Șireturile unchiului


Trăia odată un băiețel într-o familie de oameni înstăriți. Părinții săi au vrut să-i arate calea mai ușoară a vieții și s-au străduit să-i ofere tot ceea ce-și dorea. I-au dat haine frumoase, mâncare bună și jucării pe măsură.

Fratele tatălui era un om bun, care nu avea mare avere. Chiar dacă trăia într-o căsuță micuță avea parte de mulți prieteni deosebiți și de vecini săritori. Viața lui era plină de bucurie.

Părinții copilului adeseori îl încărcau cu daruri și-l trimiteau să-și petreacă timpul cu unchiul cel drag atunci când ei plecau din oraș cu treburi.

Fiecare vizită reprezenta pentru copil un motiv de bucurie. Adesea unchiul îl plimba prin pădure și-i prezenta plantele și animalele care trăiau acolo. Pentru fiecare dintre ele unchiul inventa o scurtă pozestire cu tâlc. Astfel, magia naturii ii se dezvăluia în fața ochilor mirați de copil.

După un timp, copilul a crescut și a început să-și viziteze unchiul din ce în ce mai rar. A început să le acorde prietenilor de-o seamă din ce în ce mai mult timp. Devenise un adolescent înalt cu o puternică personalitate. Atmosfera blândă, patriarhală din casă a început să fie din ce în ce mai des tulburată de certurile dintre copil și părinții săi. Acesta nu dorea să-i ajute cu nimic și mereu fugea degrabă să se întâlnească cu prietenii săi.

Părinții erau foarte supărați și nu puteau cu niciun chip să-l strunească. De fiecare dată când îi spuneau ceva, tânărul sărea ca ars.

Atunci, tatăl s-a hotărât că cel mai bine ar fi să-l cheme la un sfârșit de săptămână pe fratele său. Știa că în ochii copilului acesta era o persoană deosebită, plină de înțelepciune. Fără să-i spună nimic băiatului, l-au invitat pe unchiașul cel drag și i-au povestit toate necazurile lor. Acesta din urmă a acceptat cu mare bucurie invitația și într-o vineri, după prânz, a sosit la ei.

Tânărul și-a văzut unchiul  și s-a bucurat nespus, și-a amânat toate întâlnirile cu prietenii și a decis să-și petreacă sfârșitul de săptămână împreună cu acesta.

La cină, din vorbă în vorbă, părinții au început să se plângă de comportamentul băiatului, de faptul că acesta nu vrea să-i ajute cu nimic și se arătau foarte îngrijorați de viitorul său. Adolescentul riposta de fiecare dată, dar în sufletul său era rușinat că toată această discuție avea loc în fața unchiului său la care ținea atât de mult. Pe de altă parte, unchiul stătea în capul mesei și zâmbea fără să scoată un cuvânt.

Ca la fiecare ceartă și de data aceasta copilul se supără atât de tare încât ieși din cameră și se duse în dormitorul său.

Sâmbătă dimineață, tânărul își găsi unchiul în grădina din spatele casei. Au început să stea de vorbă la fel ca atunci când el era mic. Totuși, cu fiecare cuvânt, băiatul aștepta ca unchiul să-i reproșeze purtarea sa astfel încât el să se poată justifica. Acel cuvânt nu a sosit oricât a așteptat băiatul. El nu îndrăznea să pornească discuția și a decis să aștepte. La fel s-a întâmplat și în ziua următoare.

Cu toate că băiatul își dăduse seama că tatăl său și-a chemat special fratele pentru a-l dojeni, vedea că acest lucru nu se întâmplă iar timpul petrecut împreună se scurgea implacabil.

Duminică seara, unchiul se pregătea să plece la casa lui. Atunci îl rugă pe băiat să-i încheie șireturile de la pantofi întrucât el era bătrân și nu mai putea face acest lucru. Băiatul a sărit imediat să-l ajute.

Cât timp băiatul era aplecat la picioarele sale bătrânul glăsui:

– Ții minte nepoate cât de puternic și de vânjos eram când te luam în spate prin codrii de nepătruns?

– Cum să nu, este o amintire foarte dragă mie. Fiecare clipă petrecută cu tine este o mare bucurie.

– Uită-te la mine cât de bătrân și de neputincios am ajuns. Tu trebuie să-mi legi șireturile pentru că eu nu o mai pot face, a spus bătrânul zâmbind.

Învățat cu povestirile pline de tâlc ale unchiului, băiatul a realizat că aceste cuvinte erau mai profunde decât păreau la prima vedere. Și-a dat seama că el a crescut și a devenit mai puternic iar părinții lui îmbătrânesc. Dintr-o dată, comportamentul său i s-a părut iresponsabil.

De atunci, băiatul s-a schimbat complet, și cu multă dragoste față de părinți, i-a ajutat mereu.

 http://filedelumina.ro/

Acest articol a fost publicat în POVESTIOARE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.