Experimente medicale macabre pe copii, femei, minoritati si detinuti (1845-2007)


Această istorie, pusă în pagină iniţial de Dani Veracity (un reporter al Natural News), a fost editată şi actualizată cu recentele programe de vaccinare experimentală din Maryland şi New Jersey, de către cercetătorul Mike Adams. Iată ce se întâmplă cu adevărat în Statele Unite când vine vorba de exploatarea publicului pentru experimente medicale:

1845 – 1849

J. Marion Sims, mai târziu omagiat ca „părintele ginecologiei”, face experimente medicale pe femei africane înrobite, fără anestezie. Aceste femei de obicei mor din cauza infecţiilor curând după operaţie. Bazându-se pe credinţa sa că mişcarea oaselor craniene a nou născuţilor în timpul naşterilor prelungite cauzează trismus [termen medical ce se referă la contracţia convulsivă a maxilarelor], el foloseşte de asemenea o sulă de cizmar [ac de trasare], o unealtă ascuţită pe care cizmarii o folosesc pentru a face găuri în piele, pentru a exersa mutarea oaselor craniene a copiilor născuţi de femeile înrobite (Brinker).

1896

Doctorul Arthur Wentworth transformă 29 de copii din Spitalul de Copii Boston în cobai umani când face puncţii spinale pe aceştia, doar pentru a vedea dacă procedura e dăunătoare (Sharav).

1906

Profesor al Harvard, Doctorul Richard Strong infectează prizonieri din Filipine cu holeră pentru a studia boala; 13 dintre ei mor. El îi recompensează pe supravieţuitori cu trabucuri şi ţigări. În timpul procesului de la Nurenberg, doctorii nazişti citează acest studiu pentru a justifica propriile lor experimente medicale (Greger, Sharav).

1911

Doctorul Hideyo Noguchi de la Institutul Rockefeller de Cercetări Medicale publică date despre injectarea cu preparate de sifilis inactivat în pielea a 146 de pacienţi de spital şi copii normali, în încercarea de a dezvolta un test de piele pentru sifilis. Mai târziu, în 1913, mai mulţi dintre părinţii acestor copii îl dau în judecată pe Dr. Noguchi pentru că i-a infectat pe copiii lor cu sifilis. („Revizuiri şi notiţe: Istoria Medicinii: Subiecţi pentru Ştiinţă: Experimentarea umană în America înainte de Cel de-al Doilea Război Mondial”)

1913

Experimentatori medicali „testează” 15 copii la casa de copii St. Vincent din Philadelphia cu tuberculin, rezultatele fiind orbire permanentă la unii dintre copii. Deşi Casa Reprezentanţilor din Pensylvania înregistrează incidentul, cercetătorii nu sunt pedepsiţi pentru experimente („Experimentare umană: Înainte şi după Era nazistă”)

1915

Doctorul Joseph Goldberger, la ordinul Biroului de Sănătate Publică al Statelor Unite, produce Pellagra, o boală debilitantă care afectează sistemul nervos central, la 12 puşcăriaşi din Mississippi, pentru a încerca să găsească un tratament pentru această boală. Unul din subiecţii testaţi declară mai târziu că a trecut „printr-o mie de iaduri”. În 1935, după ce milioane de oameni mor din cauza acestei boli, directorul Biroului de Sănătate Publică al Statelor Unite admite, într-un târziu, că oficialii ştiau de ceva vreme că boala e cauzată de o deficienţă de niacin, dar nu au făcut nimic întrucât boala afecta mai ales populaţia săracă afro-americană. În timpul proceselor de la Nurenberg, doctorii nazişti au citat acest studiu pentru a-şi justifica propriile experimente medicale pe deţinuţi ai lagarelor de concentrare.

1932

(1932 – 1972) Serviciul de Sănătate Publică din Tuskgee, Alaska, diagnostichează 400 de agricultori săraci de culoare cu sifilis, dar nu le zice nimic despre boala lor şi nici nu-i tratează; în schimb cercetătorii îi folosesc ca pe cobai umani pentru a urmări simptomele şi progresia bolii. Ei toţi au murit de această boală, şi nu li s-a spus niciodată lor sau familiilor lor că puteau fi trataţi (Gliszeck, Biblioteca de Ştiinţe Ale Sănătăţii şi Sistemului de Sănătate a Universităţii Virginia)

1941

Dr. William C. Black infectează un bebeluş de 12 luni cu herpes, ca parte dintr-un experiment medical. La vremea respectivă, editorul Jurnalului de Medicină Experimentală, Francis Payton Rous, numeşte acest fapt „un abuz de putere, o încălcare a drepturilor individului, şi fără nici o scuză cum ar fi faptul că boala ce urma avea implicaţii pentru ştiinţă” (Sharav). Un articol dintr-un număr al Arhivelor de Pediatrie din 1941 descrie studii medicale asupra severei boli de gingii Angina lui Vincent, în care doctorii transmit boala de la copiii bolnavi la cei sănătoşi prin perii dentare (Goliszek). Cercetătorii oferă către 800 de femei gravide lovite de sărăcie, la o Universitate Vanderbilt, „cocktail-uri” clinice prenatale, incluzând fier radioactiv, pentru a determina necesarul de fier la o femeie însărcinată. (Pacchioli)

1942

Serviciul de Război Chimic începe experimente cu iperiţă şi leviziţă pe 4000 de membrii militari din armata Statelor Unite. Unii subiecţi ai testelor nu realizează că sunt voluntari pentru un experiment privind expunerea chimică, precum Nathan Schnurman, în vârstă de 17 ani, care în 1944 crede că este voluntar să testeze doar „hainele de vară al Marinei U.S.” (Goliszek). George Merk, Preşedinte al Merck Pharmaceuticals, este numit director al Serviciului Cercetare de Război, o agenţie destinată să supravegheze implementarea unui program de război biologic. (Goliszek)

1944 – 1946

Un căpitan din corpurile medicale adresează în aprilie 1944 un memo către Colonelul Stanford Warren, şef al Secţiunii Medicale a Proiectului Manhattan, exprimându-şi îngrijorarea despre efectele componentului fluorură din bomba atomică, asupra sistemului nervos central şi cerând testări pe animale pentru a determina extensia acestor efecte: „dovezi clinice sugerează ca hexfluorura de uraniu ar putea avea un însemnat efect asupra sistemului nervos central… Pare mult mai posibil ca acest component F, mai degrabă decât T, să fie factorul acuzator… Din moment ce lucrul cu aceşti compuşi este esenţial, va fi necesar să ştim dinainte ce efecte mentale apar după expunere”. În anul următor, Proiectul Manhattan va începe studii pe oameni privind efectele fluorurii (Griffiths si Bryson). Echipa medicală a Proiectului Manhattan, condusă de acum infamul radiologist al Universităţii Rochester, Col. Safford Warren, injectează plutoniu în pacienţii spitalului universitar Strong Memorial. (Burton Report)

1945

Continuând Proiectul Manhattan, cercetătorii injectează plutoniu în 3 pacienţi la Spitalul Billings al Universităţii Chicago (Sharav). Departamentul de Stat al US, Serviciul de informaţii al armatei şi CIA încep Operaţiunea Paperclip, oferind oamenilor de ştiinţă nazişti imunitate şi identităţi secrete în schimbul lucrului la proiecte guvernamentale secrete despre medicina de război chimic şi aerodinamic în Statele Unite. („Proiectul Paperclip”)

1945 – 1955

În Newburgh, New York, cercetători legaţi de Proiectul Manhattan încep cel mai extensiv studiu american făcut vreodată asupra efectelor fluoridării apei publice de băut. (Griffiths si Bryson).

1946 – 1947

Cercetătorii Universităţii Rochester injectează 4 bărbaţi şi 2 femei cu uranium-234 şi uranium-235, în doze ce variau de la 6.4 la 70.7 micrograme per kilogram de greutate corporală, pentru a studia cât uraniu puteau să tolereze înainte ca rinichii să fie afectaţi (Goliszek). Şase bărbaţi angajaţi ai laboratorului metalurgic Chicago primesc apă de băut contaminată cu plutoniu-239, pentru ca cercetătorii să poată afla cum este plutoniul absorbit de tractul digestiv (Goliszek). Cercetătorii încep să folosească pacienţii din spitale ca subiecţi umani pentru experimente medicale, numite inteligent drept „investigaţii” sau „observaţii” în rapoartele studiilor medicale, pentru a evita conotaţiile negative şi publicitatea negativă (Sharav). Publicul american afla, într-un final, despre experimentele de război biologic derulate la Fort Detrick dintr-un raport emis de Departamentul de Război (Goliszek).

1947

Col. E.E. Kirkpatrick din Comisia de energie atomică a Statelor Unite emite un document top-secret (707075) datat în 8 ianuarie. În acesta, el scrie despre faptul că „anumite substanţe radioactive sunt pregătite pentru administrare intravenoasă la subiecţi umani ca parte a muncii în contract.” (Goliszek). Un document secret al aceleiaşi comisii, datat în 17 aprilie, specifică: „este de dorit ca nici un document care se referă la experiemente pe oameni, ce ar putea genera o reacţie negativă a opiniei publice sau procese legale, să nu fie eliberat”, revelând faptul că guvernul american era conştient de riscurile de sănătate pe care testele sale nucleare le ridicau personalului militar ce conducea experimentele sau pentru civilii aflaţi în imediata apropiere (Goliszek). CIA începe să studieze potenţialul LSD-ului ca armă, folosind subiecţi civili şi militari pentru experimente, fără acordul acestora sau chiar fără cunoştinţă acestora. În final, aceste studii legate de LSD vor evolua în proiectul MKULTRA în 1953 (Sharav).

1947 – 1953

Marina Statelor Unite începe Proiectul Chatter, pentru a identifica şi testa aşa numitele „seruri ale adevărului”, precum cele folosite de Uniunea Sovietică pentru a interoga spioni. Mescalina şi scopolamina, un depresant al sistemului nervos central, sunt printre multele droguri testate pe subiecţi umani (Goliszek).

1948

Bazându-se pe studiile secrete făcute pe localnicii din Newburg, New York, începând cu 1945, cercetătorii Proiectului F au publicat un raport în ediţia din August 1948 a Jurnalului Asociaţiei Dentale Americane, detaliind pericolele pentru sănătate ale fluorurii. Comisia Energiei Atomice a Statelor Unite îl cenzurează rapid din motive de „securitate naţională” (Griffiths si Bryson).

1950

(1950 – 1953) Armata americană eliberează nori chimici deasupra a 6 oraşe americane şi canadiene. Localnicii din Winnipeg, Canada, unde este aruncat un chimical extrem de toxic numit cadmiu, ulterior dezvoltă rate ridicate de boli respiratorii. (Cockburn and St. Clair, eds.) Pentru a determina cât de sensibil ar fi un oraş american la un atac bilogic, marina americană spreyază din nave un nor de bacterii Bacillus Globigii, înspre ţărmul San Francisco-ului. În conformitate cu instrumentele de monitorizare situate pe întregul cuprins al oraşului pentru a testa infecţia, cei 8000 de localnici ai San Francisco-ului au inhalat 5000 sau mai multe particule de bacterie, mulţi acuzând simptome asemănătoare pneumoniei (Goliszek). Doctorul Joseph Strokes de la Universitatea Pennsylvania infectează 200 de deţinute cu hepatită virală pentru a studia boala (Sharav). Doctori de la Spitalul Oraşului Cleveland studiază schimbările în fluxul sangvin cerebral injectând subiecţii testaţi cu anestezic spinal, inserând ace în venele lor jugulare şi în arterele brahiale, aplecându-le capetele şi, după pierderi masive de sânge cauzează paralizie şi leşin, măsurându-le presiunea sângelui. Ei au realizat în repetate rânduri aceste experimente pe aceeaşi subiecţi (Goliszek). Dr. D. Ewen Cameron – mai târziu acuzat de infamia MKULTRA datorată experimentelor sale din 1957 şi 1964 pe canadieni – publica un articol în Jurnalul Britanic de Medicină, în care descrie experimentele care presupun forţarea pacienţilor schizofrenici din Spitalul de Boli Mintale Brandon din Manitoba, să stea întinşi sub lămpi roşii între 15 şi 200 de watts timp de 8 ore pe zi. Alte experimente de-ale sale includ pacienţi cu boli mintale într-o cuşcă electrică care supra-încălzeşte temperatura corporală internă până la 103 grade Fahrenheit, şi inducerea comei prin administrarea de injecţii substanţiale de insulină (Goliszek).

1951

Armata americană contaminează în secret Centrul de aprovizionare navală Norfolk din Virginia şi Washington, Aeroportul Naţional din D.C., cu o arie de bacterii alese pentru că se credea că afro-americanii sunt mai sensibili la acestea decât caucazienii. Experimentul a cauzat toxi-infecţii alimentare, probleme respiratorii şi otrăvirea sângelui. (Cockburn and St. Clair, eds.).

1952

La faimosul Institut Sloan-Kettering, Chester M Southam injectează celule canceroase vii în deţinuţi din închisoarea Statului Ohio, pentru a studia progresia bolii. Jumătate din deţinuţii din acest studiu sponsorizat de Institutul Naţional de Sănătate (NIH) sunt de culoare, trezind obstacole de suspiciuni de rasism din partea Tuskegee, care de asemenea era un studiu sponsorizat de NIH. (Merrite, et al.)

1953 – 1974

Comisia Americană de energie atomică (AEC) sponsorizează studii cu iod la Universitatea Iowa. În primul studiu, cercetătorii dau unor femei însărcinate între 100 şi 200 de microcurii de iod-131 şi apoi studiază embrionii avortoni ai femeilor pentru a afla la ce stadiu şi la ce cantitate de iod radioactiv se trece de bariera placentară. În al doilea studiu, cercetătorii dau unor nou-născuţi, 12 băieţi şi 13 fetiţe, în vârstă de sub 36 de ore şi în greutate între 5.5 şi 8.5 punds, iod-131, fie oral, fie prin injecţie intra-musculară, mai târziu măsurând concentraţia de iod din glanda tiroidă a nou-născuţilor (Goliszek). Ca parte dintr-un studiu AEC, cercetătorii hrănesc 28 de copii sănătoşi, la Colegiul de Medicină al Universităţii Nebraska, iod-131 printr-un tub gastric şi apoi testează concentraţia de iod din glanda tiroidă după 24 de ore (Goliszek).

1953 – 1957

11 pacienţi de la Spitalul General Massachusetts din Boston sunt injectaţi cu uraniu ca parte din Proiectul Manhattan (Sharav). Într-un studiu sponsorizat de AEC la Universitatea din Tennessee, cercetătorii injectează nou-născuţi sănătoşi în vârstă de 2 sau 3 zile cu aproximativ 60 de rad de iod-131 (Goliszek). Nou-născutul Daniel Burton orbeşte când medici de la Spitalul Doctorilor Brooklyn fac un tratament experimental cu oxigen pentru fibroplazie retroletală, o boală a retinei care afectează copiii prematuri, aplicând tratamentul asupra acestui copil dar şi asupra altor bebeluşi prematuri. Medicii aplică tratamentul în ciuda faptului că studii anterioare arată că nivelele ridicate de oxigen cauzează orbire. O mărturie în procesul Burton versus Spitalul Doctorilor Brooklyn (452 N.Y.S.2d875) dezvăluie mai târziu că cercetătorii au continuat să administreze lui Burton şi altor copii oxigen în exces chiar şi după ce ochii lor se inflamaseră până la nivele periculoase (Goliszek, Sharav). Într-un articol din 1953 din Clinical Science este descris un experiment medical în care cercetătorii, în mod intenţionat aplică cantarida pe abdomenul a 41 de copii, cu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani, pentru a vedea cât de severă este iritaţia produsă pe piele de această substanţă (Goliszek).

AEC performează o serie de teste pe teren, cunoscute sub numele de „Green Run”, aruncând iod radioactiv 131 şi xenon 133 peste Hanford, Washington – 500 000 de acri/pogoane ce cuprindeau 3 oraşe mici (Hanford, White Bluffs şi Richland) de-a lungul râului Columbia (Sharav). Într-un studiu sponsorizat de AEC pentru a afla dacă iodul radioactiv afectează copiii prematuri în mod diferit de cei născuţi la termen, cercetătorii din Spitalul Harper din Detroit oferă doze orale de iod 131 la 65 de copii prematuri şi născuţi la termen, copiii cântărind între 2.1 şi 5.5 pounds (Goliszek).

1956 – 1957

Cercetători sub acoperire ai Armatei Statelor Unite, ce cercetau arme biologice, eliberează ţânţari infectaţi cu febra galbenă şi cu febra dengue peste Savannah şi peste Avon Park, pentru a testa abilitatea insectelor de a transmite boli. După fiecare test, agenţi ai armatei se dau drept oficiali ai sănăntăţii publice pentru a testa victimele – pentru efecte şi fac poze ale subiecţilor neştiutori. Aceste experimente au ca rezultate o incidenţă mare de febră, boli respiratorii, copii născuţi morţi, encefalite şi febră tifoidă printre locuitorii celor două oraşe, precum şi mai multe morţi (Cockburn and St. Clair, eds).

1957

Armata Statelor Unite conduce Operaţiunea Plumbbob în locaţia de testare Nevada, situată la 65 de mile nord-vest de Las Vegas. Operaţiunea Plumbbob constă în 29 de detonări nucleare, eventual crearea unor radiaţii, ce se aşteaptă să aibe ca rezultat un total de 32 000 de cazuri de cancer tiroidian printre locuitorii zonei respective. Aproximativ 18 000 de membrii ai armatei americane partcipă la programul Desert Rock VII şi VIII ale Operaţiunii Plumbbob, ce sunt concepute pentru a vedea cum răspunde soldatul american obişnuit, din punct de vedere mental şi fiziologic, la un câmp de luptă nuclear („Operation Plumbbob”, Goliszek).

1957 – 1964

Ca parte din MKULTRA, CIA plăteşte pe fondatorul Departamentului de Psihiatrie al Universităţii McGill, Doctorul D. Ewen Cameron, cu suma de 69 000 de dolari pentru a face studii cu LSD şi experimente cu potenţial letal pe canadieni ce sunt trataţi pentru tulburări minore, gen depresie post-partum sau anxietate la Institutul Memorial Allan, ce găzduieşte Spitalul Royal Victoria din Montreal. CIA îl încurajează pe Dr. Cameron să exploreze pe deplin conceptul sau „psihic stimulant” de corectare a nebuniei prin stergerea completă a memoriei şi prin re-scrierea psihică. Aceste „stimulante” experimente implică punerea subiecţilor umani în stări vegetative induse prin medicaţie, electroşocuri sau deprivare senzorială pentru până la 3 luni, pentru ca apoi să li se pună casete cu diverse zgomote sau afirmaţii repetitive timp de săptămâni sau luni, cu scopul de a „rescrie” psihicul „sters”. Doctor Cameron administrează de asemenea subiecţilor umani medicamente paralizante şi terapie electroconvulsivă de câte 30-40 de ori, că parte din experimentele sale. Majoritatea subiecţilor Doctorului Cameron suferă pierderi permanente ca rezultat al lucrarilor acestuia (Goliszek, „Donald Ewan Cameron”).

Pentru a studia modul cum circulă sângele în creierele copiilor, cercetători de la Spitalul de Copii din Philadelphia performează următorul experiment pe copii sănătoşi, cu vârste între 3 şi 11 ani: înserează ace în artera femurală a fiecărui copil (în coapsă) şi în vena jugulară (în gât), extrăgând în jos sângele din creier. Apoi, forţează fiecare copil să inhaleze un gaz special printr-o mască de faţă. În articolul ce urmează studiului apărut în Jurnalul de Investigaţii Clinice, cercetătorii notează că, pentru a performa experimentul, au fost nevoiţi să imobilizeze o parte din copiii, subiecţi ai testului prin legarea lor de masa medicală (Goliszek).

1958

Comisia Americană de Energie Atomică (AEC) aruncă materiale radioactive peste Point Hope, Alaska, cămin al Inupiaţilor, într-un test de teren cunoscut sub numele de cod „Proiectul Chariot” (Sharav).

1962

Cercetători de la Centrul de Copii Laurel din Maryland testează antibiotice experimentale anti-acnee pe copii şi continuă aceste teste chiar şi după ce jumătate din tinerii subiecţi testaţi dezvolta severe suferinţe ale ficatului din cauza medicaţiei experimentale (Goliszek). FDA începe să ceară ca orice nou farmaceutic să treacă de 3 testări clinice pe oameni înainte de a fi aprobat. Din 1962 până în 1980, companiile farmaceutice satisfac această cerinţă derulând teste de Faza 1, care determină toxicitatea medicamentului, pe deţinuţi, dându-le ca şi compensaţie mici sume de bani (Sharav).

1963 – 1966

Cercetătorul Universităţii din New York, Saul Krugman promite unor părinţi, cu copii cu deficienţe mentale, acceptarea sigură la Şcoala de Stat Willowbrook din Staten Island, o instituţie de rezidenţă pentru copii retardaţi mintal, în schimbul semnăturilor lor pe un formular pentru a fi de acord cu nişte proceduri prezentate drept „vaccinări”. În realitate, procedurile implică infectarea deliberată a copiilor cu hepatită virală, prin hrănirea lor cu un extract din fecalele pacienţilor infectaţi, astfel încât Krugman să poată studia cursul hepatitei virale, precum şi eficienţa vaccinului anti-hepatită (Hammer Breslow).

1963 – 1971

Endocrinologul de vârf Dr. Carl Heller oferă la 67 de deţinuţi din Închisoarea de Stat Oregon din Salem 5 dolari pe lună şi 25 de dolari pentru o biopsie de ţesut testicular – ca şi compensaţie pentru a-i permite să performeze experimete cu iradiere. Dacă ei primesc să facă vasectomie la sfârşitul studiului, prizonierii primesc încă 100 de dolari (Sharav, Goliszek). Cercetătorii injectează un compus genetic, numit timidin radioactiv, în testiculele a peste 100 de deţinuţi din Penitenciarul de Stat Oregon pentru a afla dacă producţia de spermă este afectată de expunerea la hormoni steroizi (Greger). Într-un studiu publicat în Pediatrie, cercetători de la Departamentul de Pediatrie al Universităţii din California folosesc 113 nou-născuţi cu vârste cuprinse între o oră şi trei zile într-o serie de experimente folosite pentru a studia schimbări în presiunea şi fluxul sangvin. Într-un studiu, doctorii inserează un cateter prin arterele ombilicale ale nou-născuţilor, pe care apoi îi scufundă cu picioarele în apa rece ca gheaţa în timp ce înregistrează presiunea aortică. În alt experiment, doctorii leagă în chingi pe o masă de circumcizie 50 de nou-născuţi, apleacă masa astfel încât sângele se acumulează în cap şi apoi măsoară presiunea sângelui (Goliszek)

1965

Ca parte a unui test cunoscut sub numele de cod „Big Tom”, Departamentul de Aparare imprastie Oahu, cea mai populata insula din Hawaii, cu Bacillus Globigii cu scopul de a simula un atac asupra unui complex de insule. Bacillus Globigii provoaca infectii la oamenii cu sistemul imunitar mai slabit, dar acest fapt ramane necunoscut cercetatorilor la acel moment. (Goliszek, Martin).

1966

Oameni de ştiinţă ai Armatei Statelor Unite aruncă becuri electrice umplute cu Bacillus Subtilis prin gurile de ventilaţie ale sistemului metroului din New Nork City, expunând mai mult de 1 milion de civili, incluzând femei şi copii, la bacterie (Goliszek).

1967

CIA plasează un chimical în rezerva de apă potabilă a centrelor FDA din Washington DC, pentru a vedea dacă este posibil să contaminezi apa cu LSD şi alte substanţe (Cockburn şi St. Clair, eds.) Într-un studiu publicat în Jurnalul de Investigaţii Clinice, cercetătorii injectează femei gravide cu cortisol radioactiv, pentru a vedea dacă materialul radioactiv va penetra placenta şi va afecta fetusul (Goliszek). Armata Statelor Unite plăteşte pe profesorul Kligman să aplice chimicale ce irită pielea pe feţele şi spatele deţinuţilor din Închisoarea Holmesburg, pentru ca, după cum spune profesorul Kligman, „să vedem cum pielea se protejează împotriva asaltului cronic al unor chimicale, în aşa numitul proces de îngroşare”, informaţii ce vor avea atât aplicaţii defensive, cât şi ofensive, pentru militarii americani” (Kaye). Profesorul Kligman dezvoltă Retin-A, ca şi crema acneică (şi eventual pentru riduri), ceea ce-l transformă într-un multi-milionar (Kaye). Cercetătorii paralizează 64 de deţinuţi în California cu un compus neuro-muscular numit succinilcolin, care produce suprimarea respiraţiei – ce se simte similar înnecului. Când 5 deţinuţi refuză să participe la experimentul medical, comisia de tratament special al închisorii dă cercetătorilor permisiunea de a injecta prizonierii cu drogul respectiv împotriva voinţei lor.

1968

Planificarea Parentală din San Antonio şi din Texasul Sud-Central, precum şi Fundaţia Southwest pentru Cercetare şi Educaţie încep un studiu privind contracepţia orală pe 70 de femei americane mexicane sărace, dând doar către jumătate din ele contraceptivele şi către cealaltă jumătate administrând un placebo. Când rezultatele studiului sunt expuse câţiva ani mai târziu, se stârneşte o controversă serioasă între mexico-americani (Sharav, Sauter).

1969

Medicamente experimentale sunt testate pe copii cu disabilităţi mentale din Milledgeville, fără nici un fel de aprobare a instituţiei. Judecătorul Sam Steinfeld a fost primul judecator care, în cazul Strunk vs. Strunk, 455 S.W.2d 145, a sugerat aplicarea Codului Nuremberg în cazurile Curţii Americane (Sharav).

1971

Universitatea Standford conduce experimentul Închisoarea Stanford pe un grup de studenţi, cu scopul de a învăţa psihologia vieţii de închisoare. Unii studenţi primesc rolul de gardieni, în timp ce alţii pe cel de prizonieri. După numai 6 zile, studiul ce iniţial trebuia să dureze 2 săptămâni trebuie să se încheie, din cauza efectelor psihologice asupra participanţilor. „Gardienii” încep să se comporte sadic, în timp ce „prizonierii” dau semne de depresie şi stres psihologic sever (Universitatea New Hampshire). Un articol intitulat „Infecţia virală la om asociată cu stări de deficienţă imunologică dobândită” apare în Procedurile Federaţiei. Dr. McArthur şi Divizia de Operaţiuni Speciale a Fortului Detrick au derulat, la acest moment, cercetări cu micoplasma pentru a crea un agent imunosupresiv sintetic, vreme de aproape un an, sugerând încă o dată că acest studiu a produs virusul HIV. (Goliszek)

1973

Un Panou Consultativ Ad Hoc emite Raportul sau Final privind studiul despre sifilis Tuskegee, scriind „societatea nu-şi mai poate permite să lase echilibrarea drepturilor individuale cu progresul ştiinţific în seama comunităţii ştiinţifice” (Sharav).

1977

Liga Natională Urbană susţine Conferinţa Naţională a experimentelor pe oameni, declarând „Nu vrem să ucidem ştiinţa, dar nu vrem nici ca ştiinţa să ne ucidă pe noi, să ne schilodească sau să ne abuzeze.”

1978

CDC începe testările privind vaccinul experimental împotriva hepatitei B. Anunţurile sale pentru subiecţi ai cercetării cer în mod specific bărbaţi homosexuali cu vieţi promiscui. Profesorul Wolf Szmuness de la Şcoala de Sănătate Publică a Universităţii Columbia au realizat serumul infecţios al vaccinului din piscina de serumuri de sânge prelevat de la homosexualii infectaţi cu hepatită şi l-a dezvoltat apoi în cimpanzei, singurele animale susceptibile de a face hepatită B, ajungându-se astfel la teoria că HIV provine de la cimpanzei înainte de a fi fost transferat la oameni prin intermediul acestui vaccin. La câteva luni după ce 1083 de bărbaţi homosexuali primesc vaccinul, doctorii din New York încep să observe cazuri de sarcoma Kaposi, Mycoplasma Penetrans şi un nou val de virus de herpes printre tinerii newyorkezi din comunitatea de homosexuali – boli de regulă ne-întâlnite între tinerii americani, dar care mai târziu vor fi cunoscute ca boli oportuniste comune asociate cu SIDA.

1980

Până în acest moment, după cum indică testele asupra mostrelor de sânge derulate după câţiva ani, 20% din toţi homosexualii care au participat la experimentul de vaccinare contra hepatitei B în 1978 sunt infectaţi cu HIV. Primul caz de SIDA apare in San Francisco (Goliszek).

1981

CDC recunoaşte că boala cunoscută ca SIDA există şi confirmă 26 de cazuri de boală – toate la homosexuali iniţial sănătoşi ce trăiau în New York, San Francisco şi Los Angeles – din nou sprijinind speculaţia că SIDA originează din experimentul cu hepatita B din 1979 şi 1980.

1982

30% din subiecţii de test folosiţi în experimentul vaccinării contra hepatitei B al CDC sunt în acest moment diagnosticati cu HIV.

1985

Un fost sergent al Armatei Statelor Unite încearcă să dea în judecată armata pentru că a folosit pe el droguri fără consimţământul şi fără ştirea sa, în cazul Statele Unite vs. Stanley, 483 U.S. 669. Judecătorul Antonin Scalia scrie decizia, exonerând armata americană de orice răspundere pentru experimente trecute, prezente sau viitoare performate fără acordul informat (Merrite et al.).

1988 – 2001

Administraţia pentru Serviciile Copiilor din New York începe să permită ca orfani din peste douăzeci de orfelinate să fie folosiţi în testări pentru medicamente experimentale împotriva SIDA, într-un experiment sponsorizat de Institutul Naţional de Sănătate (NIH). Aceşti copii – în total 465 până la sfârşitul programului – suferă serioase efecte secundare, incluzând inabilitatea de a merge, diaree, vărsături, încheieturi umflate şi crampe. Angajaţii orfelinatelor nu ştiu că ei administrează copiilor infectaţi cu HIV medicamente experimentale, şi nicidecum tratamente standard pentru SIDA.

1990

Statele Unite trimite 1.7 milioane de membrii ale forţelor armate, 22% dintre ei fiind afro-americani, în golful Persiei pentru Războiul din Golf („Furtună în Deşert”). Mai mult de 400 000 dintre soldaţi primesc ordin de a lua un medicament experimental pentru nervi, numit piridostigmina, care este mai târziu considerat cauza Sindromului Războiului din Golf – simptome variind de la probleme ale pielii, la tulburări neurologice, incontinenţa, salivare incontrolabila şi probleme de vedere – ce afectează pe veteranii Războiului din Golf (Goliszek, Merrite, et al.). CDC şi Keiser Pharmaceuticals din Sudul Californiei injectează 1500 de copii de culoare şi hispanici din Los Angeles cu un vaccin „experimental” contra pojarului, ce nu primise niciodată licenţă pentru a fi folosit in Statele Unite. La acest risc se adaugă şi faptul ca bebeluşii sub un an s-ar putea să nu aibă o cantitate adecvată de mielina în jurul nervilor, ceea ce ar putea rezulta într-o dezvoltare neuronală defectuoasă din cauza vaccinului. CDC admite mai târziu că părinţii nu au fost niciodată informaţi de faptul că vaccinul administrat copiilor lor este experimental (Goliszek). FDA permite Departamentului de Apărare al Statelor Unite să fluture Codul Nuremberg şi să utilizeze medicamente şi vaccinuri ne-aprobate în Operaţiunea Desert Shield (Sharav)

1992

Institutul Psihiatric de Stat New York al Universităţii Columbia şi Şcoala de Medicină Mount Sinai administrează la 100 de băieţi – majoritatea afro-americani şi hispanici, toţi cu vârste cuprinse între 6 şi 10 ani, toţi fraţi mai mici ai unor delicvenţi juvenili – 10 miligrame de fenfluramina (fen-fen) per kilogram de greutate corporală pentru a testa teoria cum că nivelele scăzute de serotonină sunt legate de comportamentul agresiv sau violent. Părinţii participanţilor au primit 125 de dolari, incluzând un bon de cadou de la Toys ‚R’ Us în valoare de 25 de dolari. (Goliszek)

1994

Preşedintele Clinton înfiinţează Comisia Consultativă asupra Experimentelor cu Radiaţii pe Oameni (ACHRE), care în sfârşit scoate la lumină oribilele experimente conduse în timpul erei Războiului Rece, într-un raport ACHRE.

1995

Un student de 19 ani de la Universitatea Rochester moare în urma participării la un experiment sponsorizat de MIT care testează chimicale şi poluanţi aerieni pe oameni. Experimentul plăteşte 150 de dolari subiecţilor umani (Sharav). În şedinţa din 15 martie a ACHRE, foşti subiecţi umani ai experimentelor, incluzându-i pe cei care fuseseră copii când au fost folosiţi în experimente, au depus mărturie sub jurământ, declarând că au fost supuşi unor experimente cu radiaţii şi/sau spălaţi pe creier, hipnotizaţi, drogaţi, torturaţi psihologic, ameninţaţi şi chiar violaţi în timpul experimentelor CIA. Mărturiile sub jurământ includ următoarele declaraţii:

– declaraţia Christinei DeNicola care spune că, în Tucson, Arizona, din 1966 până în 1976, „Dr. B” a performat experimente de control mental folosind droguri, injecţii posthipnotice şi drama, şi experimente de iradiere a gâtului, pieptului şi uterului. Ea avea doar 4 ani când au început experimentele.

– declaraţia Claudiei Mullen precum că Dr. Sidney Gottlieb (nume de rezonanţă MKULTRA) a folosit chimicale, radiaţii, hipnoză, droguri, izolarea în tuburi de apă, privarea de somn, şocurile electrice, spălarea pe creier, abuzul emoţional, sexual şi verbal ca parte a experimentelor sale de control mental, ce aveau ca obiectiv final transformarea ei, care era doar un copil la vremea aceea, într-un „spion perfect”. Ea declara comisiei consultative că cercetătorii au justificat acest abuz spunându-i că-şi servesc ţara „în efortul îndrăzneţ de a lupta contra comunismului”

– declaraţia Suzzanei Starr, care spune că „un doctor, retras din armată, a luat copii din munţii Colorado pentru experimente”. Ea spune că a fost unul din acei copii şi că a fost victima unor experimente implicând deprivarea senzorială până la punctul instalării psihozei, programarea prin centrifugare, injecţii, viol şi electroşocuri frecvente şi sesiuni de control mental. „M-am luptat cu mesaje programate auto-distructive de a mă sinucide, şi ştiu ce este un mesaj programat şi nu acţionez în urma acestora”, declară ea comisiei consultative despre efectele pe termen lung ale experimentelor, cu ecou chiar şi în perioada adultă (Goliszek). Preşedintele Clinton îşi cere scuze public miilor de oameni care au fost victime ale MKULTRA şi ale altor programe de control mental (Sharav). Preşedintele înfiinţează Comisia Consultativă Naţională de Bioetică (Sharav). Judecătorul Edward Greenfield de la Curtea Supremă a Statului New York decide că părinţii nu au dreptul să implice ca voluntari copiii incapacitaţi mental pentru studii de cercetare medicală non-terapeutice, şi că nici o persoană incapacitată mental nu poate fi folosită într-un experiment medical fără consimţământul informat. (Sharav)

1996

Profesorul Adil E. Shamoo, de la Universitatea Maryland şi Organizaţia Cetăţeni pentru Cercetarea şi Îngrijirea Responsabilă, trimite o mărturie scrisă despre folosirea ne-etică a veteranilor în cercetarea medicală către Comisia Senatului Statelor Unite pentru Afaceri Guvernamentale, declarând „Acest tip de cercetări se desfăşoară în prezent pe tot cuprinsul ţării în centre medicale şi spitale, fiind finanţate cu zeci de milioane de dolari din banii contribuabililor. Aceste experimente sunt abuzive şi foarte riscante, cauzând nu doar daune fizice şi psihice pentru cele mai multe grupuri vulnerabile, dar şi degradând sistemul nostru social de valori umane. Probabil că zeci de mii de pacienţi sunt supuşi unor astfel de experimente.” (”Testimony of Adil E. Shamoo, Ph.D.”). Departamentul apărării admite că soldaţii din Războiul din Golf au fost expuşi la agenţi achimici; totuşi, 33% din personalul militar, afectaţi de sindromul Războiului din Golf nu au părăsit Statele Unite în timpul războiului, discreditând ideea populară generală cum că aceste simptome sunt rezultatul expunerii la armele chimice irachiene (Merrite, et al.). Presedintele Clinton emite oficial scuze către subiecţii studiului asupra sifilisului Tuskegee şi familiilor acestora (Sharav).

1997

Într-un experiment sponsorizat de Guvernul Statelor Unite, cercetătorii nu administrează intenţionat tratamentul unor femei gravide afro-americane infectate cu HIV, dându-le un placebo în loc de medicaţia pentru SIDA (Sharav). Pe 18 Septembrie, victime ale experimentelor medicale ne-etice de la marile centre de cercetare americane, incluzând Institutul Naţional de Sănătate Mentală (NIMH) depun mărturie înaintea Comisiei Naţionale Consultative de Bioetică (Sharav).

1999

Adil E. Shamoo, Ph.D., depune mărturie în „Folosirea ne-etică a fiinţelor umane în experimente de cercetare cu risc mare” înaintea Comisiei Afacerilor Veteranilor a Casei Reprezentanţilor, alertând instituţia, despre folosirea veteranilor americani în spitale pe post de cobai şi cerând reforme naţionale (”Testimony of Adil E. Shamoo, Ph.D.”). Doctori de la Universitatea Pennsylvania îl injectează pe Jesse Gelsinger, în vârstă de 18 ani, cu un tratament genetic experimental ca parte a unei testări clinice aprobate de FDA. El moare 4 zile mai târziu, iar tatăl său bănuieşte că nu a fost informat complet în ceea ce privea riscul experimentului (Goliszek). În timpul unei testări clinice ce investiga eficienţa Propulsidului pentru refluxul acid la copii, Gage Stevens, în vârstă de 9 luni, moare la Spitalul de Copii din Pittsburg (Sharav).

2000

Lockheed Martin, membru al Forţelor Aeriene ale Statelor Unite şi producător de rachete, sponsorizează Universitatea Loma Linda pentru un studiu, prin care se plătesc către 1000 de californieni câte 1000 de dolari pentru a mânca o doză de perclorat – un component toxic al combustibilului de rachetă, ce cauzează cancer, afectează glanda tiroidă şi dezvoltarea normală a fetuşilor şi copiilor – timp de câteva luni zilnic. Doza ingerată de subiecţii testaţi este de 83 de ori mai mare decât doza permisă de perclorat, stabilită de Statul California, care are perclorat în unele surse de apă potabilă. Acest studiu al Loma Linda este primul studiu la scară mare ce foloseşte subiecţi umani pentru a testa efectele nocive ale poluantului din apă şi este „evident ne-etic”, din perspectiva lui Richard Wiles, directorul de cercetare al Grupului Environmental Working. (Goliszek, Envirnomental Working Group).

2001

Pe site-ul său de net, FDA admite că politica sa de a include copii sănătoşi în experimente pe oameni „a dus la un număr crescând de propuneri de studii despre siguranţă şi farmacokinetică, incluzând acei copii care nu au condiţia pentru care respectivul medicament este intenţionat” (Goliszek). În cazul Higgins şi Grimes versus Institutul Kennedy Krieger, Curtea de Apel Maryland ia o decizie de referinţă privind folosirea copiilor ca subiecţi de testare, interzicând experimentarea non-terapeutică pe copii pe baza „interesului individual al copilului” (Sharav)

2002

Preşedintele George W. Bush semnează actul Cele mai bune farmaceutice pentru copii (BPCA), oferind companiilor farmaceutice 6 luni de exclusivitate în schimbul derulării de teste clinice de medicamente pe copii. Acest gest creşte desigur numărul de copii folosiţi ca subiecţi umani (Hammer Breslow).

2003

Michael Daddio din Delaware, în vârstă de 2 ani, moare din cauza cedării congestive a inimii. După moartea sa, părinţii află că doctorii au performat o operaţie experimentală pe el, când avea 5 luni, în loc să folosească metoda chirurgicală standard pentru a repara defectul congenital al inimii care li se explicase părinţilor că va fi aplicată. Această procedură standard are o rată de succes de 90-95%. Inventatorul procedurii „performate” pe bebeluşul Daddio este mai târziu concediat din spital în 2004 (Willen and Evans, „Parents of Babies Who Died in Delaware Tests Weren’t Warned”).

2004

În documentarul BBC „Copiii cobai” şi în articolul BBC news cu acelaşi titlu, reporterul Jamie Doran dezvăluie faptul că acei copii instituţionalizaţi în sistemul de îngrijire al New York City, au fost fără să ştie subiecţi umani în testări ale unor medicamente experimentale pentru SIDA, începând din 1988 şi, după părerea sa, până în zilele prezente (Doran).

2005

Ca răspuns la documentarul şi articolul BBC „Copiii Cobai”, Administraţia Serviciilor pentru Copii din New York (ACS) emite în 22 aprilie un comunicat de presă admiţând că au fost folosiţi copii instituţionalizaţi în testări experimentale ale unor medicamente pentru SIDA, dar că ultimul test a avut loc în 2001 şi, prin urmare, testele nu continuă şi în prezent, după cum pretinde reporterul Jamie Doran. ACS oferă informaţiile şi statisticile despre testele medicamentelor experimentale, bazate pe propriile înregistrări, şi contractează Institutul de Justitie Vera pentru a conduce „o anchetă independentă privind politicile şi practicile ACS în implicarea copiilor infectaţi cu HIV din instituţiile de ingrijire a copiilor, în derularea de teste clinice în timpul anilor 1980 şi 1990” (New york City ACS)

Bloomberg eliberează o serie de rapoarte sugerând că SFBC, cel mai mare centru de testare a medicamentelor experimentale al timpului, exploatează emigranţi şi alte categorii de subiecţi cu venituri mici, derulând teste cu credibilitate limitată din cauza violării principiilor de testare ale FDA, şi chiar şi cele proprii SFBC (Bloomberg). În octombrie 2005, Consiliul American al Chimiei oferă către EPA 2.1 milioane de dolari pentru a studia modul cum copiii, de la nou-născuţi până la vârsta de 3 ani, ingerează, inhalează sau absorb chimicalele. Consiliul American al Chimiei acţionează ca un promotor al intereselor greilor din industria chimică, precum Bayer, BP, Chevron, Dow, DuPont, Exxon, Honeywell, 3M, Monsanto şi Procter&Gamble. Studii deja au arătat că aceste chimicale produse de aceste companii au efecte pe termen lung asupra copiilor şi adulţilor. Un studiu scurt, derulat pe 2 ani, precum CHEERS, ar eşua desigur dacă ar trebui să scoată la iveală aceste efecte pe termen lung, dar Consiliul American al Chimiei nu ar mai putea publica rezultatele acestui studiu ca „dovadă” că chimicalele sale sunt sigure.

2006 – 2007

Merck începe să facă presiune asupra Statelor Unite să mandateze vaccinarea fetelor adoloscente cu Gardasil, un vaccin ce pretinde că previne HPV, un virus cu transmitere sexuală. În februarie 2007, guvernatorul texan Rick Perry – ce a fost dovedit că are legături financiare cu Merck, producătorul vaccinurilor – mandatează vaccinul la adolescente (vezi http://www.NaturalNews.com/021572.html ).

Un lobbyist cheie al companiei Merck, numit Mike Toomey, după cum s-a dovedit, fusese Şeful Personalului Guvernatorului Perry. Decizia Texasului de a mandata vaccinul a fost o notabilă şi tulburatoare – piatră de temelie în politica sănătăţii publice – pentru că este pentru prima dată când un vaccin este mandatat pentru o boală care nu poate fi contractată prin contact uzual în şcolile publice. De asemenea, manevra a implicat „medicina cu puşca”, adică ameninţarea cu arestul forţat, în cazul refuzului injecţiei mandatate de stat.

Vaccinările cu Gardasil rămân un grandios experiment medical, ce este performat pe copii, pentru că încă nu se cunosc efectele pe termen lung ale vaccinării şi nici măcar dacă vaccinările vor scădea cu adevarat rata de cancere de col uterin, aşa cum se afirmă.

2007

Guvernatorul din Maryland şi oficialii sănătăţii publice, sătui de refuzul a peste 2000 de părinţi să-şi vaccineze copiii, invocă din nou aceeaşi „medicină cu puşca” şi îi ameninţă pe părinţi cu arestul de 30 de zile dacă nu-şi supun copiii mandatului de vaccinare. Copiii şi părinţii sunt mai târziu strânşi la un tribunal local, păziţi cu câini de atac şi personal de securitate, în timp ce un judecător de district supervizează vaccinarea în masă a copiilor cu vaccinurile ce conţin mercur toxic (vezihttp://www.NaturalNews.com/022242.html)

Zilele noastre:

New Jersey mandatează vaccinarea în masă a tuturor copiilor cu 4 vaccinuri diferite, luând cu forţa drepturile şi libertăţile părinţilor şi declanşând un gigant experiment medical de masă, ce exploatează trupurile copiilor, îmbogăţeşte companiile farmaceutice şi tratează părinţii care refuză participarea ca pe nişte criminali.

Bibliografie

Alliance for Human Research Protection. „Monster Experiment Taught Orphans to Stutter”. June 11, 2001

Barker, Allen. „The Cold War Experiments.” Mind Control.

Berdon, Victoria. „Codes of Medical and Human Experimentation Ethics.” The Least of My Brothers.

Brinker, Wendy. „James Marion Sims: Father Butcher.” Seed Show.

Burton Report. „Human Experimentation, Plutonium and Col. Stafford Warren.”

Cockburn, Alexander and Jeffrey St. Clair, eds. „Germ War: The U.S. Record.” Counter Punch.

„Donald Ewan [sic] Cameron.” Wikipedia.

Doran, Jamie. „Guinea Pig Kids.” BBC News. 30 Nov. 2004.

Drug Development-Technology.com. „SFBC.”

Elliston, Jon. „MKULTRA: CIA Mind Control.” Dossier: Paranormal Government.

Environmental Working Group. „U.S.: Lockheed Martin’s Tests on Humans.” CorpWatch.

Global Security. Chemical Corps. 2005.

Goliszek, Andrew. In the Name of Science. New York: St. Martin’s, 2003.

Greger, Michael, M.D. Heart Failure: Diary of a Third Year Medical Student.

Griffiths, Joel and Chris Bryson. „Toxic Secrets: Fluoride and the Atom Bomb.” Nexus Magazine 5:3. Apr. May 1998.

Hammer Breslow, Lauren. „The Best Pharmaceuticals for Children Act of 2002: The Rise of the Voluntary Incentive Structure and Congressional Refusal to Require Pediatric Testing.” Harvard Journal of Legislation Vol. 40.

„Human Experimentation: Before the Nazi Era and After.” Micah Books.

Kaye, Jonathan. „Retin-A’s Wrinkled Past.” Mind Control. Orig. pub. Penn History Review Spring 1997.

„Manhattan Project: Oak Ridge.” World Socialist Web Site. Oct. 18, 2002.

Meiklejohn, Gordon N., M.D. „Commission on Influenza.” Histories of the Commissions. Ed. Theodore E. Woodward, M.D. The Armed Forced Epidemiological Board. 1994.

Merritte, LaTasha, et al.. „The Banality of Evil: Human Medical Experimentation in the United States.” The Public Law Online Journal. Spring 1999.

Milgram, Stanley. „Milgram Experiment.” Wikipedia. 2006.

New York City Administration of Children’s Services. Press release. 22 Apr. 2005.

„Operation Plumbbob.” Wikipedia. 2005.

„Operation Whitecoat.” Religion and Ethics (Episode no. 708). Oct. 24, 2003.

Organic Consumers Association. „EPA and Chemical Industry to Study the Effects of Known Toxic Chemicals on Children”. 12 Apr. 2005.

Pacchioli, David. Subjected to Science. Mar. 1996.

„Placebo Effect.” Encyclopedia of Alternative Medicine. 2006.

„Project Paperclip.” Wikipedia’ target=’_blank’>”>http://en.wikipedia.org/wiki/Project_Pa…. 2005.

„Reviews and Notes: History of Medicine: Subjected to Science: Human Experimentation in America before the Second World War.” Annals of Internal Medicine 123:2. July 15, 1995.

Sharav, Vera Hassner. „Human Experiments: A Chronology of Human Rsearch.” Alliance for Human Research Protection.

Sauter, Daniel. Guide to MS 83 [Planned Parenthood of San Antonio and South Central Texas Records, 1931 – 1999]. University of Texas Library. Apr. 2001.

„Testimony of Adil E. Shamoo, Ph.D.” News from the Joint Hearing on Suspension of Medical Research at West Los Angeles and Sepulveda VA Medical Facilities and Informed Consent and Patient Safety in VA Medical Research. 21 Apr. 1999.

University of New Hampshire. „Chronology of Cases Involving Unethical Treatment of Human Subjects.” Responsible Conduct of Research.

University of Virginia Health System Health Sciences Library. „Bad Blood: The Tuskegee Syphilis Study.” 2004.

U.S. Department of Energy. „Chapter 8: Postwar TBI-Effects Experimentation: Continued Reliance on Sick Patients in Place of Healthy „Normals.” Advisory Committee on Human Radiation Experiments (ACHRE) Final Report.

Veterans Health Administration. Project 112/Project SHAD. May 26, 2005.

Willen, Liz and David Evans. „Doctor Who Died in Drug Test Was Betrayed by System He Trusted.” Bloomberg. Nov. 2, 2005.

—. „Parents of Babies Who Died in Delaware Tests Weren’t Warned.” Bloomberg. Nov. 2, 2005.

Despre autor: Mike Adams este un cercetător al sănătăţii naturale şi autor cu o pasiune deosebită pentru a învăţa pe oameni cum să-şi îngrijească sănătatea. El este autorul a mii de articole, interviuri, ghiduri pentru consumatori şi cărţi pe subiecte legate de sănătate şi mediu înconjurător. Adams este un jurnalist independent cu o puternică etică profesională, deci nu este plătit pentru a scrie articole despre un anume produs sau companie.

http://axa.info.ro/

Acest articol a fost publicat în ISTORIA DESCONSPIRATA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.