Dragă telespectatorule


Știu că ai preferințe foarte personale în ce privește programele TV pe care le urmărești cu sfințenie. Și nu e nimic rău în asta, cu toții suntem la fel, până la urmă. Mie îmi place House of Cards, să știi. Sunt mare fan În Premieră cu Carmen Avram, mi se pare că e un fel de Memorialul Durerilor actuale, îndulcit, din când în când, de estetica unei bucurii bine temperate; când crezi că ne-am dus pe copcă cu totul, ca popor, hop! apare ceva care ne dă nețărmurită speranță că mai avem o șansă. Mă uit și la După 20 de ani cu interes, din când în când. E un fel de duhovnic secular, deci merită toată atenția; e clar că oamenii care vin acolo urmează să spună ceva ce nu s-a mai spus. Bașca, îmi place Cristian Hostiuc, Fini, dragul de el, care își e atât de suficient cu el însuși și atât de relaxat în echilibrul lui, încât n-are nevoie de niciun artificiu ca să se facă remarcat; n-ai cum să nu vezi asta, e o plăcere. Când vreau să mai trăiesc iluzia normalității culturale sau am nevoie de dovezi că umanitatea e minunată, sau că n-ai nevoie nici de decor, nici de garderobă dacă ai cuvinte potrivite și onestitate, mă uit la Profesioniștii, chiar și în reluare sau online, săpând prin arhivă.

Deseori nimeresc la Garantat 100% fiindcă mă fascinează faptul că moderatorul conduce discuția ca și când ar fi în locul meu sau al tău. Nu vrea să pară o autoritate supremă, ci pur și simplu se lasă în voia propriilor frământări pe care știe că le împărtășește cu tot publicul lui. Și zâmbește! La drept vorbind, mi-ar plăcea tare mult să mă uit și la Între bine și rău (Apocalipsa mea era titlul original al formatului, ca să știi și tu), dacă nu mi-ar fi fost furată cu atâta dezinvoltură de televiziunea care o difuzează. Pentru că tot încerc să uit și să merg mai departe, prefer să-mi refuz bucuria asta egoistă de a-mi vedea opera pusă în scenă cu atâta rigurozitate. Pe de altă parte, dacă aș găsi cine știe ce razne de producție peste care n-aș putea trece cu vederea? Ce mă fac? Că mă știu perfecționistă. Deci nu mă pot uita, dar te rog ține cont că m-ar interesa, dacă aș putea să-mi fac o injecție cu detașare.

Mă uit plină de admirație la Imparțial, nu numai fiindcă îl cunosc pe Luca de mai bine de două decenii, ci pentru că mor după eleganța lui, după definiția francofonă a vocii lui și după reușitele lui în materie de conduită profesională. Face cum face și numai el știe cum își reprimă pulsiunile partizane pe care le are în chip firesc, la fel ca mine și ca tine. Mi se întâmplă adesea să mă uit la știri doar ca să văd câteva chipuri de doamne distinse, pe care îmi place să le și aud, chiar dacă uneori îmi pare rău că actualitatea le știrbește din potențialul dezbaterii. Deși mă gândesc că poate e mai bine pentru ele, că le șade bine cu tinerețea lor interioară; nu merită să faci infarct pe fond de stres, în lumea asta plină de paiațe. Așa mi se întâmplă cu Laura Chiriac, cu Adriana Muraru, cu Ioana Silistraru sau cu Alina Petrescu. Dar îmi plac și hoaștele, să știi; îmi plac femeile puternice care sunt în stare să bage sub masă ditamai politrucii și pundiții doar fiindcă sunt conștiente de mintea lor, sclipitoare și iute și își asumă riscurile care vin la pachet cu rolul lor. Au în același timp și feminitate, dar și un tip de bărbăție profesională. Că, să știi, jurnalismul e asexuat. Așa mi se întâmplă cu Dana Grecu, cu Alice Iacobescu sau cu Maria Coman. Astea-s femei care-și trăiesc propria viață și deci nimeni nu poate atenta la convingerile lor. Sunt o sărbătoare a gândirii autonome și să știi, dragă telespectatorule, că asta te ajută și pe tine. E bine să ai jurnaliști care te ajută să vezi lucrurile clar.

Mă uit cu emoție copilărească la Ora Regelui, cam cum mă uitam la soborurile de preoți date la televizor, la începutul anilor ’90: mi se pare o reparație fundamentală după o dictatură republicană, atee sau neomarxistă, cum vrei s-o iei. Cel mai mult îmi place iluzia speranței care-mi crește în măruntaie cum că toată țara se uită la emisiunea asta. Și-mi zic: “Hi! Uite-o pe Principesă, trebuie s-o iubească toată lumea după ce a zis asta.” “Mvaaai, uite-l pe Prințul Nicolae, cum transmite prin sticlă firescul lui nobil.” “Haaa! Uite-i pe țăranii ăștia care vorbesc din bojoci despre dragostea pentru Rege; trebuie că supunerea lor e contagioasă.” Dar e o iluzie care trăiește odată cu un soi de certitudine științifică a deziluziei că bazinul de audiență nu e cel la care visez. Trăiesc o contradicție dulce-amară ca un sos chinezesc, abia făcut.

Mai e un program care mi-e drag din mai multe puncte de vedere. Apropo TV. Odată fiindcă Andi Moisescu a început să stea în fața camerei cu mine producător. Unul altuia ne suntem martorii unei bucăți de tinerețe în care făceam producții de moși, cu unele momente de groază, altele istorice și de neuitat, altele de un teribilism dezarmant. E o bucurie de nedescris să-l văd cum a pornit și unde a ajuns. Iar faptul că a rezistat atâta timp în timp ce alții s-au scufundat, fâcând din ce în ce mai bine o emisiune ca asta, le mai și întrece. Nici nu mai contează unde se difuzează sau se va difuza emisiunea asta, că trăiește în sine și prin sine ceva de speriat.

Ar putea părea o divagație transfontalieră, dar emisiunea mea cea mai super mega preferată este una din Franța,Ce soir ou jamais (Acum ori niciodată, aș traduce eu). De câte ori te mai apucă furia că televiziunile pun mizeria lor țâțoasă pe seama ta și a alegerilor tale, să știi că te mint. Nu te mai înfuria. Uită-te la emisiunea asta de care-ți zic și ai să-ți dai singur seama, chiar dacă nu știi franceză, că toți capii televiziunilor ăstora ori nu înțeleg televiziunea și nevoile tale, ori s-au dedulcit cu un Range Rover dincolo de care nu există decât ispita comodității, ori sunt diabolici și te folosesc mârșav ca să facă bani. Una din astea trei, să știi. Îți spun din experiență. Am lucrat cu toate felurile de capi și sunt foarte puțini care să știe și conținut și să aibă și conștiință, fără să fie pe LSD.

Azi voiam să-ți vorbesc despre PROTV și Antena1, dar o să iasă prea lungă scrisoarea asta. Continuu mâine, promit. Povestea pe care vreau să ți-o spun e prea importantă pentru tine, ca să n-o meșteresc cum se cuvine. Îți dau numai un indiciu:  producătoarea celor mai tari și mai mari formate de succes de la PROTV pe care, probabil, le-ai consumat fascinat, ei bine, ea și echipa ei, care au râs ani de-a rândul de Antena 1 speculând faptul că tu ai crezut în imparțialitatea, onestitatea și neatârnarea politică a PROTV, au plecat la Antena1! Îți vine să crezi că au, dintr-o dată, aceeași viziune cu televiziunea mogulului securist? Cum ești pregătit să faci față trădării? Ce resorturi interne trebuie să ai în aceste clipe de confuzie, de descumpănire, de dezabuzare, atât de profund forate în sufletul și mintea ta?

Eu sunt alături de tine, lasă-mă să-ți oblojesc rănile, să-ți arăt partea bună a lucrurilor. Lasă-mă să fiu alături de tine în tragedia asta. Am și experiență maternă, să știi. Sunt empatică, n-o să te fac să suferi. Doar atât te rog: până mâine, gândește pozitiv, rogu-te! Că liber nu prea mai poți, acuma. Depinzi de propria furie, încearcă să te detașezi.

Cum a fost ziua de ieri, ai reușit să gândești pozitiv? E groaznic atunci când ești trădat, am pățit-o și eu, de multe ori și la un moment dat am devenit imună. M-am gândit la tine, să știi, când am aflat cum au plecat oamenii din PROTV cu chiuvetele după ei, cum au vandalizat locul ăla pe care l-au iubit atât. Trebuie să fie cumplit să te desparți de pereții în care s-au impregnat de-a lungul vremii toate mirosurile anilor trecuți, ca în bucătăria strâmtă a unui fast food din Bronx. Fie vorba între noi, eu nu cred că au smuls chiuvetele, să știi. Să nu crezi tot ce ți se spune, încearcă să te menajezi. În cel mai rău caz și-au făcut niște selfie-uri care să rămână martorii trecerii lor.

Iartă-mă că nu ți-am scris ieri, dar s-a dezlănțuit Jihadul după ce ți-am povestit preferințele televiziunice. Abia am mai putut să mai fac față șuvoiului de contraargumente și interpelări care m-au învăluit ca o pătură cazonă. Fiecare avea ceva de spus împotriva programelor și a oamenilor pe care i-am numit… Era ca și cum n-am dreptul să fiu subiectivă. Toți oamenii ăștia care m-au luat la bani mărunți aveau impresia că trebuie să mă uit la ce le place lor. Mai mult, m-au tras de urechi fiindcă n-am dezvăluit la ce talent show-uri mă uit (că, dacă ai văzut, nu prea mai există divertisment, sunt doar niște concursuri cu anonimi umiliți, de cele mai multe ori îmbrăcați sexy). Păi nu mă uit, să știi. Am motive temeinice, eu știu cum s-au făcut formatele astea. Tu, dacă ai afla, ai înnebuni, pentru că totul este despre cum să fascinezi clasa dominată, săracă, fără speranțe; despre cum s-o ții în fața televizorului făcând-o să creadă că va veni o zi în care ea va domina lumea. (Să știi că funcționează și pe tărâm metaforic, povestea asta. Poți să fii sărac și când ai bani în cont și mâncare pe masă. De pildă, un manager din clasa de mijloc, cu loc călduț la corporație, care are bani, dar e sărăcit în suflet. Ăsta, când se uită la televizor, visează să poată și el iubi ca Loredana, să poată și el juca în reclame ca Smiley, să poată și el merge la amiază în Herăstrău, cu copiii. Asta e casa lui cu iarbă în curte, asta e rochia lui de la Max Mara, asta e vacanța lui pe yacht, asta e cina lui la Pullman).

Chiar spunea cineva ieri, un angajat din PROTV, că toate competițiile astea de talente sunt programate minuțios, producătorii știu cine cine va fi câștigătorul de la început. Eu nu mai pot să mă uit la așa ceva, îmi pare rău. Poate o fi și deformație profesională, că am lucrat în televiziune. Poate o fi și un exces de empatie, că mi se ridică părul pe mine când văd umanitatea călcată în picioare. Sper să nu întorc cuțitul în rană, dar am auzit că la o emisiune din asta unde veneau oameni mai urâți, mai deformați, mai știrbi PROTV le făcea operații, grefe, dinți doar de suprafață. Cică unora le-a căzut nasul, cu totul, la un moment dat și s-a mușamalizat toată povestea. Eu sper să nu fie adevărat, dar cine mai știe? E o lume nebună, uită-te și tu pe stradă.

Ți-am promis că te ajut să vezi partea bună a lucrurilor, că încerc să-ți dau niște hinturi despre cum să faci față schimbărilor care vor veni. Ți-am pregătit niște exerciții și niște sfaturi. Fă doi pași înapoi și gândește-te cum ar fi să privești animatorii, prezentatorii, cântăreții preferați pe un ecran fără siglă. Acuma pune sigla OTV. Ce sentimente ai? Dacă nu-ți place, schimb-o cu PROTV. Cu TVR, cu Prima. Fă două capete de tabel, unul cu televiziunea, unul cu sentimentele. Notează atent ce sentimente ai. Pune și Antena 1, acum. Pune și Kanal D. Ce ți-a ieșit? Nu-i așa că nu mai înțelegi nimic? Unde te regăsești? Cum poți să fii și iubitor, și plin de ură în același timp? Și plin de satisfacție, și plin de scârbă, față de aceiași oameni, același conținut, aceleași decoruri, aceleași lumini, aceleași microfoane, aceeași podea strălucitoare? Nu ți se pare că devii un pic psihopat? Cred că e momentul să-ți dai seama unde greșești. E datoria ta, fă-o pentru copiii tăi.

Eu îți dau o veste bună: PROTV nu va dispărea, datorită ție. Pentru că, acum mulți ani, cu grijă paternă, a avut grijă să te câștige pe viață. Cu fiecare cuvințel pe care ți l-a spus, cu fiecare sunet din banca de sunete, ți-a mai câștigat un mănunchi de neuroni și încă unul, ca la jocul de go. Prima dată te-a făcut să crezi că vei câștiga, uitându-te la el (fă și tu un bilanț acuma, vezi ce-ai câștigat). După care te-a făcut să crezi că trebuie să te eliberezi de toate lucrurile care te țineau în loc, cum ar fi: credința în Dumnezeu, identitatea ta de român naționalist, încrederea în Biserică, nevoia de onestitate, fidelitatea în căsătorie, cumințenia în adolescență, simpatia pentru PSD, simpatia pentru PDL, simpatia pentru PNL – după caz, idiosincrazia față de lumea suburbană.

Te-a rezolvat. Ai început, timid, să păstrezi pe retină preoți cu coarne de draci, curve rafinate, cocalari, țoape, politicieni, mitocani, îngeri căzuți, droguri, beție și sex, adulter, subcultură, umilință, fantezii cu inorogi generați pe computer, minciună, dans tribal. Ți se par normale, așa-i? Dar să știi că toată televiziunea e o minciună, oricum, deci n-ai greșit prea mult, nu te autoflagela acum. E foarte adevărat că a făcut-o într-un mod profesionist. Excelentă lumina, imaginea, montajul, ambalajul ideilor. Am participat și eu la asta, acum mulți ani, doar atât pot să-ți spun. Deci consolează-te cu asta, de câte ori te simți trădat de o televiziune; dacă o face frumos, fără durere, cu cap merită tot respectul, să știi. Tu te cunoști cel mai bine, vezi ce mai poți recupera din tine, că am impresia că ai început să gândești cu capul tău. Simt. Și să știi că Antena 1 a făcut același lucru. Atât și-a dorit să fie PROTV, că și-a pierdut identitatea, săraca. Dacă mă-ntrebi pe mine, cu toate achizițiile astea din PROTV, ar trebui să-și schimbe sigla, să fie măcar cu mai mult roșu, verde și albastru, ca să-ți facă șederea mai plăcută. Măcar din respect pentru tine, nu? Oricum, sfatul meu e să nu cazi în capcana asta ispititoare de a te lăsa influențat de aparențe. Mie, de exemplu, mi-a spus, acum câțiva ani un producător de la Știrile PROTV că da, și ei fac propagandă politică, dar o fac mai “smooth”, așa. Adică nu așa vizibil. Trebuie să știi asta, e esențial.

Televiziunile sunt niște mărci finanțate de persoane sau grupuri de interese, iar banii vin din politică, pentru că politica decide mersul afacerilor. Mărcile astea cară după ele ce vrea competiția (economică sau politică) să crezi tu. Ține minte faptul că dincolo de mărci, de securiști, mafioți, jagardele, moguli sau dictatura măsurătorilor, există niște oameni minunați. În toate, dar toate televiziunile, de la cea mai josnică la cea mai fruntașă, sunt oameni minunați. Oameni care te respectă, care gândesc ca tine, oameni de la care poți învăța, care-ți pot deschide mintea, dacă vrei să caști ochii. Gândește-te mereu când îți vine furia și ura, că nu sunt sentimentele tale. Gândește-te că există mereu niște oameni acolo, care n-au nicio vină. Fă-ți o selecție de programe cu care te simți bine, nu te lua după ce apare într-un colț de ecran, nu te rușina să recunoști că-ți place ceva, dacă ai motivele tale pentru care-ți place, atâta vreme cât nu te transformă într-un țuțăr. Nu te rușina să privești emsiuni naționaliste, că nu e nimic rău în asta. Nu te lăsa vaccinat cu imagini cu care, în forul tău interior, nu ești de acord; vor ajunge normă, în scurt timp vei coabita cu groaza, cu moartea, cu pornoșagul, cu minciuna, cu blasfemiile. Nu te rușina să recunoști că-ți place discursul cuiva care sună altfel decât al majorității, fiindcă democrația e ca televiziunea: o minciună frumoasă. Oamenii care schimbă lumea întotdeauna sunt minoritari. Dacă îți place literatura poți să-l citești pe Ibsen, să știi. Sau pe Orwell, e alegerea ta. Schimbă canalul dacă vezi țâțe, manipulare, propagandă, erezie, furie și umilință, chiar dacă toate astea au paiete și podele strălucite și vecinii, șeful sau soacra stau ciorchine pe ele.

Ți-aș mai spune multe, dar iar mă lungesc. Doar un sfat vreau să-ți mai dau: când mai vezi titluri despre PROTV și Antena 1, du-te direct la comentarii, jos de tot; conținutul articolelor nu e important. Ai aici un exemplu și aiciși aici. Vezi, că se simte, imediat dibuiești discursul de postac – cu ăștia nu-ți pierde timpul (oricum, zilele astea postacii nu mai au spor din cauza dezăluirilor de subsol, pe bandă rulantă). Dacă n-ai timp îți fac, totuși, un mic rezumat:

“Buftea, pe care o transformasera intr o lume paralela plina de betivi, curvari sau curve, oameni lipsiti de scrupule capabili sa calce pe cadavre. Nu aveti idee ce cocina e acolo. Toti fura, si as avea cateva exemple…”
“Mona Segall, în calitate de Producător General, coordona cu mână de fier echipele care au constituit, de-a lungul anilor, o adevărată fabrică de audiență și de bani pentru PRO TV.
“Am ales Antena 1 pentru ca avem aceeasi viziune despre ce inseamna spectacol, show, entertainment, televiziune si am convingerea ca impreuna vom crea cea mai mare platforma de divertisment de pe piata.” (Mona Segall)
“Chiar daca pana acum a insemnat pentru noi competitie, nu am putut sa nu admir  intuitia si rezultatele muncii acesteia. Productiile Monei au reprezentat mereu un impuls pentru noi, o competitie sanatoasa.”(Sorin Alexandrescu, șef la Antenă)
“Cu siguranta ProTV pregateste si productii noi care vor intari imaginea de inovator si trend-setter pe piata media din Romania.”
“Hmmmm…pana la urma o sa fiu obligat sa ma uit la antene…ptiu, drace, rau am mai ajuns! Nici macar nu pot sa ma uit HD! Alo, domnu’ Voiculescu, daca ne fortezi sa tragem apa alaturi de tine la Intact, macar sa tragem apa HD!”
“eu sigur nu o sa ma uit la closetele varanului, asta e, o sa ma uit la primatv, luktv este un post destul de interesant ci celelante televiziuni inafar de haznale intacte.”
“Te întreb pe tine doar: ai lucra pentru Trustul Intact? Jurnalist anti-Intact: – În situația de față spun nu, însă dacă aș fi activat în alt domeniu, de pildă în divertisment, cum este cazul despre care vorbim – probabil că aș fi răspuns da.”

Vezi ce concluzii tragi tu, dragă telespectatorule.

Aș vrea să închei rugându-te să nu uiți că ai în jur numai ipocriți. Dacă ai fi o muscă pe umărul managerilor din ambele locuri, ți-ai da demisia de la meseria ta de telespectator, crede-mă. Că să-ți spun de ce: i-ai vedea pe proteviști cum așteaptă înfrigurați cifrele de audiență, pentru că în realitate, în fiecare zi se simt atacați de competitorii lor, dar nu recunosc. I-ai vedea cum tremură la fiecare succes al Antenei, la fiecare emisiune bine făcută (că sunt și de-astea), la gândul că l-ar putea avea pe Negru. I-ai vedea cum jinduiesc după salariile cu care îi plătește Antena pe oamenii veniți din PROTV. I-ai vedea pe anteniști cum își storc creierii să creeze produse ca la PROTV. I-ai vedea cum își doresc să aducă, dacă se poate, pe toată lumea din partea ‘ailaltă, la ei, nu se știe exact de ce. I-ai vedea cum își doresc să învețe și ei să fie “smooth” :) Nici unii, nici ceilalți n-o să-ți dezvăluie chestiile astea, să știi.

De-aia zic, stai calm și așteaptă să se schimbe sigla, ca să te uiți la emisiunile Monei Segall. Nu te supăra pe ea. Apreciază că s-a pus cu toată ființa și echipa ei în slujba salvării reputației Grupului Intact, grup românesc. E un act de generozitate pe care ai să-l înțelegi altădată, într-o bună zi, când va veni vremea.

Succes!

http://politica.ro/

Acest articol a fost publicat în ROMANIA și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.