România a suferit dupa evenimentele din 1989 puse la cale de agentii straini


Dupa aplicarea experimentului Tranzitiei bazata pe Terapia de Soc si pe Haos in Europa de Est timp de 20 de ani , 1989- 2009 , contributia benefica a tarilor socialiste din Europa la civilizatia intregii Europe a disparut. Marele Capital al lumii occidentale si al Statelor Unite a reusit performanta negativa de a prabusi tarile socialiste de la nivelul lor mediu superior de dezvoltare , la un nivel de sub-dezvoltare caracteristic Lumii a Treia , prin politica Terapiei de Soc , a FMI , a Bancii Mondiale si a UE. Distrugerea pe cai oculte a Socialismului in Europa de Est ca urmare a vointei nascute in mintile oamenilor Marelui Capital si a Serviciilor Secrete a adus profituri atat de mari Marelui Capital , incat marea majoritate a populatiei din fostele tari socialiste a fost aruncata intr-un imens malaxor al mizeriei si saraciei , cu toate urmarile ce decurg de aici si care pun in pericol supravietuirea fiintei umane si demnitatea sa.
Putin cate putin aceste efecte negative provocate in Europa de Est prin experiment politic , economic si social in perioada 1989-2009 s-au adaugat problemelor sociale din lumea capitalista nesolutionate de secole , incat actuala a 3-a Mare Criza Generala a Capitalismului , care este cea mai mare si mai grava din istorie.
cadranpolitic.ro/

Criza mondiala a capitalismului si traficantii de istorie

Mutatiile profunde care au avut loc pe harta social politica a lumii si in raportul de forte pe plan international ca urmare a Marii Revolutii Socialiste din 1917 si a fauririi si dezvoltarii sistemului socialist mondial , nu corespundeau cu interesele Marelui Capital international. Pentru apararea intereselor Marelui Capital international s-a pus la cale deturnarea secreta a cursului firesc al istoriei fiind creati traficantii de istorie necesari pentru realizarea acestui obiectiv strategic.

Traficantii de istorie sunt acei factori politici de decizie care ignora faptele istorice ale popoarelor creatoare de progres economic si social in beneficiul libertatii , prosperitatii si pacii , si care detinand monopolul alegerii obiectivelor ce trebuie urmarite , isi bazeaza deciziile si actiunile pe propriile opinii eronate despre lume justificate prin prisma obtinerii profitului de catre Marele Capital international.  Ei sunt profund antidemocratici si in consecinta sunt iresponsabili fata de propriul popor si fata de toate popoarele lumii.

Potrivit opiniei analistilor politici militari Marele Capital international nu le-a iertat liderilor de la Kremlin faptul ca intre 1917-1991 imensul spatiu al Rusiei bogat in uriase resurse naturale de energie si materii prime si cu o imensa piata de desfacere i-a fost interzis , iar din 1945-1989 la acest spatiu s-a mai adaugat si cel al Europei de Est  ( 1 ).

Ca urmare , tarile socialiste nu au mai putut fi folosite pentru scopurile de profit ale Marelui Capital international si nici ca sprijin politic si militar in lupta de acaparare de noi teritorii. In acelasi timp sistemul economic-social creat de Marea Revolutie din 1917 a insemnat rasturnarea raporturilor factorilor sociali fata de putere.  Adica a insemnat punerea in prim planul puterii a maselor.  Prof. univ. american Noam CHOMSKI spune :  “ Ideea conducerii de catre popor este considerata drept un pericol mortal pentru Marele Capital.  Democratia nu a existat in SUA.  Acolo unde a existat a fost distrusa .  Democratia americana este o iluzie “ .

In acelasi timp masurile si programele economico-sociale in favoarea maselor elaborate mai intai in URSS si apoi in celelalte tari socialiste erau de neacceptat de gandirea clasei celor bogati.  Unele dintre masurile luate in lumea socialista care au ingrozit  Marele Capital au fost :

–    garantarea prin lege a locului de munca

–         asistenta medicala gratuita la nivel national

–         cheltuielile de intretinere si de plata a chiriei simbolice

–         accesul neingradit la invatamant , cultura si arta.

Aceste masuri din lumea socialista au exercitat o presiune asupra burgheziei occidentale care , aflata si sub presiuna miscarilor sociale din propriile tari , a fost obligata sa adopte un sistem de protectie sociala.  Desigur , in Capitalism sistemul de protectie sociala nu se poate ridica la plenitudinea celui din sistemul socialist si nu poate exista garantarea locurilor de munca.

In conditiile actualei crize a Capitalismului izbucnita in 2008 in SUA si generalizata cu rapiditate pe plan mondial , problema principala a majoritatii popoarelor lumii este salvarea supravietuirii fiintei umane care este amenintata de ascutirea inegalitatilor sociale si politice specifice sistemului social economic capitalist.

Masurile care se iau la nivel national si la nivel international de UE pentru Europa si cele care se iau de catre SUA pentru iesirea sa din criza salveaza doar Marele Capital , in timp ce pe umerii maselor muncitoare se arunca intreaga povara a crizei.  Bogatii devin tot mai bogati , iar saracii tot mai saraci.

In lume si in Europa , inca din timpul primului Razboi Mondial , sistemul capitalist incearca rezolvarea crizelor sale mai mari sau mai mici .  Insa , de fiecare data , faptul de a nu fi recunoscuta cauza crizelor care consta in contradictia antagonista intre caracterul social al productiei si insusirea privat capitalista a rezultatelor ei a determinat si determina si azi formularea unor raspunsuri eronate si imposibilitatea gasirii solutiilor pentru problemele ridicate de criza , ele amplificandu-se neincetat.      Integrarea economica , realitate a Capitalismului contemporan al carui prototip este Comunitatea Economica Europeana  (CEE) largita in Uniunea Europeana (UE) dupa metamorfozele politice din Estul Europei din 1989-1991 , strategiile si politicile promovate de tarile capitaliste membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica  (OECD) , de tarile capitaliste dezvoltate din G 7 , de Comisia Trilaterala  (SUA , CEE si Japonia) , reprezinta incercari de adaptare a relatiilor de productie capitaliste la  nivelul fortelor de productie intensificate de revolutia tehnico-stiintifica contemporana si de promovarea pe plan intern dar mai ales pe plan mondial , a intereselor celor mai puternice capitaluri de a patrunde pe piata europeana si mondiala prin actiuni initiate de Guvernele lor.

Un factor nou fata de marile crize ale sistemului capitalist din 1929-1933 si din anii 1970 ete degringolada noii monezi EURO   care ascute actuala criza izbucnita in 2008 .

Actuala criza a sistemului capitalist mondial este terenul pe care va apare un nou fascism in Europa dupa al Doilea  Razboi Mondial .

Factorii determinanti ai resuscitarii fascismului in Europa sunt :

1. Fragilitatea democratiei burgheze capitaliste.

2. Adancirea inegalitatilor din interiorul economiilor dezvoltate.

3. Tentativa de revizuire a istoriei in asa fel incat fascismul sa fie

revalorizat.

Revenind la criza EURO din actualitate si la panica europenilor care a fost declansata de criza actuala constatam ca in Europa de Vest , reprezentanti ai elitei intelectuale au lansat pentru opinia publica teze noi , cum ar fi teza distrugerii creatoare .  Creatoare de ce ?  Creatoare pentru cine ?http://dantanasescu.ro/2013/09/22/doctrina-distrugerii-creatoare.html

Se cunoaste destul de bine ca aceasta teza a fost fabricata la Washington in urma cu ceva timp.    Henry REGNAULT , profesor de economie la Universitatea PAU afirma ca actuala criza , cea mai mare si fara precedent in istorie , “ deschide un proces de distrugere creatoare de o intensitate exceptionala si ca problema nu este de a relansa ci de a refonda Capitalismul “.

Nu putem fi de acord  cu aceasta afirmatie si consideram ca aceasta teza sustinuta de profesorul Henry REGNAULT este aberanta.  Teoria distrugerii creatoare apartine acelor forte sociale angajate in dialogul politic care apara Capitalismul devenit anacronic pentru timpul de azi si pentru timpul de maine .  Capitalismul , se stie bine , este determinat in mod obiectiv de propriile sale relatii de productie  care au devenit de mult timp o frana pentru dezvoltarea societatii , el trebuind sa paraseasca scena istoriei cat mai reprede.

Dar aceste forte au tendinta , inevitabila dealtfel , de a contracara pe plan politic , doctrinar , reusita analizei celorlalte forte care lucreaza corect pentru rezolvarea problemelor de importanta maxima puse de actuala criza si care impun raspunsuri  si solutii rapide.  Aceste forte anacronice lanseaza constructii teoretice doar in functie de propriul lor interes .

Teoria distrugerii creatoare si teoria Terapiei de Soc a profesorului Jeffrey SACHS  ataca insasi spiritul critic si constructiv al stiintei. Experienta aplicarii teoriei terapiei de soc in tranzitia fostelor tari socialiste din Europa pentru distrugerea bazelor economice ale acestor tari si pentru deturnarea cursului istoriei de la Socialism , cu efectele ei dezastruase de aruncare a milioane de oameni de pe o imensa suprafata a Europei in mizerie si saracie trebuie sa dea foarte mult de gandit europenilor.  Ei trebuie sa gandeasca lumea de azi si de maine pe baza experientei trecutului apropiat.  Sa separe teoriile bune de cele proaste precum orice gospodar separa graul de neghina.  Aplicarea teoriilor proaste in economie inseamna otravirea societatii si in acelasi timp irosirea resursei societatii si a omului numita timp.  Inseamna intarzierea promovarii unei societati libere de exploatare.

Procesele economice si politice care sunt in plina desfasurare in timpul actualei crize si care se afla sub imperiul traficantilor de istorie semnaleaza ca popoarele Europei sunt in pericol , fiind impinse spre   haos simari dezastre  , care nu vor mai putea fi nici controlate si nici cuantificate pe plan national.

Asa cum aratam mai sus , Marele Capital ca sa poata domina va fi insotit de fascism .

In aceasta situatie de pericol extrem popoarele Europei de Est si de Vest trebuie sa-si elaboreze propriul proiect.  Este o cerinta urgenta.  Popoarele Europei au ceva de facut impreuna : sa nu mai admita dictatura Marelui Capital.

Insa pentru a construi prezentul si pentru a constientiza viitorul ca unul din drepturile fundamentale ale omului trebuie sa stim cat mai mult despre trecut.  Trebuie sa stim cat mai mult despre trecutul apropiat al Europei care a fost si este supus de 20 de ani dezinformarii de catre politicienii mincinosi si traficantii de istorie  care actioneaza asupra societatii ca un cancer.

Altfel , necunoasterea se va transforma intr-o primejdie de moarte pentru promovarea progresului in aceasta zona geo-politica a lumii.

Traficantii de istorie sau criza mondiala a capitalismului (2)

 imagesIn conditiile actualei crize a Capitalismului izbucnita in 2008 in SUA si generalizata cu rapiditate pe plan mondial , problema principala a majoritatii popoarelor lumii este salvarea supravietuirii fiintei umane care este amenintata de ascutirea inegalitatilor economico-sociale si politice specifice sistemului social-economic capitalist.

Masurile care se iau la nivel national si la nivel international de UE pentru Europa , si cele care se iau de catre SUA  pentru iesirea sa din criza salveaza doar Marele Capital , in timp ce pe umerii maselor muncitoare se arunca intreaga povara a crizei.  Bogatii devin tot mai bogati iar saracii tot mai saraci .

In lume si in Europa , inca din timpul Primului Razboi Mondial , sistemul capitalist incearca rezolvarea crizelor sale mai mari sau mai mici. Insa de fiecare data , faptul de a nu fi recunoscuta cauza crizelor care consta in contradictia antagonista intre caracterul social al productiei si insusirea privat capitalista a rezultatelor ei a determinat si determina si azi , formularea unor raspunsuri eronate si imposibilitatea gasirii solutiilor pentru problemele ridicate de criza . ele amplificandu-se neincetat.

Integrarea economica , realitate a Capitalismului contemporan al carui prototip este Comunitatea Economica Europeana (CEE) , largita in Uniunea Europeana (UE)  dupa metamorfozele politice din estul Europei din 1989-1991 , strategiile si politicile promovate de tarile capitaliste membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) , de tarile capitaliste dezvoltate din G 7 , de Comisia Trilaterala (SUA , CEE si Japonia) ,reprezinta incercari de adaptare a relatiior de productie capitaliste la nivelul fortelor de productie intensificate de revolutia tehnico-stiintifica contemporana si de promovarea pe plan intern si in special pe plan mondial a intereselor celor mai puternice capitaluri  ( de penetratie pe piata europeana si mondiala ) , prin actiuni initiate de Guvernele lor.

Rezolvarea definitiva a contradictiei fundamentale a Capitalismuluicare va pune capat crizelor mai mari sau mai mici , poate avea loc numai prin recunoasterea de facto a caracterului social al fortelor de productie si trecerea lor in proprietatea intregului popor .  Prin aceasta , productiei sociale ii va corespunde si forma sociala a insusirii ei.

Ideea construirii socialismului ca alternativa la Capitalismul perimat si anacronic a fost validata de istorie si s-a dovedit  ca Socialismul este singurul sistem economic social care a oferit , intr-un timp istoric scurt , un model si o solutie de rezolvare a problemelor umane , in toata complexitatea lor , la nivel de mase .  Pentru aceasta performanta a Socialismului care in jurul anilor 1970 devenise o atractie pentru omenire si un concurent redutabil pentru Capitalismul care se sufoca , si care prefigura care este tendinta omenirii si viitorul societatii omenesti , adica generalizarea oranduirii socialiste , Socialismul din Europa de Est , pentru toate acestea , a primit in 1989-1991 o grea lovitura subterana , printr-un Razboi Secret , din partea Capitalismului perimat. .

Aceasta lovitura nu a fost inteleasa de cea mai mare parte a populatiilor din Europa de Est din doua motive :
a.    Razboiul Secret desfasurat pe timp de pace prin Operatiuni sub acoperire este invizibil si nu impresioneaza pe nimeni , nu revolta opinia publica
b.    El este organizat in subteran si cand este programat sa iasa la lumina este prezentat sub conceptul de Revolutie , iar acest concept are profunde rezonante pozitive in memoria umanitatii.

Ca urmare , accesul la termenul de revolutie este liber si nu este cenzurat.  In cazul Razboiului Secret din 1989-1991 la care ne-am referit , lucrurile devin cenzurate.  Despre Razboiul Secret au cunostinta si acces la informatiile respective doar liderii politici de stat si de guverne , militarii de rang superior , fiind opera serviciilor secrete.  Asa se explica cererea NATO din 2004 adresata fostelor tari socialiste din Europa sa treaca in regim de confidentialitate toate documentele privitoare la revolutiile din Europa din 1989-1991 .

Interesul SUA de autoconsacrare a propriului sistem capitalist a avut nevoie dupa al II-lea Razboi Mondial de certitudinea ca in lume nu mai exista o alta alternativa a cailor de evolutie a istoriei.  In acest scop SUA , prin Harry TRUMAN , alertat de Marele Capital prin serviciile secrete , a inventat doctrina Razboiului Rece impotriva Socialismului din URSS si apoi impotriva socialismului din toate celelalte  tari care au pornit pe acest drum.
Ramaneau insa zone intinse neacoperite si nesupravegheate , cum ar fi o parte din Asia , Africa si America Latina , care puteau accede la lumea socialista.  Pentru a obstructiona aceasta posibilitate Washington a conceput planuri si actiuni curente si de perspectiva sub forma Covert Operation (Operatiuni sub acoperire) menite sa previna raspandirea in oricare parte a lumii , a unor regimuri politice socialiste , numite de americani prosovietice.

Rapoartele Comisiei ONU pentru descoperirea adevarului din San Salvador , de exemplu , demonstreaza ca America Latina a fost practic devastata de absolventii vestitei si temutei scoli de terorism “Scoala Americilor” din Georgia , finantata de Guvernul american si cosmetizata in ianuarie 2001 sub denumirea prescurtata de WHISC.* , adica Institutul pentru Cooperare in Materie de Securitate in Emisfera Vestica

La nivel european relevant pentru discutia amenintarii fiintei umane de catre Capitalismul perimat ramane complotul Marelui Capital desfasurat impotriva maselor muncitoare din tarile socialiste . Acesta s-a desfasurat inca din 1945 sub forma doctrinei Razboiului Rece al lui TRUMAN , pusa in opera de un corp de lupta de tip gherila (1947) , sub numele de Serviciul american clandestin al Agentiei Centrale de Informatii  , unde erau secrete nu numai operatiunile ci si existenta in sine a acestui serviciu.  .  Acesta a fost cel mai mare secret al Guvernului SUA dupa armele nucleare  .

Din 1973 complotul se desfasoara sub forma Razboiului Secret , planificat pe etape si global , pentru distrugerea maselor muncitoare socialiste .  In acest razboi secret au fost coptate de catre SUA si statele capitaliste membre din NATO.  Codificat de Agentie sub denumirea de Covert Operation , razboiul secret a fost executat de Serviciul clandestin al CIA si de catre celelalte servicii secrete din tarile membre NATO.

Atat Razboiul Rece (1945) cat si Razboiul Secret (1973) au fost stimulate de furia companiilor , a Big Bussines-ului , care au putere politica la Washington.  Ele au alertat de fiecare data cele mai inalte foruri ale Guvernului si serviciile secrete americane. De aceea fiecare nou Presedinte care venea la Casa Alba avea pregatit din partea CIA un Plan de Operatiuni sub Acoperire.

Este de retinut ca prima mare criza a Capitalismului (1929-1933) a izbucnit dupa aparitia Socialismului intr-o singura tara , Uniunea Sovietica.

Pe baza datelor si faptelor consemnate de istorie constatam ca in anii 1970 , in timp ce Socialismul se consolida ca sistem economic intr-un timp istoric foarte scurt , adica exista pe o suprafata de 26 % a globului pamantesc , avea 30 % din populatia globului si producea peste 40 % din productia industriala mondiala si se bucura de o larga audienta ideologica pe masura realizarilor sale , in lumea capitalista izbucneste cea de a 2-a Mare Criza economica.

Efectele crizei :
In conditiile acestei crize cand este contestat modul de viata capitalist si cel american numit “American way of Life” , cand SUA isi pierde puterea si prestigiul pe plan international ca urmare a infrangerii suferite in razboiul din Vietnam consemnata in 1973 – razboi declansat in 1964 prin actiunea sub acoperire din Golful Tonkin  , ca urmare a punerii in discutie a moralei , a societatii americane si a politicii interne si internationale a SUA , are loc producerea unei disperari totale a SUA

si a tarilor capitaliste dezvoltate. Mitul Americii si al Occidentului se demonetizase.  Tarile capitaliste dezvoltate erau debusolate .  Ele nu mai puteau face fata competitiei istorice cu Socialismul.

Razboiul Secret :
In aceste conditii lumea capitalista a actionat ca un drogat in timpul presedintiei lui NIXON , cand liderii politici americani si capii oligarhiei financiare s-au intalnit la inceputul anului 1973 si au hotarat in secret ca singura solutie de iesire din criza a Capitalismului din anii 1970 este distrugerea  cu orice pret a Socialismului la nivel global si simultan , si nu in mod izolat si la perioade lungi de timp , cum s-a pocedat pana la infrangerea SUA in razboiul din R.D.Vietnam .

Directiile de atac :
In acest mod solutia iesirii din criza a fost deplasata din interiorul SUA si a tarilor capitaliste dezvoltate in afara granitelor lor.
S-a luat decizia politica secreta potrivit careia lumea capitalista formata din SUA si tarile aliate ei trebuie sa actioneze in 5 directii de atac impotriva Socialismului mondial.  Aceste directii au fost urmatoarele :
1.  Distrugerea sistemului politic si economic socialist.
2.  Recucerirea Lumii a Treia si restaurarea dominatiei capitaliste prin forme
neocolonialiste.
3.  Reconstructia pietelor pierdute si obtinerea altor piete prin eliminarea
societatilor comerciale ale statelor socialiste.
4.  Transformarea tarilor socialiste intr-o zona de piata de desfacere pentru
produsele industriale ale tarilor capitaliste.
5.  Preluarea controlului asupra principalelor surse de energie , petrol , gaze ,
carbune , energie atomica..

Noam CHOMSKI semnala inca de la inceputul anului 1990 ca se fac eforturi pentru transformarea zonei socialiste intr-o zona a lumii a 3-a , pentruca , afirma el ,  “lumea a 3-a trebuie sa-si indeplineasca functia de piata de desfacere , sursa de materii prime si forta de munca ieftina”

S-a hotarat ca realizarea acestor obiective sa se faca printr-un Razboi Secret*
al carui nume de cod dat de CIA era Covert Operation** , adica Operatiuni sub acoperire.

Cine realizeaza directiile de atac :
Aceasta misiune secreta de zdrobire a Socialismului a fost incredintata serviciilor secrete din SUA , din tarile capitaliste dezvoltate membre NATO si unor organizatii oculte ale NATO cum ar fi GLADIO.

Planul Razboiului Secret :
Pentru punerea in aplicare a Razboiului Secret s-a facut un Plan care a fost aprobat de sefii statelor occidentale membre NATO.
In realizarea Planului si-au adus contributia si continua sa si-o aduca si in prezent toate serviciile secrete ale statelor capitaliste interesate in distrugerea concurentei economice a Socialismului.   .

Planul cuprinde patru etape :
I.  Etapa pregatitoare si de atac pe ascuns de subminare a tarilor socialiste .
II  Etapa actiunilor fundamentale de schimbare a Europei socialiste , fabricarea aparentei de Revolutii si de Tranzitie a tarilor socialiste din Europa , desfiintarea CAER-ului , desfiintarea Tratatului de la Varsovia , dezmembrarea URSS , dezmembrarea  R.S.F.Jugoslavia si dezmembra – rea Cehoslovaciei.
III.     Etapa consolidarii ocupatiei occidentale in tarile cucerite si
neutralizarea RUSIEI in scopul aservirii ei Occidentului.
IV.    Tinteste regimul politic din R.P.Chineza si stoparea dezvoltarii ei.
Aceasta etapa mai vizeaza si distrugerea R.D.Coreene si a R.D.Vietnam , pentru a instaura in aceasta zona un control americano-japonez-sud corean.  Etapa a 4-a mai are ca tinte si alte tari cum sunt Cuba si tarile banuite de comunism islamic , adica
Iran , Irak si Libia.

Masura in care a fost realizat pana in prezent acest plan nu este o problema care sa fie prezentata in articolul de fata.   Neindoios , pentru discutia Planului de Razboi Secret ramane mijlocul prin care s-a ajuns la realizarea scopului acestui razboi , respectiv distrugerea Socialismului concurent. Acest mijloc este chiar scenariul revolutiilor din 1989 – 1991 din estul Europei.
Scenariul revolutiilor , operatiune sub acoperire de mare anvergura , reprezinta chintesenta unei noi doctrine a intunecatelor arte ale inselarii dusmanului , pentru a-l distruge la el acasa , prin proceduri speciale , fara arme vizibile desfasurate.

Revolutiile din estul Europei sunt in fapt continuatoarele industriei propagandei americane pusa in actiune odata cu Razboiul Rece , care este in fapt un razboi politic impotriva URSS si a celorlalte tari care si-au ales calea socialista de dezvoltare.

Pentru pregatirea si ducerea razboiului politic impotriva lumii socialiste numita de americani impropriu lumea comunista , in baza documentului NSC-68 din 1947 , s-au creat anumite organe operative : Agentia Centrala de Informatii (CIA) si Departamentul Apararii (PENTAGON) , o structura de conducere si dezvoltare centralizata a altor trei Departamente : Dep. Trupelor de Uscat  (US Army) , Dep.Fortelor Aeriene (USAF) si Dep.Fortelor Maritime (US Navy) .

In baza aceluiasi document NSC-68 Harry TRUMAN a emis o Directiva Prezidentiala  prin care se autorizeaza CIA sa organizeze si sa lanseze operatiuni strategice de razboi psihologic in Europa de Est si URSS vizand subminarea si schimbarea regimului politic , distrugerea puterii militare a statelor vizate si distrugerea sistemului social si politic al acestora.
Este exact obiectivul strategic urmarit de SUA din 1947 , reluat de planul global al Razboiului Secret din 1973 si care s-a realizat prin scenariul revolutiilor est-europene in 1989-1991.
Industria de propaganda politica neagra si razboiul psihologic al SUA impotriva lumii socialiste au fost concepute in stilul propagandei germane , de catre specialisti germani , fosti subordonati ai Dr.Joseph GOEBELS , ministrul propagandei Germaniei celui de al III-lea Reich.
In anul 1946 acesti specialisti adusi in SUA de evreul Abraham Ben Elazar cu pseudonimul Henry KISSINGER lucrau in Departamentul de Stat al SUA.  .

Potrivit industriei propagandei politice si psihologice a SUA ,  URSS , o tara eroica in invingerea nazismului in al Doilea Razboi Mondial , este numita de liderii politici americani Imperiul Raului , este un stat inamic , un stat paranoic , avand conducatori fanatici care gandesc si actioneaza pentru distrugerea din temelii a SUA , etc..

In contrast SUA se autodeclara Imperiul Binelui care lupta sa distruga pe cel al Raului.  Aici se vede ca in secolul 20 propaganda politica si psihologica a SUA promoveaza mitologicul , cu toate ca este o forma primitiva a constiintei sociale.
Mitologia politica din propaganda neagra si din razboiul psihologic care a actionat vreme de 45 de ani se regaseste si in scenariul revolutiilor din 1989-1991.
Paul GIRARDET luand ca studiu de caz revolutia romana transmisa in direct in decembrie 1989 despre care afirma ca este  “ unul dintre cele mai bine structurate evenimente mediatice “ , pune in evidenta caracterul mitic pe care il imbrca transmisiunile TV ale unor evenimente politice majore de la sfarsitul secolului 20.
Astfel incepand cu revolutia romana  toate revolutiile si razboaiele transmise in direct la televizor presupun aceleasi scenarii mitologice televizate :
1.    Dictatorul sau monstrul , eroul negativ sau reprezentantul intunericului , cum sunt Ceausescu , Milosevici , Sadam Husseim.
2.    Victimele dictaturii : poporul roman , albanez , cuveitian , americanii sau pacea mondiala.
3.    Uneltele raului : dictatura exercitata prin conspiratie secreta in Romania , armata sarba sau irakiana.
4.    Eroii eliberatori : americanii sau armata NATO.

In contextul deturnarii Socialismului din Europa , cei mai puternici lideri ai planetei fac apel in discursurile lor la mitologia politica.  De exemplu la 5 mai 2005 , la Vilnius , capitala Lituaniei , presedintele George W. BUSH aflat in vizita in aceasta tara a declarat :  “ BIELORUSIA este ultima dictatura din Europa “  si ca  “ LUCASENKO are prieteni rai , pe Fidel Castro su Hugo CHAVEZ “ , iar Secretarul de Stat american Condoleenza RICE a adaugat la randul ei ca  “Bielorusia este un stat al tiraniei”.

Pe fundalul tradarii ,dezinformarii si ignorantei , al violentei si tensiunii evenimentelor , apelul la mitologic duce la distrugerea imaginii adversarului.  Odata imaginea adversarului distrusa ,  adversarul va fi invins.

Propaganda politica si psihologica neagra a SUA a urmarit si inca mai urmareste ca anticomunismul american – Maccarthysmul – , sa fie transformat intr-o prejudecata nu doar a popoarelor din estul Europei ci a intregii lumi.
Documentul cunoscut ca NSC-68 , care cuprinde elementele ideologice si doctrinare ale Razboiului Rece , din care s-a nascur Razboiul Secret global ,
a fost preluat , continuat si amplificat in dimensiunile lui militare de catre toti succesorii lui TRUMAN pana in 1989 cand au avut loc falsele Revolutii.

In forma adoptata NSC-68 este in vigoare si in 2005 , dar nu mai este anticomunist ci antirusesc.

Criza democraţiei occidentale şi distrugerea sistemului socialist

Acest articol prezintă cauzele care au determinat SUA şi Occidentul să decidă distrugerea sistemului economic socialist mondial ca o soluţie pentru ieşirea din cea de-a doua mare criză economică mondială a anilor 1970.

Distrugerea sistemului economic socialist mondial nu s-a terminat. Ea continuă.
Efectele crizei mondiale de la începutul anilor 1970 – criză mai profundă decât celelalte, care a debutat cu criza energiei provocată de cea a petrolului – au fost resimţite în primul rând de ţările capitaliste cele mai dezvoltate din punct de vedere industrial. Rapiditatea generalizării şi agravării crizei petrolului în ţările capitaliste dezvoltate era accentuată de existenţa socialismului în general şi a celui din Estul şi Centrul Europei în special, care se manifesta ca un concurent şi care devenise un model, o altă cale de dezvoltare a societăţii umane şi a civilizaţiei. Socialismul se consolidase ca sistem mondial în ciuda acţiunilor doctrinei americane a Războiului Rece şi a acţiunilor subversive ale NATO îndreptate împotriva ţărilor socialiste ale Europei cu scopul de a le slăbi cooperarea şi coeziunea în cadrul CAER şi al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia.
Sistemul mondial socialist reprezenta mai mult de 30% din populaţia lumii şi aproape 40% din producţia mondială de bunuri de consum. Ca durată istorică, în timp ce capitalismul a avut nevoie de aproape trei secole, socialismului i-a fost necesar numai o jumătate de secol pentru a înregistra ritmuri înalte de dezvoltare şi pentru a asigura emanciparea individului la nivel de mase.
Pentru ţările capitaliste cele mai dezvoltate se impunea deci, cu acuitate, în primul rând atenuarea efectelor negative ale crizei şi ieşirea din criză. Dar asta nu se putea face prin măsuri de austeritate asupra propriilor popoare, unde în 200 de ani se formase un segment destul de important al clasei de mijloc alcătuită din mici întreprinzători şi salariaţi. O politică de austeritate pe timp de pace ar fi redus consumul intern şi ar fi fost cu siguranţă respinsă şi contestată. Consecinţele pentru fragilele democraţii burgheze ale ţărilor capitaliste foarte industrializate ar fi fost imprevizibile.
Trebuie ţinut cont de faptul că victoria asupra nazismului din al doilea război mondial, ideologia marxistă şi eforturile ONU conduseseră la prăbuşirea sistemului colonial, iar popoarele care erau încă menţinute în regim semicolonial sau neocolonial, foarte influenţate de statele sistemului socialist, luptau pentru propria eliberare. Această situaţie micşora posibilităţile ţărilor capitaliste puternic industrializate de a avea acces la materii prime, pieţe de desfacere şi export de ideologie.
În aceste condiţii, în a doua parte a secolului al XX-lea, succesele socialismului şi amplificarea discriminărilor sociale în democraţiile occidentale au provocat o “criză de sistem” în ţările capitaliste cele mai bogate din lume.
În anii 1960 s-a produs pentru prima dată o contestare globală a capitalismului chiar în interiorul societăţii capitaliste. Revoltele tinerilor şi studenţilor din acei ani sunt o confirmare a acestei contestări. Antropologul Margaret Mead explică acest fenomen social astfel: “Revolta tineretului lumii din anii 1960 este atribuită, în primul rând, emergenţei unei comunităţi mondiale. Fiinţele umane ale lumii, în informarea unuia despre celălalt şi răspunsurile date de unul celuilalt, au format pentru prima oară o comunitate ce este unită prin cunoaştere şi pericol împărtăşite.” Asta înseamnă că problemele grave ale societăţii capitaliste erau percepute în acelaşi timp şi în locuri diferite, atât la nivelul cunoaşterii comune, căt şi la nivelul ştiinţei.
După amplele mişcări ale tinerilor şi studenţilor, anii 1971-1973 marchează începutul momentului de derută al democraţiilor occidentale.
Un exemplu concludent este SUA, cea mai bogată ţară din lume, care în timpul războiului din Vietnam este confruntată cu declinul general al economiei şi accentuarea creşterii inflaţiei.
În 1971 începe o nouă criză. Dolarul american suferă prima devalorizare după New Deal.
Guvernul american este obligat să suspende convertibilitatea monedei naţionale deoarece dolarii acumulaţi în Japonia şi în Europa riscau – dacă ar fi fost convertiţi în aur – să epuizeze rezervele federale.
Noua criză economică a repus în discuţie valorile societăţii americane.
Una dintre cele mai dure critici la adresa societăţii americane este făcută de Michael Harrington care, în cartea sa “The Other America”, scotea în evidenţă cauzele şi consecinţele sărăciei a 50 milioane de americani.
Jack Beatty dezvăluie urmările războiului din Vietnam, protestele studenţilor şi mişcările pentru drepturile civile în societatea americană.
Criza anilor 1970 este resimţită şi de celelalte ţări occidentale. Franţa, RFG, Anglia, Japonia şi alte ţări capitaliste cunoşteau ceea ce Alfred Sauvy numea “societatea dualistă”, în care clivajul între o minoritate îmbogăţită şi o majoritate sărăcită se accentua din ce în ce mai mult.
Problemele cu care se confruntau ţările occidentale au agravat şi problemele internaţionale. Destinderea dintre sistemul socialist şi cel capitalist primea lovituri grele. Tensiunile din diverse zone ale lunii erau în creştere. Fenomenele noii recesiuni economice mondiale din 1972 se multiplicau, lărgindu-se la scară mondială.
În acest context a apărut o particularitate a crizei de sistem a civilizaţiei occidentale care consta în suprapunerea contestării globale a capitalismului ca sistem, cu o multitudine de conflicte între categoriile socio-profesionale, care a determinat o frânare a mobilităţii sociale. Amintirea amplelor mişcări studenţeşti din anii 1970 mai dă şi astăzi frisoane.
În ciuda piedicilor puse prin doctrina Războiului Rece, socialismul devenise pentru Occident nu numai un concurent economic şi politic, dar şi o reală alternativă pentru soluţionarea gravelor probleme sociale ale societăţii capitaliste.
Într-o perioadă relativ scurtă, de numai 45 de ani, socialismul european realizase performanţa emancipării economice, sociale, politice şi culturale la nivel de mase, cu respectarea constituţiilor şi a democraţiei socialiste, în contrast cu opulenţa materială a ţărilor capitaliste occidentale, bogate ca produs intern brut, dar în care se accentua polarizarea societăţii care afecta grav justiţia şi egalitatea socială.
Occidentul nu a avut capacitatea de a face faţă unei concurenţe loiale cu socialismul european. Subterfugiile Războiului Rece împotriva ţărilor socialiste nu reuşiseră să stopeze afirmarea socialismului pe plan mondial. Acesta devenise un concurent periculos.
Această nouă situaţie economică, socială şi politică din lume a determinat ţările capitaliste occidentale să treacă, sub patronajul Washingtonului, la un proces programat şi controlat, pentru a conduce lumea în funcţie de interesele vitale ale marilor trusturi naţionale şi multinaţionale capitaliste. În acest scop Washingtonul şi ţările capitaliste aliate lui utilizează nu numai organizaţiile financiare internaţionale (mai ales FMI şi Banca Mondială considerate ca făcând parte din sistemul global american şi că ar reprezenta interese mondiale a căror clientelă este întreaga lume), dar şi NATO, care are şi rolul de participant principal în problemele intra-europene. În acelaşi scop sunt folosite canalele diplomatice şi media.
În această situaţie complexă a implicaţiilor crizei economice mondiale asupra ţărilor capitaliste puternic industrializate, soluţia pentru ieşirea din această criză a fost deplasată din interiorul ţărilor capitaliste în afara frontierelor lor. Deoarece terenul împotriva ţărilor socialiste era deja pregătit prin doctrina americană a Războiului Rece, s-a decis pregătirea unui plan secret pentru distrugerea socialismului concurent în totalitate.
Aşadar, distrugerea în totalitate, distrugerea masivă a socialismului, nu numai într-un mod izolat şi parţial.
Pentru reuşita acestui plan, SUA, Canada şi ţările capitaliste ale Europei Occidentale nu au precupeţit nici un efort. Au fost mobilizate forţe civile şi militare pentru a alege calea cea mai convenabilă pentru Occident, pentru distrugerea totală a socialismului. Se oscila între calea războiului pe faţă, declarat, şi războiul secret.
Fostul sef al Direcţiei I, informaţii, din Departamentul Securităţii Statului din R.S. România, col.(r) Gheorghe Raţiu arată: “Singura soluţie propusă de specialiştii occidentali a fost cea a distrugerii sistemului economic al ţărilor socialiste. Această distrugere nu se putea obţine decât prin distrugerea întregului sistem. Distrugerea sistemului socialist se putea face pe două căi: calea unui război declarat, ocuparea militară a ţărilor socialiste, schimbarea regimului şi impunerea sistemului politic şi a ordinii economice convenabile puterilor occidentale, sau calea războiului secret, folosind pentru subversiune şi cucerire metodele şi mijloacele specifice ale serviciilor de informaţii şi ale unor organizaţii oculte, pentru distrugerea regimurilor de tip socialist şi distrugerea economiei statelor din sistemul vizat.”

Cum reacţionează Capitalismul la crizele economice

În acest articol este prezentată desfăşurarea în timp a celor trei mari crize economice ale sistemului capitalist şi soluţiile puse în aplicare de liderii capitalişti de ieri şi de azi pentru a asigura supravieţuirea capitalismului.

Crizele economice mai mari sau mai mici sunt un însoţitor permanent al economiei capitaliste. Unele dintre acestea au o amploare mai mare, un caracter deosebit de violent şi o durată mai lungă de manifestare. Acestea sunt cele trei mari crize economice ale capitalismului: criza din 1929-1933, criza din jurul anilor 1970 şi criza izbucnită în toamna lui 2008.

Prima mare criză economică a capitalismului din 1929-1933 a fost una de supraproducţie care a cuprins într-un fel sau altul întreaga lume capitalistă din acea epocă. Pe ansamblul lumii capitaliste, producţia industrială s-a redus cu 44 %, iar numărul şomerilor a depăşit cifra de 30 milioane.
În 1930-1933 în SUA au dat faliment peste 865.000 de întreprinderi mici şi mijlocii şi circa 489.000 în Germania. Criza a cuprins şi agricultura şi comerţul. Criza industrială, agrară şi comercială a fost însoţită şi de criza bancară, de credit şi financiară.
În SUA începând cu anul 1933, din iniţiativa preşedintelui F.D. Roosevelt, s-a pus în operă un program de reforme care a primit numele de “Programul Economic New Deal“ care avea drept scop să înlăture consecinţele crizei economice şi să întărească elementele capitalismului de stat. Acest program, care prin importanţa lui a rămas în istorie sub numele de New Deal, folosea elemente de planificare, echilibrare şi coordonare a economiei capitaliste, încredinţând statului capitalist funcţii economice sacre, de natură să servească proprietatea privată şi marele capital: Big Bussines.
În 1932, când F.D. Roosevelt a fost ales preşedinte al Statelor Unite, catastrofala depresiune economică începuse deja din 1929, atunci când se prăbuşise Bursa din New York care a afectat întreaga economie americană. În numai câteva luni, şi-au pierdut locul de muncă 6 milioane de persoane şi au devenit şomeri.
Pentru noul preşedinte Roosevelt, grava situaţie a clasei muncitoare rămasă fără locuri de muncă devenise o problemă prioritară în programul sau economic New Deal. Aceasta deoarece clasa muncitoare rămasă fără locuri de muncă, care risca să moară de foame, era capabilă să organizeze revolte incontrolabile care ar fi putut conduce la distrugerea bazelor sistemului economic american. În iulie 1932, la Washington, o amplă manifestare de revoltă a şomerilor şi familiilor lor a fost reprimată cu sălbăticie de armata americană sub comanda generalului Douglas Mac Arthur.
Cunoscând această situaţie, Roosevelt a dispus pregătirea unui plan pentru construirea unei vaste şi puternice infrastructuri economice şi sociale, căi ferate, drumuri şi poduri, baraje şi hidrocentrale gigantice, mari clădiri publice etc. Ideea centrală a acestui plan era de a fi angajate milioanele de muncitori rămaşi fără locuri de muncă. În acest scop Roosevelt a creat “Civilian Conservation Corps“ (Corpul Civil de Conservare) în care au fost înregimentaţi toti şomerii cu o vârstă mai mare de 18 ani, cărora li s-a dat de lucru.
Preşedintele F.D. Roosevelt a reuşit în anii 1930 prin programul său economic New Deal să scoată Statele Unite din criză şi să salveze capitalismul de la dispariţie. Dar altele erau condiţiile atunci.
Robert Harvley, economist şi om politic englez, aprecia că F.D. Roosevelt a rămas în istoria SUA şi a lumii nu atât prin contribuţia sa la învingerea nazismului în al doilea război mondial, cât mai ales pentru meritul de a fi salvat de la pieire capitalismul din SUA.

A doua mare criză economică a capitalismului din anii 1970

Dacă analizăm celelalte crize ale capitalismului în evoluţia lor în timp constatăm că după al doilea război mondial, victoria revoluţiei socialiste în mai multe ţări a dus la crearea sistemului socialist mondial, care micşorase sfera de acţiune a capitalismului şi a marelui capital. În anii 1970, socialismul exista pe o suprafaţă de 26% din globul pământesc, avea 30% din populaţia globului şi producea peste 40% din producţa industrială mondială. De asemenea, prăbuşirea sistemului colonial şi lupta pentru eliberare naţională au diminuat posibilităţile ţărilor capitaliste puternic industrializate de a avea acces la materii prime, pieţe de desfacere şi export de ideologie. În plus, în anii 1970, armata URSS era una dintre cele mai mari şi mai puternice care au existat vreodată în lume.
Constatăm că în anii 1970, în timp ce socialismul se consolida şi se bucura de o largă audienţă ideologică pe măsura realizărilor sale, în lumea capitalistă izbucneşte cea de-a doua mare criză economică.
Debutul celei de-a doua mari crize economice, din anii 1970, a fost marcat de SUA prin declinul alarmant al economiei, determinat şi de efectele războiului din Vietnam (1964-1973), şi de criza petrolului din 1973. Pentru prima oară în istoria SUA un război nu a contribuit la relansarea economiei, dimpotrivă, la tulburarea ei.
Inflaţia prezentă în economia americană încă din 1959 se accentuează o dată cu războiul din Vietnam şi în 1971 se produce prima devalorizare a dolarului după New Deal. Criza izbucnită în SUA, mai profundă decât alte crize, se răspândeşte cu rapiditate mai întâi în ţările capitaliste cele mai dezvoltate din punct de vedere industrial, mari consumatoare de petrol din import.
Dezechilibrele sociale, şomaj, inflaţie, sărăcie, foamete, inegalităţi care subzistau în toate ţările capitaliste dezvoltate se accentuează. Modelul de viaţă occidental este contestat. Au loc revolte ale tinerilor şi studenţilor, în acelaşi timp şi în locuri diferite, în Europa occidentală şi SUA, în 1964, 1968, 1970. Chiar şi modelul “American Way of Life” este contestat în 1964 şi 1970. În Statele Unite şi în Marea Britanie se produc greve în 1970, 1971, 1973 şi 1974. Tensiunile cresc. În Marea Britanie la sfârşitul anului 1973 şi începutul anului 1974 numeroase greve au agitat ţara şi au condus la dizolvarea Camerei Comunelor. În Statele Unite izbucnesc revoltele minorităţilor rasiale, ale negrilor şi indienilor, în 1968, 1969, 1970. Anul 1975, care marchează oficial prima mare criză după al doilea război mondial, scoate în evidenţă un stat providenţial care a epuizat capacitatea de a rezolva problemele sociale agravate de criză şi în primul rând şomajul care era în puternică expansiune.
Se pun în discuţie morala, societatea americană şi politica SUA pe plan intern şi internaţional.
A devenit evident că SUA nu au fost capabile să susţină în acelaşi timp două probleme majore: un război în exterior şi lupta contra sărăciei în interiorul ţării. În plus, ca urmare a înfrângerii suferite în războiul din Vietnam, prestigiul SUA pe plan internaţional a fost pierdut pentru prima oară după al doilea război mondial.
O dată cu pierderea prestigiului în războiul din Vietnam, cu grava şi marea criza a capitalismului din anii 1970, care au afectat toate laturile vieţii din societatea capitalistă, SUA şi ţările capitaliste dezvoltate, cu democraţia lor occidentală, nu mai puteau oferi nici o perspectivă pe plan naţional şi mondial. Ele nu mai puteau face faţă competiţiei istorice cu socialismul şi democraţia socialistă, care reuşise într-un timp istoric relativ scurt să se impună pe plan mondial ca sistem economic, social şi politic.
În aceste condiţii, în timpul preşedinţiei lui Nixon, liderii politici americani şi marii şefi ai oligarhiei financiare s-au întâlnit la începutul anului 1973 şi au hotărât în secret că singura soluţie de ieşire din marea criză a capitalismului din anii 1970 este distrugerea cu orice preţ a socialismului la nivel global şi simultan, şi nu în mod izolat şi la intervale lungi de timp cum s-a procedat până în 1973, când s-a consemnat înfrângerea SUA în războiul din Vietnam .
În acest mod, soluţia ieşirii din criză a fost deplasată din interiorul SUA şi al ţărilor capitaliste dezvoltate în afara graniţelor lor.
S-a luat decizia politică secretă potrivit căreia lumea capitalistă formată din SUA şi ţările occidentale aliate lor trebuie să acţioneze în cinci direcţii de atac împotriva socialismului mondial. Aceste direcţii au fost următoarele:
1. Distrugerea sistemului politic şi economic socialist;
2. Recucerirea lumii a treia şi reinstaurarea dominaţiei prin forme neo-coloniale;
3. Refacerea pieţelor de desfacere prin izgonirea firmelor statelor socialiste;
4. Transformarea zonei ţărilor care au cunoscut regimuri socialiste în piaţă de desfacere pentru produsele industriei ţărilor capitaliste;
5. Preluarea controlului asupra principalelor resurse de energie (petrol, gaze, cărbuni, energie atomică).
S-a hotărât ca realizarea acestor obiective să se facă printr-un război secret al cărui nume de cod dat de CIA era Covert Operation (operaţiuni sub acoperire).
Această misiune secretă a fost încredinţată serviciilor secrete din SUA, din ţările capitaliste dezvoltate membre în NATO şi unor organizaţii oculte (GLADIO etc.).
Pentru punerea în aplicare a războiului secret s-a realizat un plan care a fost aprobat de şefii statelor occidentale. Pentru realizarea acestui plan şi-au adus contribuţia şi continuă să şi-o aducă şi în prezent, toate serviciile secrete ale statelor capitaliste interesate în distrugerea concurenţei economice a sistemului socialist.
Ofensiva occidentală împotriva ţărilor socialiste europene a interesat în mod deosebit Administraţia americană, care a comunicat principalilor săi aliaţi din NATO următoarele:
“Evenimentele din Europa de Est se desfăşoară cu rapiditate fiind necesară o coordonare şi mai strânsă între statele membre NATO, pentru controlul situaţiei şi accelerarea cursului favorabil intereselor Occidentului. În acest sens, trebuie să se asigure o redistribuire a rolului statelor occidentale şi o mai mare implicare în acţiunile de influenţare a evoluţiilor din diferite ţări socialiste. Astfel:
a. SUA se vor concentra îndeosebi asupra situaţiei din URSS, urmând ca
b. RFG şi Marea Britanie să se ocupe mai mult de problemele legate de RD Germania, Polonia, Cehoslovacia, iar
c. Franţa şi Italia de cele privind Ungaria, Bulgaria şi România.”
Războiul secret ca ofensivă globală de distrugere a socialismului a fost pregătit o lungă perioadă de timp, începând din anul 1973, după conceptul strategic al “Ripostei Gradate“. În momentul când s-a considerat că toate condiţiile sunt întrunite, s-a decis ieşirea la lumină (izbucnirea) a războiului secret din 1989-1991, din Europa şi URSS, sub acoperirea de revoluţii, după principiul dominoului. Aceste aşa-zise revoluţii au fost: revoluţia sângeroasă din România, revoluţia mai puţin violentă din URSS, revoluţiile de catifea din Bulgaria, Cahoslovacia, RDG, Polonia şi Ungaria, şi continuate după 1991 sub forma revoluţiei portocalii în Ucraina şi a revoluţiei rozelor în Georgia.
Acest război secret a reuşit până acum să distrugă socialismul şi oamenii săi numai în Europa şi URSS. Această reuşită nu ar fi fost posibilă fără susţinerea unor înalţi (chiar foarte înalţi) demnitari din ţările socialiste, a unor trădători din serviciile secrete socialiste, a sprijinului rămăşiţelor nazismului din aceste ţări şi al unei părţi din diaspora ţărilor socialiste.
Statele Unite au emis un nou principiu în istoria naţiunilor. Ele au afirmat că nu este trădător cel care acţionează împotriva siguranţei naţionale a propriei ţări dacă acesta se pune în acelaşi timp la dispoziţia Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA (CIA). Pentru CIA, celelalte state nu au nici o valoare.
Distrugerea adversarului concurent printr-un război secret global este o premieră mondială în istoria războaielor şi în istoria omenirii.
Alexandru Radu Timofte, fost director al SRI, descrie această premieră mondială în felul următor: “În întreaga perioadă postbelică, prin formele specifice războiului secret, ai cărui actori sunt serviciile secrete, s-a grăbit sfârşitul Războiului Rece, inamicul mondial, respectiv sistemul socialist instaurat pe o treime a planetei fiind învins. La scară istorică acest proces poate fi considerat drept cea mai mare victorie a unui sistem informativ secret.”
Se poate observa că soluţia secretă de scoatere a capitalismului din cea de-a doua sa mare criză a fost doar un paleativ pentru Statele Unite şi Occident. Situaţia pe plan internaţional s-a agravat, lumea este mai săracă şi mai instabilă, iar capitalismul imperialist a intrat în 2008, prin intermediul Statelor Unite, în cea de-a treia sa mare criză.

Cea de-a treia mare criză economică a capitalismului

Cea de-a treia mare criză a capitalismului care a izbucnit în toamna anului 2008 prin marea criză financiară din Statele Unite are la bază un fenomen absolut nou din istoria capitalismului după al doilea război mondial. Acest fenomen nou este legat de expansiunea capitalismului în Europa de Est prin războiul secret, acoperit de haina revoluţiilor din 1989-1991. Această expansiune se datorează în primul rând acţiunilor şi sarcinilor speciale ale serviciilor secrete occidentale şi ale SUA. Ele au conturat o nouă Europă, după Yalta şi Potsdam, şi o nouă geopolitică în favoarea marelui capital şi a marilor monopoluri industriale, bancare şi agricole. Configuraţia geopolitică a Europei a fost distribuită marilor puteri capitaliste în teritoriile în care acestea ajunseseră şi erau fixate deja prin acţiunile sub acoperire ale serviciilor secrete.
Ca urmare, noua Europă a produs schimbări fundamentale în sistemul mondial capitalist, fapt ce a condus din 1990 la reorganizarea întregii producţii industriale mondiale, pilonul economiei mondiale. În acest proces, un grup restrâns de 500 de monopoluri industriale, bancare şi agricole şi-au impus dictatura asupra pieţei mondiale capitaliste şi asupra producţiei industriei mondiale.
Criza începută în 2008 în SUA s-a răspândit rapid în toată lumea, în marile bănci internaţionale, încât în octombrie 2008 “pierderile cauzate de această criză erau de 400 de ori mai mari decât cele din timpul primei mari crize a capitalismului din 1929-1933.”
Primul ministru rus Vladimir Putin considera că Statele Unite sunt vinovate de declanşarea acestei crize economice mondiale. El a reamintit că “dopajul cu bani ieftini şi ipotecile din Statele Unite au provocat o reacţie în lanţ care a paralizat sistemul financiar internaţional şi a indus o lipsă de încredere în piaţă, care, bineînţeles, a afectat diferite sectoare economice. Criza, financiară la început, s-a transformat în criză economică generală.”
În Statele Unite, primele consecinţe ale acestei crize au fost: de la începutul anului 2008 economia americană a pierdut 2,5 milioane locuri de muncă şi este posibil, a avertizat noul preşedinte Barack Obama, să se mai piardă câteva milioane şi în 2009 dacă nu se iau măsuri; în 2008 băncile, societăţile de asigurare, industria de automobile, care este coloana vertebrală a economiei americane, şi furnizorii ei au solicitat ajutorul statului. “Astăzi, băncile de investiţii, mândria Wall Street, practic au încetat să mai existe“, a declarat Vladimir Putin la recentul for economic de la Davos; în toamna anului 2008, colapsul financiar a reprezentat o lovitură majoră pentru poziţia Statelor Unite în lume. Acest lucru l-a afirmat chiar Henry Kissinger în articolul sau publicat în “The Independent” (Marea Britanie) la 20 ianuarie 2009; “Wall Street Journal” prevede o prăbuşire fără precedent, mai rea decât în 1929.
În aceste condiţii care va fi în final dimensiunea intervenţiei statului? La ce nivel va ajunge datoria publică? Dar inflaţia? Iar la sfârşit ce se va întâmpla cu cetăţeanul american plătitor de impozite şi taxe la stat?
Ce pot face astăzi clasa politică americană şi preşedintele Barack Obama în faţa actualei crize globale pe care Statele Unite au declanşat-o?
Un lucru este clar. Dacă un nivel al şomajului de proporţiile cunoscute în 1929-1933, când numai în SUA au fost 6 milioane de şomeri, s-ar produce azi în SUA, el nu ar mai putea fi suportat de capitalismul actual. Dar problema sărăciei? Care este situaţia sărăciei în SUA în timpul actualei crize a capitalismului? Oare americanii de astăzi sunt mai putin săraci decât erau cei din 1992? În 1992, la Los Angeles, în California, la 28 aprilie-4 mai, a izbucnit în mod spontan o revoltă populară, despre care Noam Chomski aminteşte în cartea sa “World orders old and new”, arătând ca sutele de mii de oameni săraci, împinşi de sărăcie, s-au ridicat şi au trecut la forme violente de acţiune, luând cu asalt băncile şi marile magazine cu bunuri de larg consum.
Au fost această rascoală, precum şi alte revolte din alte oraşe americane o ameninţare pentru putere? Se pare ca da. “Pentru potolirea răscoalei din Los Angeles, la ordinul expres al preşedintelui George Bush – tatăl, poliţia, agenţii FBI şi armata au tras în plin, rezultând peste 2500 de morţi şi răniţi.“
Cotidianul american “Washington Post” îl numea recent pe F.D. Roosevelt “un gigant al istoriei americane care a venit la putere în timp de criză“. În acelaşi timp cotidianul american, referindu-se la proiectul pe doi ani al preşedintelui Obama pentru scoaterea Statelor Unite din actuala criză, arăta că Obama a venit la putere în 2008 tot pe timp de criză. “Washington Post” consideră că, dacă proiectul Obama va fi aprobat de Congres, el va fi unul din cele mai masive planuri de relansare în termeni financiari după New Deal al lui Roosevelt din anii 1930.
Departe de planul lui Obama, “Wall Street Journal” estimeaza că vor fi necesare 4000 de miliarde de dolari pentru salvarea băncilor.
Proiectul lui Obama pentru ieşirea din criză are ca prioritate absolută redresarea economiei şi crearea până în ianuarie 2011 a 2,5 milioane locuri de muncă. Se vorbeşte de un program de mari lucrări care au în vedere reconstrucţia de drumuri şi poduri, modernizarea şcolilor, dezvoltarea surselor alternative de energie şi producerea de maşini mai puţin poluante şi cu consum mai mic de combustibil. În sectorul sănătăţii există un proiect de lege destinat lărgirii asistenţei medicale pentru copiii din familiile cu venituri mici. Se prevede de asemenea extinderea ajutorului de şomaj.
Dacă se va aplica proiectul Obama, vor exista cu siguranţă beneficii pentru societatea americană, care vor reuşi să cosmetizeze un timp capitalismul american. Dar nu există un capitalism care să poată să-i servească pe toţi.
Ar trebui să reflectăm şi la ce spunea M. Bertrand, şi anume: “Soluţiile aplicate pentru a învinge contradicţiile care există în societatea capitalistă nu mai permit o eliminare definitivă, şi aceste contradicţii se reproduc de fiecare dată, într-un mod şi mai grav.“
În Raportul FMI publicat la 28 ianuarie 2009, se arată că economia globală va stagna aproape de zero în acest an, pe măsură ce 2000 de miliarde de dolari în active neperformante (toxice) din SUA fac ca cele mai mari economii ale lumii capitaliste să se scufunde. Pierderile băncilor ar putea atinge nivelul de 2200 miliarde dolari, iar creşterea economică globală va fi de 0,5%, cel mai scăzut ritm după al doilea război mondial. FMI prognozează că băncile vor avea nevoie de încă 500 miliarde de dolari pentru infuzii noi de capital pentru a reinstaura încrederea clienţilor. Da, acesta este un aspect, dar FMI nu ne spune nimic despre cel de-al doilea aspect, şi anume că această nouă infuzie de capital va favoriza concentrarea capitalurilor în sectorul bancar.
Într-un raport anterior din 14 ianuarie 2009, se arată că, potrivit previziunilor economice pentru anul 2009, problemele cu care urmează să se confrunte economiile ţărilor puternic dezvoltate se vor agrava din ce în ce mai mult. Este vorba de: lipsa lichidităţilor, pieţele volatile, creşterea şomajului, iar creşterea globală va rămâne sub potenţial, atât în 2009, cât şi în 2010. În acest raport se mai arată că SUA, Marea Britanie, Italia, Spania şi Australia se vor confrunta în continuare cu o deteriorare a situaţiei bugetare, ca urmare a cheltuielilor masive prevăzute de guverne pentru ajutorarea instituţiilor financiare.

La ce trebuie să ne aşteptăm acum?

Dacă prima mare criză a capitalismului din anii 1929-1933 a fost rezolvată cu succes prin programul lui F.D. Roosevelt, New Deal, care a reuşit să salveze capitalismul de la dispariţie, dacă în cazul celei de-a doua mari crize izbucnite în anii 1970 soluţia a fost deplasată din interiorul Statelor Unite şi al ţărilor capitaliste dezvoltate prin distrugerea sistemului socialist, pe calea războiului secret, în ce priveşte actuala criză globală, primele două reţete americane nu mai pot fi utilizate pentru ieşirea din criză şi pentru evitarea prăbuşirii capitalismului.
Sistemul capitalist mondial nu mai dispune de nici o rezervă şi nici o posibilitate de resuscitare. Acest lucru a fost dovedit o dată când a fost atacat socialismul din Europa şi URSS printr-un război secret şi acum, când se constată ca FMI şi Banca Mondială au fost incapabile să prevadă criza şi să evite contagiunea crizei financiare cu criza economică.
Nu este exclusă nici ipoteza ca aceste două organisme să fi provocat chiar ele criza actuală pentru a crea un haos mondial care să facă necesară apariţia unui guvern mondial .
Ineficienţa măsurilor anti-criză la nivel naţional este constatată în fiecare zi. Iar combaterea crizei la nivel internaţional, în condiţiile actualului sistem capitalist, este la fel de ineficientă. Actuala criză accelerează şi adânceşte procesul de degenerare şi descompunere a sistemului economic capitalist. Va fi afectată baza economică a capitalismului şi structura sa politică şi ideologică. Întreaga lume afectată de criza actuală va tinde spre ideile de stânga, spre o revoluţie, spre înverşunate lupte de clasă pentru a realiza un progres general al societăţii capabil să asigure emanciparea omului la nivel de mase. O ordine absolut nouă se va impune pe plan mondial, convergentă cu problema pusă de revoluţia tehnico-ştiinţifică, adică orientarea întregii vieţi economice şi a ştiinţei economice spre om şi nevoile sale.
Americanul Seymour Martin Lipset, unul dintre cei mai mari sociologi ai secolului trecut, în opera sa intitulată “Omul politic. Bazele sociale ale politicii“ (“Political Man. The Social Bases of Politics”), demonstrează riguros faptul că o clasă muncitoare numeroasă, lovită în interesele sale economice, tinde să impingă societatea spre un regim social economic de tip socialist.
S-ar părea că pentru a scoate SUA din criza actuala Henry Kissinger are intenţia să adapteze politica războiului secret la condiţiile economiei mondiale de astăzi. În articolul deja citat mai sus el vorbeşte de mirajul crizei actuale “ca fiind o ocazie unică pentru diplomaţia creativă.“ (?!) Reamintim că economia mondială se confruntă cu noi probleme: criza alimentară, criza energetică, existenţa unui miliard de oameni din întreaga lume care suferă de foame (conform rapoartelor ONU) şi schimbările climatice.
Henry Kissinger, fost consilier pentru securitate naţională (1969-1975) şi fost secretar de Stat al SUA (1973-1977), în acelaşi articol îndemna generaţia de lideri din noua administraţie de la Casa Alba să “contureze un proiect al destinului SUA şi partenerilor săi potenţiali, asemănător în mare parte, cum s-a procedat cu relaţiile transatlantice în perioada postbelică, doar că acum provocările sunt mai mult politice şi economice decât militare“.
Dacă ceea ce spune Kissinger este adevărat, atunci de ce s-a grăbit secretarul general NATO, Jaap de Hoop Scheffer, să declare, la 30 ianuarie 2009: “ NATO va desfăşura trupe în Arctica pentru a apăra resursele energetice“?
Să nu fie oare tot războiul singura soluţie americană pentru ieşirea din criza actuală şi terminarea împărţirii teritoriale a globului pământesc între cele mai mari puteri capitaliste?

Articole scrise de

 

https://searchnewsglobal.wordpress.com/

 

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în ROMANIA (distrusa). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la România a suferit dupa evenimentele din 1989 puse la cale de agentii straini

  1. Gheorghe Cîrnu zice:

    Ce pot să fac și ce putem noi face ?
    SUNT PENSIONAR !
    Pensionar eu mi-s , uitat de lume ,
    Uitat de visuri ,uitat chiar de sperantă ,
    Și debitez sudalme , chiar și glume ,
    Mințindu-mă că particip la viață !
    *
    Societatea e azi o parodie ,
    Marionete spânzurate-n sfori ,
    Cântă , dansează pe o melodie ,
    Necunoscută si mă trec fiori !
    *
    Țara-mi bogată , ce a fost odată ,
    E-un teritoriu fără de poteci ,
    Nu văd ieșirea , nici măcar o poartă ,
    Ș peste tot sunt piedici, să nu treci !
    *
    Nici chiar de grai, nu-mi mai aduc aminte ,
    Limba maternă , deja e-un arhaism ,
    Stâlcită e la fel, ca cele sfinte ,
    Și incultura este un truism !
    *
    O mână nevăzută ne dirijează soarta ,
    Ne pune dezinvolt conducatori ,
    Ne ciopârțește virtual și harta ,
    Iar noi rămânem simpli privitori !
    *
    Fug de minciună și de impostură ,
    De umilință fug și sărăcie ,
    În cale,nu-ntrevăd vreo cotitură ,
    Fără de falsuri și ipocrizie !
    *
    Mai de curând , visez la izbăvire ,
    Lumea de-apoi îmi pare mai frumoasă ,
    Cernitei doamne, umil îi dau de știre ,
    Că o aștept să fie mai miloasă !
    Gheorghe Cîrnu

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.