Forta a 5-a a lui Einstein



Forta a 5-a a lui Einstein

1. Forta a 5-a, un subiect ultrasecret candva, dar cat mai mediatizat in ultimul timp, se refera, in special, la posibilitatea energetica de contracarare a acelui „vant” cosmic (afectare energetica, de asemenea) venit ca o rezultanta a interactiunilor sistemelor si corpurilor cosmice dominante si a celor inconjuratoare. Acest „vant” cosmic nu este altceva decat destinul energetic astral, dar, in consideratiile noastre, vom tine cont si de raportul realizat cu valoarea energetica a comportamentului structurilor noastre. Dupa cum vom vedea in cuprinsul lucrarii, orice interactiune structurala, in sensul cunoscut de noi, este o interactiune energetica prin campul fundamental, cu ajutorul codurilor energetice ale celor doua modalitati de afectare a retelei campului amintit, cu repercursiuni directe suportate si de retelele structurale angrenate, intrepatrunse campului fundamental.

Deci, destinul nu ar fi altceva decat comportarea energetica a structurilor noastre (incepand de la cel mai mic nivel structural… si „urmarind” angrenarea numai in anumite procese, datorita existentei unor limite energetice comportamentale la nivelul straturilor campului biostructural, limite determinate atat in cazul reincarnarilor, cat si in cazul unor eventuale energizari suplimentare, si care nu vor aparea pentru corpul chimic sau materie, unde se vor produce procese standard), afectata, obligatoriu, de interactiunea energetica a acelui „vant” cosmic oscilant si de acele rezultante energetice deja echilibrate (ale tuturor sistemelor cosmice si corpurilor cosmice inconjuratoare) ce includ componenta centrifugala suplimentara gravitationala (forta gravitovortex), neluata in considerare de fizica clasica [de asemenea, destinul total mai adauga o componenta, cea a “retururilor” energetice ale emisiilor inaintasilor genetici (ce au tiparul biostructural si codurile energetice ale emisiilor, asemanatoare) si a “retururilor” energetice proprii, componenta ce va “urmari” entitatea la care ne referim].

Acum apare acea noua interactiune energetica artificiala a fortei a 5-a, interactiune denumita astfel intr-un mod incorect. Orice comportare energetica a structurilor universale in campul fundamental este o interactiune la/prin forta a 5-a, forta a 5-a nefiind altceva decat campul fundamental (interactionarea campului fundamental, relatiile cu acesta pot completa mai bine notiunea). Acest camp fundamental va fi prezentat in capitolele urmatoare. Se va prezenta modul in care acesta s-a format, mecanismul de functionare, modul cum poate interactiona cu structurile (si invers) si de aici toate procesele si fenomenele ce se dezvolta (de la nivel microcosmos la nivel macrocosmos). Nimic din Univers nu este strain fortei a 5-a. Acest camp fundamental, cu alte cuvinte, controleaza totul… Prin el nici un proces nu este intamplator. Daca, pana la formarea campului fundamental, hazardul a avut o influenta oarecare, si aceasta in mod descrescator, din momentul formarii campului fundamental nimic nu (mai) este intamplator. Totul se interconditioneaza prin acest camp fundamental. Ca se numesc unde, campuri energetice, forte, toate au acelasi „substrat”, acela al „afectarilor” comportarii normale a campului fundamental. Afectarile pot fi cu rezultate opuse sau de acelasi tip pe cele trei dimensiuni de retea fundamentala (pe cele trei lanturi de retea tridimensionala „cubica”). Acest fenomen consta in sporirea sau diminuarea procesului vibratoriu al acestui „mecanism” coordonator de Univers, pe cele trei dimensiuni de retea, dupa raporturile „sporire-diminuare”: 3/0; 2/1; 1/2; 0/3.

Veti vedea in capitolele urmatoare modul de manifestare a codurilor energetice astfel create. Prin aceste coduri energetice (avand specifice: frecventa, lungimea de unda, amplitudinea felului de afectare a comportarii normale a retelei campului fundamental, amplitudine conditionata de valoarea afectarii in ceea ce priveste o marime de genul fortei, puterii sau impulsului afectarii si de diferenta de faza intre retelele structurale si fundamentale – la contact) pot „comunica” diferite procese, fenomene, diferite structuri. Revenind la acea „arma” mult mediatizata in ultima vreme, putem sa o denumim corect: „interactiune energetica prin forta a 5-a (prin campul fundamental) la destinul energetic, „programat” de influenta sistemelor cosmice superioare”. Cu alte cuvinte, „arma care schimba viitorul”. Aceasta arma putea deveni cea mai puternica in viziunea celor ce au auzit de ea. si au auzit destui…

2. Hitler credea ca acest concept poate avea un potential distructiv urias, motiv pentru care a ordonat echipei dr. von Bruning sa lucreze la o arma bazata pe forta a 5-a. De altfel, Hitler nu ocolea nici o posibiltate de a crea o superarma. Astfel, i s-a demonstrat cum poate fi eronata reperarea vizuala triangulara, printr-un experiment ce vroia sa testeze, daca exista, intr-adevar, forta a 5-a. Testul de reperare vizuala a fost realizat intre orasele Essen, Dresden, Ravensburg. Aceste trei localitati formau un triunghi echilateral necesar initierii activitatii fortei a 5-a. Dupa trei saptamani de cercetari intense, Dresden si Essen au fost bombardate de britanici si complet rase de pe fata pamantului, astfel incat contributia cercetarilor germane in acest domeniu a ramas neconcludenta. Studiile fortei a 5-a au fost in centrul atentiei militarilor americani si sovietici inca din perioada celui de-al doilea razboi mondial.

Americanii, initial, au testat doua triunghiuri (dispozitive de triangulatie vizuala): unul in Houston, celalalt la granita cu Canada. La un moment dat, nici americanii, nici rusii nu au reusit rezultate deosebite. A aparut ideea folosirii experimentului in spatiu cosmic. insa, pana la acest moment, trebuie sa amintim de tendinta Vaticanului de a obtine a 15-a formula – de baza – a fortei a 5-a si a codului ce s-a aflat in testamentul lui Einstein. intre timp si KGB a aflat despre scrisoarea lui Einstein catre Grossman despre cele 14 ecuatii si codificarea formulei de baza a fortei a 5-a. CIA experimenta deja pana in 1962, in Antarctica, pe teritoriul australian interactiunea energetica la forta a 5-a. Polii planetei ofera o mai „calma” experimentare energetica. Locul cel mai potrivit a fost oferit de Harold Holt, primul-ministru australian in acea perioada. La un moment dat, J.F. Kennedy afla de experimentele CIA si intrerupe totul, preluand documentatia. La scurt timp, Vaticanul avea aceste documente. Pe langa alte complicatii ale lui J.F.K. (programul sau avansat de cercetare spatiala punea in pericol explorarea Lunii si pe partea nevazuta, apoi, se insumasera multe alte date compromitatoare pentru administratia americana, privind anumite contacte cu civilizatii extraterestre, plus cazul Roswell), aceasta interventie va pune capat posibilitatii de a continua a presedintelui american. La fel vor pati Harold Hold si mai apoi Bobby Kennedy. Cererea Vaticanului pare indreptatita pe undeva (in afara faptului ca presedintele american era romano-catolic), deoarece implicarea in asa-zisul destin dat de Dumnezeu era o mare compromitere a activitatii bisericii, a sensului religiei. Daca ar fi fost numai aceasta… Acelasi fenomen se mai intampla, dar nu prin experimentarea fortei a 5-a din punct de vedere tehnologic, ce prin interactiuni energetice umane, in cazul noilor curente (desi unele nu prea noi) ideologice, religioase, filozofice, doctrinare, etc. ce vor inlocuirea conceptiilor religioase traditionale, crearea altei lumi, altui Univers…


Astfel, se poate pune problema multumirii cu destinul ca „predispozitie” energetica neinfluentata negativ, ducand la asa-zisa soarta, sau ar trebui incercata interventia in „predispozitia” energetica a destinului in mod tehnologic [deocamdata se cunosc „amplificatoare” de inalta frecventa ale fronturilor „+” magnetice „subtile”, deci nocive, si „amplificatoare” (pe baza de sisteme optice) a activitatii orgonice „ – ” (a bionilor plantelor captati in anumite incinte), folosite in scopuri medicale, spirituale…], sau interventia in mod energetic biologic, spiritual (care ar avea mai multe sanse spre pozitiv, insa „tarele” celor angrenati in acest proces, in acest moment, nu lasa multe sanse constructiei…).

3. Sa revenim la folosirea experimentului in spatiul cosmic. Cand Neil Armstrong a aselenizat in 1969, Mariner 6 era la mai putin de 5000 de kilometri distanta de planeta Marte. impreuna cu partile din Antarctica, aceste noi statii au devenit o parte a unor gigantice sisteme planetare triangulare, care se pozitioneaza in spatiu doar o data la 75 de ani (Luna, Pamant, Marte). sase luni mai tarziu, utilizand gigawati de energie s-a realizat un experiment timp de doua ore. Oamenii de stiinta americani au dovedit existenta fortei a 5-a. Prin aceste experimente de triangulatie in spatiu au aratat ca viziunea lui Einstein era corecta si ca cele patru forte coexista numai impreuna cu a cincea forta. Ceea ce credeau acei oameni de stiinta este ca orice schimbare a fortei a 5-a se transfera prin intermediul unor particule energizate, iar un flux de astfel de particule s-ar putea directiona pentru atingerea unor scopuri anume. Partial adevarat. Adevarul il veti cunoaste in urmatoarele capitole, dar nu este obligatoriu sa considerati aceasta ca atare. Relativitatea parerilor este foarte bine cunoscuta.

Sa revenim. Urmatorul pas a fost construirea unei arme. Aceasta arma care schimba viitorul, intr-adevar l-a schimbat. Dar nu a adus bunastare, fericire, sanatate… Nu a hranit sute de milioane de oameni muritori de foame, desi sumele investite puteau face aceasta. in alte cazuri, a avut de suferit si populatia nevinovata a zonei, neavertizata de noii „Dumnezei”. in toate cazurile au de suferit „cobaii” acestei arme, care nu sunt decat acele persoane special destinate sa o manevreze pe aceasta. Zona care contine sursa fiind cea afectata (in afara sursei), s-a luat o decizie de salvare relativa, de folosire a armei pe alte teritorii. De aceasta data, conform fizicii clasice, orice astfel de teritoriu va aduce dezechilibrari si echilibrari energetice in acelasi „sens” al manifestarii energetice (sens, care, in exprimarea noastra, are semnificatia de pozitiv sau negativ). Astfel, proprietatile undelor se aplica intocmai si in totalitate (reflexie, refractie, interferenta, dispersie, „difractie”, „absorbtie”, „polarizare”). insa, s-a neglijat un alt aspect, de aceasta data al fizicii universale, acela al comunicarii tuturor sistemelor intre ele prin reteaua campului fundamental, de altfel, aceeasi forta a 5-a.

Interactiunile prin forta a 5-a sunt mai penetrante decat celelalte interactiuni. Fiind o interventie suplimentara, va dezechilibra un „consens” energetic de sisteme, dar nu numai a celor din zona, ci si a celor invecinate prin transmiteri in lant. Aceste dezechilibrari se vor manifesta prin suprapuneri de fenomene, procese, peste cele ale destinului energetic normal si nu va fi decat o supraincarcare a destinului in sens negativ. Incoerenta energiilor, adeseori datorita diferentei de faza, frecventa, apoi, evolutiei energetice a structurilor si, permanent, fata de caracteristicile destinului energetic, constituie un important impediment in calea controlului experimentelor. Sensul pozitiv poate fi doar acela al introducerii bioenergiilor pozitive (pe care le cunoastem noi, deocamdata, in domeniul Alfa bioenergetic, apoi a bionilor) sau imitarea lor pe linie „tehnologica”. Energiile din acest domeniu sunt uniforme si continue privind comportamentul de transmitere si de repetabilitate, iar insumate, vor „cobori” plafonul energetic al vibratiei normale a fortei a 5-a (campului fundamental).

A nu se confunda activitatea electroencefalografica (activitate ),*electrica a creierului avand schimburi permanente de electroni si ioni graficul acesteia, cu acea afectare a retelei fortei a 5-a si reconsiderarea permanenta a energiilor (energii emise de structuri specializate pentru transformarea relatiilor electrice, electromagnetice in cele orgonice ale spiritului), privind amplitudinea lor fata de nivelul plafonului de vibratie fundamental (re)actualizat permanent. in consecinta, se va remarca o scadere a „amplitudinilor” proceselor (remarcata, in special, la cele negative) si o usoara descongestionare a lor, oferind posibilitati noi de constructie structurala („bruiaj” energetic mai mic) si, implicit, de procese, fenomene (pozitive). Structurile din zonele afectate de interactiunea suplimentara la forta a 5-a se vor incarca, pur si simplu, cu acel tip de energie (atat cat o permite modul de structurare). Aceasta datorita proprietatilor retelelor structurale (veti vedea in urmatoarele capitole) de a inmagazina o anumita „afectare”, deci, anumite valori ale afectarii corespunzatoare unui anumit cod energetic. in continuare, acel cod energetic imprimat in retelele structurale va fi repetat la fiecare vibratie a fiecarei retele structurale. Nu am intentionat sa dau prea multe amanunte in acest capitol, dar de la intentie pana la realizare este un drum lung… Sa revin la firul normal al prezentarii. Un prim test al interactionarii suplimentare la / prin forta a 5-a a fost in 1978 prin niste dispozitive proiectate de Mel, dar au fost putine observatii, care, de fapt, nu au demonstrat nimic.

4. In noiembrie 1979, 53 de americani au fost luati ostateci de un grup de studenti revolutionari, la ambasada SUA din Teheran. Un an mai tarziu, presedintele Jimmy Carter a lansat o campanie de pregatire a unor echipe antiteroriste numita „Escadrila Lumina Albastra”, pentru a elibera ostatecii. Operatiunea a esuat. S-a aterizat fortat la 200 de mile S-E de Teheran, dupa ce trei elicoptere au ramas fara combustibil. In acel moment misiunea era compromisa. In timp ce se realiza realimentarea cu combustibil pentru reluarea zborului, unul din elicoptere s-a ciocnit de un avion de transport, murind 85 de oameni. Supravietuitorii s-au retras dupa un esec incredibil al unei unitati echipate cu cel mai modern echipament militar, fara ca inamicul sa fi tras un foc. Se credea ca Iranul detine o arma mai puternica de interactiune prin forta a 5-a. Sunt rezerve In aceasta privinta… Aceasta datorita suficientei autoinducerii de fenomene negative.

In 1985 s-a testat o a doua generatie a dispozitivului lui Mel, mai redusa In dimensiuni si mai puternica. In America de Sud, la un moment dat, au ajuns doua dispozitive Mel. Primul dispozitiv, In septembrie 1985, a produs un cutremur de pamant cu efect catastrofal. In noiembrie 1985, al doilea dispozitiv a provocat o eruptie vulcanica. Daca primul caz a fost la New Mexico, al doilea a fost In Columbia. Urmatorul pas In dezvoltarea acestei arme a fost „Ochi de vultur”, care avea rolul de a detecta zonele terestre puternic interactionate prin forta a 5-a, plasandu-se pe o orbita geostationara. Testat In ianuarie 1986, tot In acelasi an trebuia dus la locul misiunii de o naveta „Challenger”. Se pare ca a avut ghinion. Rusii, In mai 1987, au Inceput sa testeze un dispozitiv cu numele de cod: BLOTNIK. Scopul acestuia era de a perturba sistemele sonarelor si radarelor de la sol ca si cum acestea ar suferi o defectiune. In timpul unui test, BLOTNIK a reusit sa scoata din functiune toate radarele de la sol timp de trei ore. Atunci, un pilot german a hotarat sa zboare Intr-un avion monoplan, monoloc, mii de kilometri In spatiul rasaritean, aterizand la Moscova, In Piata Rosie din Kremlin.

In iulie 1998, crucisatorul torpilor american VINCENT a fost blocat In Golful Persic. Capitanul a informat echipajul ca se va trage cu toata munitia si toti erau convinsi ca vor lovi un avion fighter F14 iranian. Dupa 10 minute, echipajul si-a dat seama ca au lovit un avion civil de calatori. Aparatura sofisticata de la bordul navei nu a reusit sa faca diferenta dintre un fighter F14 – TOMCAT iranian si un avion de calatori civil A300, de trei ori mai mare In dimensiuni.

In 1991, s-a construit o noua versiune a “Ochiului de vultur” si s-a testat cu prudenta. Pentru a evita alte catastrofe similare navetei Challenger, „Ochi de vultur nr. 2” a intrat In operatiune la Inceputul anului 1992. Acesta a fost In stare sa indice coordonatele valizei Mel In New Mexico, In zona centrala a orasului. Nu s-a stabilit daca “Ochi de vultur nr. 2” a fost sau nu cauza reactivarii dispozitivului Mel, dar aceasta a condus la o reactie de explozii In lant In tot orasul, producand mari pagube si suferinte. Deci, folosirea pe alt teritoriu a acestei interactiuni pare a fi, Intr-adevar, o arma. Dar aceasta pe fondul „necontrolarii” ei. Insuccesul, din punct de vedere al controlului, duce la Intrebarea fireasca, aceea a reusitei In dezlegarea codului lui Einstein. Sunt pareri care ar confirma reusita si, mai mult decat atat, se crede In existenta unui dispozitiv capabil sa controleze forta a 5-a, care poate intra In activitate In orice moment. Ar mai ramane de aflat si cum ar putea opera aceasta masinarie.

Ar mai fi de spus ca rusii au cautat alte cai de a afla codul lui Einstein (desi nu numai ei) si anume prin spargerea bancii Vaticanului In perioada anului 1978. Dar avand formula a 15-a si codul, aceasta nu era totul. Mai trebuia realizata decodificarea. Apoi, referitor la experimentari, acestea au fost mult mai multe, printre care cel din Iran, asemanator celui cu elicopterele, cam prin perioada anului 1996. De data aceasta au fost trei F-117. Acelasi rezultat.

5. Avioanele F-117, „invizibile” prin radar, folosesc In constructie principiul geometric (referitor la interceptarea, reflexia energiilor, undelor, prin reteaua fundamentala), conform caruia un numar limitat de suprafete (plane), raportat la o infinitate de posibilitati de receptionare prin reteaua fundamentala (mai precis, tinzand spre infinit), va contura posibilitati de interceptare, tinzand spre zero, iar un corp fara suprafete plane, deci, tinzand spre o infinitate de suprafete, raportate la o infinitate de posibilitati de transmitere energetica prin reteaua fundamentala, va crea posibilitati de interceptare egale cu Intregul (egale cu 1). Suprafetele plane (limitate la numar), lasa reflexiile libere.

Avioanele cu forme rotunjite sau neregulate creeaza reflexii repetate (ale undelor initiale incidente), ceea ce determina, cu siguranta, si Intoarcerea unor componente electromagnetice, spre sursa radar. La acest principiu geometric se adauga folosirea unui strat special de vopsea cu proprietati de absorbtie energetica, dar, autorul crede ca ar fi fost posibil sa se foloseasca un procedeu de anulare a transmiterilor energetice (a codurilor energetice) radar (sau chiar ale structurii In cauza), adica, de folosire a unor coduri contrare de manifestare energetica (suplimentare), care sa echilibreze prin reteaua fundamentala manifestarea energetica transmisa (de exemplu, unde antielectromagnetice, pentru cele electromagnetice), aceasta producandu-se In faza de vibratie materiala, care este si faza complexului F-117. Pe principiul „invers” al manifestarilor radar, se poate construi un alt radar ce poate intercepta manifestarile contrare, deci, cele ce ajuta avioanele F-117 sa devina invizibile (daca acestea, Intr-adevar, folosesc si procedeul energetic si daca se realizeaza scapari ale emisiei suplimentare, rezultate dintr-un eventual surplus fata de emisiile radar).

In cazul modificarii fazei de vibratie a complexului F-117, se va realiza trecerea – mai departe – a undelor radar, (deci) neinteractionate. Apoi, de la experimentarile legate de interactionarile destinului energetic (a componentelor acestuia, cantitativ sau calitativ-selectiv) si pana la crearea unor „anestezice” pentru transmiterile energetice radar (oricare ar fi acestea), nu mai ramane decat un pas. Totul se bazeaza pe „jocul” combinatiilor ce se pot crea, prin interactionarile de coduri energetice sau pe aderenta la faza de vibratie.

F-117, ce s-a prabusit, si cutremurul de 6,6 grade pe scara Richter, au fost In acelasi timp produse si In perioada conflictului din Kosovo, dar aceasta nu Inseamna ca, oriunde cade un F-117 si se produce un cutremur (cutremurul de 5,8 grade – pe scara Richter – de la Kabul, ramanand, totusi, „dubios”), s-a folosit deja interactiunea la forta a 5-a. Acest fapt, luat In considerare, ne-ar duce cu gandul la tot felul de interactionari In conflicte, sau chiar la crearea de conflicte. Astfel, In cazul Romaniei, ne-am putea gandi ca, pe langa alte interventii de alta natura, s-ar fi putut influenta masele pentru realizarea Revolutiei. Dar cum Nostradamus a transmis date despre Revolutie, rezulta ca si unele astfel de interactionari pot fi incluse In destin. Destinul este relatia Intre predispozitia energetica astrala si tipul structurarilor (In cazul corpurilor moarte) sau predispozitia genetica (In cazul fiintelor; Terra fiind un experiment al reIncarnarilor sau reconditionarilor spiritului, acestea din urma aduc noi interactionari In relatia cu predispozitia energetica astrala, mergandu-se spre o dirijare a afinitatilor energetice si a celor ce sunt implicate de catre acestea), iar soarta este rezultatul final al trairii, al producerii prezentului (luat ca notiune).

6. In Marea Britanie, o persoana cunoscuta (din lumea stiintei), dintr-o perioada nu prea departata de cea a zilelor noastre, verifica ceea ce Ii spun astrele …si nu numai (horoscopul plus clarviziune), printr-un cunoscut astrolog si clarvazator. Acesta, cu oarecare retinere, Ii spune ziua si ora, luna, anul cand va muri trasnit In casa. Persoana In cauza considera necesar sa mai consulte un astrolog sau/si clarvazator. Daca primul a fost la Londra, se deplaseaza Intr-o alta localitate, tot la cineva renumit. Acelasi lucru Il obtine si la al doilea. Dar si la al treilea, dintr-o alta localitate (preferat pe aceleasi criterii). Celui de-al doilea si celui de-al treilea nu le-a spus nimic, din ce aflase la primul. Fiind un om care stia sa aprecieze lucid importanta si veridicitatea situatiei, mai Intai s-a resemnat. Apoi, a consolidat beciul dupa principiile protectiei Impotriva descarcarilor electrice. Intr-o perioada urmatoare a luat legatura cu un preot.

Acesta l-a Indemnat la credinta, singura care ar fi putut face ceva. Asa ca, ziua respectiva a venit, dar persoana In cauza nu a vrut sa foloseasca beciul, care era amenajat special Impotriva amintitelor descarcari electrice. Vremea, Intr-adevar, era cea anuntata prin prezicere. Locul ales a fost sub un acoperis al unei magazii vecine casei cu pricina, stand pe un scaun. La ora prezisa, natura, Universul si-a facut datoria: casa a fost trasnita. Energiile degajate prin credinta, In timpul rugaciunilor, l-au ajutat pe acel om sa scape interactiunii destinului energetic, a acelui „vant cosmic” energetic. Deci, un cod energetic supli-mentar, anuleaza puterea de interactiune energetica (vibratorie) a destinului energetic. Aceasta ar fi o cale de aflare a ceea ce este si a ceea ce nu este inclus In destin. S-ar mai putea recunoaste acestea In unele semne sau forme pe care tiparul nostru genetic (celular si de camp biostructural), In interactiune cu configuratia energetica cosmica, cu rezultanta sa In/la locul nasterii, le contureaza In structura noastra (celulara sau de camp biostructural).

Ar mai fi modalitati, poate mai complicate, dar acestea nu-si au locul si momentul In acest capitol, ci Intr-unul din urmatoarele. De asemenea, multe alte procese neexplicate de stiinta pana acum Isi gasesc explicatia prin introducerea In „calcul” a fortei a 5-a, a modului In care se pot produce interactionari, procese, prin aceasta „matrice” universala, dar, In acelasi timp, si Intretinatoare de procese, de structuri. Fizica clasica nu a realizat decat fragmente fara verigi de legatura Intre fenomenele ei, care, oricand, pot fi date peste cap de o noua valoare energetica, atunci cand iese din starea „latenta” structura dominanta si creatoare de Univers, structura Intretinatoare de miscare organizata si controlata, de ordine, In general. Modificarile energetice se transmit tot prin aceasta structura, In momentul transmiterii parasindu-se starea normala energetica, considerata „latenta” datorita uniformitatii si continuitatii fenomenului vibratoriu.

Avand o masa de peste 99,9 % din masa Universului, este opera unei legi comportamentale a unui singur fel de constituire structurala universala (prezent, atat Intr-un nucleu primordial supercondensat, deci, fara spatii libere „specifice” vidului absolut, cat si, mai apoi, In particulele initiale rezultate dupa „dispersarea initiala” ce vor forma lanturile retelei tridimensionale cubice fundamentale, iar, In final, si In particulele initiale ale lanturilor de retea structurala Intalnita la componentele materiale si antimateriale), dar cu proprietati ce pot da Intelesul „divinului ce a existat dintotdeauna”.

7. Aceasta „lege” pare a fi cea care „a fost la Inceput”.

Lucrarea de fata va prezenta si evolutia materiei (a formelor de structurare universala, In ansamblu), dar si a formelor ce vor putea prelua, Inmagazina si amplifica fenomenul energetic (pana la cele mai complexe „Infatisari”…), care, in varianta respectarii Intocmai a legilor si principiilor universale, vor putea deveni ele insele creatoare si Intretinatoare de Univers.

Ar mai fi de adaugat proprietatile de unda ale interactiunilor experimentate prin forta a 5-a. Acestea ar fi, In principiu, energii de Inalta frecventa, amplificate, cu manifestare „+” (de sporire a vibratiei fundamentale) pentru efectele negative, si cu manifestare „ – ” (de diminuare a vibratiei fundamentale) pentru efectele benefice… Apoi, uniformitatea codului energetic, coerenta energiilor [pe vibratii sau pe timpul unei singure vibratii (fazele vibratiei fundamentale manifestate/interactionate de energii)], amplitudinile/intensitatile In raport cu remodelarea continua a plafonului de vibratie al campului fundamental (toate acestea din nou raportate la codurile energetice ale structurilor si ale destinului energetic) sunt cateva din cele mai importante caracteristici ale transmiterilor energetice ce se pot folosi In interactionarea fortei a cincea

Dar acest subiect va fi preluat Intr-un capitol urmator. De remarcat faptul ca fizica clasica are contributii foarte valoroase In a aduce o orientare clara matematica, geometrica sau algebrica, Insa, la nivelurile subcuantice, matematica devine inoperanta. Aici, probabilitatile sunt baza, dar, fenomenele energetice fiind foarte precise in zonele sau straturile de interactionare prin reteaua fundamentala, nu se vor depasi niciodata limitele standard, decat daca va surveni o valoare energetica straina (a altui proces) prin aceasta retea fundamentala, care, daca este compatibila privind codul energetic, va interactiona. De la nivel atom In sus, lucrurile se mai clarifica.

Forta a 5-a are doua componente [de fapt, acestea ar putea fi considerate (si) ca doua forte diferite], una activa si una pasiva. Cea activa se refera la forta suplimentara centrifugala gravitationala (asa-zisa forta „gravitovortex”), la nivel galactic, care, fata de forta gravitationala clasica a lui Newton, va interveni (si) cu o forta compensatorie intra-sistem (datorita activitatii generale galactice…; formula 14**). FN (forta gravitationala clasica a lui Newton) = k / r2. FV = F5′ = forta gravitovortex = componenta activa. F5′ = k / r3 (formula 14*). Componenta pasiva (arbitrul comportarilor energetice universale) este manifestata de doua reprize ale radiatiei termice de fond [una dintre ele, manifestarea C sau, mai precis, manifestarea Intarzietoare a comportarii C, peste comportarea D este interceptata/receptionata de noi („observatorii”/receptorii materiali de pe Terra) ca avand 2,84ºK; cealalta repriza, A, se manifesta In/pentru antimateria din centrele galactice, „gaurile-negre”] si doua reprize ale radiatiei neutrinice de fond (una, D, interceptata de noi cu 2ºK; cealalta, B, se manifesta In/pentru antimateria din centrele galactice, „gaurile-negre”). Intre comportarile A,B, respectiv C,D ale unei singure vibratii universale exista o pauza energetica, In/pe care se transmit energiile/informatiile cu viteza mai mare decat „c”. „Arma care schimba viitorul” se refera la emiterea de energii negative (fronturi magnetice „+”) de Inalta frecventa, schimband, In zona, contributia fluctuatiilor energetice (ciclice) ale „cosmosului” [atat In faza manifestarii materiei, cat si, prin modalitati de amplificare si „Intarziere” (cu ajutorul unor sisteme optice), In fazele specifice comportarii straturilor subtile ale spiritului…]. Astfel, va fi o interventie energetica prin componenta pasiva, la componenta activa conectata cu fluctuatiile energetice datorate evolutiilor ciclice ale sistemelor/corpurilor cosmice (deci, cu destinul energetic astral). Aceasta, deoarece s-au produs (prin aparatura/interventia amintita…), atat cutremure, eruptii vulcanice (destabilizandu-se relatiile energetice prestabilite ale Terrei, interioare si cele cu sistemele exterioare dominante), cat si destabilizari ale „vietii” oamenilor, ale cursului normal al fenomenelor sociale…

Teoria M = fizica noua traiasca cuantica si asa se schimba tot

Teoria M este o teorie supersimetrica care este consistenta intr-un spatiu cu unsprezece dimensiuni. Limita de energii joase a Teoriei M este Supergravitatia unsprezece-dimensionala.

Teoria M este cea mai recenta versiune a teoriei corzilor din anul 2008. Conform vechii teorii, sase din cele zece dimensiuni sunt „infasurate”, noi putand observa doar universul 4-dimensional cu care suntem obisnuiti. Aceste extradimensiuni sunt „stranse” intr-o regiune a spatiului (spatiul Calabi-Yau), prea mica pentru a putea fi observabila. Teoria M vine cu ceva in plus: unele din aceste dimensiuni ar putea fi foarte mari, chiar infinite.

De la atom pana la Big Bang si Multivers

in anii 1920 fizicienii descopera particulele elementare si cerceteaza proprietatile acestora. Electronii insa le rezerva o surpriza: „Cand cineva studiaza proprietatile atomilor descopera ca realitatea este mai stranie decat si-ar fi inchipuit oricine. Particulele au intr-adevar posibilitatea, intr-un anumit sens, de a se afla simultan in mai multe locuri.” (cf. Alan Guth, profesor la Institutul de Tehnologie al (statului) Massachusetts) (MIT) din Cambridge, Massachusetts, SUA. Aceasta inseamna ca particulele nu exista doar in universul nostru, ci apar si in alte universuri paralele cu al nostru. Alan Guth explica: „in esenta, tot ceea ce se poate intampla se intampla intr-una dintre alternative, ceea ce inseamna ca suprapus peste universul cunoscut exista un univers alternativ, unde Al Gore este presedinte si Elvis Presley este inca in viata.”

Teoria corzilor (stringurilor)

Cu fiecare concluzie fizicienii s-au apropiat tot mai mult de momentul crearii „teoriei tuturor lucrurilor”, teorie care incearca sa explice existenta intregului univers, in mic si mare. Albert Einstein a lasat aceasta cautare succesorilor sai, ea fiind de fapt miezul cercetarilor tuturor fizicienilor. Anii 1980 aduc o schimbare radicala, asa cum afirma Burt Ovrut, profesor la Universitatea Statului Pennsylvania din University Park, Pennsylvania, USA: „inca de cand a luat nastere fizica s-a crezut ca materia este facuta din particule. Acum ne-am schimbat acest punct de vedere. Acum credem ca materia este facuta din corzi mici.” Asa a aparut teoria stringurilor, care spune ca particulele sunt de fapt corzi mici invizibile, din care emana materia precum muzica din corzi: „Daca o ciupesti (coarda) intr-un anumit fel, obtii o frecventa anume, dar daca o ciupesti in alt fel, poti obtine mai multe frecvente, asa ai note diferite.”(Burt Ovrut). Michio Kaku, profesor la City University din orasul New York, spune ca „universul este o simfonie, iar legile fizicii sunt armonii ale unei super-corzi.”

Singularitate

Pentru ca „teoria stringurilor” sa devina „teoria tuturor lucrurilor existente in univers”, ea trebuia sa explice nasterea universului, adica momentul la care s-a produs Big Bangul. Timp de zece ani fizicienii au cercetat posibilitatea celor doua teorii de a se explica una pe alta, de a se completa. Rezultatele insa au fost dezastruoase, iar curand teoriile au fost aproape de autodistruge reciproca. Cercetatorii Big Bangului au ajuns prin extrapolare din ce in ce mai aproape de momentul crucial: mai intai mai aproape cu un miliard de ani, apoi la momentul formarii primilor atomi, apoi cand universul avea numai cateva sute de mii de ani, si pana la urma la momentul cand universul numara doar cateva secunde de existenta. Aici fizicienii s-au confruntat cu o dificultate majora: „Problema fundamentala a cosmologiei este ca legile fizicii, asa cum sunt ele cunoscute, sunt anulate in momentul Big Bangului. Unii spun, ce e rau in asta, ce e rau daca legile fizice se prabusesc? Totusi, pentru un fizician aceasta este un dezastru. Toata viata ne-am dedicat faptului ca universul se supune unor legi cunoscute, legi care pot fi transcrise in limbajul matematicii, dar aici avem miezul universului insusi, o piesa care insa lipseste si care transcende legile fizice.” (cf. Michio Kaku). Momentul Big Bangului mai este cunoscut si sub numele de singularitate cosmica („cosmic singularity”), adica locul unde ecuatiile isi pierd sensul.

Cinci teorii ale stringurilor Nici „teoria stringurilor” („corzilor”) nu a avut o soarta mai buna: din ce in ce mai multi cercetatori lucrau la ea, dar se intampla un lucru curios. Fizicienii au gasit o a doua versiune la teoria initiala, apoi a treia si in curand aveau sa vorbeasca chiar despre cinci teorii diferite ale „stringurilor”. A devenit limpede ca nu acestea erau mult-cautata „teorie a tuturor lucrurilor”, si ca nu aveau sa dea nici o solutie problemelor nerezolvate. Chiar cand comunitatea oamenilor de stiinta se pregatea sa dea uitarii teoria stringurilor cu tot cu cele cinci versiuni ale ei, a aparut o alta idee: super-gravitatia („super gravity”), notiune impusa discutiilor de catre Michael Duff, profesor la Universitatea din Michigan, Ohio, SUA.

Supergravitatia Supergravitatia se asemana foarte mult cu teoria stringurilor: „in mod normal credem ca traim intr-o lume tridimensionala. Ne putem misca in trei directii: la dreapta sau la stanga, sus sau jos, inainte sau inapoi, dar fizicienilor le place sa adauge alte dimensiuni. Einstein a propus ca timpul sa fie a patra dimensiune. Apoi altcineva a propus a cincia si apoi a sasea. si numarul a continuat sa creasca. Dimensiunile aditionale sunt spatii in univers pe care nu le putem percepe (direct). Majoritatea sunt microscopice, dar cercetatorii erau convinsi ca acestea exista.” (cf. Michael Duff). Conform teoriei stringurilor exista 10 dimensiuni: 9 dimensiuni spatiale si una temporala. Teoria supergravitatiei insa enumera 11 dimensiuni. Putini erau cei care credeau in ele si le promovau, fiind desconsiderati de comunitatea cercetatorilor care reconsiderau universul pornind de la cadrul oferit de teoria stringurilor: doar coarde care vibreaza.

Teoria M Supergravitatia a avut insa ocazia sa-si ia revansa cand fizicienii au incercat sa salveze teoria stringurilor: ei au adaugat a 11-a dimensiune la cele 10, iar rezultatul a fost unul surprinzator. Cele cinci versiuni ale teoriei, aflate in competitie unele cu celelalte, s-au dovedit a fi variante ale aceleiasi teorii fundamentale care incepea din nou sa aiba sens. Odata cu adaugarea celei de-a 11-a dimensiuni, teoria s-a transformat astfel: stringurile, despre care se presupunea ca stau la baza materiei din univers, s-au extins si s-au combinat. Concluzia extraordinara a fost aceea ca toata materia din univers era conectata la o singura structura imensa, numita membrana. Aceasta noua teorie a primit numele „Teoria M”, de la cuvantul „membrana”, si a impulsionat din nou cautarea explicatiei pentru toate lucrurile din univers. Ce se stie insa despre a 11-a dimensiune? S-a descoperit repede ca ea se lungeste la infinit, dar este foarte mica in latime, mai precis ea masoara un milimetru impartit la un 1 urmat de 20 de zerouri, dupa cum spune Burt Ovrut. Universul nostru membrana pluteste in acest spatiu misterios. Dar curand dupa emiterea teoriei M a aparut iarasi o noua idee, aceea ca la capatul opus al dimensiunii 11 se afla un alt „univers-membrana”, care pulseaza.

Gravitatia

Cea care a deschis calea catre aceasta idee noua a fost Lisa Randall de la Universitatea Harvard din Cambridge, Massachusetts, SUA, plecand de la gravitatie: „Forta gravitationala este foarte slaba in comparatie cu celelalte forte. Daca te uiti in jur, spui ca gravitatia nu pare atat de slaba, dar daca stai sa te gandest,i intregul Pamant trage de tine si totusi poti sa ridici lucruri de pe sol.” Lisa Randall explica aceasta ciudatenie prin prezenta dimensiunilor aditionale: gravitatia este la fel de puternica ca si celelalte forte (de exemplu: desi gravitatia actioneaza asupra unui simplu ac, ajunge sa actionam si noi asupra acului cu un magnet mic (de acela care se lipeste pe frigider pentru a fixa biletele); atunci forta magnetica invinge forta gravitationala va), doar ca ea se scurge in aceste dimensiuni pe care nu le putem observa. Ecuatia insa nu functioneaza din aceasta perspectiva. La auzul ideii ca s-ar putea sa existe alta membrana in dimensiunea 11, Randall a schimbat perspectiva asupra problemei gravitatiei si a gasit o alta solutie: gravitatia nu se scurgea din universul nostru spre alte dimensiuni, ci invers, din alte dimensiuni in universul nostru. si astfel s-a ajuns la o notiune mult timp ocolita de comunitatea stiintifica: universurile paralele.

Universuri paralele

intr-o clipa cercetatorii au fost cuprinsi de frenezia „universurilor paralele” existente in a 11-a dimensiune, care pareau sa rezolve probleme vechi de secole. Iata cum arata aceste universuri paralele: fizicienii spun ca ele variaza in forme (de la binecunoscuta doughnut – gogoasa cu gaura la mijloc, pana la „coli de hartie”), dimensiuni si caracteristici: „intr-un alt univers protonul poate sa fie instabil, caz in care atomii se pot dizolva, iar ADN-ul nu se poate forma si astfel in aceste universuri nu poate exista viata inteligenta. Poate ca exista o lume de electroni si electricitate, poate un univers de fulgere si neutrini, dar fara materie stabila.” (cf. Michio Kaku). Dar daca doar intr-o fractiune din aceste universuri se dezvolta viata, vom avea un numar infinit de universuri paralele in care traiesc civilizatii.


Big Bang

Cercetatorii au ajuns iarasi la incercarea de a explica singularitatea ce a precedat Big Bangul, de data aceasta cu ajutorul teoriei M. in anul 2001 aceasta a suferit o transformare din partea lui Burt Ovrut. Desi pana atunci se credea ca a 11-a dimensiune este un loc pasnic in care universurile-membrana plutesc linistit, Burt Ovrut spune ca de fapt „Universurile se misca prin dimensiunea 11 ca niste valuri imense puternice.” El mai spune ca nu este atat de mult loc pentru toate universurile, asa ca daca ele se misca, atunci exista posibilitatea ca ele sa se loveasca unele de celelalte. De fapt, ele ori se departeaza unul de celalalt, ori se lovesc. Urmatoarea intrebare logica este ce se intampla cand universurile paralele se ciocnesc? Raspunsul este dat de astronomul Neil Turok: consecinta intalnirii a doua universuri paralele este un Big Bang. Universul nostru are insa in unele locuri concentrari de materie: stele, galaxii, quasari si alte aglomerari. Acestea se explica tot prin universurile paralele. Neil Turok afirma ca acestea se misca precum valurile si, tot ca valurile, suprafata lor nu este plana, ci se unduieste. Astfel, cand universurile paralele se lovesc, ele nu se lovesc uniform pe toata suprafata si concomitent, ci in puncte diferite si la momente diferite in timp. Asa se explica nasterea universului in forma pe care o cunoastem noi, cu ajutorul teoriei M.

Universuri multiple

Cea mai recenta notiune introdusa de cercetatori este cea a universului multiplu – in engleza: „multiverse” („multivers”). Acesta „ar putea contine un numar infinit de universuri, fiecare cu legi diferite ale fizicii. Probabil ca in fiecare moment au loc Big Banguri. Universul nostru coexista cu alte membrane, alte universuri care sunt de asemenea in expansiune. S-ar putea ca universul nostru sa nu fie decat un balon plutind intr-un ocean de alte baloane.” (cf. Michio Kaku).

Fizicienii mai fac inca un pas inainte si isi propun sa creeze un univers nou in laborator. Alan Guth presupune ca momentul in care vom crea universuri in pivnita casei nu este chiar atat de departe si de neconceput, iar procesul nu ar pune in pericol propriul univers in care traim.

fizica si sanatatea noastra care atarna de un fir de par

Daca ati fost obligati sa constatati pe propria piele ca un anumit medicament sau tratament prescris de medic, in loc sa va redea sanatatea, va face rau, atunci fie reveniti la medic, pentru a va schimba tratamentul, fie… schimbati medicul. Medicina actuala, cu toate realizarile ei, se confrunta inca cu „eterna variabila si necunoscuta”, adica modul diferit in care actioneaza un medicament asupra unor persoane cu acelasi diagnostic; cele mai multe se vindeca, insa unele se imbolnavesc mai tare. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), bolile provocate de medicatiile prescrise sau luate la voia intamplarii ocupa locul al patrulea pe scara mortalitatii, dupa bolile cardiovasculare, cele cancerigene si accidentele rutiere.

intre atatea medicamente cu mod asemanator de actiune, de unde sa stie in mod sigur medicul care este cel mai indicat in cazul unui pacient si care-i va folosi altuia? Cum se poate elimina „eterna variabila si necunoscuta”, facand sa dispara situatiile in care, la primirea retetei, medicul va spune: „incercati dumneavoastra acest tratament si daca vedeti ca nu va face bine, reveniti sa vi-l schimb”.

Aparatul de diagnosticare si masurare a sarcinilor electromagnetice ale oamenilor, medicamentelor, legumelor, fructelor, apelor termale, minerale, etc., realizeaza o analiza genetica energetico-informationala.

si daca cuvantul „analiza” va trimite imediat cu gandul la dureroasa intepatura si la prelevarea de sange, puteti rasufla usurati: pentru o analiza completa este nevoie doar de… un fir de par! Autorul aparatului, fiind un cunoscator al medicinii traditionale chineze, a considerat intotdeauna ca exista indivizi bolnavi si nu boli, fapt ce l-a ajutat sa realizeze acest aparat.

Atat materia vie cat si cea amorfa contin un camp electrocinetic propriu, care poate fi masurat cu anumite aparate si a carei marime se exprima in metri. Acest camp defineste un camp informational, specific fiecarei persoane, determinat de un organ mai slab functional din organism, mostenit genetic, care ne caracterizeaza toata viata, fiind cauza tuturor bolilor de care vom putea suferi pe parcursul vietii (exceptand, bineinteles, infestarile cu virusi).

Aparatul a reusit sa decodifice banca de date a fiecarui individ, reusind sa grupeze pe pacienti in cinci grupe, in functie de sarcina lor energetica.

Sarcina energetica defineste organul patologic cauzal si este cuprinsa intre 5 metri liniari pentru cei care fac parte din grupa Inima – intestin subtire, pana la 6,20 metri liniari pentru cei care apartin grupei Plaman – intestin gros.

Sarcina energetica este o constanta cu care ne nastem. Ea reprezinta codul energo-genetico-informational al fiecaruia dintre noi, pe care l-am mostenit de regula din partea unuia dintre parinti.

Campul energetic informational al fiecarui individ este legat de asimetria structurala a macromoleculelor proteice. Aceasta asimetrie structurala genereaza o asimetrie electrica si magnetica ce constituie reactivitatea energetica a structurilor vii. Edificiul structural al tuturor fiintelor umane cuprinde 20-24 de aminoacizi, diversitatea de forme fiind data de succesiunea diferita a acestor aminoacizi in structura proteinelor, diferenta dictata de codul genetic inscris la toate vietuitoarele in ADN-ul din nucleul celular. Aparatul a reusit sa decodifice banca de date a fiecarui individ, reusind sa stabileasca sarcina energetica proprie fiecarei persoane. S-a ales pentru efectuarea analizei firul de par, deoarece acesta prezinta mai multe avantaje. in primul rand, in firul de par se afla inscris codul genetico-energetic personal. Apoi este o analiza nedureroasa si nu in ultimul rand, pentru ca se foloseste in faza initiala a analizei o solutie speciala, costisitoare, iar prin folosirea firului de par se obtine cel mai bun randament de analizare a acestei solutii, deci scade costul analizei. Asta nu inseamna ca o persoana complet lipsita de par nu poate efectua aceasta analiza. in lipsa firului de par se pot folosi si bucati mici de tesut uman. Sarcina energetica este o constanta cu care ne nastem, deci nu poate fi modificata (numai prin tehnici subtile – meditatii/transa – temporar, se poate amplifica valoarea sarcinii energetice). Conditia ca un tratament (alopat sau naturist) sa fie benefic este sa aiba o valoare energetica superioara celei a pacientului.

S-a masurat si valoarea sarcinii energetice a sute de medicamente uzuale si plante medicinale si s-a realizat un nomenclator in care s-a trecut valoarea energetica a medicamentelor in raport cu codul energo-genetic al pacientilor; prin semnele „+” , „-” si „0” se deduce daca un medicament creste energia vitala a pacientului, fiindu-i benefic, sau ii scade aceasta energie, daunandu-i

si atunci, cunoscandu-va valoarea campului energetic, tinand cont ca medicamentul prescris trebuie sa aiba o valoare energetica superioara, medicul va va putea prescrie, consultand nomenclatorul, exact medicamentele care va sunt benefice.

Sa luam banalul „Antinevralgic”. Acesta are o sarcina energetica de 5,9 m. Ori oamenii se impart in cinci grupe energetice: 5,0, 5,6, 5,8, 6,0, si 6,2 m. si atunci, celor din primele trei grupe le va fi benefic, iar celor care au o valoare de 6,0 sau 6,2 m le va dauna.

Ganditi-va la cate probleme se iveau in cadrul practicilor chirurgicale ce necesitau transfuzii de sange inainte de a se realiza ca exista patru grupe sanguine distincte si cat de simpla si banala ni se pare acum determinarea grupei sanguine.

Se doreste ca fiecare individ sa aiba inscris in carnetul de sanatate, pe langa grupa sanguina, valoarea sarcinii energetice, precum si organul patologic cazual, iar fiecare medicament va avea inclus in prospect anuntul: „Sarcina energetica X m”.

Cine stie, poate peste cativa ani, fiecare produs alimentar va avea trecute pe eticheta, pe langa deja obligatoriile „E-uri” si valoarea sarcinii energetice. si atunci vom putea decide singuri daca consumam sau nu un anumit produs, in functie de propria noastra constanta.

Aparatul indica organul patologic cauzal, parintele de la care a fost mostenit, organul patologic cauzal al celuilalt parinte, lungimea sarcinii energetice proprii, profilul psihologic, problemele de sanatate cu care se poate confrunta pacientul de-a lungul vietii. De asemenea, indica si tratamentul naturist individual valabil, constand in reflexoterapie, presopunctura, psihoterapie, fitoterapie, hidroterapie, in functie de specificul pacientului.

Pentru pregatirea firului de par (degresarea, eliminarea factorilor poluanti ajunsi din mediul ambiant pe par, eliminarea urmelor de vopsea si fixativ, care contin substante ce ar putea influenta negativ rezultatul analizei), se foloseste o solutie chimica speciala, pe care o prepara o fabrica din Germania. Un litru de substanta costa 1500 euro si se pot efectua cu el maximum 100 analize.

Practic, in 15-20 de minute aveti printata la imprimanta atat analiza propriu-zisa, cat si schema de tratament individuala recomandata. Cu ajutorul aparatului se pot stabili randamentul energetic si durata de rezistenta in joc, la un moment dat, al sportivilor, indicandu-se si tratamentul individual pentru fiecare sportiv, pentru ca performanta sa atinga cote maxime. Ganditi-va ce avantaje prezinta pentru un antrenor posibilitatea de a sti precis ca azi il poate folosi pe X la un randament de 90% din valoarea sa timp de 70 de minute, pe Y timp de 120 de minute la un randament de 70%, s.a.m.d.

La o analiza genetico-informationala intr-un caz de omucidere, psihologul Politiei din Brasov a ramas surprins cand a vazut ca profilele psihologice ale agresorului si victimei, stabilite in urma analizei firelor de par al celor doi, coincid cu datele culese de politie pe alte cai de investigatie stiintifica, specifice politiei.

Daca fiecarui delincvent i s-ar face analiza genetico-informationala si s-ar efectua clasificarea acestora pe cele cinci grupe energetice existente, atunci cand la locul unei infractiuni, in lipsa amprentelor, s-ar gasi fire de par, prin analiza acestora si determinarea grupei energetice, s-ar restrange foarte mult aria cercetarilor, deoarece s-ar putea elimina din start celelalte patru grupe.

Conform „modelului fortei a cincea”, elaborat de Mihai Apostol, aparatul domnului profesor Mircea Brasoveanu masoara aura energetica manifestata in plan material prin fronturi energetice subtile, fronturi energetice fara particula la baza, fronturi portante „fara a porta”, insa fronturi ce se manifesta prin reteaua campului fundamental universal (forta a cincea), de tip electropozitiv sau electronegativ („Yin sau Yang”), mai precis masoara media intensitatilor energetice cele mai mari, capabile de interactionare structurala si determinante in stabilirea compatibilitatii energetice dintre structuri (compatibilitate ce se contureaza pe fundalul subtil energetic…). Un lucru demn de remarcat este ca aceasta compatibilitate energetica poate fi marita pe timpul manifestarii unor tehnici spirituale, emotionale (subtile) sau prin accentuarea/stimularea structurilor biologice active in ceea ce priveste emisiile de fotoni/biofotoni (emisii stimulate – biolaser, bioluminiscenta, completate de traficul de fotoni/biofotoni si de celelalte tipuri de manifestari: emisii spontane, absorbtii).

http://geticul.blogspot.ro/

Acest articol a fost publicat în MISTERE și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Forta a 5-a a lui Einstein

  1. George McRobie zice:

    F

    Apreciază

  2. George McRobie zice:

    Foarte putina lume cunoaste viata lui Enstein.Facand un studiu mai amanuntit asupra vietii lui Enstein am ajuns la concluzia ca Enstein a fost un hot de proiecte si patente,avand in vedere locul unde lucra.Premiul Nobel ce i sa dat pentru ca a descoperit nu stiu ce ….nu a fost studiul lui,ci a sotiei lui…aici vreau sa precizez faptul ca banii castigati din premiul Nobel au fost donati sotiei lui pana la ultimul cent.Si faptul ca el (Enstein) ar fi descoperit faimoasa ecuatie…-E=mc..la patrat in anul 1905 este la fel o inselaciune de aceasta persoana(Enstein)…Adevaratul savant ce a descoperit aceasta ecuatie este OLINTO DE PRETO.Acest savant de origene Italiana a fost adevaratul descoperitor a teoriei relativitatii.A descoperito in anul 1903..doi ani inainte de a o face public Enstein.Mai multe date le puteti gasi oriunde in Internet.Va las aici o pagina unde puteti confirma datele….In gooogle:..Roger Schlafly-Profesor de matemática in Universisatea din California.

    Apreciază

  3. MVU zice:

    Se va ajunge (probabil, curand) la un nivel avansat al descoperirilor stiintifice, incat va trebui sa multumim Modelului Standard ca ne-a adus pana aici, dar, in acelasi timp, va tebui sa cautam “un liant”, absolut necesar explicarii proceselor universale ce NU MAI POT FI INCADRATE in Modelul Standard. Solutii pentru alegerea Directiilor corecte le ofera “Forta a Cincea”, Ed. Conphys 2004. Numai ca nu se va mai putea lucra numai cu o formula “magica” pentru explicarea proceselor/fenomenelor , ci, (numai) pe portiuni (dupa fizica clasica), uneori, chiar dupa probabilitati, tinand cont ca avem de-a face cu procese intrepatrunse. Gravitatia, alte tipuri de structurare si de comportare energetica cu care se confrunta cercetatorii, nu isi pot gasi solutii in teoriile actuale si nici nu se vor gasi directii plauzibile in afara celor din “Forta a Cincea”. Un exemplu, existenta gaurilor negre (a antimateriei) ca fiind centrele galactice, s-a indicat inca din urma cu 35 de ani de catre autor. Si multe alte procese (sau premii Nobel) au fost indicate de autor cu multi ani inainte de a fi descoperite oficial…
    Autorul „Modelului vibraţiei universale” vă propune a avea în vedere câteva „elemente” deosebit de importante pentru viitorul cercetării ştiinţifice…
    Faptul că primele „cărămizi” structurale, reţelele primare de substanţă şi antisubstanţă (acestea fiind uneori, electronul şi pozitronul din faza de vibraţie a materiei, în alte cazuri, electronul şi quarkul u+2/3, în alte cazuri, componentele fotonului sau ale quarkului d-1/3, în ultimul caz, doar dacă, printr-o sinergie a polarităţilor lor cu „jocul” celorlalte polarităţi întâlnite, se „înşurubează” în structurile neutronului şi protonului…), sunt aceiaşi „actori” ce joacă în toate rolurile universale (a se citi: în toate procesele, fenomenele universale, punând în valoare, direct sau indirect, forţele cunoscute din fizica clasică), ar putea anticipa că „particula lui Dumnezeu – bosonul Higgs” mult căutat(ă) nu poate fi constituit(ă) decât tot din aceste componente, doar că vor fi alte conjuncturi energetice, conjuncturi ce, de altfel, dau toate diferenţele şi proprietăţile structurale/comportamentale universale (masa, energie, sarcină electrică, spin sau manifestare de torsiune, …). Prin conjuncturi energetice se înţelege ceea ce vine din afară pentru interacţionare, cu/fără posibilităţi transformatoare interioare (fronturi energetice fără particulă la bază ce au două tipuri opuse de manifestare, care pot avansa sau încetini vibraţia interioară de reţea şi deci, pot modifica faza vibratorie de interacţiune…, de asemenea, pot rupe relaţia de susţinere dintre reţelele primare sau grupările lor, prin urmare, pot modifica identitatea unei reţele primare sau a unei particule!)…
    În dezintegrarea unei stări legate de quarkuri t t‾ (toponiu) într-un boson Higgs şi un foton, energia monocromatică emisă de foton ar putea fi o semnătură a bosonului Higgs (aceasta fiind posibilă într-un accelerator precum cel de la Geneva, cu energia fasciculelor electron-pozitron astfel potrivite, încât să fie acordate pe rezonanţa toponiului). O altă sursă de bosoni Higgs este radiaţia unui boson Z0 (Z la puterea zero), odată cu dezintegrarea celor doi în câte o pereche de quarkuri de viaţă mai lungă. Din patru particule de viaţă lungă (în această configuraţie de stare finală), două ar putea determina masa bosonului Higgs. …Apoi, bosonul Higgs s-ar (mai) putea dezintegra într-o pereche de quarkuri bb‾. Quarkul b, având o viaţă relativ lungă, s-ar putea detecta perechea bb‾ prin urmele lăsate în procesul de dezintegrare şi apoi să se deducă masa bosonului Higgs, din studiul energiei şi momentului perechii bb‾.
    Legat de „Geneva”, locul acceleratorului nu este cel mai potrivit, deoarece fiind activ angrenat în polaritatea N-S a câmpului magnetic terestru, orice foarte mică eroare datorată acestui fapt, la proprietăţi îmbunătăţite (mărirea vitezei particulelor şi a numărului de ciocniri…), se va însuma [mai ales că particulele primare cu proprietăţi opuse (sarcina, de exemplu) resimt „la prima mână” aceasta] . Un loc acceptabil din acest punct de vedere poate fi Antarctica (unde s-au făcut experimentele la forţa a cincea…). …Acele posibile „găuri negre”, de care s-a vorbit, nu pot fi în faza vibratorie de manifestare a materiei (deci nu vor interacţiona materia); antiparticulele forţate să apară în acceleratoare nu vor apărea niciodată – libere – în interacţiune cu materia; ele, din moment ce vor ieşi din planul material, vor ieşi şi din relaţia cu acceleratorul, rămânând, ori în spaţiul interplanetar, ori în relaţie cu reţeaua (structurală!) magnetică terestră (reţea neacceptată încă de fizica clasică, fiind cea responsabilă de înmagazinarea / „memorarea” proceselor/fenomenelor energetice în câmpul magnetic, INCLUSIV DE CELE ALE LHC DE ACUM), cea care prinde toate fazele de manifestare universală, precum şi structura chakrelor, bionilor/orgonilor (primele formaţiuni ale spiritului, descoperite de W.Reich şi Tesla prima dată la plante, formaţiuni ce se formează mai ales între catenele ADN datorită blocajelor/capcanelor de fotoni, electroni ce îşi vor pierde identitatea şi vor fi „material de lucru” pentru acest nou tip de structurare) sau a altor formaţiuni biostructurale mai complexe (de la nivel intercelular sau superior acestuia, la care se realizează sau, într-o exprimare mai clară, este obligatoriu să se realizeze un circuit închis structural şi de vibraţie). Interacţionând formaţiunile spiritului, deci va interacţiona şi relaţia spirit-corp, …din zona apropiată…
    Dacă v-am trezit interesul, puteţi accesa informaţiile referitoare la „Modelul vibraţiei universale” (modelul vibraţional al forţei a cincea). Veţi descoperi un „arbitru” (reper) universal pentru toate comportările energetice şi structurale (o reţea tridimensională – având cuburi de reţea – a cărei masă este de peste 99,99% din masa totală a Universului, mai bine zis, acel ETER ce a fost greşit respins de interpretările experimentelor fizicienilor clasici), faţă de care se defazează ca vibraţie structurările de materie şi antimaterie… Fizica clasică cercetează doar faza de vibraţie specifică materiei (planul material), ieşirea din acest plan nefiind înţeleasă (mai precis, planul material este reprezentat numai de momentele/timpii contactării reţelei fundamentale universale de către reţelele de substanţă şi antisubstanţă aflate, bineînţeles, în exercitarea mişcării de spin: vor fi patru contactări – din 90 de grade în 90 de grade – pentru o rotaţie de 360 de grade; deci, momentele/timpii acestor patru contactări vor manifesta planul material). Modelul prezentat se bazează pe cele trei dimensiuni de reţea, atât pentru reţeaua fundamentală, cât şi pentru reţelele structurale (ale căror mărimi se autoreglează tocmai pentru a putea manifesta mişcarea de spin, iar aceasta, la rândul ei, nu este altceva decât o „necesitate” rezultată din interacţiunea de vibraţii ale reţelelor: fundamentală şi structurale)… Apoi, se obţin şase sensuri de vibraţie fundamentale/universale asupra cărora se vor manifesta (cu raport de 4/2 sau 2/4) acţiunile de sporire sau diminuare ale vibraţiei normale/neinteracţionate a „câmpului” fundamental. Pornind din poziţii „la 45 de grade” faţă de reţeaua fundamentală, reţelele structurale pot crea consens/sporire de vibraţii (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electropozitivitate subtilă, fără particulă la bază; Yin…; întuneric; aciditate…) sau contravibraţii/diminuare… (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electronegativitate subtilă, fără particulă la bază, dar care ar putea porta fotoni sau interacţiona electroni; Yang…; „lumină”; bazicitate…).
    Deci, ar trebui revizuită acea exprimare legată de „informaţional” (informaţionalul fiind, deci, de două feluri: să zicem: „+” şi „ – „). Dacă la fiecare dintre reţele (fundamentală şi structurală) vom avea opt cadrane ale sistemelor de axe, 8 ∙ 8 = 64 posibilităţi „de pornire” în manifestare a reţelelor primare universale. La „întoarcerea” vibraţiei prin reţele (concomitent, şi la cea fundamentală şi la cea structurală), se vor repeta configuraţiile amintite (dar având o altă aşa-zisă numerotare/evidenţă)… Se înlesneşte, astfel, (într-un fel…) domeniul de interacţionare. …Vor fi 32 de tipuri de comportare „în oglindă”, aceasta însemnând „tărâmurile” comportamentale „de stânga” şi „de dreapta”… ce vor dezvolta (în cazul unor acţiuni însumate în cadrul sistemului, nu de echilibrare…) la diferite nivele (bineînţeles, superioare) manifestări / ”câmpuri” „de torsiune”… Procesele/fenomenele informaţionale/subtile (procese fără a angaja constant particule…) îşi găsesc aici un suport structural (existenţial, „palpabil”), comportamental(,) energetic, matematic(,) în general (geometric, în special), logic, filozofic/metafizic…, dar, în acelaşi timp, acestea vin să completeze golurile existente în explicarea tuturor manifestărilor structurale, forţelor fizicii clasice…
    Un alt exemplu care va va surprinde e cel ca materia si antimateria (particulele acestora) sunt aduse sa interactioneze in acceleratoare (se apropie faza vibratorie a particulelor de materie si antimaterie catre o faza comuna, creata deci ARTIFICIAL). NICIODATA in Univers, in mod natural, materia nu va interactiona DIRECT cu antimateria. Mai multe, in “Forta a Cincea”…

    Apreciază

  4. Gica zice:

    Intrati pe „David Scott – Apollo 15 experiment” („The Hammer and the Feather”) si pe „Brian Cox visits the word’s biggest vacuum chamber”.

    Apreciază

  5. Gica zice:

    Intrati pe „David Scott – Apollo 15 experiment” („The Hammer and the Feather”) si pe „Brian Cox visits the word’s biggest vacuum chamber”.
    In lipsa atmosferei, si pe Luna si pe Terra, un ciocan si o pana, respectiv o minge si mai multe pene, ajung in acelasi timp la sol. Forta gravitationala (greutatea) nu e influentata de masa ! Sunt efecte realizate de presiunea atmosferica, interactiuni la nivel molecular intre obiecte si aer, plus mecanisme de mecanica moleculara…

    Apreciază

    • Gica zice:

      In „Forta a Cincea” se arata ca fiecare corp emite fronturi „energetice” (de fapt, de natura informationala, subtila, fara particula la baza), de tip electropozitiv si de tip electronegativ, acestea constand in sporirea, respectiv diminuarea vibratiei retelei universale. Transmisiile de acelasi tip se resping, ducand si respingerea surselor, iar transmisiile de tip opus se echilibreaza prin retea (surplusul merge mai departe), ducand la atragerea surselor. Acest mecanism explica atractia dintre corpuri, in functie si de alternanta tipurilor de fronturi. Corpul cu masa foarte mare (de exemplu, Terra) nu poate fi atras de un corp mic, ci invers, dar exercitandu-se si respingeri intercalate. La o miscare de spin a particulelor se manifesta 4 vibratii ale componentelor materiale (4 X 90 de grade), dar si la nivelul retelei universale (ca si la antimaterie). O vibratie este la nivelul de „sub” 10 la puterea -38 secunde. Cand vorbim de corpuri cu mase relativ mici (ciocanul, penele) fata de Terra, se evidentiaza acest mecanism prezentat. Pe deasupra, densitatea (presiunea) atmosferica vine sa impiedice diferit gruparea de molecule aflate in atractie (a corpurilor amintite, cu strcturi spatiale diverse si diferite). Se poate vorbi, deci, si de efectul aerodinamic.

      Apreciază

    • Gica zice:

      In „Forta a Cincea” se arata ca fiecare corp emite fronturi „energetice” (de fapt, de natura informationala, subtila, fara particula la baza), de tip electropozitiv si de tip electronegativ, acestea constand in sporirea, respectiv diminuarea vibratiei retelei universale. Transmisiile de acelasi tip se resping, ducand si respingerea surselor, iar transmisiile de tip opus se echilibreaza prin retea (surplusul merge mai departe), ducand la atragerea surselor. Acest mecanism explica atractia dintre corpuri, in functie si de alternanta tipurilor de fronturi. Corpul cu masa foarte mare (de exemplu, Terra) nu poate fi atras de un corp mic, ci invers, dar exercitandu-se si respingeri intercalate. La o miscare de spin a particulelor se manifesta 4 vibratii ale componentelor materiale (4 X 90 de grade), dar si la nivelul retelei universale (ca si la antimaterie). O vibratie este la nivelul de „sub” 10 la puterea -38 secunde. Cand vorbim de corpuri cu mase relativ mici (ciocanul, penele) fata de Terra, se evidentiaza acest mecanism prezentat. Pe deasupra, densitatea (presiunea) atmosferica vine sa impiedice diferit gruparea de molecule aflate in atractie (a corpurilor amintite, cu strcturi spatiale diverse si diferite). Se poate vorbi, deci, si de efectul aerodinamic.

      Apreciază

    • Gica 2 zice:

      Pot sa concluzionez in ceea ce priveste cele 2 clipuri. O infinitate de comentarii de pe site-urile in cauza nu a(u) reusit sa decida. Deci, ciocanul si pana (pana de pasare) pe Luna cad in acelasi timp la sol, precum si mingea cu penele din/in cazul camerei de vidare fara aer (deci, vidata), DATORITA LIPSEI AERULUI. Cand in camera de vidare avem aer (camera nevidata), se manifesta procese aerodinamice care fac sa intarzie caderea penelor, in comparatie cu mingea, la care acceleratia gravitationala „g” se manifesta normal, neafectat(a)…

      Apreciază

  6. MVU zice:

    Daca primele aliniate fac parte din „Forta a Cincea”, incepand de la „Teoria M = fizica noua ,traiasca cuantica si asa se schimba tot”, avem de-a face cu citate din alte lucrari, preluate de autorul site-ului „alberteinstein.ro” din diverse surse. Dupa care, „Fizica si sanatatea noastra care atarna de un fir de par” apartine prof. Brasoveanu (colaborator al autorului „Fortei a Cincea”). „Modelul vibratiei universale” este teoria de baza a lucrarii „Forta a Cincea”. Teoria nu are nimic comun cu celelalte citate adaugate, dar, la randul lor, acestea fiind interesante.. Am facut aceasta completare pentru a limpezi „imaginea lucrurilor” creata de/pentru cititorii acestui articol. Pana in august 2014, site-ul „alberteinstein.ro”, timp de 10 ani, a adunat 5.200.000 de vizualizari, fiind, in final, al 2-lea site de pe glob despre Einstein, din totalul de 113. Site-ul continea in special „Forta a Cincea” de 367 pagini, dar in Word, nu in PDF (cu formule denaturate, astfel).

    Apreciază

  7. MVU zice:

    Acordarea Premiului Nobel pentru Fizica, pentru Particula Higgs, a fost un moment delicat pentru toata lumea, mai ales pentru cei ce finanteaza si urmaresc linia stiintifica. Dar si pentru cei ce faciliteaza toate acestea si vegheaza “de pe margine”. Neacordarea, datorata unor controverse, incertitudini, insuficiente sau incalcari ale regulilor “jocului” (Modelului Standard) ar fi complicat foarte mult lucrurile si, poate, nu ar fi fost benefica pentru nimeni…
    Asadar, mergem mai departe. Optimisti. “Foarte” optimisti.
    Va voi prezenta in cele ce urmeaza, atat aspecte ale “urmaririi particulei Higgs” din momentele cheie de la LHC (pe parcursul anului 2013), cat si selectiuni din articole cu aceeasi tema sau din lucrarea “Forta a Cincea” ale autorului acestui articol.
    In plus, voi insista pe o solutie ce va fi si mai mult posibila in LHC, odata cu marirea nivelului energetic al experimentelor.
    Astfel, particulele din planul material pot trece spre cele doua “sensuri” exterioare, astralul inferior sau astralul superior, ca, la nevoie, particule din astralul inferior sau superior sa fie “absorbite” de planul material ! ! !
    Si aceasta nu la intamplare, ci DUPA REGULI PRECISE DE COMUNICARE INTRE PLANURI, dupa corespondente datorate conjuncturilor energetice create (valori energetice interne structurale, externe de mediu, dupa caz, induse, degajate…) ! ! !
    Unii cercetatori avansau deja teorii in care “apareau si dispareau particule”.
    Asadar, in viitor va conta si CONJUNCTURA in care s-a produs procesul, cu toate componentele sale de masurare [valorile magnetice, gravitationale dominante ale procesului, indice de vidare, valoare energetica INTERNA si EXTERNA (din “exterior”; mai precis, tensionarea retelei universale, in zona) a particulelor implicate in proces s.a.m.d.].
    Dar pentru a va putea implica in rationamentele din acest articol, va voi prezenta cum se interpreteaza/considera planurile de manifestare ale particulelor (materiei): planul material, astralul inferior, astralul superior (in viziunea “Modelului vibratiei universale” din lucrarea “Forta a Cincea”).
    Daca miscarea de spin a particulelor are 360 de grade, iar, atat retelele structurale ale particulelor primare, cat si cea a campului fundamental universal (forta a cincea, componenta pasiva) sunt trdimensionale, avand verticala, orizontala si directia “inainte-inapoi”, atunci, se vor realiza, la fiecare rotatie de 90 de grade a retelelor structurale primare, o contactare (urmata de intrepatrundere) a retelei universale. In acel moment, dupa cum veti vedea si in selectiunile ce urmeaza, se vor transmite prin reteaua universala “transformari”/informatii in sensul sporirii sau diminuarii vibratiei normale universale. Manifestarile de acelasi tip transmise retelei universale vor duce, ca o consecinta, la indepartatea surselor, iar cele de tip opus vor duce, in final, la atragerea surselor. Acest ‘joc” se va manifesta pe 6 lanturi de retea (sus, jos, stanga, dreapta, inainte, inapoi), ca la o anumita distanta sa se echilibreze zonal (formandu-se 6 polaritati +/- , cu raport 4/2 sau 2/4). Mai departe, fizica cuantica, a particulelor elementare, nucleara, atomica… explica destul de bine procesele.
    Acel moment de contactare a retelei universale de catre retelele primare structurale constituie PLANUL MATERIAL. Insa vor fi si particule (retele) primare ce vor avea defazata (avansata sau intarziata) vibratia interioara. Acestea vor contacta intr-un alt moment reteaua universala. Inaintea planului material, vom avea ASTRALUL INFERIOR, dupa planul material vom avea ASTRALUL SUPERIOR.
    Ca si exemple, Experimentul Philadelphia s-a realizat cu o manifestare dominanta de tip magnetic, deci spre astralul inferior, iar Isus iesea din planul material spre astralul superior cu o dominanta electromagnetica, specifica luminii clasice si nu numai (plus manifestare subtila, fara particula la baza, de tip electromagnetic, precum manifestarea portanta a fotonului). De asemenea, manifestarea electrica, plus cea electromagnetica pot da o dominanta de diminuare a vibratiei universale ce poate duce catre astralul superior. Aceasta directie a ales-o Einstein, cu 4 luni inainte de muri, cand a “teleportat” un cobai in astralul superior si l-a intors viu ! ! ! Un succes, fata de esecul Philadelphia. Insa l-a costat viata, refuzand sa dea solutiile si a murit in spital cu hemoragie interna.
    Oamenii de ştiinţă care studiază rezultatele experimentelor de la LHC şi care au anunţat că au descoperit “particula lui Dumnezeu” – bosonul Higgs – spun acum că este posibil să fi găsit două particule necunoscute, nu una singură.
    Potrivit informaţiilor publicate de cercetătorii care lucrează la experimentele Atlas şi LHC de la CERN, ar exista doi bosoni Higgs cu o masă extrem de asemănătoare, totuşi diferită.
    Rezultatele, care nu sunt încă confirmate, au reieşit din informaţiile originale, ciudate, care arată că particula, care dă masă oricărei alte particule, se descompunea în doi fotoni mai des decât ar fi trebuit.
    Informaţiile au fost studiate mai atent, iar rezultatul arată că ar fi două particule şi nu una singură: un boson Higgs cu masa de 123.5 GeV (giga electron-volti) şi unul cu masa de 126.6 GeV.
    Revista Scientific American explică că cercetătorii credeau dinainte că ar putea exista mai mult de un boson Higgs, dar nu atât de asemănători. Prin urmare, este încă posibil ca rezultatele să indice o problemă cu experimentul şi nu o descoperire remarcabilă.
    Bosonul Higgs a fost propus în 1964 şi este ultima piesă lipsă a Modelului Standard al fizicii, teoria acceptată care descrie elementele care stau la baza universului nostru. Potrivit acestui model, particula Higgs oferă masă tuturor celorlalte particule. Totuşi, până la apariţia acceleratoarelor de particule, bosonul a fost imposibil de detectat.
    Cercetătorii de la CERN au anunţat în iulie că experimentele lor ar fi dezvăluit bosonul Higgs, însă nu au confirmat cu siguranţă, mai ales că rezultatele arătau că Higgs se descompunea în doi fotoni mai des decât se aşteptau.
    Ca si o coincidenta, lucrarea “Forta a Cincea” – Ed. Conphys 2004, dadea solutii pe aceeasi directie cu “Laserul de la Magurele”.
    Tinand cont de timpul foarte scurt de manifestare, puteam considera la inceput ca aveam de-a face cu manifestari energetice/informationale prin reteaua universala, precum in cazul neutrinilor si nu numai, manifestari interceptate de aparatura la schimbarea identitatii (pozitiei/configuratiei spatiale in/prin reteaua universala amintita)… Insa complexitatea masuratorilor/interceptarilor ne face sa ne gandim chiar la particule/conglomerate structurale ce nu schimba relatiile de baza din cadrul particulelor compuse (de la nivel superior), dar “se agata” de aceste amintite relatii. Cum veti vedea si in urmatoarele materiale, CONJUNCTURILE ENERGETICE SI STRUCTURALE (in care faza de vibratie structurala fata de “standardul” universal da regula principala) sunt cele ce dau “produsul final”.
    Dar iata selectiunile promise:
    *
    Analiza modului în care s-a descompus particula elementară descoperită vara trecută, în urma unor experimente realizate în cadrul acceleratorului de particule Large Hadron Collider (LHC), din apropiere de Geneva, constituie un “indiciu puternic”, dar nu suficient, că această particulă este într-adevăr mult căutatul boson Higgs, conform unui comunicat emis de CERN, transmite Reuters.
    Comunicatul nu confirmă însă faptul că aşa-numita particulă a lui Dumnezeu a fost descoperită, fiind nevoie de date suplimentare pentru acest lucru.

    Dacă arată ca un boson Higgs, se comportă ca un boson Higgs şi se descompune ca un boson Higgs, atunci probabil că este bosonul Higgs – este concluzia la care au ajuns fizicienii de la acceleratorul de particule LHC aflaţi în căutarea ipoteticei “particule a lui Dumnezeu” care ar fi conferit masă tuturor celorlalte particule, conform unui material publicat de LiveScience.com.

    Noua particulă despre care se crede că ar putea fi mult căutatul boson a fost descoperită în cursul verii trecute, iar până în prezent proprietăţile sale coincid modelului teoretic al particulei lui Higgs.

    Deocamdată nu există suficiente dovezi care să certifice fără umbră de îndoială faptul că această particulă descoperită vara trecută, în două experimente independente unul de celălalt, denumite ATLAS şi CMS, este bosonul lui Higgs, dar dovezile adunate până în prezent o prezintă drept principală candidată.

    Problema cu care se confruntă acum fizicienii de la CERN nu este doar dacă respectivul boson este particula lui Dumnezeu, ci şi dacă acesta este acelaşi boson Higgs prefigurat teoretic de Modelul Standard al fizicii – “Biblia” fizicii particulelor – sau dacă nu cumva existenţa unui altfel de boson Higgs va face necesară renunţarea la această teorie.

    Una dintre modalităţile prin care oamenii de ştiinţă încearcă să probeze dacă particula descoperită respectă Modelul Standard al fizicii particulelor este studierea modalităţilor în care aceasta se descompune. Noul tip de particulă este instabil, descompunându-se după o fracţiune infimă de secundă în alte particule mai mundane. Modelul Standard din fizică face nişte predicţii specifice cu privire la tipul de particule care se nasc din descompunerea unui astfel de boson, precum şi cât de frecvente sunt descompunerile.

    Astfel, conform concluziilor preliminare obţinute de echipa care a realizat experimentul CMS, noua particulă nu se descompune doar în alte tipuri de bosoni, aşa cum ar fi fotonii, dar şi într-o clasă de particule denumite fermioni, care include particule de materie precum ar fi quarcii (care formează protonii) şi leptonii (categorie din care fac parte electronii).

    Experimentul CMS a identificat faptul că noul boson poate să se descompună în doi leptoni tau – fenomen ce nu era prevăzut în Modelul Standard al fizicii particulelor.
    Tonelli, fizician la Acceleratorul de Particle CERN din Geneva: “Daca vom exclude existenta acestei particule, va fi o descoperire foarte importanta, pentru ca va trebui sa revizuim complet tot ce credeam ca stim despre natura”.
    “Collider Detector at Fermilab (CDF) este unul din cele doua detectoare de particule (alaturi de DZero) ale acceleratorului de particule Tevatron de la laboratorul american de fizica particulelor Fermilab, de langa Chicago, SUA. Acceleratorul produce si accelereaza pana la energii de 1 TeV (1 terra electron volt) protoni si antiprotoni. Protonii (materie) si antiprotonii (antimaterie) au mase egale, dar sarcini electrice opuse. Acestia au energia de repaus (energia masei) un pic sub 1 GeV. Prin urmare, acestia sunt accelerati la energii de aproape o mie de ori mai mari decat dacar ar fi in repaus, pana la viteze mai mari de 99.99% din viteza luminii. Un fascicul de protoni contine aproximativ 100 miliarde de protoni, iar unul de antiprotoni aproximativ 10 miliarde (este mai dificil sa se produca si sa se acumuleze antimateria, caci are tendinta de a se anihila cu materia).
    Au loc aproximativ 2 milioane de coliziuni de fascicule pe secunda, iar la fiecare coliziune interactioaza in medie doar cate una-doua perechi de protoni si antiprotoni. Cum un proton este format din trei cuarci plus gluoni care tin cuarcii impreuna (iar un antiproton ndin trei anticuarci plus gluoni), de fapt la o ciocnire proton-antiproton are loc la nivel elementar o interactie intre un cuarc si un anticuarc, sau intre o pereche de gluoni. Aceasta interactiune elementare duce la crearea de noi particule subatomice care nu pot fi produse decat la aceste energii mari, iar aceste particule se dezintegreaza rapid, rezultand alte particule care apoi traverseaza diferitele subdetectoare care formeaza CDF, in fiecare lasand depuneri de energie. Prin acestea, cercetatorii pot reconstrui apoi traiectoriile acestor particule si deduce despre ce particula e vorba, ce impuls si ce energie are.”
    *
    Multe dintre microparticule sunt “iluzii” asa-zis informationale (+/-) transmise prin reteaua universala (forta a cincea), avand si putere de interactionare a receptorilor. Daca “jerbele” au manifestari liniare, vor reda rezultate informationale; daca jerbele au linii curbe (ce se inchid, de tip “melc”), arata miscarea corpusculilor/componentelor din particulele urmarite, daca acestea sunt particule compuse; in cazul electronului, pozitronului (pozitronul adus in faza de manifestare a materiei, in mod artificial), daca apar acele linii curbe (linii ce sunt particule vizualizate, in timp, in miscare, reactionand fata de fortele/campurile dominante si manifestandu-si componenta de torsiune/spin), ele pot fi particule inactive pana atunci, din spatiul inconjurator, activate datorita energiilor mari degajate [exista in atmosfera terestra o multitudine de particule primare, neincadrate temporar in structuri, ce se mai denumesc si materie eterica; vantul solar este si el raspunzator de improspatarea acestora, iar miscarea lor este conditionata de campul magnetic terestru si de “obstacolele” intalnite (conform feng shui); de asemenea, omul poate primi aceasta materie eterica prin partea de jos a corpului si din stanga, iar eliminarea particulelor necorespunzatoare se va face pe partea dreapta…]. Aceste particule primare (electoni liberi, quarkuri…) pot fi aduse, in alte cazuri, din afara (fazei vibratorii a) planului material [energiile mari create vor “stimula” materia experimentata si, artificial, o poate duce spre interactionare cu astfel de particule]. Nici din camera de vidare nu pot fi scoase in totalitate aceste particule, decat cele ce adera la procese, structuri; in acceleratoare, vor fi, cu siguranta. …Aceasta, daca nu cumva s-a mers pe o EROARE continua de interpretare a CONJUNCTURILOR ENERGETICE din timpul coliziunilor: nu se intalnesc, numai, o particula cu o alta particula sau antiparticula, ci, se intalnesc, un fascicul, cu un alt fascicul si trebuie considerat tot “mediul” inconjurator al procesului!!! Iar daca la proton-antiproton ar mai fi de acceptat chiar si “ciocnirea” [nu e o ciocnire clasica, ci o fortare de conjunctura realizata de “vecinatati”, in cele din urma, actionand polaritatile “+/-” de manifestare ale particulelor in discutie; polaritatile “+/-” ale retelelor primare sunt cate 6, cu raport 1/2 sau 2/1, adica, +4/-2 sau -4/+2 si in rotatie permanenta de spin], la retelele primare ale electronului si pozitronului (pozitron devenit material in conditiile accelerarii), este mai greu de crezut ca vor degaja componente !!! Ar mai fi si varianta satelizarii reciproce a unor componente de particule. Deci, conjuncturile energetice (fondul energo-informational) in care se desfasoara procesele dau “legea” si regulile [dau comportarea si traseele de urmat pentru particule, particule ce se pot infatisa in variante structurale simple sau compuse; adica, si o grupare de componente, daca indeplineste conditiile energetice, poate substitui particula tip]. O greseala asemanatoare au mai facut fizicienii clasici, cand au eliminat, prin interpretarea incorecta a experimentelor, existenta ETERULUI (FORTA A CINCEA)!!!
    Particula Zc(3900) este o descoperire cu totul neaşteptată. Este diferită de tot ceea ce se cunoştea până acum, prin faptul că este alcătuită din 4 quarci.
    De obicei, particulele conţin 2 sau 3 quarci. Protonii şi neutronii conţin câte 3, în vreme ce particule mai puţin cunoscute, precum pionii şi kaonii, conţin câte 2 quarci.
    Zc(3900) conţine 4, fiind, astfel, un tetraquarc (un mezon cu 4 quarci), despre care, până acum, se credea că ar fi doar o formă ipotetică a materiei.
    Descoperirea a fost făcută independent în două acceleratore de particule: experimentul Belle, din Japonia, şi experimentul BESIII, din China. Niciunul dintre laboratoare nu căuta această particulă şi nici nu prezisese existenţa ei; totuşi, rezultatele unor măsurptori efectuate cu prilejul unor alte experimente au sugerat că e vorba despre o misterioasă particulă nouă, un tertraquarc.
    Cele două laboratoare studiau o altă particulă exotică, numită Y(4260), descoperită în 2005, despre care se crede că ar conţine doi quarci, dar şi un gluon „în plus”. Gluonii sunt particule subatomice asociate cu forţa nucleară puternică (una dintre cele patru tipuri fundamentale de forţe care acţionează în natură), care ţine laolaltă componentele nucleului atomic. Astfel, orice hadron (cum sunt protonii şi neutronii) ar trebui să conţină gluoni, care leagă între ei quarcii componenţi. Dar Y(4260) are un gluon în plus faţă de câţi ar trebui să aibă, conform calculelor.
    În timpul coliziunilor de particule realizate în acceleratoarele Belle şi BESIII, pentru formarea particulei Y(4260), fizicienii au observat o creştere bruscă, neaşteptată, a semnalului ce corespundea resturilor de particule rezultate din coliziune, la un nivel de energie de 3.9 gigaelectronvolţi (GeV). Această energie echivalează cu de cca. 4 ori masa unui proton şi sugerează existenţa unei particule noi şi ciudate, care conţine 4 quarci.
    Deşi fizicienii de la ambele laboratoare sunt conştienţi de faptul că intensificarea semnalului la 3.9 GeV s-ar putea datora şi vreunui alt efect cuantic (de exemplu, ar putea fi vorba despre două particule, cu câte 2 quarci, care s-ar lega între ele într-un mod necunoscut până acum), fenomenul a fost detectat de 460 de ori, ceea ce sugerează, totuşi, că e vorba, mai probabil, de descoperirea unei noi forme a materiei.
    *
    Particulele lui Dumnezeu: bosonul Higgs nu mai este singur.

    Cele patru particule suplimentare au fost propuse, într-un studiu, de trei fizicieni de la Fermilab, printre care se află şi românul Bogdan Dobrescu. Acesta a explicat pentru realitatea.net care este importanţa acestui experiment şi ce efecte va avea el.
    Un studiu publicat de fizicienii Bogdan Dobrescu, Adam Martin şi Patrick Fox, de la Fermilab, arată că ar putea exista încă patru particule în afară de mult râvnitul boson Higgs (particula lui Dumnezeu cum a fost numită de câţiva ani).
    Descoperirea particulei Higgs este principalul scop pentru care a fost construit LHC-ul, dar acum se pare că cercetătorii de la graniţa dintre Elveţia şi Franţa vor avea mai mult de muncă pentru că trebuie să identifice o pleiadă de alte particule, până acum acestea nefiind nici măcar intuite.
    În acest moment, teoria general acceptată este cea a Modelului Standard. Acesta întruneşte toate particulele elementare descoperite până acum, dar este considerat incomplet pentru că nu ţine cont de gravitaţie. Bosonul Higgs ar putea explica de ce aceste particule, şi materia în general, au masă. Chiar dacă modelul actual este incomplet, a fost verificat de nenumărate experimente şi până la proba contrarie este singurul valabil.
    Aşa cum a explicat cercetătorul ştiinţific, Bogdan Dobrescu, de la Fermilab, pentru realitatea.net experimentul Dzero este un detector (de 5000 tone) care analizează rezultatele ciocnirilor dintre protoni şi anti-protoni la acceleratorul de particule numit Tevatron (vă puteţi imagina acest accelerator ca fiind un fel de microscop uriaş – de 6km lungime – iar Dzero ca fiind “ochiul” care vede semnalul venit de la microscop).
    Un experiment care s-a încheiat recent la Dzero a arătat o asimetrie între materie şi antimaterie. Mai precis, fizicienii au descoperit o diferenţă de 1% între mounii şi antimuonii produşi prin descompunerea particulelor cunoscute sub numele de mezoni B (muoni care au un quark bottom). Această diferenţă de 1% ar putea explica de ce materia şi antimateria nu s-au anihilat după Big Bang şi de ce existăm.
    „Explicația noastră a acestei asimetrii implica existența a 4 particule noi în afara bosonului Higgs, cu nişte proprietăţi fizice prezise precis. Implicațiile pentru LHC sunt interesante, având in vedere ca aceste particule noi, dacă există, vor putea fi studiate in detaliu la LHC”, a declarat Bogdan Dobrescu. Studiul celor trei cercetători a fost deja publicat în varianta online, pe arxiv.org.Bogdan Dobrescu a mai explicat, însă, că rezultatele de la Dzero nu vor fi acceptate de comunitatea internaţională până când nu vor fi verificate de un alt experiment. Există posibilitatea ca rezultatul respectiv să fie doar o fluctuaţie statistică datorată mecanicii cuantice (Dzero însa a calculat această probabilitate ca fiind mai puțin de 0.5%) sau o eroare de măsurătoare, dar adevărul va fi cunoscut probabil într-un an.
    Cercetătorul ştiinţific Bogdan Dobrescu lucrează la Fermilab din anul 2002. Se ocupă de teoria fizicii particulelor şi are rolul de a interpreta, în mod matematic, rezultatele experimentale şi de a propune noi căutări experimentale.
    *
    Răsturnare spectaculoasă de situaţie: un grup de cercetători afirmă că „bosonul Higgs” este de fapt altceva.
    La un an după ce Peter Higgs şi François Englert au fost răsplătiţi cu premiul Nobel pentru contribuţia lor la descoperirea bosonului Higgs, un grup de oameni de ştiinţă danezi susţine, într-un articol publicat recent, că e posibil ca fizicienii să nu fi descoperit, de fapt, faimoasa „particulă a lui Dumnezeu”.
    Fizicienii de la LHC (Large Hadron Collider) au descoperit cu siguranţă ceva, dar e foarte probabil ca acel „ceva” să nu fie bosonul Higgs, ci cu totul altă particulă, afirmă cercetătorii danezi, în articolul lor publicat în Physical Review D.
    „Datele actuale nu sunt suficient de precise pentru a şti cu precizie despre ce particulă este vorba. Ar putea fi vorba despre alte câteva particule cunoscute”, a declarat Mads Toudal Frandsen, care lucreaza la Centrul de Cosmologie şi Fenomenologia Fizicii Particulelor, din cadrul Universităţii Danemarcei de Sud.
    Cercetătorii danezi cred că nu a fost descoperit bosonul Higgs – element de bază al Modelului Standard al Fizicii Particulelor, care descrie forţele fizice fundamentale şi apariţia Universului – ci o altă particulă teoretică, numită techni-higgs.
    Techni-higgs nu este o particulă elementară, ci este constituită din mai mulţi techni-quarci, care, la rândul lor, în anumite combinaţii, pot lua parte la formarea materiei negre, care constituie cea mai mare parte a materiei din Univers, dar pe care bosonul Higgs nu o poate explica.
    Repetarea experimentelor va fi posibilă abia peste câteva luni, deoarece LHC a fost închis pentru lucrări de întreţinere în anul 2013, iar experimentele vor fi reluate abia anul viitor.
    Sursa: The Independent
    Neutrino nu are masa. Este o “iluzie” creata (transmitere vibrationala prin reteaua universala, fara particula la baza; candva o denumeam energetica, dar pentru a nu crea confuzii cu teorii energo-informationale, sa-i spunem INFORMATIONALA), intr-adevar, pe o durata foarte mica de interceptare, dar indeajuns pentru a-i resimti prezenta. Un exemplu mai cunoscut, dezintegrarea Beta. Quarkul d-1/3 rotindu-se neconform la 180 de grade, va parcurge 2 cadrane de 90 de grade ale retelei universale (forta a cincea componenta pasiva) in afara “jocului” sincron al quarkurilor neutronului. Aceste “iesiri” din ritmul particulei (neutronului) se vor receptiona ca si particule, desi nu poate fi vorba de masa, decat la quarkul d-1/3 (in acest caz), ce se “transforma”, mai bine spus, lasa liber quarkul u +2/3 si emite electronul, plus aceasta manifestare fara particula la baza, dar interpretata, gresit, ca si particula. Este posibila alternanta reactiilor de intrare-iesire a neutrinilor in/din structuri (reactii directe-inverse repetate), astfel incat sa nu se piarda numarul total de intrari… La fel, un alt Nobel a fost dat pentru o semieroare, aceea conform careia particula Higgs ar da masa particulelor; particula Higgs este, intr-adevar, un intermediar conjuctural, dar masa unor particule foarte mici poate fi pusa in evidenta si fara particula Higgs; conjuncturile energetice si/sau evolutia sincrona a componentelor structurale sunt baza manifestarilor structurale si determinarii masei. In plus, reactiile din acceleratoare sunt fortate, multe dintre ele neregasindu-se niciodata in univers/natura, decat daca sunt intretinute artificial. De exemplu, materia si antimateria, in acelasi spatiu, nu vor interactiona niciodata, decat fortat, in acceleratoare, unde se aduce faza vibratorie a acestora la un “numitor” comun (spiritele si/sau reteaua structurala a campului magnetic terestru ce, si intr-un caz si in celalalt, inmagazineaza informatii, imagini, prind toate fazele vibratorii universale si doar ele pot fi “intermediari” de tranfer de energie)…

    Apreciază

    • MVU completare zice:

      Ca si o coincidenta, lucrarea “Forta a Cincea” – Ed. Conphys 2004, dadea solutii pe aceeasi directie cu “Laserul de la Magurele” (pe directia/directiile proiectelor).

      Apreciază

  8. MVU zice:

    Antimateria, din care sunt alcatuite gaurile negre, nu este in faza vibratorie cu materia, faza arbitrata de vibratia universala (a campului fundamental universal, denumit si forta a cincea componenta pasiva). Doar in acceleratoare se chinuie particulele, acestea fiind aduse in aceeasi faza vibratorie, pentru interactionare. In Univers, nu interactioneaza materia niciodata cu materia, chiar daca ar fi si in acelasi spatiu. Numai prin DEFAZAREA informatiei transmise prin reteaua universala, materia poate interactiona cu „ceea” ce transmite antimateria (din Centrele galactice, dar si din centrele stelelor mult consumate si mult defazate), dar informatia fiind defazata datorita parcurgerii unei distante (foarte) mari, pana la marimea maxima data de Raza Galactica. Mai poate fi numita aceasta interactionare si atractie gravitationala. Procesele in antimaterie sunt inverse celor din materie, adica, primele tind catre contractie, celelalte catre expansiune. Exista o zona de tranzitie in afara gaurii negre, incat, cateodata, datorita defazarii, particulele isi pot schimba identitatea (M/AM), dar cele mai multe alcatuiesc zone de convectie, atat de partea materiei, cat si a antimateriei. Acestea fiind spuse pe scurt. Mai multe, in „Forta a Cincea”, Ed. Conphys 2004.
    Nu vin catre noi fotoni dinspre gaurile negre, deoarece nu exista fronturi portante de tip electronegativ (Yang, de diminuare a vibratiei universale). Se manifesta preponderent fronturi opuse (o parte sunt „echilibrari”), de tip
    electropozitiv (Yin, de sporire a vibratiei universale), prin care se exercita efecte gravitationale asupra materiei (inclusiv asupra fotonilor).

    Apreciază

  9. MVU zice:

    Daca ne referim la atragerea unor sisteme cosmice cu stele care mai au antimaterie in centrele lor, Antimateria poate trece in zona de Antimaterie a gaurilor negre dupa ruperea relatiilor din cadrul lor cu Materia, iar Materia va ramane in zona de Materie. Din acest moment, vor avea loc procesele descrise putin mai inainte de acestea descrise acum.

    Apreciază

    • MVU completare zice:

      Daca ne referim la atragerea unor sisteme cosmice cu stele care mai au antimaterie in centrele lor, Antimateria poate trece in zona de Antimaterie a gaurilor negre dupa ruperea „relatiilor” (relationarilor diferentiate in/pe spatiul corpului cosmic; un rol suplimentar, de relationare, atat cu Materia, cat si cu Antimateria, il va juca si reteaua structurala magnetica a corpului cosmic) din cadrul lor cu Materia, iar Materia va ramane in zona de Materie. Din acest moment, vor avea loc procesele descrise putin mai inainte de acestea descrise acum.

      Apreciază

  10. MVU zice:

    In acceleratoare, marirea nivelului energetic se face prin ciocniri repetate de particule (elementare, primare), particule ce pot fi incarcate electric “+ “ sau “-“. Reteaua universala, in zona, si ea isi poate spori sau diminua starea vibratorie (in functie de sarcina dominanta) fata de cea considerata “arbitru” universal, implicit intalnind particule care, in conditii normale, nu se afla in planul material. Particulele supraenergizate “+” sau “-“, in functie de tipul experimentului din acelerator, pot trece in afara planului material, unele putand trece si prin stari vibratorii specifice Antimateriei (adica vibrand simultan/sincron si similar Antimateriei din gaurile negre componente ale Centrelor Galactice). In concluzie, in acceleratoare, se pot aduce particule de materie cu particule de antimaterie in faza comuna de vibratie pentru interactionare, tinand cont de situatiile prezentate anterior, fara ca NATURAL sa se poata produce astfel de interactiuni. Intalnirea “in faza“ a particulelor de materie si antimaterie se poate face, deci, prin: 1) indepartarea fazelor, pana cand una din ele trece de pragul specific pastrarii IDENTITATII M/AM; 2) apropierea fazelor, idem… In plus, reamintind, vibratia retelei universale se poate “trece” pe la particule M/AM din afara planului material.

    Apreciază

    • MVU zice:

      Spuneam in ocaziile anterioare ca: „Materia si Antimateria (particulele acestora) sunt aduse sa interactioneze in acceleratoare (se apropie faza vibratorie a particulelor de materie si antimaterie catre o faza comuna, creata deci ARTIFICIAL). NICIODATA in Univers, in mod natural, materia nu va interactiona DIRECT cu antimateria. Mai multe, in „Forta a Cincea”…”
      Va trebui sa revin cu o completare care lasa, totusi, o posibilitate de interactionare. In orizontul evenimentelor al unei gauri negre se remarca doua limite de desfasurare, a Materiei si a Antimateriei. Adica, Materia este atrasa de gaura neagra pana la o limita de manifestare materiala, de la care se vor manifesta catre inapoi zone de convectie materiale. Antimateria formeaza catre limita de manifestare antimateriala, de asemenea, zone de convectie antimateriale. Stelele sau alte corpuri ce pastreaza, in componenta nucleelor lor, antimaterie in cantitati mai mici, vor lasa Antimateria sa patrunda catre zona specifica ei. Intr-o etapa urmatoare, particulele ce se vor defaza ulterior (atat de M, cat si de AM) vor strabate zona dintre limitele M si AM si doar AICI pot ajunge in aceeasi faza de manifestare structurala particulele foste M sau AM, aflandu-se astfel, in acest moment, intr-o manifestare de Tranzitie. Din acest moment, se pot produce anihilari sau treceri in cealalta identitate, dar si reveniri la identitatea anterioara (ca in zonele de convectie), in functie de conjuncturile de interactionare.

      Apreciază

  11. MR zice:

    La Sinca Veche, la 45 Km de Brasov spre Fagaras, se afla o pestera, o biserica sculptata in stanca. Pe un perete este sculptat simbolul “Yin – Yang” in interiorul “Stelei lui David”. Vechimea incrustaturilor si a bisericii se apreciaza la 7.000 de ani. Daca civilizatia evreiasca se apreciaza la peste 4.000 de ani, iar primele incrustaturi in piatra, la chinezi, se indentifica la 7-8.000 de ani (numai ca apar simboluri simple, fara a aparea “Yin – Yang”), deducem ca aceste culturi amintite s-au initiat din …Carpati. Cel putin, pana la proba contrarie. Ca o coincidenta sau nu, in “Forta a Cincea”, modelul comportamental energetic universal prezentat (“Modelul vibratiei universale”) se bazeaza pe cele 2 simboluri. Fara ca autorul sa fi stiut la data scoaterii cartii pe piata (2004) de informatia cu Sinca Veche. Simbolul “Yin – Yang” este modelul particulei initiale universale, componenta a tuturor retelelor primare structurale (ale materiei, antimateriei, de asemenea, intrand si in componenta campurilor structurale biologice sau ale unor corpuri cosmice masive anume). Atat retelele primare structurale amintite, cat si marea retea universala ce le integreaza (acel ETER respins incorect, din eroare, de fizicienii clasici, retea ce are 99,9% din masa Universului) se constituie pe 3 dimensiuni, spre 6 sensuri vibratorii: sus, jos, stanga, dreapta, inainte, inapoi (“Steaua lui David”). Lucrurile sunt interesante mai departe, dar si periculoase, in sensul in care ADEVARUL UNIVERSAL (mecanismele universale) ne arata EXACT comportarile energetice universale ce se desfasoara. Periculoase, in prima faza, deoarece exista instinctul de a distruge tot ce e nou, pentru a nu schimba anumite concepte. Cand se vor proba si altele in continuarea celor care au fost probate deja, va aparea si o anumita teama, datorata constientizarii faptului ca am incalcat foarte multe principii si legi universale si, de fapt, de civilizatii intregi ne AUTODISTRUGEM. Trebuie sa ajungem la maturitatea de a intelege toate acestea, in detrimentul orgoliilor, lacomiei, intolerantei, deci ne trebuie INTELEPCIUNEA necesara. Ar putea “Misiunea Romania”, aproape de 20 30, sa inceapa o astfel de actiune ? Nu numai ca ar putea, ci pot spune ca POATE deja. Nu va asteptati la functii, la onoruri, la ierarhii. Dezvoltarea spirituala este singura sansa de a exista in VIITOR. Celelalte, inclusiv o tehnologie ultraavansata, pot fi bruiate sau distruse. Deja sunt romani care fac parte din MR si nu realizeaza asta. Ideile si principiile sunt cele care ne leaga fara se ne cunoastem si asa este si CORECT. Adevarul Universal este cel care ne ajuta pe noi si, negresit, pe fiii si (stra)nepotii nostri. Altfel, nu avem vreo certitudine ca acestia ne vor urma. Ca o proba la ce va spun stau toate civilizatiile de pana acum de pe Terra care, de altfel, s-au AUTODISTRUS. “Mileniul 3 va fi spiritual sau deloc !”

    Apreciază

  12. MVU zice:

    Inca o confirmare a lucrarii „Forta a Cincea”. Campul structural magnetic terestru este o retea tridimensionala (cubica) ce se curbeaza si urmeaza traseul: dinspre Centrul Terrei spre Polul N, coboara prin exterior si inconjoara ecuatorul, se indreapta spre Polul S, apoi spre Centrul Terrei. Se formeaza un circuit inchis de vibratie ce inconjoara Terra, in masura de a inmagazina informatiile (un „8′ spatial, un „planetoid”). Chakrele au acelasi circuit inchis, dar la scara mica. Si la nivel intercelular se realizeaza circuite inchise de vibratie care pot inmagazina informatia, o pot recunoaste si pot reactiona in momentul recunoasterii. Insa, acestea din urma amintite nu sunt rotative precum cele in forma de „8” spatial (planetoizi). Reteaua universala (forta a cincea, componenta pasiva) are 99,9% din masa Universului, este continua si LINIARA, transmite informatii permanent, dar nu inmagazineaza precum reteaua structurala magnetica terestra, solara s.a.m.d., care pot memora si evenimente, sunete (prin efectul de piezoelectricitate, oscilatiile mecanice ale moleculelor aerului se pot „transforma” in oscilatii electromagnetice subtile/vibratorii transmise retelelor subtile/vibratorii de care tocmai vorbeam).

    Apreciază

  13. MVU zice:

    “Fizicienii afiliaţi Organizaţiei Europene pentru Cercetări Nucleare au făcut public recent un raport în care dezvăluie faptul că sunetele muzicii nu dispar întrutotul după ce au fost audiate, ci își mențin o anumită formă remanentă de existență într-un câmp al realităţii diferit de spaţiul-timp tetradimensional accesibil în mod obișnuit fiinţelor umane.
    Această concluzie a survenit atunci când oamenii de ştiinţă efectuau o cercetare de rutină a activităţii pentadimensionale folosind acceleratorul de particule de la CERN, faimos pentru dovedirea existenţei bosonului Higgs. Ei bine, în această a cincea dimensiune – care în unele tradiții orientale mai este cunoscută ca AKASHA TATTVA, spațiul eteric – fizicienii au identificat un set de frecvențe care conțineau întregul corpus al muzicii clasice Occidentale din secolul IX, în interpretarea lui Nico Muhly. Conform raportului, nenumăratele lucrări care compun acest repertoriu își mențin o formă potențială de existență într-un continuum care se află dincolo de limitele percepţiilor umane comune.
    „Dimensiunea a cincea transcende atât curgerea liniară a timpului cât şi spaţiul euclidian cu care suntem obişnuiţi”, a explicat Rolf-Dieter Heuer, directorul general al CERN. „O lucrare muzicală poate fi cu ușurință condensată ca esenţă în această dimensiune superioară, într-un mod care eludează total simţurile noastre”, a mai spus acesta.
    Fizicienii afirmă că, de exemplu, orice înregistrare sau spectacol al unei piese de muzică clasică se menține ca un fel de hologramă sonoră ce va fi proiectată dincolo de realitatea noastră de zi cu zi și va ajunge să vibreze etern într-un mediu eteric ce pluteşte înăuntrul și în jurul nostru în orice moment. Deosebit de entuziasmat de această uluitoare descoperire, dr. Heuer este de părere că forma în care se păstrează respectiva muzică este de o uimitoare puritate: „Gândiţi-vă la Simfonia a V-a de Beethoven. Sigur, poate v-aţi uitat pe partitură sau poate că aţi auzit o orchestră oarecare interpretând-o. Dar aţi întâlnit-o vreodată în forma sa pură?”. Heuer și-a continuat explicația printr-o analogie cu picturile dintr-un muzeu. „Când ieşiţi dintr-un muzeu ştiţi că picturile încă se află acolo. Dar simfonia a cincea de Beethoven unde a rămas? Acum ştim: într-un altfel de muzeu, aflat într-o dimensiune paralelă.”
    Chiar dacă oamenii de ştiinţă au urmărit să măsoare densitatea, încărcătura și plasarea celei de-a cincea dimensiuni, ei nu au reușit încă să înțeleagă rolul acesteia în Univers.
    Unii astrofizicieni sunt de părere că această dimensiune ar putea să fie în legătură cu așa-numita „materie întunecată”, despre care se consideră că ar constitui aproximativ 95% din masa Universului. Alţii sunt mai puţin siguri de acest aspect.
    „Este îmbucurător faptul că ştiinţa a dovedit în sfârşit că există cu adevărat un tărâm autonom şi independent, detaşat de experienţele noastre lumeşti”, a afirmat Leonard Susskind, fizician teoretician de la Stanford.”

    Apreciază

  14. MVU zice:

    Nobelul din 2017 a fost luat, de fapt, pentru evidentierea perturbatiilor gravitationale ale MANIFESTARILOR (Relationarilor) GRAVITATIONALE PERMANENTE. Doua Gauri negre care se ciocnesc, Novele, Supernovele, Quasarii, Stelele neutronice manifesta fluctuatii gravitationale, acestea fiind cele interceptate. Apoi, “orice corp in miscare de rotatie in jurul axei proprii emite unde gravitationale” arata tot perturbatii in cadrul RELATIONARILOR GRAVITATIONALE. Precum si Forta a cincea – componenta pasiva (Campul Fundamental Universal sau “eterul” respins incorect de fizicienii clasici), Manifestarea Gravitationala (ce se produce prin reteaua universala a Fortei a Cincea, amintita anterior) are o comportare uniforma, cat timp nu apar perturbatii. Natura “undelor gravitationale” este informationala (fara particula la baza), dar pot fi accesate accidental, temporar, in functie de compatibilitatea manifestarilor, de (“catre”) formatiuni structurale primare (particule primare). “Forta a Cincea” arata mai multe, inclusiv mecanismul de orbitare realizat de doua corpuri cosmice.

    Apreciază

  15. MVU zice:

    “Gaurile de vierme” pot fi “fabricate”, pe modelul Experimentului Philadelphia, cu un modul de amplificare a unui tip de energie Dominant (in cazul amintit, campul magnetic). Se poate lasa liber experimentul, transportul prin spatiu facandu-se dupa Rezultanta (portul Boston). Se poate alcatui un modul cu tip de energie Dominant contrar si pe aceleasi frecvente. Astfel, se va realiza atragerea la “Punct fix”. Energizarea de plecare scoate Obiectul Experimentului din Planul Material in Astralul superior sau inferior (la Exp. Philadelphia, inferior; de aceea urmarile asupra oamenilor au fost nemultumitoare). La destinatie, trebuie sa se reintre in Planul Material. Astfel de deplasare “spatiu-timp” se poate face, in general, prin mecanismul de autoreglare a(l) retelei fundamentale (forta a cincea, componenta pasiva), prin cele 2 moduri de transmitere a manifestarilor energetice: 1) pe o singura vibratie universala a componentelor (primul mecanism de aureglare); 2) cumulat, pe ansamblul vibratiilor, cu efect asupra structurarilor (al doilea mecanism de aureglare). Mecanismul de autoreglare daca este accesat in conditii normale, fara interventii energetice suplimentare, va da “c”, viteza luminii (cunoscuta pentru procesele clasice). Daca se va accesa, Constant, “t-2p” (timpul 2 al particulelor initiale universale, adica pauza mecanismului de autoreglare), in functie de energia de emisie a unui eventual experiment, se va putea depasi cu mult “c”. Daca se va utiliza si spatiul dintre Galaxii, randamentul de transmisie va maxim, insa daca nu se stapaneste frecventa necesara tuturor manifestarilor materiale de a-si pastra structura, se va merge spre o dezintegrare a componentelor experimentului.

    Apreciază

    • MVU completare zice:

      La teleportarea dupa Rezultanta, prin dezactivarea energetica (fireasca), se poate reveni de unde s-a plecat. La teleportarea „la Punct Fix”, este indicat sa se faca o „bucla” pornind prin partea benefica energetica, cu Dominanta de tip electromagnetic (electric), dar la atragerea „la Punct Fix”, ponderea „codurilor” opuse ca manifestare sa Nu fie mai mare, deci, „zero (punct de plecare) – maxim (prin varianta benefica) – revenire la zero”. Nu este indicata varianta „zero – minim (nebenefic) – revenire la zero”. In experimentul Philadelphia, nici macar nu s-a recurs la revenirea prin beneficitate (necunoscandu-se aceasta), ci, practic, s-a produs o dezactivare energetica, cu Revenire (norocoasa), dar nebenefica, datorita urmarilor asupra structurilor biologice.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.