale ori sanatorii, se găseşte în concedii medicale sau în concediu pentru creşterea/îngrijirea copilului, iar personalul militar femei nici în perioada gravidităţii, a concediului de risc maternal şi a celui de maternitate.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în situaţiile prevăzute la art. 83 alin. (1) lit. g), h), j), k), l), m), n), o) şi q).

Nu se pot face excepţii la punctul b. În oricare din cazuri, trebuie să se aştepte întoarcerea din concediu sau încetarea spitalizării sau creşterii copilului. 

Art. 86. – (1) Personalul militar trecut în rezervă sau direct în retragere beneficiază de pensie militară de stat, potrivit legii.

Mai puţin în cazul în care a fost decisă şi rămasă definitivă trecerea în rezervă fără drept de pensie.

            (2) Cuantumul pensiei militare de stat prevăzute la alin. (1) se majorează cu 10%, 15% şi respectiv 20%, pentru personalul militar căruia i s-a conferit, potrivit legii, Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 15, 20 şi respectiv 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.

            (3) Cuantumul pensiei militare de stat se actualizează potrivit legii.

Care lege ?

Art. 87. – (1) Limitele de vârstă până la care personalul militar în rezervă poate fi menţinut în evidenţă sunt de:

a) 55 de ani în clasa I, 60 de ani în clasa a II-a şi 63 de ani în clasa a III-a de evidenţă, pentru ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri;

b) 45 de ani în clasa I, 50 de ani în clasa a II-a şi 55 de ani în clasa a III-a de evidenţă, pentru soldaţi şi gradaţi.

Să se modifice vârsta de pensionare la militari la 55 de ani.  Specificul muncii şi condiţiile de muncă stress, privaţiunile militare ca şi calităţile şi aptitudinile necesare, starea de sănătate, baremele fizice, psihice şi de sănătate nu se pot atinge până la 65 de ani.

SECŢIUNEA a 5-a

Degradarea şi scoaterea din evidenţa militară

Art. 90. – Degradarea militară se aplică în condiţiile prevăzute de legea penală, personalului militar în activitate, în rezervă şi în retragere, condamnat la pedeapsa complementară a degradării militare prin hotărâre judecătorească.

Art. 91. – Personalul militar în rezervă şi în retragere, care a renunţat la cetăţenia română sau nu mai are domiciliul în ţară se scoate din evidenţa militară

Art. 92. – Personalul militar prevăzut la art. 90 şi 91 se scoate din evidenţa militară prin:

a) ordin al conducătorului instituţiei militare, pentru ofiţerii care au avut grade de general şi amiral;

b) ordin al comandanţilor/şefilor stabiliţi de conducătorul instituţiei militare, pentru ofiţerii cu grade inferioare şi superioare, precum şi pentru maiştri militari, subofiţeri, gradaţi sau soldaţi.

Art. 93. – (1) În cazul în care intervine o altă hotărâre judecătorească, prin care s-a pronunţat achitarea sau prin care nu se mai aplică pedeapsa complementară a degradării militare, personalul militar în cauză este reluat în evidenţa militară, cu gradul avut, prin ordinul celor care au dispus scoaterea din evidenţă. În această situaţie, timpul cât a fost degradat se include în calculul stagiului în grad, iar personalul militar respectiv poate cere prin instanţa judecătorească reparaţii morale şi materiale pentru prejudiciile ce i s-au adus.

Cei care au dus trecerea abuzivă  în rezervă a militarului să fie traşi la răspundere penal, instanţele militare acţionând din oficiu. 

(2) Personalul militar căruia i s-a aplicat degradarea militară şi care a fost amnistiat sau graţiat de pedeapsa complementară a degradării militare, precum şi cel care a fost reabilitat se reia în evidenţa militară şi, în raport cu nevoile forţelor armate, i se poate reda orice grad militar, până la gradul deţinut anterior, inclusiv.

NU! CEI CARE AU FOST AMNISTIAŢI SAU GRAŢIAŢI RĂMÂN ÎN REZERVĂ, FAPTA A EXISTAT, ABATEREA ESTE ABATERE, FAPTUL CĂ AU FOST AMNISTIAŢI PRINTR-UN ACT POLITIC NU ÎI FACE MAI BUNI, LE ŞTERGE CAZIERUL, DAR NU LE REPARĂ ONOAREA. SĂ FIE SCOS ACEST ARTICOL.

(5) Redarea gradului militar ca urmare a amnistierii, graţierii sau reabilitării nu atrage, de drept, rechemarea în activitate, iar timpul cât personalul militar a fost degradat nu se ia în calculul stagiului în grad şi al vechimii ca personal militar în activitate.

Gradul militar nu se mai poate reda decât dacă s-a constatat că a fost vorba de o eroare judiciară în cazul ridicării, altfel, odată degradat în fost cadru militar nu îşi mai poate primi gradul vechi, rămâne cu cel primit prin ordin judecătoresc, care eventual poate fi  schimbat în condiţiile legii pentru cadrele militare în rezervă, plecând ierarhic de la gradul obţinut prin ordin judecătoresc.

 CAPITOLUL VII

DISPOZIŢII SPECIFICE PERSONALULUI MILITAR

ÎN REZERVĂ ŞI ÎN RETRAGERE

            Art. 97. – (1) Personalul militar în rezervă, pe timpul cât este concentrat sau mobilizat, are aceleaşi îndatoriri şi beneficiază de aceleaşi drepturi stabilite prin prezentul statut pentru personalul militar în activitate.

Să se definească noţiunea de personal militar în rezervă şi să se facă delimitarea şi diferenţa între militari rezervişti proveniţi din absolvenţi ai şcolilor militare sau militarilor activi trecuţi în rezervă şi cei proveniţi din personalul civil absolvent al instituţiilor de învăţământ civil, fără pregătire militară specifică, dar care sunt încadraţi pe statele de război .

            (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), personalul militar în rezervă, pe timpul cât este concentrat sau mobilizat, poate păstra calitatea de membru al partidelor, formaţiunilor sau organizaţiilor politice, precum şi al sindicatelor din care face parte, fiindu-i interzisă desfăşurarea oricăror activităţi care contravin principiului unităţii de comandă sau ordinii şi disciplinei militare.

            (3) Membrii de familie ai personalului militar în rezervă beneficiază, pe timpul cât acesta este concentrat sau mobilizat, de drepturile prevăzute de prezenta lege pentru membrii de familie ai personalului militar în activitate.

Membrii de familie ai personalului militar în rezervă, beneficiază pe timpul câta acesta este concentrat sau mobilizat de drepturile prevăzute prin prezenta lege pentru cei aflaţi în statutul în care se găseşte personalul.

            Art. 98. – În timp de pace, personalul militar în rezervă poate fi înaintat în gradul următor, în raport cu nevoile forţelor armate, după expirarea stagiului minim în grad, dacă a obţinut rezultate bune şi foarte bune pe timpul concentrării/programului de instruire şi a fost propus prin documentele de evaluare a activităţii militare, cel mult până la gradul corespunzător celei mai mari funcţii îndeplinite în activitate sau până la gradul corespunzător funcţiei în care este repartizat în planul de mobilizare.

În timp de pace stagiul în grad pentru personalul militar în rezervă se plafonează, militarul putând fi înaintat în grad numai dacă este numit pe o funcţie superioară gradului şi după ce efectuează o convocare pentru funcţia şi gradul respectiv, în urma căruia susţine un examen pe care îl trece  şi îndeplineşte baremul corespunzător.

            Art. 99. – (1) Cu ocazia Zilei Naţionale a României, precum şi cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei şi forţelor armate ale României, pentru servicii excepţionale aduse naţiunii prin contribuţia deosebită la promovarea valorilor naţionale, personalul militar în rezervă şi în retragere poate fi înaintat în gradul următor, indiferent de nivelul funcţiilor îndeplinite în activitate sau în care a fost repartizat în planurile de mobilizare.

Nu mai mult de odată  la 10 ani. Nu se poate ca la fiecare sărbătoare naţională să se obţină câte un grad. În felul acesta unii obţin câte 4 -5 grade pe an, la fiecare sărbătoare câte un grad, apoi prin apartenenţă la un partid sau altul este activat şi ne trezim cu 10000 de generali promovaţi ca Făt Frumos care vor conduce armate la război fără nici un merit decât că au depus coroane de flori la Zile Naţionale din partea unor partide.

            (2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), coloneilor şi comandorilor li se poate acorda gradul de general de brigadă/similar, maiştrilor militari principali şi plutonierilor adjutanţi principali li se poate acorda gradul de sublocotenent, iar caporalilor principali li se poate acorda gradul de sergent.

 CE PORCĂRIE E ASTA? TRANFORMĂM GRADELE MILITARE ÎN MIJLOACE DE RECOMPENSARE A ACTIVITĂŢII DE PARTID ? Să se scoată aceste paragrafe.

(3) Înaintarea în grad, respectiv acordarea gradului celor prevăzuţi la alin. (1) şi (2) se realizează prin:

a) decret al Preşedintelui României, pentru ofiţerii cu grade de generali şi amirali, la propunerea conducătorului instituţiei militare sau a structurilor asociative ale personalului militar în rezervă şi retragere constituite potrivit legii, după însuşirea şi promovarea acesteia de către instituţia militară din care au provenit;

b) ordin al conducătorului instituţiei militare sau al comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta, pentru celelalte categorii de personal militar.

            Art. 100. – (1) Personalului militar care are o vechime în activitate de cel puţin 15 ani şi s-a distins prin activitatea desfăşurată, precum şi celui care a adus patriei servicii deosebite, indiferent de vechimea în serviciul militar, i se poate acorda dreptul de a purta uniforma militară.

Dreptul de a purta uniformă militară să se acorde la trecerea în rezervă pentru cei care merită, în urma cererii depuse la dosarul de pensie şi avizului şefului direct, al comandantului unităţii şi al celui care aprobă dosarul de pensie. Astfel se va face diferenţa între rezerviştii proveniţi din cadrele militare active sau militarii angajaţi trecuţi în rezervă, şi rezerviştii proveniţi din civili fără studii militare. Cu alte cuvinte, numai cei care au activat în armată au dreptul să poarte uniforma după trecerea în rezervă, şi şi aceştia dacă îndeplinesc condiţiile.

 (3) Încălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (2) conduce la retragerea dreptului de a purta uniformă militară.

Cine îi poate retrage acest drept, în ce condiţii, pentru care fapte? Textul este prea general, poate duce la abuzuri. Din nou ne e lene să gândim.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

            Art. 119. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 180 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

            (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 868 din 24 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare;

c) Hotărârea Guvernului nr. 106/2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2011, cu completările ulterioare;

d) orice alte dispoziţii contrare.

Interesant este faptul că în condiţiile în care vorbim de Comunitatea Europeană, şi bugetul României, legile României preşedinţii şi premierii  României sunt stabiliţi, modificaţi, chemaţi la ordin,  luaţi de urechi, ajustaţi la normele europene, actuala lege înlătură prevederile anterioare referitoare la respectarea drepturilor omului şi convenţiilor europene. Exemplu:

 Art. 8, punctul b, alin. 3 din Legea nr. 80/1995 prevede:

“Cadrelor militare nu li se poate ordona si le este interzis sa execute acte contrare legii, obiceiurilor razboiului si conventiilor internationale la care Romania este parte; neexecutarea ordinelor in aceste conditii nu atrage raspunderea penala si civila a subordonatilor.”

Cum această lege este înlocuită şi abrogată de acest proiect, să vedem ce prevede noua lege vizavi de conţinutul acestui articol:

Art 9(2) „Personalului militar în activitate îi este interzis să ordone şi să execute acte contrare legii. Neexecutarea unor astfel de ordine nu atrage răspunderea administrativă, disciplinară, civilă sau penală”

 După cum se observă, cadrele militare nu trebuie să mai ţină seama de obiceiurile războiului şi convenţiile internaţionale la care România este parte. Li se pare iniţiatorilor acestui document că este suficient ca militarii să respecte legile pe care le fac parlamentarii „auto” legi care sunt de altfel contestate atât de cetăţenii României cât şi de comunitatea Europeană şi Curte Constituţională.  Asta înseamnă în concepţia celor care au iniţiat acest proiect, orientarea europeană a legislaţiei României. Avem legi „europene” făcute de români cărora gândirea le provoacă dureri de cap şi votate de parlamentari  auto.

Să  facem o “ simulare” aşa cum ne place nouă să spunem.

 Luăm un cetăţean, un individ de 30 de ani, fără nici o pregătire militară, dar cu studii terminate la o facultate oarecare, contracost cu o lucrare de licenţă obţinută prin copy-paste. Statutul rezerviştilor militari prevede la art 2 punctul B că este posibil, şi legal.  Întâmplător acest cetăţean să îi spunem John Doe are un unchi preşedinte al unei filiale  UNPR care îl cunoaşte pe “unchiul” Oprea. După ce a ajuns pe data de 1 Ianuarie 2014 rezervist voluntar cu gradul de soldat sau caporal, pe data de 24 Ianuarie acesta poate fi promovat înaintat în grad şi chiar trecut în corpul subofiţerilor. De ce ? Pentru că se poate  conform art 99 (1) şi a art. 74 din actualul statut şi există voinţă politică. Bineînţeles, armata va declara că are nevoie de “expertiza” lui. Conform aceloraşi articole acelaşi băiat de băiat poate fi avansat şi trecut în corpul ofiţerilor pe data de 25 Octombrie  iar pe 1 Decembrie poate  fi activat conform graţiei divine şi articolului 24.1.(c) din acest regulament, fiind numit şef de birou, conform vârstei.  Nu e aşa că meseria armelor este tentantă domnule ministru? Da, tentantă şi accesibilă doar celor care au sprijin de partid. Aşa cum a avut şi domnul Frăţilă care a ajuns Şef DMRU şi domnul Zisu care va ajunge secretar de stat.

Domnule Duşa veţi rămânele în analele armatei pentru ceea ce aţi promovat şi promovaţi!

Armata pe mâna cui – partea a VI-a, asociaţiile rezerviştilor -1

DOGARU, FUMURI SI GARGARA

Am vorbit până acum numai despre responsabili să le spunem activi ai distrugerii armatei şi factorii politici sau militari aflaţi în slujba politicienilor care au făcut ca armata, apărarea ţării, însăşi ideea de apărare şi siguranţă naţională să devină simple cuvinte fără nici o valoare în jocul politic. Aducerea capacităţii de apărare la 40% din necesar este cel mai bun exemplu că ne îndreptăm către distrugerea efectivă a capacităţii de apărare a ţării. Oricum, distrugerea economiei este un factor determinant în slăbirea capacităţii de apărare, şi ar fi mai mult decât suficient pentru a aduce în faţa instanţei pe cei care în ultimii 25 de ani au făcut ca România să nu mai fie în stare să mai producă nimic pentru necesarul de război, oricum subordonarea structurilor armatei celor ale alianţei NATO punerea tuturor informaţiilor chiar şi cele mai secrete la dispoziţia unor structuri străine, subordonarea practic nu doar a armatei ci a întregii politici şi strategii militare unei alianţe cu care astăzi eşti, dar mâine nu garantează nimeni că vei mai fi, dovedeşte nu doar infantilism, mai târziu când efectele acestei politici de obedienţă oarbă îşi vor arăta efectul, se va putea discuta despre trădare. Astăzi nimeni nu are curajul să rostească acest cuvânt astăzi toată lumea se închină la acelaşi „Dumnezeu”, a spune că e o greşeală să îţi subordonezi toate interesele şi structurile „partenerului strategic”de peste ocean echivalează acum cu trădarea de ţară, pentru că întotdeauna, conducătorii acestei ţări au trebuit să se agaţe de câte cineva ca să rămână în scaun, fie că s-au numit turci, tătari, ruşi, polonezi, maghiari, austrieci, pecenegi, cumani, huni, avari, sau mai ştiu eu cum. Nici Ceauşescu, cel atât de hulit şi nici Gheorghiu Dej nu au dat ţara pe mâna sovieticilor deşi presiunea sovietică era mult mai mare şi mult mai dureroasă, aşa cum actualii guvernanţi au subjugat apărarea ţării intereselor noului „Dumnezeu”.

În fine să trecem la subiectul propriu-zis. Ca şi când nu ar fi suficient că politicienii şi vârfurile active ale armatei au adus armata în poziţia de sclav extern pentru misiunile NATO şi sclav intern pentru CNADNR şi oficialităţile locale în slujba cărora sunt puşi militarii pentru a scăpa aceste structuri de blam când apar inundaţiile şi zăpezile, şefii marilor asociaţii ale rezerviştilor se pun şi ei în slujba aceloraşi politicieni şi se bat între ei mai rău ca la Verdun, ca şi cum ar face parte din armate diferite, şi ar sluji interesele altor cetăţeni sau rezervişti. Prima dezbinare a început încă din 45, după „eliberare” când au apărut două asociaţii ale veteranilor de război, care deşi făcuseră parte din aceeaşi armată, erau deja diferenţiaţi în funcţie de partea graniţei pe care o .. atacaseră. Cei care dintr-un motiv sau altul pe care nu le dezvolt acum, au luptat împotriva românilor „lui Antonescu” din 1943 până la actul de la 23 August prin care alţi militari români au căzut prizonieri aceloraşi ruşi datorită ordinului verbal al Regelui Mihai, au format cele două divizii sovietizate, au fost renegaţi, blamaţi, consideraţi duşmani. Nu mai intru în detalii, este un aspect pe care nici istoria şi nici societatea deci cu atât mai puţin legea nu l-au lămurit şi reglat.

Important este că începutul a fost făcut şi de atunci şi până în prezent, au părut zeci de asociaţii ale rezerviştilor, pe specialităţi, localităţi, arme, care toate spun că apără interesele rezerviştilor, pensionarilor militari sau veteranilor, care însă atât prin multitudinea lor cât şi prin însăşi disiparea lor dar mai ales prin interesele şi activitatea celor care le conduc nu fac altceva decât să lovească în interesele celor pe care îi reprezintă, nu să le apere.

Unele din ele, cele mai multe, cele mai mici şi de cele mai multe ori necunoscute la nivel naţional se mulţumesc să fiinţeze pe plan local iar membrii acestora se mulţumesc să existe, să se întâlnească din când în când să depună eventual câte o coroană de flori de Ziua Armatei şi poate cine ştie să desfăşoare câte o activitate două pe an pe care nici autorităţile şi nici societatea nu le bagă în seamă sau le acceptă cu condescendenţă, ca pe un „moment plictisitor dar inevitabil”.Toate au statute şi principii nobile, 90% sunt nesusţinute financiar susţinându-se doar prin cotizaţiile membrilor din ce în ce mai puţini, multe dintre ele având un rol pur decorativ. Unele au încăput sau au fost formate de indivizi, membrii ai societăţii şi ei deci produse ale societăţii trecute sau actuale cu bune şi rele, care au dorit doar să se vadă puşi din nou în faţă, pentru că au fost învăţaţi să fie comandanţi şi nu pot trăi dacă nu sunt salutaţi sau „respectaţi”.

Alţii nu au fost comandanţi şi nici calităţi de comandanţi nu au (nici cei care au fost comandanţi înainte nu au dovedit toţi mari calităţi) iar acum au găsit şi ei posibilitatea să devină cineva şi s-au repezit să înfiinţeze asociaţii sau filiale, să se pună astfel în fruntea lor şi să devină în sfârşit şi ei „cineva” profitând de „ghioceii” care au umplut structurile armatei în toate timpurile. Am mai scris odată despre aceste asociaţii mai bine spus despre două dintre ele, cele mai „reprezentative”, respectiv ANCMRR şi SCMD, care deşi sunt organizaţii diferite ca statut, se calcă în picioare şi se carotează una pe alta. Culmea culmilor este că mare parte din membrii acestora fac parte din ambele organizaţii, una sindicală şi alta asociaţie profesională, dar asta nu împiedică conducerile celor două hai să le spunem structuri să se spurce unii pe alţii ca la uşa cortului, să se vorbească pe la colţuri, să se învinuiască de partizanat, subjugare sau interese politice deşi culmea culmilor, ambele se declară non-politice. Non-politice my ass, ar spune un american, atâta vreme cât conducerile ambelor asociaţii se bat cap în cap care să pune mai mult mâna unor şefi de partide de la care aşteaptă cu mâna întinsă bani, funcţii sau puteri şi atribuţiuni în împărţirea unor favoruri sau drepturi ale militarilor. Voi vorbi despre asta în articolul următor.

Unii se pot întreba cum este posibil să se manifeste astfel de fenomene în rândul militarilor care nu e aşa, se spune, sau se pretind a fi crema societăţii dacă nu intelectualiceşte cel puţin în ceea ce priveşte organizarea, disciplina, rigurozitatea. Uite că se poate şi asta pentru că să nu uităm, militarii chiar dacă sunt sau erau priviţi ca o castă aparte, sunt totuşi rezultatul sau produsul societăţii, reprezintă suma calităţilor şi defectelor acestei societăţi din care provin şi căreia îi poartă şi apără năzuinţele. Într-o societate care se debarasează cu atâta uşurinţă, în numai 24 de ani de toate valorile şi tradiţiile, istoria, rezervele, bogăţiile, educaţia, cultura, principiile şi aspiraţiile unui neam milenar, o societate care nu mai are nici un respect faţă de ea însăşi, care se divide după cum vor conducătorii de partide, care întinde mâna la o pungă cu ulei pentru a-şi vinde votul şi viitorul, o societate care asistă cu indiferenţă la distrugerea economiei şi mai şi dă o mână de ajutor rupând , distrugând, demolând fabrici, garduri, ţevi şi dale de la canalele de irigaţii pentru ca apoi să se plângă că nu mai are ce mânca, o societate care asistă pasivă la distrugerea sistemului naţional de apărare şi infiltrarea unor „comisari” politico-militari străini numiţi consilieri în toate structurile naţionale, unii chiar ca „sfătuitori” ai primului ministru, pe cine mai miră că rezerviştii fac şi ei acelaşi lucru şi se amestecă, sau fac jocurile murdare ale unora sau altora în dorinţa de a mânca şi ei o pâine albă?

Unii dintre ei, cu pretenţii de intelectuali rasaţi, scriitori de cărţi citite sau revândute la anticari ambulanţi, sunt atât de dornici de a ieşi în faţă, de a face să se vorbească despre ei încât înfiinţează, desfiinţează şi reînfiinţează asociaţii şi filiale de 3-4 ori pe an, numai să fie ei preşedinţi şi să vadă lume venind pe lângă ei ca la Mecca. Există la Braşov un astfel de personaj care a înfiinţat 4 asociaţii sau filiale în unele cazuri cu aceiaşi oameni, trăgând după el subordonaţi de profesie care de dragul unei funcţii cât de mici într-un birou de filială sunt gata să înfiinţeze şi desfiinţeze orice. Şi nu este un caz singular. Aceşti preşedinţi „cloşcă” par să fie mai puţin interesaţi de avantajele materiale, pe ei în interesează să fie băgaţi în seamă, să fie şi ei „cineva” să fie urmaţi de ciraci cu cât mai umili cu atât mai buni.

Alţii se dau revoluţionari, se leagă în lanţuri prin reprezentanţi, se bat cu cărămida în piept dar cum sunt ameninţaţi sau li se dă o „funcţie” de conducere şi se văd „reprezentanţi” ai unor zone sau membri în cine ştie ce comitet de conducere, uită tot şi devin ghiocei făcând jocul celor pe care altă dată îi contestau cu vehemenţă. Aşa se face că cei care şi ei s-au aşezat în fruntea mesei acestor asociaţii rămân acolo neschimbaţi deşi marea masă a membrilor „de rând” îi contestă şi critică. Dar prin jocuri de culise, „regulamente interne”dictate, de cele mai multe ori ilegale şi nestatutare fac ei cum fac, aceşti şefi autoimpuşi şi se păstrează pe scaun, ca şi preşedinţii de partid şi de ţară.

Este adevărat, unii posedă şi noţiuni de tehnică a manipulării maselor au şi pregătire în domeniu aşa că este uşor să îşi prostească „supuşii” prin declaraţii, ameninţări, obiective, sarcini, sau prin „pericole” iminente care există doar în mintea lor. Cum apare un contestatar sau critic, cum este imediat alăturat „marelui duşman” este „identificat” ca duşman vândut. Până în 2013 inamicul numărul 1 pentru preşedintele SCMD de exemplu, era Oprea cu colegii săi,Spusu, Tiberiu Frăţilă, doamna Lupu, Onţanu. Oricine îndrăznea să îi critice domnului Dogaru cuvintele, faptele sau gândurile era imediat asociat acestor „bau-bau” ostracizat, pus în discuţia BOB şi trecut pe linie moartă sau spurcat de balele unor căţeluşi degrabă lătrători la ordin care singuri pe stradă circulă doar cu coada între picioare şi schelălăie cum aud un claxon de maşină, dar în spatele gardului latră la comandă de ai spune că rup şi alta nu. Aşa au fost scoşi din conducerea SCMD doamnele Ana Winzer, Elena Cobuz şi domnul Constantin Monac, pe motiv că ar fi UNPR-isti şi apropiaţi ai lui Oprea dar de fapt erau indezirabili pentru că nu votau cum dorea domnul Dogaru. Au trecut 3 ani de zile de când au fost „suspendaţi” din funcţie, sindicatul practic funcţionează ilegal şi la propriu şi la figurat votul în cadrul CD se ia printr-un artificiu, cei care fac parte în acest moment din Comitetul Director şi care votează deciziile nu au acest drept, toate deciziile sunt ilegale, dar cui îi pasă? Preşedinţii de filială, cei mai mulţi de categoria celor enunţaţi mai sus, care de dragul unei funcţii a unei poziţii cu ajutorul căreia sunt şi ei băgaţi în seamă de primari sau şefi de partide, preferă să închidă ochii la ilegalităţile lui Dogaru şi îl lasă sau votează în continuare luând poziţia pe care au avut-o toată viaţa, adică a calului care bea apă.

Este adevărat că sunt şi preşedinţi de filială ai acestor structuri care nu doresc altceva decât să li se respecte drepturile dar sunt prea puţini şi uneori prea scârbiţi ca să mai facă ceva. În felul acesta, asociaţiile acestor rezervişti sunt conduse, direcţionate şi influenţate de aceiaşi oameni politici care au condus şi au dus armata la stadiul de blastulă.

Aceste asociaţii, în special cele mai mari, colcăie de profitori şi oportunişti care ca şi politicienii urmăresc interese personale, nicidecum interesul celor pe care se laudă că îi reprezintă, se suie pe scaune şi rămân acolo din inerţie sau pentru că cei cu adevărat serioşi şi care ar putea face ceva nu vor să se mânjească, sau le e lehamite să intre în acest cuibar din care nu mai ieşi curat fie că te mânjeşti singur fie că te mânjesc alţii.

Multe din aceste asociaţii sau filiale mai trăiesc doar pe hârtie, unele nici nu mai îndeplinesc numărul minim legal necesar pentru a fiinţa dar nimeni nu are interes să declare dispariţia acestora ca asociaţii sau filiale, pentru că toţi vor să îşi păstreze „importanţa” şi poziţia câştigate cu atâta „trudă”. Practic unele filiale ale SCMD fiinţează cu membri fictivi multe dintre ele trebuind practic să nu mai existe pentru neîndeplinirea numărului minim necesar. Deşi statutul SCMD spune clar că un membru îşi pierde calitatea automat dacă nu îşi plăteşte cotizaţia anuală,aceştia nu au fost şi nu sunt nici radiaţi din evidenţă, nici declaraţi excluşi pentru că domnii din conducerea sindicatului doresc să îşi păstreze încă imaginea de reprezentanţi ai unei „importante părţi a societăţii civile”. Că este aşa o spune chiar raportul prezentat de domnul Dogaru la ultima Conferinţă Naţională a Reprezentanţilor forul suprem al SCMD , unde afirma negru pe alb: „ ..apar aproape zilnic persoane care isi achita cotizatia nu numai pe 2013 ci si pe … 2012, 2011 sau chiar 2010. Au fost insa si cazuri de persoane care au venit sa se inscrie in sindicat acum si am depistat pe evidenta ca se inscrisesera in 2009 sau 2010, dar nu mai platisera cotizatia de atunci. De asemenea, cazuri de persoane care au venit sa plateasca cotizatia pe 2013, pentru a intra in noile procese, uitand ca nu au mai achitat pe 2011 sau 2012.”

Deci în prostia sa domnul Dogaru recunoaşte singur să a menţinut timp de 3 ani artificial numărul de membri ai sindicatului umflat, pentru că în conformitate cu art 8 punctul (7) al statutului, “ fiecare membru care nu achită cotizația anuală către sindicat se consideră autoexclus din sindicat, situația definitivându-se prin hotărârea Consiliului Național al Reprezentanților;”. Abia la CNR din 2013, domnul Dogaru a admis că a păstrat în evidenţă membri care nu aveau cotizaţia plătită din 2011, 2012 şi chiar 2010, deci a comis o ilegalitate, o încălcare a statutului. Aşa se declară unii pe posturile de televiziune reprezentanţi ai societăţii civile şi afirmă că vorbesc în numele a zeci, sute de mii de oameni care habar nu au de existaenţa sau declaraţiile lor. Dar despre asta şi altele într-un articol viitor.

Deocamdată să reţinem că practic aceste asociaţii în cea mai mare parte prin diversitatea şi fărâmiţarea lor nu fac altceva decât să potolească orgoliul şi setea de putere a celor mai mulţi din cei suiţi în fruntea lor şi să facă jocul politicienilor în ale căror graţii se zbat să ajungă aceşti “conducători “, cei mai mulţi foşti propagandişti sau manipulatori de profesie care fie din proprie iniţiativă fie la ordin, au pus mâna pe ele pentru ca nu cumva să le treacă prin cap rezerviştilor să înfiinţeze o asociaţie unică puternică şi condusă de o persoană incoruptibilă.

Cui credeţi că i-ar conveni o asociaţie unică a foştilor militari sau lucrători din fostul sistem de apărare, servicii secrete şi poliţie, penitenciare şi jandarmerie, care ar număra câteva sute de mii de membri fără a număra şi membrii familiilor acestora, şi care să acţioneze ca degetele unei mâini? Nimănui. Nimeni nu şi-ar dori apariţia unei asemenea organizaţii şi atunci sunt încurajate şi finanţate mai mult sau mai puţin oficial mai multe asociaţii, din care câteva aşa mai reprezentative dar conduse de oameni “spălaţi”, fideli, cu gură mare şi interese mărunte care să se facă că lucrează pentru cei pe care se fac că îi reprezintă dar cărora le mănâncă sau le beau cotizaţiile.

Armata pe mâna cui, partea a VII-a asociaţiile rezerviştilor -2

general Iliescu Mihai

ANCMRR

Vorbeam în articolul precedent dedicat asociaţiilor rezerviştilor că din păcate acestea în loc să urmărească interesele rezerviştilor şi să îşi unească eforturile formând eventual o uniune naţională a asociaţiilor militarilor care să reprezinte toate specialităţile şi asociaţiile militarilor active sau în rezervă, care să negocieze, să reprezinte cu adevărat interesele militarlor, se fărâmiţează, se impart sau despart în zeci de asociaţii mărunte fără nici o perspectivă sau putere de a face cu adevărat ceva bun pentru militari sau de a reprezenta o forţă de care condicerea ministerului să ţină seama, ba mai mult, se ceartă între ele, se jignesc, se bălăcăresc, şi mai nou, se dau în judecată.

Conducerile acestora de cele mai multe ori iau decizii şi stabilesc cursuri de acţiune fără a consulta filialele sau pe cei pe care spun că îi reprezintă, apoi apar discuţii, certuri, contestaţii, care fac din aceste asociaţii arene de circ aşa cum déjà ne-a obişnuit lumea politică şi alianţele mai mult sau mai puţin împotriva naturii care apar în poltica dâmboviţeană. De ce ar face notă aparte asociaţiile militarilor, că doar şi ele fac parte din aceeaşi ţară balcanică sau balcanizată, mai balcanică decât Balcanii.

Cu jalba în băţ la toaşa ‘nţătoare

Nu ştiu dacă mai e cineva care nu ştie că şeful ANCMRR a dat în judecată SCMD cerând în instanţă desfiinţarea sindicatului. A discutat cu cineva domnul Mihai Iliescu, preşedintele ascociaţiei  când a decis să dea în judecată o altă formă de asociere a militarilor ? A solicitat punctul de vedere al membrilor ANCMRR? Bineînţeles că nu. Domnul Mihai Iliescu face parte din acei şefi de organizaţii care aşa cum spuneam, vor şi ei să conducă şi o fac nu ca la armată, ci fără să se consulte, pentru că la armata când se ia o decizie, comandantul are un stat major cu care se consultă, domnia sa a decis într-un cerc restrâins, atât de restrains încât decizia sa i-a mirat şi pe cei mai apropiaţi. Aveţi aici în acest link textul acţiunii. Citind veţi observa mobilul acţiunii. Pentru cine credea că este vorba de ceva probleme serioase, sau eu ştiu un fapt grav săvârşit de SCMD împotriva ANCMRR adică din partea unor militari împotriva altor militari, regret să vă dezamăgesc, motivele sunt mult mai penibile. Bineînţeles că au existat reacţii puternice chiar din interiorul ANCMRR, ale unor filiale care s-au desolidarizat categoric de iniţiativa domnului Iliescu. Fac o paranteză şi informez necunoscătorii că ANCMRR fiinţează din 1990 când s-a înfiinţat ca Liga Naţională a Ofiţerilor în Retragere şi în Rezervă transformată în 1991 în Uniunea Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere (U.N.C.M.R.R.) ca apoi în 2001 să devină ANCMRR. Iată ce scrie chiar pe pagina de prezentare a asociaţiei:“Asociaţia funcţionează sub înaltul patronaj al preşedintelui României, în calitatea sa de comandant al Forţelor Armate şi sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale, ministrul fiind Preşedinte de Onoare al A.N.C.M.R.R. Asociaţia nu este angajată politic şi nu desfăşoară activităţi în favoarea sau defavoarea vreunui partid sau organizaţie politică.”

De reţinut aici că deşi funcţionează sub patronajul ministrului apărării naţionale, persoană numită politic, asociaţia se declară apolitică. De reţinut acest aspect mai ales că se menţionează clar că “nu desfăşoară activităţi în favoarea sau defavoarea vreunui partid sau organizaţie politică.”

În ciuda acestui pasaj din prezentarea asociaţiei, iată ce spunea conducătorul asociaţiei,  în februarie 2012, într-o scrisoare adresată domnului Oprea, şeful UNPR.

Odă conducătorului iubit

“Dorim ca acest PARTID să devină partidul de suflet al nostru, partid care ne-a păstrat rangul şi onoarea noastră ca militari ai rezervei armatei române, partid care are în compunerea sa generali şi ofiţeri în rezervă cu un înalt simţ al onoarei şi al datoriei faţă de patrie, partid pe care dorim să ne sprijinim la greu, partid pe care dorim să-l sprijinim în situaţii deosebite. (…) Însă, numai împreună cu o forţă politică formată din membri devotaţi patriei şi poporului nostru, cinstiţi şi iubitori de dreptate noi, cadrele militare în rezervă şi retragere, vom reuşi să fim o persoană juridică de utilitate publică, să luptăm activ pentru ţară şi neamul românesc.”

După cum se poate observa din textul citat,scrisoarea nu era adresată ministrului apărării ci preşedintelui UNPR.

De asemenea, în Decembrie 2012, ANCMRR semna un protocol de colaborare cu Alianţa de Centru Stânga format din PSD şi UNPR, partidul de suflet.

Cam atât a ţinut neimplicarea politică a ANCMRR, de la înfiinţare, până a decis domnul Iliescu Mihai că este bine să aibă un partid de suflet şi un patron care să îl avanseze şi să îi pună la dispoziţie sedii, bilete de odihnă şi tratament şi fonduri cu care să se simtă bine. Că asta este scopul şi durerea, o să dovedesc mai târziu un pic.

SCMD a apărut mult mai târziu, fără a prelua nici o tradiţie a nici unei altei asociaţii sau sindicat, el a preluat doar statutul unui alt sindicat pe care însă membrii fondatori nu au fost în stare sau s-au grăbit prea tare şi nu au avut timp să îl actualizeze şi adapteze ca lumea la specificul sindicatului aşa că are încă în el prevederi care nu au nici o legătură cu militarii. Data înfiinţării SCMD chiar dacă este mult mai târzie, este mult mai neclară, pentru că domnii din conducere nu ştiu nici ei când să spună că s-au înfiinţat, ori în Mai 2009, ori în August 2009, ori în Octombrie 2009. Probabil erau atât de auforizaţi când au semnat documentele sau le-au semnat în atâtea “locaţii” şi tranşe încât nici ei nu mai ştiu ce să declare. De fapt chiar documentele de înfiinţare a sindicatului sunt confuze, dacă cineva se uită pe ele vede ori că semnăturile membrilor fondatori nu seamănă de pe un document pe altul, ori că  locaţia sau sediul sindicatului este declarat diferit în procesul verbal faţă de statut, ori că componenţa Biroului Operativ diferă de pe un document pe altul. Este clar că nici judecătorul care a dat certificatul de naştere pruncului nu a fost prea atent, sau cine ştie, dacă e să ne luăm după o declaraţie a domnului Pricină mâna a doua în sindicat, poate era chiar euforizat şi acesta căci domnul Pricină declara că numai el ştie câte mesa a dat ca să apară acest sindicat. Întrebarea ar fi cui şi de ce. În fine, e prea puţin important acuma.

Deci SCMD a apărut în 2009. De ce s-a trezit domnul Iliescu să ceară desfiinţarea SCMD tocmai acuma ? Timp de 5 ani ce a făcut? Nu a văzut ceea ce a văzut acuma sau ce s-a întâmplat?

Ciolanul, bată-l vina

Să vă spun eu ce s-a întâmplat. În august 2013 peste membrii SCMD cădea bomba atomică. Mult iubitul şi stimatul conducător Valeriu Pricină, Val pentru prieteni, făcea cunoscut faptul (aflat pe surse deci nemaiputând fi mascat) că a fost numit Şef al Departamentului Apărare şi Siguranţa Cetăţeanului al UNPR, funcţie de rang naţional, nu la vre-o filială. Ştirea a căzut ca o bombă din mai multe motive, în primul rând moral, pentru că domnii Dogaru şi Pricină erau până atunci duşmani declaraţi ai “Izmenarului“ pe care îl făcuseră până cu un an în urmă sau mai précis până la alegerile din 2012, cum le venise lor la gură şi mamă ce gură murdară au când vor. Domnul Pricină chiar întrebat cu ceva timp în urmă dacă va intra în politică a spus că nu are nimeni bani să îl cumpere, domnia sa este sindicalist convins, are onoare. Zii zău Val! Acuma în fine, e treaba fiecăruia ce face cu onoarea, viaţa sau convingerile politice, dar trecerea sa la UNPR are şi conotaţii oficiale pentru că în statutul SCMD la art. 21 se spune: ” Revocarea din funcție a celor aleși în Comitetul Director intervine în următoarele condiții:g) sunt promovați într-o funcție de conducere administrativă, magistrat, parlamentar sau în conducerea centrală a unui partid politic;”

Deci odată cu numirea în funcţia din UNPR domnul Pricină trebuia să fie scos din conducerea SCMD, în conformitate cu art menţionat mai sus coroborat cu art 39 punctul 3 din Statutul UNPR, care se spune :„ŞEFII DEPARTAMENTELOR SUNT ALEŞI DE CONSILIUL NAŢIONAL: ŞEFII DEPARTAMENTELOR SUNT ASIMILAŢI DIN PUNCT DE VEDERE POLITIC CU VICEPREŞEDINŢII PARTIDULUI.”

Deci clar pentru toată lumea că domnul Pricină nu mai putea rămâne în conducerea SCMD cu atât mai mult cu cât şi SCMD este tot o organizaţie apolitică, conform art 2 din statut „Art. 2. Sindicatul ”Cadrelor Militare Disponibilizate” este o organizație sindicală independentă, apolitică, constituită democratic, prin voința exclusivă a membrilor săi, în strictă conformitate cu prevederile Legii 54/2003.”dar şi articolului 2 din Legea 62 din 2011 care spune că :

„(1) Organizatiile sindicale sunt independente fata de autoritatile publice, de partidele politice si de organizatiile patronale.

(2) Organizatiile sindicale nu pot desfasura activitati cu caracter politic.”

Eu când am auzit că domnul Iliescu a dat în judecată SCMD am crezut că s-a luat de cele spuse mai sus despre înfiinţarea SCMD, respectiv prezenţa domnului Pricină în fruntea departamentului Apărare la UNPR concomitent cu prezenţa sa în Comitetul Director al SCMD, ceea ce în mod clar duce la idea că UNPR conduce prin domnul Pricină, destinele sindicatului.

Da de unde, chiar dacă motivele discordiei sunt politice, domnul Iliescu simţindu-se trădat şi scos din inima protectorului Oprea prin racolarea lui Pricină pe o funcţie aşa înaltă, motivele sunt mult mai pământene. În punctele 3, 5 şi 6 ale cererii de anulare a deciziei de înfiinţare a SCMD, domnul Iliescu invocă faptul că sindicatul vrea să îi ia membrii, vorbeşte în numele tuturor militarilor rezervişti, dar mai ales,”exprimă pretenţia de a obţine gratuit de la MApN unele facilităţi” care crede domnia sa ar aparţine de drept numai domniei sale, sau în traducere liberă vrea să pună mâna pe sedii, să obţină bilete de tratament, să împartă caşcaval rezerviştilor, să obţină finanţare de la guvern sau minister ceea ce ar reduce considerabil porţia de caşcaval  a conducerii ANCMRR. În graba sa de a scăpa de sindicat,  domnul Iliescu, probabil mai puţin obişnuit cu internetul declară şi susţine în faţa judelui că “nici o lege sindicală din nici o ţară europeană şi nu numai, nu se referă la sindicate militare”. Păi când vii cu asemenea aberaţii este normal să fii dat afară pe uşă şi să fii trimis la reciclare, ceea ce judecătorii au făcut respingând aberaţiile domnului Iliescu. Numai că domnul Iliescu nu s-a mulţumit cu asta şi vâzând că a picat în prima instanţă se aliază cu o altă asociaţie a militarilor despre care nu ştie prea multă lume, dar unii din membrii fondatori ai SCMD ştiu foarte multe, este vorba de ASOCIAŢIA CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE DIN ROMÂNIA , care să conteste denumirea de “disponibilizat” din SCMD ca şi unele articole din statut care “se cam aseamănă”. Păi e normal să se asemene atâta vreme cât domnul Rinciog Dumitru, şeful secretariatului SCMD, a năsit şi ACMDR şi SCMD. Despre acest personaj s-ar putea scrie romane dar cine le-ar citi? Cine vrea însă să vadă care a fost contribuţia acestuia la ACMDR să întrebe un fost membru al ACMDR, domnul Toporan şi va avea surprize.

În fine cert este că iată, se confirmă din nou că aceste asociaţii în loc să se ajute, să îşi dea mâna şi să lupte împreună pentru drepturile militarilor, se ceartă se dau în judecată, se bălăcăresc dar nu membrii lor ci numai conducerile acestora, formate după cum se vede din oameni care nu urmăresc altceva decât orgolii personale, funcţii, favoruri, poziţii, şi de ce nu şi câte un mic caşcaval că doar viaţa e scumpă. În articolul următor vom vedea ce vrea domnul Dogaru, şeful SCMD.

Dă clic pentru a accesa Actiune-anulare-1.pdf

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/operatiunea-epoleti-pentru-partid

http://ancmrr.ro/protocol-de-colaborare-intre-alianta-de-centru-stanga-psdunpr-si-asociatia-nationala-a-cadrelor-militare-in-rezerva-si-in-retragere-alexandru-ioan-cuza/

http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/09/18/cat-mai-suporta-sindicalistii-militari-5122

http://sindicatulcmd.blogspot.ro/search?q=ASOCIATIA+CADRELOR+MILITARE+DISPONIBILIZATE&max-results=20&by-date=true

https://groups.yahoo.com/neo/groups/roarmy230/conversations/topics/1915?var=1

Armata pe mâna cui, partea a VIII-a Asociaţiile rezerviştilor-3

SCMD

Apariţia

Am vorbit în articolul anterior despre ANCMRR şi procesul pe care aceasta l-a intentat Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, pe scurt SCMD. Am să vorbesc astăzi şi despre această organizaţie, chiar dacă de patru ani de când am intrat în acest sindicat am scris atâta încât  bate orice carte din scrierile alese ale domnului Mircea Dogaru, autoalesul preşedinte al sindicatului. Poate scrie domnia sa o istorie a minciunilor servite sindicaliştilor. Prin urmare nu o să mai revin asupra celor déjà spuse, o să încerc să mă refer la ultimele evenimente , cele mai importante, pentru ca cei care eventual nu au auzit sau nu ştiu cine conduce acest sindicat, să aibă o imagine. Nu va fi vina mea dacă aceasta va fi bălţată, sper să se mai vadă şi urme de culoare albă.

Pentru cei total neştiutori, SCMD s-a înfiinţat în 2009, din iniţiativa câtorva rezervişti militari care fuseseră angajaţi ai statului, consilieri sau funcţionari prin Parlament, ANI, Apa Nova şi odată cu apariţia Legii 329 îşi pierduseră dreptul de a mai primi şi pensie militară şi salariu la stat. Nu am cum să ştiu cine a fost cu ideea, dar nucleul s-a cristalizat în jurul unor nume care se găsesc şi acuma în structurile de conducere a SCMD şi nu vor să se mai dea jos de acolo, manipulând şi convocând şedinţe când, cu cine şi cum vor ei . Este vorba de un grup de 4-5 persoane la care se mai adaugă şi altele care urmăresc acelaşi lucru, rezolvarea unor probleme şi ambiţii personale pe banii şi structura unui sindicat la care fraierii cotizează iar băieţii deştepţi profită. Pentru a putea conduce după bunul plac, fondatorii au trecut în statut că au drepturi speciale şi că filialele nu pot avea statut juridic deşi este împotriva legii, filialele au statut juridic, sucursalele nu au, dar cui îi pasă? Unii dintre preşedinţii de filială se chinuie de 4 ani să schimbe statutul dar de fiecare dată Dogaru şi gaşca o lălăie, Conferinţele Naţionale ţinute mereu unde şi cu cine vrea Dogaru, se termină cu tradiţionalul chef românesc  după două zile de discuţii sterile uneori piperate cu certuri ca la uşa cortului, ameninţări şi ” pedepse”. În final se lasă totul în coadă de peşte iar Dogaru se autoîmputerniceşte să rezolve tot ce trebuia să stabilească filialele dar nu au putut din cauza diferenţelor de opinii şi opoziţiei conducerii şi grupului său de suţinători.

După cum se ştie, ANCMRR cealaltă asociaţie mai mare a rezerviştilor, condusă şi ea tot de persoane dornice de avantaje de toate felurile, a contestat în instanţă chiar procesul înfiinţării SCMD numai că a pierdut datorită diletantismului şi superficialităţii. Dacă ar fi ştiut unde şi cum să caute ar fi găsit în chiar documentele de înfiinţare a SCMD motive nu numai să îl desfiinţeze ci poate chiar şi să determine apariţia unui dosar penal sau civil.  Dacă cineva consideră că ceea ce spun nu e adevărat, il rog să mă acţioneze în instanţă.

Conducerea

Cert este că printre fondatorii acestui sindicat se află domnii Mircea Dogaru, fost istoric, pentru că de când a preluat frâiele sindicatului nu am auzit să mai fi scris ceva, probabil sindicatul îi mănâncă şi îi bea tot timpul, domnul Pricină Valeriu, fost scriitor şi jurnalist care se află în aceeaşi situaţie, a rărit dacă nu încetat să mai producă ceva literar în afară de înjurături la adresa contestarilor din sindicat sau aiurea, domnul Apostol Cătălin care s-a remarcat prin activitatea financiar contabilă care a dus la cererea unui audit intern cel puţin scandalos, ocazie cu care s-au tras concluzii deloc favorabile conducerii  şi modului de gestionare a fondurilor, domnul Năstase Constantin, fost şef al Direcţiei Financiare pe care speră să o recâştige cu ajutorul lui Oprea, căruia acuma i se gudură acest grup şi posesorul unui dosar DNA privind obţinerea abuzivă a unui apartament din fondurile MApN, domnul Bălan Iosif, fost şef al unei secţii de poliţie comunitară, căreia i-a închiriat propria locuinţă drept sediu şi domnul Rînciog Dumitru, specialist în înfiinţări de asociaţii ale rezerviştilor disponibilizaţi, evidenţă de personal, strângeri de date şi tabele “fără nici un scop”. Ceilalţi fondatori sunt fie lipsiţi de importanţă şi figurează doar cu numele fie au fost înlăturaţi de cei 6, pentru că nu le urmau “ indicaţiile şi paşii. Aşa au fost îndepărtaţi Ana Winzer, Constantin Monac şi Elena Cobuz, învinuiţi că .. sunt UNPR- işti, vânduţi sau apropiaţi ai lui Oprea pe care cei doi îl socoteau de ochii lumii “inamicul public număru 1 al sindicaliştilor”. Ei bine, cine credeţi că este acuma şeful Departamentului Apărare al UNPR? Cel mai înverşunat “duşman al “izmenarului” (după cum îl etichetau cei doi, Dogaru şi Pricină”), chiar Valeriu Pricină în persoană, cel care spunea că “ nu are Oprea bani să mă cumpere pe mine “. Se pare că de la această declaraţie până în prezent , averea domnului Oprea a mai crescut suficient încât să îl poate coopta pe domnul Pricină în structuri.  Acest grup vesel aflat în fruntea conducerii SCMD nu prea vrea să mai plece de acolo în ciuda deselor contestaţii din partea sindicaliştilor, a unor filiale care au văzut că în afară de înfiinţarea sindicatlui, contracte cu diverse case de avocatură pentru procese cu cine a vrut Dogaru să se certe, sau cu companii de telefonie, plătite toate din banii pensionarilor arşi la buzunare de Boc şi Oprea, conducerea SCMD s-a remarcat prin cheltuieli de tot felul,  bani aruncaţi pe apa Sâmbetei. Era normal să fie aşa, prin fruntea lui se afla un fost lucrător la Apa Nova. Cineva, un fost coleg de la prima asociaţie înfiinţată de acest Dorel al asociaţiilor militarilor, spunea şi bănuiesc că în cunoştiinţă de cauză, că acolo la ACMDR Dorel al nostru a reuşit înainte de a ajunge la Apa Nova să falimenteze asociaţia apoi a plecat. Bun băiat. Urmează SCMD. Citez din mesajul adresat de domnul Toporan Alexandru :

“Catre SCMD

“In atentia tuturor membrilor si a staffului, inclusiv a Dlui Ranciog

Urmaresc actiunile de coagulare a SCMD si dezbaterile cu mult scepticism intrucat am niste experiente neplacurte in sensul ca am participat cu mare deschidere si speranta la organizarea unor astfel de organizatii a caror activitate a fost deturnata. Din momentul in care l-am vazut pe Dl Ranciog cocotat in staff, hotararea mea este foarte clara: nu am ce cauta intr-un grup in care Dl Ranciog isi aroga rolul de leader (sau lider?).

Explicatie: Dl Ranciog a condus ACMDR; a parasit organizatia pentru a se angaja la APA NOVA (nimic rau pana aici) insa la parasirea organizatiei situatia financiara a acesteia era negativa adica …in faliment.

Cu stima, Alexandru TOPORAN

PS: Astept ca dl R sa ma dea in judecata”

Ca o completare, acuma ACMDR se află în proces cu SCMD pentruă că aceasta din urmă i-a copiat statutul, prin metoda Ponta.

Proteste şi bâlci

A mai organizat domnul Dogaru câteva proteste, toate cu ocazia unor zile naţionale ca să fie sigur că este băgat în seamă de presă, din care cea mai renumită este memorabilia scenă a căpăcirii unui rezervist de către jandarmi la Constanţa, împins în braţele jandarmilor de proprii colegi şi cea a incendierii unei caschete de marinar, din cele care se cumpără prin bâlciuri. Cam asta e tot ce a dorit şi a făcut conducerea SCMD cu fiecare ieşire pe post, sau pe stradă, bâlci.

Am spus  că nu voi insista pe date déjà spuse cu alte ocazii. Voi aborda un subiect mai nou, pentru a vedea şi înţelege cei ce citesc cam cum lucrează cei din conducerea acestui sindicat.

SCMD  este  apolitic?

Deşi oficial nu a început Campania electorală pentru alegerile Euro- Parlamentare, domnul Dogaru şi echipa sa de sunet au început déjà activităţile, chiar dacă sindicatele , conform Legii Dialogului, sunt apolitice. După ce a pupat timp de un an şi jumătate tălpile lui Duşa, Ponta , Oprea, Stroe si Maior, îndemnând rezerviştii să stea cuminţi că el are situaţia sub control şi cei sus numiţi lucrează febril la legile promise şi la care el are un rol activ, după cearta şi mai ales spargerea USL domnul Dogaru a schimbart iarăşi foaia, strategia, partitura, şi îşi îndeamnă plătitorii de cotizaţie să se alăture unui partid mai mic la europarlamentare partid pe care bineînţeles îl va alege el, că doar l-a mandatat mama lui Ştefan cel Mare să facă ce vrea muşchii lui cu sindicatul, pe principiul iliescian “ revoluţie şi reformă, eu te-am făcut, eu te omor”.

Iată ce îşi anunţa “supuşii” domnul Dogaru pe data de 07.02.2014 :

“ In baza hotararii CNR din 2013, privind strategia pe 2014 a SCMD, deschiderea unei liste nationale cu candidati propusi de SCMD, lista care va fi negociata cu acela dintre partidele noi, de orientare nationala, care va fi dispus sa si-o asume. Aceasta decizie are in vedere atat sensibilizarea USL asupra neindeplinirii solicitarilor noastre, pe care si le-au asumat in campania trecuta, cat si, mai ales, faptul ca USL nu mai actioneaza unitar neavand o lista comuna de candidati. Pentru a nu fi pus in situatia de a alege intre USL 1 (PSD, PC, UNPR) si USL 2 (PNL) si pentru ca nu poate vota “si” .. “si”, strategia SCMD pe 2014 prevede, in mod corect, “nici”… “nici”. Modul in care vom proceda concret va fi prezentat de presedintele SCMD si Biroul Operativ central in materialul programatic intitulat “LISTA NATIONALA”.

Deci domnul Dogaru, preşedinte de sindicat, structură apolitică, a decis să împartă cărţile, adică voturile sindicaliştilor de care crede că dispune cum vrea şi cu care ademeneşte unii politicieni în căutare de sprijin şi se mai şi laudă cu asta. Aici intervin trei aspecte:

1. Domnul Dogaru intră pe un teren minat, putând fi acuzat de încălcarea art 2 din Legea Dialogului Social;

2. Domnul Dogaru promite unor partide, votul unor oameni pe care speră să îi manevreze şi manipuleze pentru a vota cum vrea el, sau –caz şi mai periculos- se poate folosi de datele acestora pentru a completa nişte liste privind susţinerea unor candidaţi, în baza datelor personale ale pensionarilor sindicalişti, date care sunt păstrate la sediul sindicatului. Se poate merge atât de departe? Teoretic este posibil, practic nu se poate verifica deocamdată, dar sunt destui cei care ar spune că nu i-ar mira. Aceasta este deocamdată o posibilitate şi cineva se întreba la un moment dat dacă depozitarul acestor date, respectiv domnul Rînciog are dreptul să păstreze aceste, date în conformitate cu prevederile legale. Cert este că datele acestea, incluzând CNP-urile sindicaliştilor, există în baza de date a secretariatului SCMD. Întrebarea care se pune este dacă ar putea cineva din conducerea SCMD să facă acest lucru. Nimeni nu poate spune pentru că nimeni nu poate controla. Deşi oficial totul este transparent, ca şi în masonerie, practic este greu să te apropii de baza de date a SCMD, domnul Dogaru însuşi s-a pronunţat în repetate rânduri că are o listă de membri secretă, pe care nu o pune la dispoziţie nimănui pentru că sunt persoane sus puse despre care nu e bine să se ştie că sunt membrii sau simpatizanţi de sindicat. Ce să facă,  dacă a făcut armata  la fără frecvenţă, acuma se joacă şi el de-a conspiraţia.   Cândva se lăuda că a avut nu ştiu ce contribuţie în revolta militarilor maghiari. A făcut atâtea declaraţii de genul acesta încât şi Vadim l-ar invidia.

3. Domnul Dogaru ia decizii de capul său, fără a avea acceptul celor în numele cărora vorbeşte.

Dogaru şi LARG

Aici, pe punctul 3 s-ar putea scrie volume. Partea proastă este că nu vorbeşte numai în numele sindicaliştilor pe care prin funcţia pe care o are să spunem că ar avea oarece cădere să îi reprezinte, dar domnia sa vorbeşte şi în numele unor oameni sau organizaţii care habar nu au că le este folosit numele de către acest manipulator de profesie. Să exemplificăm :

În data de 28 Ianuarie 2012, domnul Dogaru anunţa într-un comunicat : „Conducerea SCMD, lideri ai revolutionarilor de la Timisoara si liderii diasporei romanesti din Germania au avut concomitent aceeasi idée: o zi de protest, in care oamenii din intreaga tara, membri sau nu ai SCMD, membri sau nu ai CNSC, sa protesteze fata de regimul corupt si dictatorial purtand o banderola alba. In curand, SCMD va primi ca sponsorizare din Germania 1000 de astfel de banderole, pe care scrie “Jos Basescu!”

Comunicatul era adresat sindicaliştilor şi era de aşteptat să ridice moralul acestora şi României întregi şi să le arate cât de apreciat este sindicatul peste hotare şi ce susţinători are domnul Dogaru. Numai că imediat, în aceeaşi zi domnul Dogaru este contrat, pe un alt site bineînţeles, pentru că blogul sindicatului nu a binevoit să acorde drept la replică liderilor diasporei din Germania. Printr-un comunicat apărut pe Roarmy, Dipl.Ing Emil Mateiaş,Vicepreşedinte şi purtător de cuvânt al LARG (Liga Asociaţiilor Româno-Germane) dă o dezminţire şi spune că:

“În urma informaţiilor primite de la SCMD, am constatat că aceşti “lideri ai diasporei româneşti din Germania“ sunt de fapt o singură persoană, necunoscută nouă. Desigur, noi respectăm decizia acestei persoane de a se solidariza şi de a sponzoriza banderole la o acţiune politică, dar LARG declară neadevărată informaţia din Comunicatul SCMD cum că diaspora din Germania ar susţine protestele acestui sindicat şi consideră că această informaţie este o inadmisibilă manipulare a opiniei publice.”

Cum a procedat domnul Dogaru? A intrat în contact cu cineva care fusese “pe afară” l-a adus în faţa sindicaliştilor şi l-a prezentat drept reprezentatntul diasporei româneşti din Germania. Cine stătea să verifice dacă ce spune marele istoric este adevărat? Dacă şi cărţile de istorie le-a scris la fel, e vai de istoria noastră.

Iată cum o încercare de intoxicare a conducerii SCMD este desfiinţată de cei în numele cărora a vorbit domnul Dogaru. O să spuneţi că a fost o eroare, că se mai întâmplă. Nu este chiar aşa, nu era prima oară când domnul Dogaru vorbea în numele altora fără ca acele persoane să aibă habar. A dat atâtea communicate în numele CNSC acest forum la care sunt trecute ca membri persoane care habar nu aveau că fac parte din acest Consiliu, încât te întrebi dacă nu cumva din asta trăieşte domnul Dogaru.

Dogaru şi Radu Golban

Ultima încercare de manipulare este de dată foarte recentă şi se referă la exact Lista Naţională a domnului Dogaru, pentru Alegerile Europarlamentare, cea despre care spunea domnia sa că va fi negociată cu un partid, probabil cel care îi va promite funcţii mai multe prin guverne sau ministere, cum încerca să obţină şi de la USL. Iată ce apare pe data de 16.02.2014 pe pagina CNSC, care este inclusă în paginile de blog ale SCMD, (de fapt ale domnului Rînciog cel care le gestionează, administrează şi care beneficiază de contractele Ad sense şi reclame) :

“In aceste zile si-au manifestat intentia de a candida la europarlamentare pe Lista Nationala, urmatorii patrioti:

(aici urmează lista unor copii de mingi ai domnului Dogaru, doritori de funcţii alese sau de politicieni, rătăciţi de patria mumă, adică partidele în care au activat, ca şi persoane care învăţate să fie cineva,vor să ţină contactul cu plutonul fruntaş dar nu sunt băgaţi în seamă )

si independenti, cu care colaboram:

• Radu Golban, Cluj Napoca, cunoscut pentru actiunile de recuperare a celor 18 mld. dolari datorate de Germania statului roman (peste 50.000 de semnaturi ca independent, pana acum);

• Aura Speranta Ungureanu, avocat, Alexandria (circa 60.000 de semnaturi pana acum).”

Văzând eu acest comunicat şi ştiind că domnul Golban este candidat independent care déjà trecuse la strângerea de semnături neputând să beneficieze de girul nici unui partid, aşa cum insinua domnul Dogaru am intervenit pe pagina CNSC cu un comentariu şi am cerut lămuriri domnului Rînciog, vizavi de colaborarea SCMD-Radu Golban şi prezenţa acestuia pe lista SCMD.

Am primit un răspuns la mişto, aşa cum ştie foarte bine domnul Rînciog să dea, dar nici o lămurire vizavi de cele cerute, decât că au acceptul acestuia să îi preia unele articole şi să le posteze pe blog. Am insistat să fiu lămurit dacă domnul Radu Golban a cerut sprijinul SCMD pentru a candida pe Lista Naţională, şi în ce constă colaborarea. Nu am primit răspuns, dar a doua zi, pe 17, déjà apăruse o modificare pe pagina respectivă, dipăruse acel “Şi independenţi” apărând doar “independenţi cu care colaborăm” dar apărând acolo în continuare numele domnului Golban. Am insistat să primesc răspuns dar nimic.

Arătând că obrazul conducerii SCMD este gros şi nu se formalizează de simple probleme de bun simţ, domnul Dogaru nu numai că nu retrage de pe acea listă numele unui om pe care nu l-a consultat măcar cu privirea la folosirea numelui şi imaginii sale pe blog, dar continuă să dezinformeze şi să manipuleze fabulând în continuare. Astfel în data de joi 6 Martie, anunţă pe pagina principală a Blogului SCMD, următoarele :

“joi, 6 martie 2014

DREPTUL DE A CANDIDA

APEL

catre toti membrii SCMD si partenerii din CNSC

Considerand ca majoritatea electoratului este complet scarbita si satula de minciunile si prestatiile politice de pana acum, ca vrea figuri noi, ridicate din randul nostru, al Societatii civile, va rog respectuos sa fiti de acord, in numele Democratiei si al drepturilor noastre sistematic inculcate de actuala clasa politica, sa acordam sansa de a candida celor porniti de jos, dintre noi.

In acest sens ni s-au adresat:

1. Independentii: av. Aura UNGUREANU (Alexandria) si prof. Radu GOLBAN (Cluj Napoca);”

Rezultă fără nici un dubiu de aici că domnul Radu Golban “s-a adresat domnului Dogaru sau sindicatului”, pentru a fi acceptat, trecut pe acea listă şi pentru a fi sprijinit la alegerile europarlamentare. Este ciudat, pe pagina oficială a domnului Radu Golban nu scrie nimic despre aşa ceva. De ce oare? Răspunsul este simplu,NU EXISTĂ NICI O CERERE, ADRESĂ, ÎNŢELEGERE, CONVENŢIE, PRIVIND SCMD  ŞI CANDIDATURA DOMNULUI RADU GOLBAN, TOATE ACESTE INTOXICĂRI AU ROLUL DE A ARĂTA LUMII CE NUME MARI “LUCREAZĂ” CU DOMNUL DOGARU ŞI ÎŞI PUN SOARTA ÎN MÂINILE LUI. TOTUL ESTE O INTOXICARE MARCA DOGARU.

Dar,  manifestând un profund dispreţ faţă de cei la care face apel dar şi cei de al căror nume se foloseşte, domnul Dogaru nu are nici măcar bunul simţ să se informeze cu privire la domiciliul domnului Golban şi îl plasează în Cluj Napoca. O dovadă în plus că nesimţirea nu are graniţe.

Am cerut să fie probate cu ceva acceptul domnului Golban sau cererea acestuia, aşa cum se specifică în acest ultim comunicat, de a fi sprijinit de către SCMD sau CNSC dar nu am primit nimic.

Aceasta este conducerea sindicatului şi aşa înţeleg domnii Dogaru, Pricină, Rinciog, Apostol, Bălan şi Năstase să conducă sindicatul.

Cât se mai lasă prostiţi sindicaliştii?

În aceste condiţii, sindicaliştii au tot dreptul să se întrebe cine îi conduce, cine le stabileşte alianţele, cine le gestionează cotizaţiile şi bunurile, cine le apără drepturile şi cine se foloseşte dar mai ales cum, de datele personale. În Decembrie 2010, conducerea sindicatului a cerut de la toti membrii de sindicat câte cinci rânduri de tabele cu datele personale şi semnături sub pretext că vor fi folosite pentru procesele pe care sindicatul le va deschide în numele lor, dar nu s-a specificat la care procese anume, şi nici ce s-a întâmplat ulterior cu acele tabele pe care erau cam douăzeci de mii de sindicalişti. Unde sunt acele tabele, căci unele filiale le-au cerut înapoi văzând că miroase a minciună dar au primit răspunsul că au fost .. distruse. Problema nu este chiar aşa de simplă, în situaţia că acele tabele erau rătăcite, ajungeau pe mâna cuiva rău intenţionat, sau a unui partid, acele tabele puteau fi folosite inclusiv pentru verificarea unor date bancare sau înfiinţarea unui, sprijinirea unui candidat sau partid.Şi atunci erau alegeri europarlamentare şi unii au avut succesuri mari în strângerea semnăturilor. Poate cineva se va gândi serios să dea de urma acelor tabele.

După toate aceste încercări de manipulare, nu poţi să nu te întrebi totuşi, cu ce scop a fost creat acest sindicat, cine îl conduce şi încotro se îndreaptă, pentru că după cum se vede, domnul Dogaru balează între UNPR şi partide mici căutând de fapt pe cineva care să îl bage în seamă şi să creadă în “ forţa a treia” pe care se laudă că o reprezintă fără a avea însă girul celor de al căror nume se foloseşte. Peste toate aceste fapte ale unor oameni care încearcă şi ei să tragă un ce profit, ca tot românul, se pune întrebarea de ce acceptă sindicaliştii militari atâta manipulare şi cum de s-au lăsat minţiţi şi prostiţi atâta timp de un manipulator? La această întrebare rezerviştii din SCMD încă nu au răspuns, deşi unele filiale fac opinie separată faţă de conducerea autocrată a lui Dogaru.

Unele adunări generale ale filialelor au luat chiar atitudine fermă împotriva pretenţiilor  conducerii centrale a SCMD. Este cazul filialelor din Bucureşti, a celor din Oltenia şi a celei din Constanţa, care au mers până la a cere demisia conducerii.

Iată ce au decis de exemplu, două filiale, cele din Constanţa şi Craiova :

Craiova:

Filiala 1 Craiova își exprimă dezacordul față de maniera în care președintele SCMD dl.col.(r) Mircea Dogaru înțelege să se adreseze camarazilor din organizație, care nu îi împărtășesc opiniile sau care îi sancționează derapajele în raport cu deciziile pe care le adoptă în mod discreționar și uneori chiar abuziv.

Militarii filialei îi atrag atenția ca asemenea comportamente sunt de natură a prejudicia raporturile și relațiile cu filialele, mergând până la ruperea acestora și chemarea în instanță.”

Constanţa:

”        Dacă actuala conducere într-un timp rezonabil nu va obţine rezultatele pe care le aşteptăm şă îşi prezinte demisia”.

SCMD sau CNSC, Dogaru Mircea , sau Mircea Dogaru ?

Din cauza acestor contestări din ce în ce mai puternice şi categorice, domnul Dogaru s-a lansat în înfiinţarea CNSC, aşa zisa Forţă a treia, în care el centrează, el dă cu capul, ca şi în sindicat, dar acolo nu are cine să îl contreze pentru că cei mai mulţi din cei în numele cărora vorbeşte acolo,habar nu au ce face el şi încă îl consideră mare şef de sindicat, adulat de supuşi. De aceea acesta confundă, amestecă, mixează tot, SCMD cu CNSC, vorbind când în numele unora când al altora, dar de fapt în nume propriu. Iată ce raporta cu mândrie într-un document care se dorea un plan de acţiune al CNSC:

“PS:
1. In perspectiva celor de mai sus, SCMD va sustine, spre exemplu, includerea pe LISTA NATIONALA a dlui senator Dumitru Pelican (PC) si a dlui Radu Todoran (PSD Alba).
2. Proiectul de mai sus a fost intocmit in baza Rezolutiei Consiliului National al Reprezentantilor
SCMD, Alba Iulia, 30.11.2013. “

Este interesant, membrilor CNSC Dogaru le spune că are sprijinul SCMD pentru ceea ce propune  şi că vorbeşte în numele sindicaliştilor militari, iar sindicaliştilor le spune că propunerile vin din partea CNSC ca şi câand SCMD ar fi subordonat CNSC şi este ordin să se supună. Asta înseamnă să ştii să manipulezi. De fapt totul se învârte în jurul celor 6 nominalizaţi mai sus care apar în toate măsurile şi documentele emise şi colo şi colo, pe lângă care apare şi un enigmatic “consilier secret”, Toma pe numele lui, pe care Sindicatul îl plăteşte, dar nici Pricină de exemplu nu ştie cine este şi ce caută pe statul de plată al sindicatului, ce face şi care îi e rolul. Dacă ai ajuns să îţi manevrezi proprii colaboratori, e groasă domnule Dogaru.

De remarcat că acel domn Todoran pe care vrea Dogaru să îl sprijine pe Lista Naţională , este un traseist politic, fost membru PDL pe cand Boc le tăia pensiile  militarilor, actualmente vicepreşedinte PSD Alba Iulia, când  Duşa şi Ponta fac ce a făcut Boc, adică îşi bat joc de pensionari jucând ping pong cu pensiile lor. Ce legături există între Todoraan şi Dogaru, şi de ce toate conferinţele Natioale ale SCMD au fost organizate la Alba Iulia? Să răspundă domnul Dogaru.

Ca întreaga societate însă, şi armata rezerviştilor este divizată şi când îi vezi cum se ceartă nu poţi să nu te întrebi dacă cearta lor este generată de principii şi probleme sindicale sau de alianţele şi despărţirile politice care iată au început să preocupe viaţa sindicatului mai mult decât este chiar legal admis.

PS: Dacă încercând să accesaţi vreuna din paginile SCMD date sub link, nu veţi reuşi sau veţi găsi alt material nu daţi vina pe mine, nu eu le gestionez şi nu eu ascund gunoiul după uşă.

http://sindicatulcmd.blogspot.ro/2012_01_01_archive.html

http://www.roarmy.ro/manipularea-opiniei-publice-marca-scmd/

http://democratia-cnsc.blogspot.ro/p/lista-candidatilor.html

http://sindicatulcmd.blogspot.ro/2014/03/dreptul-de-candida_6.html

http://scmdfiliala1constanta.blogspot.ro/

http://scmdfiliala1craiova.blogspot.ro/2014/02/hotararea-adunarii-generale.html

https://docs.google.com/document/d/1BSdbl3StDhJg2vckrMDIyCtpBOnYGHt2oihIQeM57w4/edit

P.S-2:

Pentru cei care vor să afle mai multe despre activitatea conducătorilor acestui sindicat, e suficient să intre pe blogul sindicatului şi să citească mesajele, apelurile şi comunicatele conducerii. Nu e nevoie de interpretări, sau specializări în psihologie. Se vede cu ochiul liber.

http://www.in-cuiul-catarii.info/

Acest articol a fost publicat în ARMATA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.