Canada -Transplant de organe


Se face mare tam-tam cu transplantul de organe : propaganda a intrat in functiune, sa lamureasca prostimea sa-si doneze organele, ca asa e frumos, sa ai grija de sanatatea altora ( pe care, de regula i-a durut fix in cur de sanatatea lor, pana cand i-a lovit boala ).
 Si n-ar fi absolut nici o problema daca ar recolta organele DUPA ce a murit omul ( dar in realitate, organele se recolteaza cand omul e VIU, si nici macar nu ai nevoie de cunostinte medicale, ca sa intelegi asta ) : fapt trecut sub tacere de propaganda ce ne incurajeaza sa ne donam organele. La noi in Canada, cand aplici pentru cardul de sanatate ( asigurarea de stat ), esti intrebat mieros si fara exceptie, daca doresti sa-ti donezi organele, just in case. Cardul de donator ti-l face pe loc, ca nu cumva fraierul sa aiba timp sa se gandeasca mai bine si sa refuze.

Regula de aur cand vrei sa manipulezi prostimea : ii vorbesti pe limba ei. Adica apelezi la emotii si sentimente, pentru ca prostimea functioneaza la nivel instinctual, irational, emotional.  Nu vei avea mult spor daca incerci sa-i convingi apelanda la argumente rationale, pentru ca prostimea e irationala si nu ia decizii rationale, ci emotionale.
Prin urmare, arata-le un borac care a trecut printr-un transplant de organe reusit, si acum iti multumeste din suflet ca i-ai prelungit viata ! Pai toate fatatoarele o sa lacrimeze de emotie si o sa semneze cardul de donator, fara sa clipeasca ( si fara sa gandeasca, of course ! )

Propaganda a scos un calendar ” lamuritor ” ce face apel la emotii si in care plozii care au trecut printr-un transplant reusit au pozat si ne arata cat sunt de fericiti.

Propaganda spera ca initiativa o sa lamureasca tot mai multi oameni sa fie de acord sa isi doneze oprganele.

Oamenii mor pe neasteptate in circumstante traumatice, iar asta aduce in discutie problema donarii de organe de catre familie. Noi vrem ca oamenii sa ne asculte.

Iar eu vreau sa fiti onesti si consecventi in afirmatiile pe care le faceti : daca ziceti ca  oamenii MOR in accidente si le vreti organele  … de ce nu le luati ? De ce nu va serviti direct de la morga si vreti doar organele pacientilor din spitale ?  Poate pentru ca nu puteti transplanta decat organe de la pacienti aflati in viata ?

Daca plozii nu va emotioneaza, atunci o femeie sexy, are mai multe sanse sa va intre la inima : Rachel Prosser, 28 de ani a pozat ca Miss May, intr-o rochie vintage cu flori, dupa ce a asteptat 8 luni pentru un transplant de plaman in 2012.

Disperarea dupa organe viabile, e atat de mare, incat au publicat si ” manuale” de prostit oamenii sa isi doneze organele :

Cum sa creezi mesaje persuasive pentru donarea de organe ! Zice manualul ca desi multi oameni ar vrea sa fie donatori de organe, in realitate doar o mica parte dintre ei au semnat cardul de donator de organe. studiul in cauza s-a focusat pe mesajele persuasive cu care sa incurajeze oamenii sa se lase macelariti de vii, pentru cauza donarii de organe.
     In primul studiu, oamenii au raportat atitudinea si cunostintele lor, in privinta donarii de organe. Rezultatele arata cum cardul de donor a fost semnat in legatura cu cunostintele generale despre donare.
In al doilea studiu, oamenii au citit un mesaj despre donarea de organe, inainte de a fi intrebati daca sunt de acord sa semneze cardul de donor. Continutul mesajului ( narativ, statistica ) si emotia mesajului ( amuzant, vis- vis de trist ) au fost manipulative. Rezultatele arata ca mesajele narative au fost mult mai eficace decat mesajele statistice. ( Pai normal, prostimea nu e interesata de informatii rationale, ci doar de povesti, ca asta le stimuleaza emotiile ). Aditional, mesajele amuzante au fost mult mai eficace decat cele triste ( pai prostimea nu doreste sa fie deranjata din emotiile pozitive ! )

Totul e pregatit, mai urmeaza doar lamurirea prostimii sa se lase hacuita de vie : au pus la punct o tehnica de transplant care poate prezerva organele in afara corpului, pana la 3 zile.

E interesant cum dogma medicala ” descopera” din nou roata, atunci cand interesul financiar le-o cere. Organele scoase din corp se deterioreaza rapid, cu fiecare ora ce trece. O „noua” tehnica a fost dezvoltata la Massachusets General Hospital in Boston, care implica umplere aorganului recoltat cu nutrienti, inainte de a-l raci mai jos de punctul de inghetare, si are ca potential pastrarea organului proaspat pentru pana la 72 de ore.

Pai si care-i noutatea, ca nu e nici una ? Daca ne uitam in istoria medicinei, Alexis Carrel ( Nobel P
rize p[entru medicina ) , a demonstrat asta in 1912, in celebrul experiment facut la Rokefeller Institute din New York, cu celulele recoltate de la o inima de pui si care au fost tinute in viata, in laborator timp de 34 de ani. Experimentul s-a sfarsit pentru ca murit Carrel si n-a mai avut cine sa se ingrijeasca de celulele alea !
 Simplu, Carrel considera ca celulele se pot divide la nesfarsit, ca sunt nemuritoare, daca sunt indeplinite doua conditii simple : 1- sunt asigurate cu o cantitate optima de nutrienti necesari vietii si 2 – se asigura o perfecta eliminare a deseurilor metabilice din celule ( adica sa nu existe poluanti de nici un fel ). Asa a facut experimentul cu celulele respective, pentru a demonstra corectitudinea teoriei sale : si nici macar nu a fost nevoie sa le tina inghetate !
Intrebarea de bun simt este : cum de medicii din zilele noastre habar n-au de treaba asta si tocmai ce au descoperit ei ca nutrientii prelungesc viata organului recoltat ? Invata astia in facultate o medicina cenzurata de orice informatie cu adevarat utila si functionala.

Si daca ne uitam mai adanc prin istoria medicinei, vedem ca teoria lui Carrel a fost confirmata si de alte mint stralucite, dar pe care dogma mediala le ignora cu … interes . Antoine Bachamp avea o teorie ( confirmata in realitate, de adaptarea microbilor la antibiotice, de care se face mare caz in zilele noastre ) in confruntarea cu Pasteur, in care sustinea ca nu microbul conteaza, ci milieu interior ( calitatea mediului din celule ). Adica fix ce a demonstrat si Carrel : daca celula este corect hranita si eficient curatat de polutanti, va functiona corect ( adica fara boli ). Si sunt o gramada de doctori care au obtinut rezultate folosindu-se de millieu interior : cele mai superbe rezultate le-a obtinut D-zeul Medicinei, Emanuel Revici, tot pe principiul curatarii ( including pH-ul corect ) si hranirii celulei in mod corect, folosind propriile medicamente naturale, patentate de el. si a vindecat omul cancere in stadiu terminal, SIDA, a vindecat dependenta de droguri intr-o zi ( fara efecte secundare, sevraj si toate cele ),  doar restabilind millieu interior.
Toate’s vechi si noua toate, doar dogma medicala refuza sa vada ceea ce ii contrazice convingerile ( sau mai exact, interesele financiare ).

                    Nici canadienii nu o duc mai bine cu lamurirea prostimii sa-si doneze organele :

Cifrele publicate de Osler Health System despre rata donarii organelor din spitalele canadiene, nu arata prea bine.
Spitalele din Etobikoe si Brampton au incercat sa convinga timp de 9 luni, familiile a 21 de potential donori decedati sa le dea organele, pentru o conversie de 33 % , mai mica decat rata de lamurire a provinciei, 52 %, dintr-un target de 63 %.

Personalul din cele doua spitale munceste sa imbunatateasca rata donarii rganelor. Spitalele au pus un doctor sa se ocupe de donare, practic sa vaneze prin spital, din timp, potentialii donori, sa-i identifice si sa-i marcheze in saloane si sa vorbeasca cu personalul medical, notificand reteau care coordoneaza transplanturile in provincie.
Eforturile au inceput sa dea roade : in celmai recent sfert, William Osler a convertit 4 din 5 potentiali donori in actuali donatori, cu o rata de succes de 80 %.
Experienta spitalului este instructiva pentru alte spitale care se chinuie sa faca rost de donatori de organe, in special in conunitatile de imigranti, ca astia nu sunt dispusi sa isi doneze organele.

Mai putin de 3 % dintre pacientii care mor in spitale sunt medical potriviti sa doneze inima, plamani si organe interne. In Canada, nevoia de organe este mai mare decat donatiile. In 2012, 15 oameni au murit asteptand sa primeasca o inima, 62 asteapta pentru un ficat, 69 asteapta pentru plamani si 84 asteapta pentru un rinichi, conform cu Canadaian Institute for Health Information.

„Noi trebuie sa capturam fiecare posibil donor pe care putem „, a declarat Lori West, medical cercetator la University of Alberta si director la Canadian National Transplant Research Program.

Dr. Mcmillan a fost angajat la William Osler’s, ca doctor in legatura cu donatiile de organe si tesuturi in octombrie anul trecut. In acest timp, cele doua spitale, Brampton Civic si Etobikoe General s-au straduit cu raportari bazice catre Trilium Gift of Life Network, organizatie ce coordoneaza transplanturile in Ontario. In decembrie, rata de la William Osler a potentialilor donori era de 75 %. Targetul este 100 %.

Spitalul a facut mare tam-tam din dresarea personalului, declara Dr. Mcmillan. Toate astea s-au intamplat in capusurile din Brampton si Etobikoe, doua comunitati pline cu imigranti nou sositi a caror limba materna nu este engleza.
Exista o legatura intre consimtamantul pentru donare aorganelor si diversitatea populatiei din comunitate, spune Ronnie Gavsie, presedinte si CEO la TGLN. Can oamenii nu isi inregistreaza dorintele, este greu sa convingi apartinatorii sa fie de acord cu donarea de organe. Rata de inregistrare la Brampton este de 14 % , iar la Etobicoke este de 15 %, mai mica decat rata privinciala, de 25 % .

Dogma medicala zice ca pacientul trebuie sa fie in moarte cerebrala, pentru a fi potrivit pentrru  donare ade organe :

Ce inseamna sa fii in moarte cerebrala ?  Definitia comun acceptata zice ca ” incetarea ireversibila a tuturor activitatilor in emisferele cerebrale si in brain stem „, zice Robert Stevens, profesor asociat la Neuroscience Critical Care la John Hopkins University School of Medicine.

” Moartea cerebrala este moartea ” , spune Richard R. Sharp, director de etica biomedicala la Mayo Clinic. ” Chiar si in randul studentilor la medicina si in randul clinicienilor este greu de inteles. Dar din punct de vedere medical si legal, creierul mort inseamna moarte „.

Pai sa facem invers : cereti oricarui doctor sa declare „mort „, ” decedat” un pacent aflat in moarte cerebrala, si sa-mi spuneti si mie cand veti gasi unul dispus sa-si riste libertatea si licenta medicala ! Asta, pentru ca moartea cerebrala nu este identica cu moartea, iar ei stiu foarte bine treaba asta.  Echivalarea asta cu ” moarte cerebrala= mort ” functioneaza doar intr-o singura directie  … aia a transplantului de organe !

De ce creierul mort este ” confundat” cu moartea ?  Atunci cand masinile ( precum ventilatoare ) pot continua sa aduca oxigen, chiar dupa accidente neurologice devastatoare. Prin contrast, in trecut, moartea neurologica, cardiaca si pulmonara va aparea in succesiune apropiata. Cu alte cuvinte, odata ce creierul este mort, inima si plamanii isi vor opri functionarea curand .

Astazi poti fi in moarte cerebrala cu ireversibile incetari a tuturor activitatilor in creier ( activitati fizice, ca alea energetice sunt complet ignorate de dogma medicala, of course ), dar din cauza sustinerii artificiale ( ventilator ), inima inca bate. Poate exista o miscare reflexa in picioare si brate. Iar membri familiei vor spune ca persoana asta nu  este cerebral moarta. Dar ea este.

Cu alte cuvinte, autoritatile medicale spun cat se poate de limpede ca desi „cerebral mort= mort ” din punct de vedere al dogmei medicale si legal, omul este cat se poate de viu ! Pai cum altfel poate fi numita o persoana careia ii bate inima ( egal ca este sustinut de aparate sau nu ) ?
Nici macar nu ai nevoie de cunostinte medicale, ci doar de doi neuroni functionali care sa formeze o sinapsa, ca sa iti dai seama ca pacientul aflat in moarte cerebrala, in realitate nu este mort. Pai daca era mort, s-ar fi aflat deja la morga si nu era acceptat ca donor de organe !  Atata vreme cat exista activitate metabolica n oragism, corpul nu este mort. Si exista activitate metabolica in ficat, de exemplu : el este functional, este viu si din motivul asta este recoltat. Ca daca ar fi fost un ficat nefunctional ( mort ), u l-ar mai fi putut recolta. Celulele din ficat nu sunt moarte, ci functioneaza bine merci !  Si la fel e situatia pentru fiecare organ in parte ( mai putin creierul, care se afla in moarte cerebrala ).
     Cu alte cuvinte, moartea cerebrala nu inseamna ca fiinta este moarta, ci ca  organismul inca viu si partial functional. Ca daca n-ar fi asa, imediat cum un pacient ar fi fost declarat mort, ar incepe sa-i recolteze organele, dar asta in realitate nu se intampla, tocmai pentru ca organele unui mort sunt … moarte si ele !

Moartea cerebrala e usor confundata cu alte conditii ( asta, in cazul fericit ) : adica ” mort”, da’ nu-i chiar mort …  Patru doctori l-au declarat in moarte cerebrala, insa pacioentul si-a revenit.
 In cazul nefericit in care a fost chiar moarte cerebrala, chiar merita sa-i lasi sansa de a isi reveni, in loc sa-l macelaresti ca sa-i recoltezi organele ….

Si apoi, cum se face ca ” mortul”  are nevoie de anestezic atunci cand i se recolteaza organele ? Ca morti care sa reactioneze la durere, nu s-au pomenit doar de cand cu gaselnita asta cu ” moarte cerebrala= moarte”

                         Sunt o gramada de oameni declarati in moarte cerebrala, care si-au revenit.

Daca e atat de usor de confundat moartea cerebrala cu alte conditii, de ce as fi de acord cu donare ade organe ? Daca ii iau astfel sansa de a reveni la viata, chiar daca e doat una la un milion sau chiar mai putin ?
Doctorii voiau sa-i recolteze organele, insa copilu’ a revenit la viata : noroc cu tatal baiatului care n-a pus botu’ la vrajeala dogmei medicale si-a salvat plodu’ de la macelarire !

Mai jos am pus copy-paste cu marturia unui doctor anestezist, Toni Victor Moldovan,care a participat la o recoltare de organe in Suedia . Cine doreste mai multe detalii si linkuri cu explicatii despre discutia in cauza, poate accesa forumul in romana, unde a avut loc discutia :

http://www.rufon.org/forum/index.php?topic=3168.45

„Pacientul Y era in „moarte cerebralã” de circa 10 ore, iar familia ºi-a dat acordul pentru o eventualã recoltare de organe. A fost contactatã echipa de intervenþie (chirurgi + coordonator de transplant) de la Spitalul X care a sosit la ora 19 pentru intervenþie. Întâmplarea a fãcut sã fiu de gardã în ziua aceea ºi sã fiu nevoit sã conduc anestezia. În mod logic, conform medicinei occidentale, prea multã anestezie, un mort …nu prea necesitã. Teoretic,  întreaga operaþiune ar trebui sa meargã bine cu pacientul (mortul)  intubat ºi bine oxigenat cu susþinerea la nevoie a cordului cu inotropi pozitivi , cu menþinerea unei diureze avecvate,  a temperaturii centrale ºi…. cam atat. De ce ar avea nevoie un …mort de opioide sau de gaz anestezic sau de relaxare muscularã ? Pare o întrebare tâmpitã? ªi totuºi, experienþa înaintaºilor a dovedit cu vârf ºi îndesat cã ºi mortul are nevoie de toate acestea, aproape ca un pacient „viu”. Dacã am analiza textele vechi am zice… da, sigur, „mortul” are în disfuncþie o parte din creier, ºi asta s-a întâmplat numai de ieri, de fapt de mai puþin de 24 de ore… iar organul defect este doar cel palpabil; proiectia lui în materie subtilã funcþioneazã aproape perfect la fel ca ºi simþurile lui. Durerea energeticã transferatã în somatic este la fel de importantã. Am scris în PT despre durerea energeticã cu mult timp înainte de acesta experienþã sumbrã. Am simþim durerea energetica în fiecare punct de acupuncturã pe care mi l-am înfipt, în înbolnavirile mele energetice în faþa tratamentelor acupuncturale… ºi-apoi fiecare durere somaticã are componenta ei energeticã consideratã de mine prioritatarã, majorã. Acestea fiind zise, mã întorc la experienþa înaintaºilor care , dupã îndelungi observaþii au scris un protocol de anestezie pentru cei aflaþi în „moarte cerebralã”. Conform lor, trebuie sa-i administrezi “mortului” ceva opioide ºi gaze anestezice pentru a-l menþine în parametri de tensiune ºi frecventã cardiacã doriþi. Chestiunea cu relaxarea muscularã este ºi mai discutabilã. Din pãcate nu am putut sã triºez decât în privinþa anestezicelor,  nu în cea a relaxantului muscular… Ei bine, fãrã opioid, la incizia pielii, tensiunea mortului a crescut de la 120 la 190, iar ritmul de la 65  la 95…. E clar ca mortul, deºi conform protocolului era… mort, dupã mine nu era suficient de mort… De-a lungul operaþiei care în final nu a vizat decât recoltarea ficatului ºi a rinichilor, am putut constata de mai multe ori variaþii de tensiune – puls tipice momentelor celor mai dureroase ale intervenþtiei. Anestezia a fost condusã cu fentanil – izofluran – rocuronium, fãrã a  necesita inotrop pozitiv. Cantitatea de opioid ºi de gaz anestezic a corespuns undeva între 30-35% din necesarul pacient „viu” pentru aceeaºi intervenþie. Cum ar fi fost fãrã relaxant muscular? Nu stiu ºi nu vreau sã presupun nimic. ªtiu cã ar putea interveni reflexe spinale ce ar putea determina spasme cu contracþii ale membrelor, chestiune total neplãcutã la un mort intraoperator… Cu alte cuvinte, pãrerea mea este ca domnul mort a avut niste dureri îngrozitoare, alinate parþial de anestezicele mele. Mai cred cã decuparea organelor ºi implicit a organelor sale energetice se face cu dureri indescriptibile, relatate doar in textele vechi – de exemplu în Cartea tibetanã a morþilor ºi prezentate de mine în PT. Fiinþa energeticã este în acea fazã – preoperatorie cu mult mai puþin degradatã decât cea somaticã. Fiziologia ei se repercutã pe cea somaticã ºi invers… încercând din rãsputeri repararea fiinþei generale  – totale. Ce facem noi cu decuparea de organe?
1. Grãbim  – provocãm moartea   fiintei somatice. Operaþia se terminã cu secþionarea venei cave ºi golirea pacientului de sânge, concomitent cu injectarea în aortã a unei substanþe cu rol de antigel care va impregna organele recoltabile folosind forþa motrice a ultimelor bãtãi cardiace.
2. Mutilãm fiinþa energeticã desprinsã de corpul somatic în parte prin decupare energeticã ºi posibil prin alterare energetico-chimicã – intoxicare cu antigel.

Scurt si cuprizãtor, mi s-a pãrut cea mai mare porcãrie la care am participat vreodatã in experienþa mea medicalã. Am avut senzaþia ca am participat la o crima premeditatã, dar culmea, perfect legalã. La ce a folosit ? Deºi organele au ajuns în mai puþin de douã ore la destinaþie, nu au putut fi folosite din cauza fibrozei hepatice!? ºi a presupusei tuberculoze renale (ipoteza mai mult ca sigur falsã!)… adicã nu a folosit la nimic… Cu alte cuvinte în cea zi, ne-am adunat câþiva „deºtepþi” într-o salã de operaþie ca sã-i dam lovitura de graþie unuia… ºi ce loviturã… valabilã pânã în viitorul îndepãrtat …. asta dacã acest individ se va reînarna vreodatã, sigur va fi un handicapat în ciuda hologramelor pe care le conþine!  Ah,  ce thriller !!
Toni”

http://filosofiepebordura.blogspot.ro/

Acest articol a fost publicat în CANADA, SANATATE(donatori).. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.