SFÂRŞITUL PROGRAMAT : Puterea a trecut în alte mâini


Imagine  

Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor internaţionale „opace”: FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, UE, BCE,băncile centrale etc. Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei. Puterea acestor organizaţii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor este limitată la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor. La dimensiune transnaţională, mai bogate decât statele şi reprezentând principalele surse de finanţare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea ţărilor, aceste organizaţii se situează mai presus de legi şi de puterea politică, mai presus de democraţie.

Iluzia democraţiei

Democraţia a încetat deja să mai fie o realitate. Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu este informat în ceea ce priveşte deciziile lor. Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai mică, din cauza existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi. Toate aceste tratate elaborate în ultimii ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizează un scop unic: transferul puterii statelor către organizaţii non-alese, cu ajutorul unui proces numit „globalizare”. Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta este motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere. Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de „dreapta” şi de „stânga” au ajuns să se asemene foarte mult în ţările occidentale. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi s-o consumăm se numeşte „noul sclavagism”, asezonat cu sos picant – de dreapta, sau dulce acrişor – de stânga.

Responsabilii puterii economice provin aproape în totalitate din aceleaşi cercuri, din aceleaşi medii sociale. Ei se cunosc între ei, se întâlnesc, împărtăşesc aceleaşi idei şi interese. Deci împărtăşesc aceeaşi viziune a ceea ce ar trebui să fie lumea viitoare ideală pentru ei. În consecinţă, este firesc să cadă de acord în privinţa unei strategii şi să-şi sincronizeze acţiunile către obiective comune, situaţii economice favorabile obiectivelor lor. Iată câteva elemente ale strategiei lor:

– Slăbirea statelor şi a puterii politice; destabilizare; privatizarea serviciilor publice.
– Dezangajarea totală a statelor din economie, incluzând aici educaţia, cercetarea şi poliţia şi armata, destinate să devină sectoare exploatabile de către întreprinderi private.
– Îndatorarea statelor cu ajutorul corupţiei, al lucrărilor publice inutile, al subvenţiilor date întreprinderilor fără justificare, sau a dispenselor militare. Când se acumulează un munte de datorii, guvernele sunt constrânse la privatizare şi la desfiinţarea serviciilor publice. Cu cât un guvern este mai controlat de „stăpânii lumii”, cu atât mai mult trebuie să mărească datoria ţării sale.
– Sărăcirea angajaţilor şi menţinerea unui nivel de şomaj ridicat, prin dislocarea şi mondializarea pieţei muncii. Aceasta măreşte presiunea economică asupra salariaţilor, care vor fi gata să accepte orice salariu şi orice condiţii de muncă.
– Reducerea ajutoarelor sociale, pentru a creşte motivaţia şomerilor de a accepta orice muncă și orice salariu.
– Împiedicarea revendicărilor salariale în „lumea a treia”, menţinând aici regimuri totalitare sau corupte. Dacă lucrătorii acestor țări ar fi mai bine plătiţi, aceasta ar contraveni principiului dislocării şi al pârghiei exercitate asupra pieţei muncii din Occident. Această cheie strategică trebuie păstrată cu orice preţ. Faimoasa „criză asiatică” din 1998 a fost declanşată cu acest scop.

Atributele puterii

Organizaţiile multinaţionale private se dotează în mod progresiv cu toate atributele puterii statelor: armate, reţele de comunicaţii, sateliți, servicii de informaţii, fişiere ale indivizilor, instituţii judiciare. Etapa următoare şi ultima pentru aceste organizaţii ar fi să obţină puterea poliţienească şi militară care corespunde noii puteri, creând propriile forţe armate, deoarece armatele şi poliţiile naţionale nu sunt adaptate pentru apărarea intereselor acestor organizaţii în lume. La un moment dat, armatelor li se va solicita să devină întreprinderi private, prestatoare de servicii, lucrând pe bază de contract cu statul, ca şi cu orice alt client privat, capabil să le plătească serviciile. În etapa ultimă a planului, aceste armate particulare vor servi intereselor organizaţiilor multinaţionale şi vor ataca statele care nu se vor plia pe regulile noii ordini economice. Deocamdată acest rol este asumat de armata SUA, ţara cea mai bine controlată de societăţile multinaţionale.

– Armate particulare există deja în SUA. Este vorba de societăţile DynCorp, CACI şi MPRI, prototipuri ale viitoarelor armate particulare. DynCorp a acţionat în numeroase regiuni unde Statele Unite doreau să intervină din punct de vedere militar, fără a purta responsabilitatea directă (America de Sud, Sudan, Kuweit, Kosovo, Irak…). La sfârşitul anului 2002 DynCorp a fost răscumpărat de către Computer Sciences Corporation, una dintre cele mai importante societăţi americane de servicii de informatică. În mai 2004, DynCorp şi MPRI au fost implicate în torturarea prizonierilor irakieni. Armatele particulare (numite „antreprenori” de către Pentagon) reprezintă 10% din efectivele americane trimise în Irak.
Imagine
Omul modern este un sclav dependent de munca salariata, confort si credite bancare.http://dantanasescu.ro/2011/01/19/cele-trei-lanturi-ale-sclaviei-moderne.html
Am discutat în articolele precedente despre felul în care sistemul bancar privat îndatorează diferite categorii de clienți, despre modul în care, în process, se expansionează creditul odată cu datoria și, despre modul și metodele prin care sistemul bancar privat a eliminat concurența sistemelor bancare bazate pe creditul și moneda comunitară. Faptul că bancherii privați expansionează creditul de cîteva ori mai mult decît rezervele, deasemeni, Cartelul bancar privat și Banca Centrală pot tipări bani noi și schimba aceștia pentru bonduri federale, face ca sursa de venit a bancherilor să fie inepuizabilă la infinit.. Mecanismul prin care tot sistemul bancar și, în consecință, toată economia americană , se află în mîna unui cerc restrîns de indivizi, o mînă de oameni care controlează un sistem extrem de centralizat. Toată lumea, cetățeni, companii, Stat, țări străine , toate și toți  au devenit sclavi în lanțurile datoriei către bancheri… Sistemul capitalist este conceput să fie controlat în manieră feudală prin intermediul băncilor centrale acționînd coordonat prin înțelegeri secrete. Acești “bancheri internationali”  prin pasiunea de a exercita control asupra altor oameni. Cheia succesului lor este de a manipula sistemul financiar al națiunilor, în timp ce, creează impresia că statele sunt în control. Adevărul este că “bancherii internationali” de astăzi, nu numai controlează “ the money supply” dar , de fapt, creează bani noi manipulînd aparența că statele  generează expansiunea banilor și creditului.

Sistemul bancar modern creează banii din nimic, procesul este poate cea mai mare scamatorie inventată. Bancherii stăpînesc lumea. Dacă pierd aceasta mare putere dar rămîn cu puterea de a face bani din nimic, într-o mișcare din condei pot creea suficienți bani să-și cumpere puterea înapoi.Dacă bancherii sunt deposedați de puterea de a creea bani atunci,

vor dispărea, și lumea va deveni  mai bună și mai fericită…Dar, veți rămîne  sclavii bancherilor și veți  plăti costurile sclaviei voastre dacă, veți lăsa bancherii să continue să creeze bani și credit.

Intrebarea este cum reușesc bancherii internaționali să înglobeze în plasa enormă a datoriilor, nu numai cetățeni ai statelor occidentale dar și, țări suverane în curs de dezvoltare sau  din lumea a treia ??? Cum a fost posibilă capcana  datoriei ??

Capcana a fost concepută în etape successive. Prima începe în 1971 cînd presedintele Nixon a fost “manipulat” să desființeze convertibilitea dolarului în aur. În acel moment, Franța a constatat că posedă o cantitate de dolari , tipăriți de FR, pentru bunurie franceze exportate în SUA și, conform tratatului de la Bretton Woods , a cerut aur în schimbul dolarilor la prețul official de 35 dolari pentru o uncie de aur.

După suspendarea convertibilitătii dolarului, toate celelalte monede au început sa fluctueze liber, “ the dirty floating” și să devină susceptibile manipulării și speculei.Această acțiune a permis bancherilor internaționali și acoliților lor să plănuiască strategia de îndatorare a națiunilor lumii care va urma .

A doua etapă a început în mai 1973 cînd, la conferința anuala a grupului Bilderberg de la Saltsjobaden , Suedia   optzeci și patru de reprezentanți ai elitei politice și financiare au decis creșterea prețului petrolului cu 400% propunerea aparținînd americanului Walter J Levy.La conferință au participat două zeci de americani, reprezentînd industria petrolieră și, bineînteles ,Kissinger omul lui Rockefeller membru a CFR.Această creștere aprobată la conferință a fost ulterior  propusă de Kissinger regelui Arabiei Saudite și avea ca scop “reciclarea fluxului de petrodolari”. Cu alte cuvinte, în acest pact secret OPEC ceda dreptul de a stabili prețul petrolului în schimbul creșterii semnificative a prețului , singura condiție fiind ca tările OPEC să nu accepte plății decît exclusiv în dolari. Printre cei prezenți la confertința grupul Bilderberg s-au aflat : Robert O.Anderson compania Atlantic Rrichfield Oil Co, Lord Greenhill sef la British Petroleum, Sir Eric Roll of Sigemund G. Warburg, George Ball reprezentind Lehman Brothers Investment Bank, Henry Kissinger, William P Bundy, Zbigniew Brzezinki, David Rockefeller, Emilio G.Colloando vicepresident la Exxon Corp. Acest grup restrîns reprezentînd interesele bancherilor internaționali din NewYork și Londra care, practic, au decis un embargo mondial al petrolului.

Care au fost rațiunea pentru orchestrarea acestui “oil shock”?? Consecințele acestui șoc sunt relevante pentru motivele declanșării acestuia:

  1. La începutul anilor 70’ începuse o creștere industrială marcată în toată lumea. Acest embargou a frînat aceasta creștere, canalizînd profitul către băncile americane.
  2. Prin acordul secret cu tările OPEC s-a restabilit balanța de putere în avantajul intereselor financiare anglo-americane.
  3. Prin controlul petrolului s-a asigurat controlul energetic al tuturor țărilor dependente de importul de petrol.
  4. A asigurat creșterea fară precedent a dominației dolarului american și, implicit, a forțat națiunile să împrumute dolari de la băncile private ale cartelului bancar pentru a avea acces la petrol.

In octombrie Egipt și Siria au invadat Israelul declansînd războiul, așa numit,  Yom Kippur care a fost rezolvat prin colaborarea Kissinger și Simcha Dinitz, official israelian. Pacea care a urmat, fiind atribuită “shuttle diplomacy” pentru care Kissinger a primit premiul Nobel. În timpul războiului, țările arabe au ridicat prețul petrolului cu 70%, amenințînd cu embargoul pentru SUA și Olanda, din cauza suportului pe care acestea l-a dat Israelului. Nixon nu a fost un factor deoarece se afla în mijlocul investigației Watergate , investigație destinată să determine demisia președintelui american, în care se pare, Kissinger și amiralul Haig au jucat un rol.

În ianuarie 1974, planul Bilderberg a mers înainte prețul petrolului a atins 400% față de 1971 prin colaborarea țărilor OPEC. Acestă creștere a prețului petrolului a forțat tările în curs de dezvoltare și cele din lumea a treia să împrumute masiv dolari de la băncile americane si europene. În 1981 Federal Reserve ,un cartel de bănci private americane, a ridicat rata dobînzilor la 20%. La o rata a dobînzii compuse (compound interest) de 20% datoriile acestor tări s-au dublat la mai puțin de patru ani. Începînd din 2001, tările în curs de dezvoltare au plătit împrumutul inițial de șase ori, dar datoria lor a fost cvadruplă din cauza dobînzii compuse (compound interest). Acele țări care nu au putut plăti datoriile au fost nevoite să accepte împrumuturi de la FMI care, însă, forța aceste națiuni să accepte măsuri de austeritate, reducerea serviciilor sociale, privatizarea băncilor de stat și serviciilor publice, deschiderea forțată a piețelor pentru capitalul străin, acceptarea fluctuenței monedei,etc.etc. Toate aceste măsuri de tip neoliberal din arsenalul numit “shock therapy”destinat să aducă aceste tări , prin intermediul datoriei, la cheremul bancherilor internaționali.  De altfel,Kissinger a declarat raspicat obiectivul stategic:” Control the oil and you control entire Continents. Control food and you control people”.

Consecințele acestei strategii se văd și astăzi, națiunile care nu au respectat imperativul bancherilor „petrol pentru dolari”au fost cotropite Irak, Libia sau ostracizate Venezuela și obiectul unui sever embargo Iranul.

Planul grupului Bilderberg a funcționat perfect: arabii au fost acuzați pentru embargo și creșterea dramatică a prețului petrolului și o bună parte din țările lumii au devenit datornice băncilor americane datorie care, a culminat cu criza datoriilor tărilor lumii a treia din anii 80’, dolarul a devenit ,de facto, moneda de rezervă mondială la care celelalte monede se raportau desi, a fost desfiintață convertibilitatea dolarului în aur. Companiile petroliere americane și străine au realizat profituri substanțiale iar națiunile lumii au plătit cu vîrf și îndesat pentru dependența lor energetică de petrol.Din nou, binele colectiv al națiunilor a fost sacrificat de lacomia și dorința bancherilor internaționali de a controla economiile și destinul popoarelor lumii. Una din aceste țări afectate de criza petrolului a fost și România, criza de benzina din anii 70’ am trait-o din plin, apoi în anii 80’ plătirea forțată de Ceaușescu a împrumuturilor către băncile americane a dus la o drastică reducere a nivelului de trai. Din păcate, ofensiva bancherilor internaționali asupra popoarelor continua. Obiectivul acestora de a impune tuturor națiunilor sistemul bancar extractiv bazat pe bănci centrale operînd în sistem privat continuă. Dată fiind istoria trecută și prezentă a ofensivei cartelului băncilor private asupra economiei și poporului român, este absolut imperativă constituirea unei formațiuni politice care să prevină alunecarea țării în sclavia datoriei în perpetuitate și amanetării viitorului copiilor noștrii. Clasa politică actuală este fără speranță în salvarea țării, au început să ne vîndă intereselor bancherilor fără să clipească, uitați-vă numai la acțiunile și spusele lui Isărescu care, la noi, deține firmanul Inaltei Porți de la Basel !!! Începînd cu anii 70, după abolirea unilaterală a tratatului monetar internațional de la Bretton Woods și liberalizarea consecutivă a ratelor de schimb valutar, a liberalizării capitalului, apariția băncilor din umbră (the shadow bancking sau hedge funds) dar, mai ales, liberalizarea creditului băncilor comerciale și a ratelor de interes,a dobînzilor ,asistăm la metamorfoza sistemului financiar internațional din servitor al economiei și domeniului public în stăpîn al națiunilor și al economiei globale, scăpat totalmente de sub controlul băncilor centrale naționale. Cui se datorează această transformare radicală ?? Dominația nemaiîntîlnită a sistemului financiar mondial se datorează transferului puterii de a creea credit din ”thin air’’al băncilor centrale naționale către băncile comerciale și băncilor din umbră adică, a privatizării creerii de credit sau, în jargon bancar, syntetic money, bani creeați din burtă prin mecanismul împrumutului bancar indiferent de rezervele bancare. Măsurile de salvare a sistemului bancar din principalele state occidentale și Japonia au dus la pomparea a 16 trilioane de dolari de către băncile centrale naționale, FR, BA, BOJ, BCE etc. în conturile băncilor comerciale , instituțiilor financiare , asigurări și chiar industrii , cum a fost cazul industriei de automobile din SUA. Dat fiind ratele foarte scăzute de interes, sau dobînda, la care aceste bănci au primit împrumuturi de la băncile centrale , BCE de exemplu a dat 1 trilion de euro cu rata de 0,5%, s-a creeat o enormă masă de capital speculativ care a invadat lumea, peste granițele convenționale intrînd pe piețele financiare mondiale, fără control al capitalului . Pe aceste piețe determină o inflație speculativă a prețului materiilor prime, a alimentelor și, în ultimă instanță a monedelor acelor state, a ratelor de interes, a acțiunilor la bursă , într-un cuvînt asset markets, etc.etc. Acestă inflație de capital a determinat state ca Brazilia să intre volens nolens în ”currency war”, război valutar pentru a împiedica creșterea necontrolată a valorii monedei naționale. Care sunt consecințele supremației sistemului financiar global scăpat de sub controlul statelor?? În primul rînd sistemul financiar , prin mecanismul creerii datoriei, a început să controleze statele suverane. În al doilea rînd, în acest moment noi trăim într-un sistem care favorizează bogăția privată, mai ales bogăția rezultată din operațiuni financiare speculative a elitelor sistemului bancar mondial. Este aproape imposibil pentru antreprenori, fermieri, instituții interesate în inovații în domeniul green energy sau agricultură organică să obțină un împrumut care să fie susținut (sustainable). La rate de peste 15-20% cerute de bănci asemenea investiții sunt imposibile , din punct de vedere al limitelor fizice de exploatare, pentru ca o asemenea datorie să poată fi plătită. Cu cît rata de interes este mai mare, cu atît, efortul de muncă și exploatare a resurselor naturale este mai mare. Rate de interes, dobînzi iraționale cerute de bănci nu pot fi susținute(sustainable) din punct de vedere ecologic, deoarece plata acestor împrumuturi forțează exploatarea mîinii de lucru, forțează defrișarea pădurilor, poluarea apelor și aerului, scoaterea iraționala a peștilor din ocean etc.etc. Și cu toate acestea, băncile comerciale primesc de la băncile centrale naționale împrumuturi cu 0,5% precum cazul BCE !! Mai mult, acești bani dați aproape de pomană băncilor ajung pe piețele financiare să crească speculativ prețul materiilor prime, alimentelor și a bunurilor de care omenirea are nevoie. Datoriile nu sunt deteliorabile cu vîrsta, nu sunt consumabile în timp, din contră, datoria crește cu un procentaj pe an, conform legilor interesului simplu sau dobînzii cumulative (compound interest). Procesul incremental al dobînzii cumulative (compound interest) este, din punct de vedere fizic, imposibil . Pe cîtă vreme procesul dobînzii decrementale este obișnuită în lumea fizică. Cu alte cuvinte matematic, varianta incrementală duce spre infinit, în timp ce, decrementală duce la valoarea 0. Această activitate specifică băncilor de a face bani din bani , cămătăria cu alte cuvinte, a ratelor de interes sau dobînzilor, este un proces matematic care nu are nimic de a face cu lumea fizică a producției sau a pămîntului și , cu toate acestea , pentru a plăti datoriile oamenii trebuie să producă venit într-o lume fizică limitată de condițiile naturale și sociale. Creditorii folosind procesul matematic al dobînzii cumulative nu își asumă nici un risc datorat condițiilor lumii fizice din care debitorii trebuie să extragă valoarea, dacă afacerea debitorilor produce venit sau nu , creditorii fac profit indiferent de circumstanțe , riscul lor raportat la valoarea profitului lor este 0. Pentru a plăti datoria trebuie să lucrăm mai intens, să lucrăm mai multe ore, să extragem din pămînt mai multe resurse, totul pentru a satisface această creștere matematică a datoriei. Realitatea este că, cel mai devastator pericol pentru sistemul ecologic terestru este deconectarea dintre sistemul financiar mondial extractiv și limita posibilitaților fizice de a extrage valoare din sistem pentru a satisface iraționalitatea dobînzilor practicate de elitele sistemului bancar. În acest punct apare întrebarea : cine sunt profitorii privatizării creditului și ratelor de interes, dobînzilor?? Răspunsul este cît se poate de clar : bancherii, deținătorii acțiunilor bancilor sau,într-un cuvînt, superbogații deținători ai mijloacelor și instrumentelor sistemului financiar! Dobînzile reprezintă , în teorie, costurile pentru folosirea împrumuturilor bancare sau financiare. Problema apare atunci cînd sumele creditate de bănci nu reprezintă contravaloarea rezervelor bancare a depozitelor ci, sunt generate de noile depozite înregistrate în procesul de acordare a noilor împrumuturi. Cu alte cuvinte, a generării creditului din burtă indiferent de nivelul rezervelor și, prin acest proces, a expansiunii fără precedent a datoriilor bazate pe creditul bancilor comerciale private.

Toți depind de creditul băncilor pentru plata datoriilor lor și, bineînțeles, toți transferă costurile creditului pe timpul mediu, de la producător la consumator, aproximativ 90 de zile . Fiecare dintre acești furnizori și intermediari adaugă prețului final dobînda plătită băncilor. Este edificator în acest sens faptul că : profitul sectorului financiar în SUA în 2011 a reprezentat 40% din PIB, situație similară fiind și întîlnită și în țarile occidentale în același an, comparativ cu 7% cît a reprezentat profitul sectorului financiar în 1980. Această creștere exponențială a profitului sectorului financiar s-a făcut pe seama celorlalte sectoare ale economiei a căror profituri au crescut doar linear. Discrepanțele între veniturile superbogaților fața de restul populației s-au accentuat în ultimii 20 de ani ,veniturile oligarhiei dublîndu-se,veniturile populației au stagnat în ultimii 30 de ani. Sistemul financiar , ratele de interes îmbogățesc oligarhia financiară și corporatistă, superbogații lumii prin intermediul sistemului creditului privat al băncilor comerciale. Aceiași situație și în Italia unde, deși economia italiană a produs un surplus de 16 miliarde de euro, dobînda la datoria publică a fost de 78 de miliarde. Cu alte cuvinte, creditorii superbogați au extras interes, dobîndă în 2011, din economia americnă 454 de miliarde de dolari și din economia Italiană 78 de miliarde de euro! La nivel mondial, 40% dintre bănci sunt bănci publice locale sau naționale concentrate în țarile BRIC, Brazilia, Rusia, India și China reprezentînd 40% din populația globului, țari care nu au cunoscut criza financiară și economică și care, au avut o creștere economică de 92% în ultima decadă comparativ cu economiile occidentale care au stagnat sub presiunea datoriilor sectorului privat și a datoriilor statelor suverane . Sistemul financiar mondial bazat pe sistemul băncilor comerciale private reprezintă vehicolul major care prin mecanismul ratelor de interes al creditului și circulația liberă a capitalului asigură oligarhiei bancar-corporatistă deturnarea a 40% din veniturile populației și economiei, în general, direct în buzunarele superbogaților. Nu întîmplător puterea politică dată de influența banilor în politică are ca obiectiv principal extinderea fără precedent a sistemului bancar privat în toate statele și localitățile unde, oligarhia bancar-corporatistă ,prin intermediul guvernelor corupte , își poate exercita puterea politică și, excluderea prin orice mijloace a băncilor publice. Numai dacă avem în vedere cazul Franței sau al articolului 123 din Tratatul de la Lisabona care, prevede că BCE nu poate monetiza datoria statelor semnatare a uniunii monetare dar și, prin trataele de aderare, a celorlalte state UE, putem constata influența nefastă a forțarii statelor și populațiilor respective la împrumuturi de la sistemul băncilor comerciale private sau piața bondurilor , ambele aflate pe mâna oligarhiei bancar corporatistă și , ambele, constituind metoda preferențială de exploatare a resurselor consumatorilor, business, și în ultimă instanță , a economiilor acestor țari.

Este foarte clar că singura soluție de a scăpa de natura extractivă a sistemului bancar privat este constituirea unui sistem bancar public alternativ, fie chiar și, prin naționalizarea băncilor comerciale existente !!

Avînd in vedere această concluzie logică, ca fiind singura soluție de ieșire de sub imperiul curbei exponențiale de exploatare a dobînzilor cumulative sau compound interest practicat de sistemul bancar privat , devine clară direcția aberantă în care clasa politică romanească actuală impinge țara. Nu numai că au distrus sistemul bancar autohton, permițînd bancilor private străine să facă legea dar, guvernul actual insistă să înglodeze țara în datorii din ce în ce mai apasătoare, fără nici o idee despre cumularea acestor datorii, datorită căreia vor fi imposibil de plătit și, datorită cărora suveranitatea României este în pericol. Datoria unui guvern sănătos mintal și necorupt este de a prezerva suveranitatea și prosperitatea națională, nu de a sacrifica interesul național pe altarul unor aberații ideologice sau a unor cumetrii europene care, vor duce națiunea română la disoluție. Direcția în care actualul guvern a luat-o este diametral opusă direcției care poate salva România din marasmul economic și politic în care se află. Am ferma convingere că, singura soluție de ieșire din cleștele oligarhiei bancar-corporatiste care, actualmente domină comunitatea europeană, este abolirea sitemului bancar privat străin pe teritoriul României și înlocuirea acestuia cu un sistem bancar public național, concedierea imediată a lui Isărescu și constituirea unui moratorium asupra datoriilor FMI, pîna cînd un audit serios poate clarifica cifrele și destinația sumelor împrumutate de la FMI , WB și BCE.

Actualemente , surplusul creeat în economie este extras de băncile străine sub forma de dobîndă, taxe, rentă, acțiuni speculative și, în plus dobînda către FMI 5 miliarde de euro anul acesta.

Există măsuri parțiale de eradicare a răului care consumă societatea românească, exploatarea practicată de sistemul financiar internațional trebuie ruptă de la rădacină,”Nu există altă alternativă !”. Înainte să închid articolul, am citit declarația lui Antonescu , după scurta vizită în America .Din cele declarate de acest domn rezultă că a fost informat de proiectul noului tratat comercial între SUA și UE, numit Trans Atlantic Pact copie a controverstului TPP, Trans Pacific Pact negociat în mare secret de 600 de lobby-ști bancar corporatiști, tratate care de fapt, reprezintă intențiile corporațiilor multinaționale de a institui supremația acestora asupra legislațiilor naționale care au ca obiect protecția : consumatorilor, piaței muncii, mediul, suveranitatea monetară, educația, agricultura etc.etc. Este clar că , inițiatorii tratatului doresc impunerea condițiilor oligarhiei națiunilor semnatare. În opinia lui Antonescu, stabilirea ordinii corporatiste străine în Romania reprezintă o „mare oportunitate” pentru economia românească de a ne coordona legislația cu dictatul

 

Imagine  Este absolut fascinant răspunsul pe care oamenii obișnuiți îl dau la întrebarea : de unde provin banii, cum ajung aceștia în circulație ?? Majoritatea sunt convinși că statul, Banca Natională tipărește banii și, cînd sar calul, apare inflația după dictonul: mai mulți bani în circulație schimbîndu-se pentru același volum de produse și servicii.Voi lua ca exemplu sistemul bancar american deoarece sistemul bancar romanesc, autohton are prea multe particularități pentru înțelegerea mecanismelor generării banilor. In SUA 3% din banii aflați în circulație sunt sub forma de monede si bancnote, dolarii americani fiind tipăriți de o tipografie la comanda celor 12 bănci regionale care formeaza sistemul Federal Reserve. Aceasta FR este, de fapt, un cartel de bănci private , fiecare centru regional FR este deținut de bancile din regiunea respectivă. Federal Reserve din New York, de exemplu, este deținut de 500 de bănci.Pe bancnota de 1 dolar se poate vedea ce bancă regională FR a emis-o. Dar restul de 97% din banii existenți în SUA de unde provin??

Restul banilor contabilizați în sistemul bancar american nu există ca atare, sunt numai niște cifre marcate pe computere și reprezintă datorie pe care cetățenii, companiile , municipalitățile, statele și administrația americană o datorează băncilor private. Cu alte cuvinte, 97% din bani constituie datorie către banci pariculare sau instituții financiar. Cum se explică această realitate?? Deși pare contraintuitiv, adevărul este că de fiecare dată cînd o bancă acordă un împrumut , acesta reprezintă bani noi creeați pentru uzul beneficiarilor împrumutului. Sistemul este un shell game, alba-neagra. Percepția obișnuită este că, băncile folosesc depozitele celor care economisc pentru a împrumuta pe cei care au nevoie de credit.Nimic mai fals decit aceasta! Băncile nu sunt intermediari între cei care economisesc și cei care împrumută. Băncile creeaza bani noi în procesul acordării împrumutului crescînd astfel volumul total de bani M3. Cum funcționază acest sistem bancar privat ?? Istoric vorbind, totul a pornit de la bijutierii străini readmiși în Marea Britanie în secolul 17, deși, ”descoperirea” aparține italienilor secolului 11 și a comercianților olandezi. Acești goldsmith sau bijutieri au început să depoziteze aurul cetățenilor bogați britanici și, în schimbul depozitelor, aceștia primeau niște chitanțe echivalente cu aurul depus. Aceste chitanțe , note erau mult mai ușor de folosit, nu mai trebuia cărat aurul și schimburile se făceau mult mai ușor în aceste chitanțe. Ce au constatat însa bijutierii, a fost că numai 10% din depunători veneau înapoi după aur , restul preferau să foloseasca chitanțele. Astfel, bijutierii au început să emită de zece ori mai multe chitanțe (sub forma de împrumut) decît aurul din depozit( rezervă), fără ca nimeni să afle escrocheria. Bineînțeles că, aceste împrumuturi erau date cu dobîndă care, în timp, i-a îmbogățit pe bijutieii deveniți bancheri. Acest procent de 10% este, și în timpurile moderne, la baza sitemului fracționar al depozitelor, pe care băncile trebuiau să îl mențină în rezerva FR.Astăzi, totuși, și acest sistem este depăsit, băncile private au conturi speciale cu condiții diferite în contabilitatea centrelor FR, reglementate de codurile convenției Basel III. De fapt, este doar o măsura de prevedere, în cazul în care, unii depunători doresc acces la depozitele personale. Sistemul acesta a funcționat atîta timp cît oamenii au avut încredere în bijutieri. Din cînd în cînd, au fost situații de panică cînd toți depunătorii au venit să-și recupereze depozitele deodată și, bine înteles, băncile nu aveau depozite suficiente și bancherii-bijutieri erau spînzurați. Tot acest sistem se bazează pe încredere. Mai tîrziu, pentru a evita falimentul băncilor prin criza de incredere au apărut băncile centrale naționale ( tot sub patronajul bancherilor) pentru a asigura resurse financiare băncilor aflate în dificultate. Deci, cum funcționează sistemul bancar privat modern ?? Să presupunem că o sumă de 10000 de unități a fost depusă de un client. Conform sistemului, banca facilitează un împrumut de 9000 care, devine depozit în pentru altă bancă, aceasta la rîndul ei gnerează un nou împrumut de 8100 către alt client care, ulterior ajunge în a treia bancă. Sistemul se perpetuează de 20 de ori și, dintr-un depozit de 10000 băncile au emis împrumuturi, cu bani noi generați, de 100 000. De remarcat că, cei 10000 inițiali au rămas în prima bancă la dispoziția depunătorului, cea ce a fost împrumutat de bancă ca bani nou creeați fiind echivalentul de nouă ori a depozitului inițial. Este de neconceput ca, banca să folosească depozitul împrumutînd alt client și, depunătorul inițial să nu mai aibă acces la banii lui. În primul rînd că, folosirea integrală a depozitelor ar limita creditul al valoarea depozitelor, cea ce, ar reduce drastic capacitatea de generare a creditului. Din acest motiv , creditul reprezintă bani noi creeați pentru a fi folosiți în economie, nu sunt banii altor depunători și nu depind de rezervele băncii respective. Dar să luam un exemplu concret! Să presupunem că un cetățean dorește un credit de 100 000 pentru a cumpăra o casa. Banca , după ce constată posibilitatile de plată și garanția ( valoarea imobilul respectiv),acordă împrumutul după ce cetățeanul a semnat un document , adică confirmă în scris datoria către banca ( suma datorată plus dobînda).

Sistemul fiind bazat pe procesul împrumutului, în contextual căruia se expansionează banii aflați ca mediu de schimb , money supply, necesită în permanență noi categorii de contractanți de împrumuturi. Datorită dobinzilor, adică a faptului că băncile iau întotdeauna mai mult decît dau, în macrosistem se creează un uriaș sistem Ponzi care, pentru a exista, necesită din ce în ce mai mulți datornici. Tipul classic al parazitului din biologie, cu creștere exponențială. Astfel, după ce au fost îndatorate tările lumii a treia s-a trecut la tările bogate, dupa ce s-au îndatorat cei cu venit bun prin împrumuturi imobiliare, s-a trecut la cei cu venit insuficient sau oricine era dispus să angajeze împrumuturi, sub-prime market. Apoi, aceste împrumutturi au fost împachetate în CDO( collateral debt obligations) și vîndute investitorilor, în process, au fost vîndute de mai multe ori, totul într-o încercare disperată de a extinde baza de împrumuturi. Practic, matematic sistemul și-a cam atins limitele, nemaiexistind categorii care să continue sistemul piramidal Ponzi de îndatorare către bănci. Din acest motiv, băncile private încearca să-și diversifice obiectul speculațiilor financiare, de exmplu, Goldman Sachs a acapat recent piața mondială a aluminiului în scop speculativ. Vîrful acestui sistem bancar privat este BIS , Bank for International Settelment în Basel, Elveția ca o banca a băncilor centrale naționale funcționînd, însa,în regim privat .

Dominația sistemului privat bancar s-a făcut prin eliminarea sistemului bancar public concurent, folosind cele mai variate mijloace de distrugere a tot ce înseamnă sisteme financiare bazate pe creditul și monedă comunitară.Astfel, o scurtă incursiune în istoria anglo-saxonă a ultimilor 300 de ani este relevantă pentru aceasta teză. Un citat din James Madison este edificatore în acest sens : bancherii au folosit , istoric vorbind, toate mijloacele de a menține controlul asupra statelor prin controlul banilor și a provenienței acestora.

Dependența statului de bancheri înseamnă că aceștia controlează situația , nu liderii nației deoarece, mîna care dă este deasupra mîinii care ia , bancherii nu au decență sau patriotism scopul lor este numai cîștigul.

În 1691 cu trei ani înainte de inființarea Băncii Angliei, guvernatorul coloniei Massachusttes a purtat un război local și nu a găsit mijloace să finanțeze campania militară. Atunci, a emis niște note care certificau serviciul soldaților și personalului și, care erau “ legal tender” adică puteau fi schimbate pentru servicii și produse,notele fiind recunoscute pe teritoriul coloniei. Acest prim medium de schimb a funcționat atît de bine că a fost copiat și de alte colonii. Colonia Pennsylvania unde au stabilit un sistem bancar public neinflaționist închis, unde banii de credit se întorceau sub forma de taxe și servicii către statul-colonie a funcționat atît de bine încît, Franklin a fost mîndru să-l popularuizeze în Anglia atrăgînd invidia britanicilor. Stabilitatea și acumularea de bogăție în acest sistem a fost extraordinară pentru o colonie care nu poseda aur și a cărei populație se confrunta cu sălbaticia ținuturilor virgine. Coloniile de nord însă, au tiparit note și au inflaționat sistemul, cea ce a făcut, comercianiții britanici să se plîngă regelui George al II-lea. Deasemeni, Parlamentul Britanic a fost contrariat de succesul coloniștilor, mentalitatea momentului fiind, coloniile trebuie să servească coroana nu pe ele însăși și, în consecință,au decis interzicerea emiterii de note de către colonii. Ca urmare, coloniile au devenit dependente de bancherii britanici pentru banii de taxe(aur) și medium de schimb, cea ce a determinat o recesiune severă. Această recesiune a dus la confruntarea armată, Războiul de Îndependență. În timpul acestui război, Coloniile unite au emis monedă proprie “ Continentalul” pentru finanțarea campaniei. În mod absolut remarcabil, o națiune nouă fără resurse în aur a învins o armată bine echipată și finanțată. Bineînțeles că, conform strategiilor acelui timp, armata britanică a adus în portul NewYork mașini care falsificau moneda americană, cu scopul de a devaloriza Continentalul . Din cauza acestei inflații orchestrată de inamic, Congresul nu a stipulat, în mod expres, în Constituția Americană dreptul de a emite monedă, ca fiind un drept suveran al Congresului. După război, pentru plata datoriilor acumulate, Hamilton a codificat Prima Bancă a SUA după modelul Băncii Angliei. Coloniștii au cîștigat războiul dar, au pierdut dreptul la moneda proprie , banca încăpînd pe mîinile bancherilor privați. Jefferson a înteles pericolul încredințării, pe mîini private a dreptului de emitere a monedei și, a desființat Prima Banca a SUA. În acel moment, bancherii britanici se aflau sub influența familiei Rothschild. Aceștia au amenințat în 1812 că dacă Prima Bancă americană va fi desființată, SUA se va afla într-un nou război cu Anglia. Și, bineînțeles , războiul a avut loc în 1812 deși, nu a existat nici o bază politică pentru acest nou război. Pentru a plăti datoriile razboiului cu Anglia, a Doua Bancă a SUA a fost înființată asemănătoare cu prima. În 1838, Președintele american Andrew Jackson , fiind un adept al filozofiei lui Jefferson, a desfințat această bancă. Din păcate, din nou, societatea americană a fost lipsită de un mediu de schimb , băncile britanice fiind singurele care emiteau monedă și credit, în acel moment. La începutul războiului de secesiune Lincoln s-a aflat în situația de a împrumuta bani de la bancherii englezi pentru campania împotriva sudului. Aceștia aveau interesul ca Nordul să fie învins și au cerut dobînzi de 26% care, ar fi falimentat administrația americană. Lincoln a refuzat și a tipărit monedă proprie.

Nu numai că, s-a cîștigat războiul dar, America a cunoscut o perioadă de mare productivitate, s-au construit căi ferate, porturi, agricultura ,educatie etc. Acești “greenbacks” au fost o moneda emisă de statul american după modelul coloniștilor sfidînd sistemul privat al bancherilor englezi.

După asasinarea lui Lincoln, bancherii englezi s-au opus acestei monede naționale americane. Citez din declarațiile de atunci: “ the great debt that capitalist will see to it is made out of war, must be used as means to control the volume of money. To accomplish this the bonds must be used as a banking basis…It will not do to allow the greenbacks , as it is called, to circulate as money any length of time, as we cannot control that.”

Cu alte cuvinte, bancherii englezi doreau desființarea monedei greenbacks și constituirea datoriei statului american prin emisiune de bonduri cu dobîndă către băncile private englezești. Liderul sistemului bancar privat din Marea Britanie, Amschel Rothschild a definit astfel strategia dominației națiunilor cu ajutorul sistemului financiar : “ Let me issue and control the nation’s currency and I care not who makes the laws.”Deci, scopul este de a controla națiuni prin controlul asupra politicii monetare. În 1863 “The National Bank Act” legiferat de Congres, sub presiunea bancherilor privați, prevedea ca notele emise de băncile private deveneau substituenții monedei naționale. Este semnificativ comentariul atribuit familiei Rothschild din acea perioadă : “ The few who understand the system will either, be interested in its profits or, so dependent upon its favors that there will be no opposition from that class while, on the other hand , the great body of people , mentally incapable of comprehending …will bears the burdens without complaint”. ( June 25, 1863). Cu alte cuvinte, impunerea sistemului de emitere privată a banilor de către bănci avea un character extractiv clar, pe care națiunea trebuia să-l suporte.Problema acestor bănci, însă, era că emiteau mai multe note decît rezervele în aur și, din cînd în cînd, populația devenea suspicioasă producîndu-se un “ bank run”, depunătorii încercind simultan să-și scoată depozitele din bancă. Se pare că, în 1907 agentul familiei Rothschild la New York, JP Morgan a regizat un foarte serios “bank run”, depunătorii fiind foarte panicați de efectele financiare, pentru ca apoi, cu ajutorul bancherilor internaționali, acesta să oprească panica generală și să facă mai acceptabilă idea unei banci naționale centrale. Astfel , drumul către constituirea a Federel Reserve Act din 1913 a fost deschis. Majoritatea congresmenilor care au votat neînțelegînd că FR nu este o agenție federală ci, un cartel de bănci private cărora li-s-a încredințat tipărirea dolarului , moneda SUA. Bineînțeles că, obiectivul de a evita panica și “bank run” nu a fost atins. În anii 20,’ Marea Depresiune a avut loc și de atunci alte și alte crize ale sistemului financiar american s-au petrecut. În 1933, Roosevelt a refuzat participarea la Congresul mondial al bancherilor , a suspendat “ the gold standard”, a creeat “ the Reconstruction Finance Corporation” încercînd ieșirea din criză prin acordarea de credit de stat pentru proiecte de infrastructură, “The New Deal”. Apoi, aceiași corporație a statului american a finanțat efortul militar al SUA în al doilea razboi mondial. Succesul economic a acestei corporații de stat a fost incontestabil! S-ar fi cuvenit ca, din cauza circumstanțelor similare, actuala administrație Obama să urmeze modelul the New Deal, și să asigure împrumuturi cu o rezervă de 700 bilioane cît a fost TARP inițial , care ar fi însemnat, prin leverage, 7 trilioane de dolari injectate în economie.Dar nu a fost așa, Obama, omul bancherilor, a preferat să dea băncilor private de pe WallStreet 7 trilioane pentru acoperirea pierderilor lor pe piața derivativelor. Din nou, și în acest ultim exemplu se observă ca beneficiarii băncilor publice sunt națiunile respective, pe cînd beneficiarii sistemului privat bancar sunt numai bancherii și investitorii lor.

Nu peste tot teritoriul Statelor Unite, cartelul bancherilor privați a fost victorios.În 1919, fermierii scandinavi din statul Dakota de Nord au constatat că, bancherii de pe Wall Street au organizat o conspirație cu corporațiile de căi ferate și silozuri, pentru a îndatora și falimenta fermierii , cu scopul deposedării acestora de fermele lor. Fermierii s-au organizat și au constituit un sistem bancar public unde Banca Nord Dakota este bancă centrală a statului. Toate veniturile statului sunt în depozitul băncii, care, la rîndul ei, asigură prin leverage, împrumuturi pentru cetățeni și business cu dobînzi scăzute , bani care se reîntorc în sistemul public prin taxe. Din acest motiv, statul Dakota de Nord nu a cunoscut criza financiară și nici recesiunea care a urmat.

Un alt exemplu în care bancherii cartelului internațional au eliminat concurența sistemului financiar public, bazat pe suveranitatea națională a politicii monetare, este Australia.

La fel ca SUA în anii 1890, în Australia o mulțime de cetățeni și-au pierdut economiile în “bank run”datorită insolvenței băncilor private. În 1911, prin lege, a fost constituită banca Commonwealth Bank care a funcționat ca o bancă publică a statului. Această bancă publică a fost la baza unei expansiuni economice remarcabile, publicul și-a recăpătat încrederea în bănci, competiția bănci,

a fost finanțată participarea Australiei în primul razboi mondial. Din pacate, admirabilul administrator al băncii Denilson Miller a murit în condiții misterioase în1923. În 1924 bankerii londonezi au pus mîna pe bancă și au refuzat ajutor financiar pentru populatie în timpul Marii Depresiuni din anii 30’, condiționînd ca guvernul să reducă substanțial pensile. Guvernul Laburist a refuzat sacrificarea pensiilor și, în timpul războiului banca a redevenit publică, asigurînd suveranitatea guvernului australian asupra politicii monetare. Dupa război , a urmat o expansiune economică extraordinară, Commonwealth Bank fiind principalul finanțator, restabilind încrederea în sistemul bancar național și asigurînd publicul împotriva abuzurilor băncilor private.. Banca a fost privatizata în 1990, la presiunea bancherilor internaționali dar, actualmente, există o mișcare politică de a restabili proprietatea statului asupra băncii.

Canada este un alt exemplu strigator la cer, unde, rapacitatea cartelului bancherilor internaționali a reusit să forțeze austeritatea în cea mai bogată țară, ca resurse naturale, din lume. Istoria Canadei, între 1939 și 1974 guvernul canadian a împrumutat, fără dobindă, de la Banca Canadei , aceasta fiind bancă natională centrală a statului. În această perioadă, proiecte publice majore au fost finanțate: Trans Canada highway autostrăzi, producția de avioane militare canadiene, beneficiile veteranilor de război, pensii de stat, St.Lawrence Seaway, sistem public de sănătate pentru toți cetățenii canadieni etc.etc..După 1974, “the Basel Committee” a fost înființat de zece națiuni, Canada a devenind parte a BIS, Bank for International Settelments. Acest organism director al cartelului bancilor private a adoptat politica de “ stabilitate monetară și financiară”. Bineînțeles, că a fost o gogorița a bancherilor care cereau guvernului Canadian (ca și guvernului francez) să renunțe la împrumutul fără dobîndă de la banca naționala și să adopte împrumuturi de la creditori privați( bonduri) sau bănci private , totul în numele stabilității monetare.

Acest sistem a făcut, ca și în cazul Franței , ca datoria statului Canadian să atingă stratosfera , datoria a crescut exponențial începînd din 1981 s-a dublat la fiecare patru ani. Astăzi, Canada a plătit deja un trillion de dolari canadieni în dobînzi, la o datorie totală reprezentînd jumatate din dobînda plătită. Acesta a fost rezultatul dezastros pe care cartelul bancherilor internaționali l-au impus Canadei pentru apartenența la BIS. In același timp, Franța la o datorie de 1,35 trilioane de euro a plătit o dobînda de 1,4 trilioane de euro din 1971 pîna acum. SUA la o datorie de 16 trilioamne de dolari a plătit deja 8,2 trilioane în dobînzi numai în ultimii 24 de ani. Toți banii de pe dobînzi au intrat în buzunarul stăpînilor cartelului bancar privat internațional și investitorilor acestora. Dacă aceste națiuni ar fi împrumutat de la băncile lor naționale, datoria lor asăzi ar fi minimă și banii ar aparține națiunilor respective. În acest context , este interesant de menționat că în anii 1990 Suedia și Finlanda au trecut la naționalizarea băncilor private nesolvabile, soluție care nu a costat, aproape nimic, popoarele respective.

Actualmente rădăcina răului se afla în vîrful piramidei mici de pe umerii piramidei mari. Creierul sistemului bancar privat se află la Basel , Bank for International Settlements unde sunt concepute toate codurile și reglementările sistemului financiar internațional, destinate să perpetueze stăpînirea bancherior asupra națiunilor suverane prin controlul asupra politicii monetare. Această criză a fost provocată intenționat. Mai ales dacă, avem în vedere afirmația lui David Rockeffeler :” This present window of opportunity, during wich a truly peaceful and independent world order might be built, will not open for to long…We are on the verge of a global transformation.All we need is the right major crisis , and the nations will accept the New World Order”. Rockefeller in 1924, la un diner cu ambasadorii UN. La noi,Isărescu este un fregvent călător la Basel, independența politică a BNR sună mai mult ca dependența de bancherii de la Basel. Datorită acordului de aderare la UE , România se află pe mîna bancherilor occidentali. BNR în loc sa fie sursă de credit pentru economie și pentru populație este în slujba bancherilor străini permitîndu-le acestora cele mai josnice practici de îndatorare și administrare a împrumuturilor. Statul român este sufocat de aberațiile Pactului fiscal și forțat la împrumuturi de la FMI, un cal troian, un bastion al bancherilor internaționali care dictează guverului român. Planurile de viitor ale bancherilor, de integrare într-o uniune bancară, sunt menite să desființeze definitiv suveranitatea statului român asupra politicii monetare. De asemenea , Trans Atlantic Pact care se negociază între SUA și UE este menit să impună dominația corporațiilor multinaționale asupra statului și legislației românești.Un tăntălău se întreba cît este de bun acest pact pentru România. Dacă nu ne trezim la timp, vom ajunge sclavii bancherilor străini în propria noastră țară !!! Dar nu trebuie să fie așa, un sistem bancar public poate asigura independența economică a Romăniei, este foarte clar că succesele incontestabile ale băncilor publice nu sunt pe placul bancherilor, care încearcă prin orice mijloace să impună sistemul bancar privat, asigurat de “ independența”colaboraționistă a bancii , așa zisă,națională.

După părerea mea, un program a unui partid politic care trebuie sa înceapă cu restabilirea suveranității naționale asupra politicii monetare și constituirea unui sistem bancar public, concedierea lui Isărescu și instituirea controlului asupra capitalului străin. Altfel, nu există nici o șansă pentru revenirea economiei naționale și a prosperității!! Sistemul bancar internațional privat , în brațele căruia actualul guvern împinge țara, nu este pentru noi ci , împotriva noastră !! De Sorin Muncaciu

În urmă cu două zile, şeful băncii centrale declara că aprecierea leului este legată de intrări de capital pe o cerere mai mare de titluri româneşti, ca urmare a includerii României într-un indice JP Morgan, dar şi de capitaluri “care rătăcesc temporar” prin piaţa locală după ce s-au retras din Rusia sau Ucraina.

“JP ne-a inclus pe o listă. A crescut cererea de titluri de stat româneşti. Spre deosebire de Turcia, unde s-au generat anumite ieşiri, în cazul crizei ucrainene, dimpotrivă, cred că rătăcirile capitalurilor care pleacă din Ucraina sau Rusia, unele mai poposesc pe la noi”, a spus guvernatorul BNR.

P.S

Deci ţineţi minte cine cumpără titluri de stat româneşti: JP Morgan, da?! Şi câţi alţii or mai fi.

JPMorgan, Goldman Sachs, Morgan Stanley, Citigroup, UBS şi Nomura sunt doar câteva dintre instituţiile financiare care se bat pentru intermedierea privatizărilor planificate de România.

Si uite cum cu ajutorul neprecupetit al FMI-ului Romania este vanduta celor care si-o doresc de multa vreme, adica jidanilor. Sa ne traiti ca nu ne mai trebuiti, domnilor guvernanti, atat cei din actuala putere cat si cei care vor sa-i inlocuiasca! Pentru o bucatica de ciolan, chiar lipsit de maduva, ati scos tara la mezat. Nu va pot spune : RUSINE!!!! pentru ca nu aveti aceasta notiune. Suntem vanduti exact acelora care au provocat criza (si acum cred ca intelegeti de ce au provocat-o). Ironia sortii?!

Federal Reserve System al SUA l- a avut ca prim motor pe batrânul Paul Warburg, al cărui frate a fost implicat in casa bancara internaţionala a lui Kuhn, Loeb, care l-a inclus si pe Jacob Schiff. Schiff este cea mai veche familie contemporana de evrei, care datează din 1370. Aceşti oameni, în afară de punerea în miscare a Federal Reserve System, a ajutat la fondarea Bancii Reglementarilor Internaţionale, în Elveţia, care este programată să devină Banca Unica Mondiala. Imensa Rockefeller Manhattan Bank unita cu Banca Chase controlata de Kuhn, Loeb & Co. Apoi, Rothschild / Warburg au preluat controlul asupra acestei bănci. Multi traiesc cu falsa impresie că conglomeratele bancare JP Morgan şi Rockefeller sunt americane. Ele nu sunt. Rockefeller a deţinut o mică parte din banca lor şi JP Morgan a fost fondata in Londra. Controlul “britanic” al sistemului bancar american datează de la fondarea initiala a Companiei Virginia. Cartile scrise de clanul Warburg conţin propaganda comunista. James Warburg a fost membru al Trustului Mintii al lui Franklin Roosevelt, a condus campania prezidenţiala a lui Eisenhower şi a fost finanţatorul şef al Miscarii Guvernarii Mondiale a Lumii Federale Unite.

De ce am scris acest articol? Pentru a trage un semnal de alarma pentru cei carora nu li s-a spalat creierul intrutotul. Toți bancherii lumii sunt ’finantati’ de clanul Rotschild. Marile familii Rotschild, Morgan şi Rockefeller, pun la cale crearea lui Federal Reserve Bank.
Începând cu anii 1830, SUA nu deţinea o bancă centrală. Iezuiţii (societatea secretă şi ocultă a Vaticanului) îşi doreau foarte mult o bancă centrală şi în America, cu ajutorul căreia să poată manipula banii în întreaga lume financiară.
În 1910, şase oameni s-au întâlnit pe Insula Jekyll (SUA) pentru a pune bazele unei bănci centrale a Statelor Unite, bancă pe care ei au numit-o Federal Reserve Bank. Aceşti oameni erau: Nelson Aldrich şi Frank Vanderlip, ambii reprezentând imperiul financiar a lui Rockefeller; Henry Davison, Charles Norton şi Benjamin Strong, ce-l reprezenta pe J.P. Morgan; şi Paul Warburg, care era emisarul dinastiei bancare Rothschild din Europa. Se pare că familia Rothschild erau agenţii bancari ai iezuiţilor, deţinând astfel cheia bogăţiei Bisericii Romano-Catolice.
Interesantă e relaţia dintre cele trei familii atotputernice. Familia Morgan era apropiată de familia Rothschild, şi asta de când firma londoneză a Morganilor a fost salvată de la ruina financiară de către Banca Angliei în anul 1857. Dar Banca Anglliei se ştie că în acea perioadă era sub influenţa familiei Rothschild. După aceea, Morgan a fost în toată aceasta perioadă “agent financiar” al familiei Rothschild. În schimb, Rockefeller şi cu Morgan erau mari competitori; dar, în final, au ajuns să lucreze împreună creând un cartel naţional bancar, denumit Federal Reserve.
Familiile Rothschild, Morgan şi Rockefeller erau în schimb “infiltrate” de iezuiţi, aşa că ele serveau interesele Ordinului Iezuiţilor.

Din istoria ,,clasica” am fost invatati ca la baza tuturor razboaielor au fost anumiti conducatori care doreau expansiunea imperiilor lor si mai multa bogatie. In epoca moderna am fost invatati sa nu credem altceva. De exemplu Hitler a fost catalogat excesiv ca raul suprem, omul dezumanizat pana la stadiul de bestie, care a reusit sa supuna si nimiceasca aproape jumatate din omenire. Asa, de unul singur. V-ati gandit vreodata , cum a putut sa se ridice, asa, dintr-un caporal, in timpul Primului Razboi Mondial, fara merite deosebite, la rangul de fuhrer al celui de-al treilea Reich, fara un sprijin financiar, iar Germania, dupa ce i s-a interzis, sa aiba armata dupa Primul Razboi Mondial, sa devina tara cu cea mai moderna si mobila armata din lume ?

Exact despre asta este vorba aici. Bancherii sunt ,,papusarii” din umbra care au orchestrat cele mai mari razboaie ale lumii moderne, in timp ce bunicii si strabunicii nostri mureau pe diverse fronturi, flamanzi, inghetati, schingiuiti si ,,spalati pe creier” ca este o datorie de onoare sa lupti, sa ucizi semenii tai, cu care nu aveai practic nimic de impartit, avand la randul lor parinti, sotii, copii, care-i asteptau cu teama sa se intoarca acasa.
Imagine

,, La începutul Primului Război Mondial, Woodrow Wilson a adoptat inițial o politică de neutralitate. Dar Banca Morgan, care era cea mai puternica banca la acel timp, și care a asigurat cu bani peste 75 la sută din finanțarea pentru forțele aliate în timpul primului război mondial … l-a împins pe Wilson in afara neutralitatii, mai devreme decât ar fi făcut-o, din cauza dorinței lor de a fi implicate de-o parte a războiului.”

,,Acum, pe de cealaltă parte a acestui război, de exemplu, a fost Banca Națională City, care, deși au lucrat cu Morgan în finanțarea francezilor și britanicilor,de asemenea, nu a avut nicio problemă cu finantarea unor lucruri pe partea germană , așa cum a făcut Chase …”

,, Când Eisenhower a devenit președinte … Statele Unite era în curs cu această extindere, prin furnizarea, în conformitate cu doctrina sa, de ajutor militar și sprijin pentru țările din așa-numita amenințare de a fi preluate de comunism … Ceea ce bancherii au făcut, au deschis hub-uri în zonele cum ar fi Cuba, Beirut și Liban, unde, de asemenea, SUA a vrut sa obțina un loc adapost în lupta lor din timpul Războiului Rece împotriva Uniunii Sovietice. Și astfel juxtapunerea de finanțe și de politică externă au fost foarte mult aliniate.”

,, In anii ’70, au devenit mai puțin aliniate, pentru că gândirea Americii a fost de continuare a inițiativelor de politică externă în ceea ce privește extinderea, iar bancherii au găsit petrol și au făcut un efort foarte mare pentru a activa relațiile din Orientul Mijlociu, pe care apoi guvernul SUA l-a urmat. De exemplu, în Arabia Saudită și așa mai departe, ei aveau acces la bani din petrol, și apoi sa recicleze în datorii din America Latină și alte forme de creditare în întreaga lume. Astfel că situația de atunci a condus guvernul SUA.”

JP Morgan a achizitionat, de asemenea 25 de ziare pentru propagandă in opinia publică din SUA în favoarea intrării Statelor Unite în Primul Război Mondial si controlul asupra Americii. Iar multe banci mari au fondat de fapt Nazismul.

Pentru banci, războaiele sunt cel mai rapid mod de a crea mai multe datorii … și, prin urmare, pentru a face mai mult profit. Nu e de mirare ca le place războiul.

Federal Reserve și alte bănci centrale, de asemenea, ofera ajutor pentru a porni razboaie cu finanțarea lor.

https://searchnewsglobal.wordpress.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în GANDESTE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s