Universurile paralele aproape de realitate


Universuri paralele
Ceea ce pana nu de mult tinea de domeniul S.F. ,acum cercetatorii sunt pe cale sa demonstreze o alta teorie a genialului fizicean Einstein care pe langa teoria relativitatii cu celebra formula ,,E=mc2″, a mai teoretizat si existenta universurilor paralele.
Cercetătorii au lansat de acum mulţi ani ipoteza că universul în care trăim nu ar fi singurul existent. Acum, un cercetător de la Universitatea din Namur, Belgia, a conceput un experiment prin care va putea explora existenţa altor universuri.Echipa de cercetători condusă de Michael Sarrazin intenţionează să studieze neutronii, urmând să observe dacă aceştia „sar” dintr-un univers în altul, demonstrând astfel existenţa celorlalte universuri.Pentru a efectua acest experiment, cercetătorii vor captura neutronii într-un recipient virtual, creat cu ajutorul unor câmpuri magnetice. Acest lucru va fi posibil după ce oamenii de ştiinţă vor aduce temperatura neutronilor la un nivel foarte scăzut, lucru ce reduce viteza cu care aceştia se deplasează.În recipientul virtual creat de cercetători, neutronii se vor mişca suficient de încet pentru a putea fi urmăriţi. Aceştia se vor ciocni de „pereţii” recipientului virtual, însă numărul ciocnirilor se va reduce pe măsură ce neutronii se dezintegrează.În aproape fiecare experiment efectuat, neutronii se dezintegrează mai rapid decât este preconizat de oamenii de ştiinţă. Cercetătorii afirmă că este posibil ca acest lucru să se petreacă deoarece neutronii nu se dezintegrează, ci sar, de fapt, în alt univers.Sarrazin şi colegii săi urmează să analizeze datele obţinute de experiment, studiind ritmul în care neutronii se dezintegrează. Conform datelor de până acum, probabilitatea ca un neutron să sară în alt univers este extrem de mică, de 1 la 1 milion.Cercetătorii afirmă că va dura un an până când experimentul va oferi primele rezultate concrete care să permită acestora să afirme cu certitudine că există mai multe universuri.

Pe de alta parte cosmologii au concluzionat după studierea unei hărţi a universului întocmite cu ajutorul datelor colectate de naveta Planck că anomaliile  observate nu se pot datora decât atracţiei gravitaţionale ale celorlalte universuri.Harta arată radiaţia produsă de Big Bang acum 13,8 miliarde de ani şi care este în continuare detectabilă în univers – radiaţie ce poartă numele de radiaţie cosmică de fond. Oamenii de ştiinţă au prezis că această radiaţie va fi distribuită în mod egal, însă harta realizată cu ajutorul navetei Planck arată o concentraţie mai puternică în partea de sud a cerului şi o „zonă rece” ce nu poate fi explicată prin ceea ce se ştie în prezent despre fizică.

Laura Mersini-Houghton, specialist în fizică teoretică la Universitatea din Carolina de Nord, şi Richard Holman, profesor la Universitatea Carnegie Mellon, au prezis în 2005 existenţa acestor anomalii ale radiaţiei, afirmând că acestea sunt provocate de atracţia gravitaţională a celorlalte universuri.Acum, după studierea datelor obţinute de Planck, dr. Mersini-Houghton crede că ipoteza sa a fost validată. Teoria specialistei sugerează că ar putea exista un număr infinit de universuri pe lângă al nostru.„Aceste anomalii au fost provocate de celelalte universuri care «au tras» de universul nostru pe măsură ce s-a format în timpul Big Bangului. Este vorba despre primele dovezi solide ce atestă existenţa altor universuri”, a comentat cercetătoarea.Deşi unii oameni de ştiinţă continuă să rămână sceptici în privinţa teoriei celorlalte universuri, aceste rezultate ar putea fi un pas important în ceea ce priveşte realizarea unei schimbări de perspectivă în fizică.

Agenţia Spaţială Europeană, organizaţia ce gestionează telescopul Planck, ce valorează 600 de miloane de euro, a anunţat că „datorită faptului că acurateţea hărţii elaborate de Planck este atât de mare, acest lucru a permis identificarea unor trăsături ciudate neexplicate ce ar putea necesita noi elemente ale fizicii pentru a putea fi înţelese”.

Malcolm Perry, profesor de fizică teoretică la Universitatea Cambridge, a declarat pentru Sunday Times că rezultatele ar putea fi o dovadă reală ce atestă existenţa altor universuri.


George Efstathiou, profesor de astrofizică la Universitatea Cambridge, a comentat că „aceste idei pot părea ciudate acum, aşa cum teoria Big Bangului părea bizară acum trei generaţii. Dar apoi am obţinut dovezi care au schimbat complet modul în care ne gândim la univers”.

Un lucru este cert si fara nici un doar si poate, foarte multe fictiuni din literatura si cinematografie par a prinde viata in realitatea contemporana si de ce nu ,un pas mic acum poate insemna un salt urias pentru omenire si spun acest lucru amintindu-mi de primele cuvinte ale lui Neil Armstrong,cand a aselenizat!

                                                                                                    o.c.emilian
Bibliografie: Daily Mail , descopera.ro

Teoria M (Teoria Membrană )

 Teoria M este o teorie supersimetrică care este consistentă într-un spațiu cu unsprezece dimensiuni. Limita de energii joase aTeoriei M este Supergravitația unsprezece-dimensională. Teoria M este cea mai recentă versiune a teoriei corzilor din anul 2008. Conform vechii teorii, șase din cele zece dimensiuni sunt „înfășurate”, noi putând observa doar universul 4-dimensional cu care suntem obișnuiți. Aceste extradimensiuni sunt „strânse” într-o regiune a spațiului (spațiul Calabi-Yau), prea mică pentru a putea fi observabilă. Teoria M vine cu ceva in plus: unele din aceste dimensiuni ar putea fi foarte mari, chiar infinite.

Odată cu adăugarea celei de-a 11-a dimensiuni, teoria s-a transformat astfel: corzile, despre care se presupunea că stau la baza materiei din univers, s-au extins și s-au combinat. Concluzia extraordinară a fost aceea că toată materia din univers era conectată la o singură structură imensă numită membrană. Această nouă teorie a primit numele “Teoria M”, de la cuvântul “membrană”, și a impulsionat din nou căutarea explicației pentru toate lucrurile din univers. Ce se știe însă despre a 11-a dimensiune? S-a descoperit repede că ea se lungește la infinit, dar este foarte mică în lățime, mai precis ea măsoară un milimetru împărțit la un 1 urmat de 20 de zerouri, după cum spune Burt Ovrut. Universul nostru membrană plutește în acest spațiu misterios. Dar curând după

emiterea teoriei M a apărut iarăși o nouă idee, aceea că la capătul opus al dimensiunii 11 se află un alt “univers-membrană”, care pulsează.

La auzul ideii că s-ar putea să existe altă membrană în dimensiunea 11, Lisa Randall a schimbat perspectiva asupra problemei gravitației și a găsit o altă soluție: gravitația nu se scurgea din universul nostru spre alte dimensiuni, ci invers, din alte dimensiuni în universul nostru. Și astfel s-a ajuns la o noțiune mult timp ocolită de comunitatea științifică: universurile paralele. Într-o clipă cercetătorii au fost cuprinși de frenezia “universurilor paralele” existente în a 11-a dimensiune, care păreau să rezolve probleme vechi de secole. Iată cum arată aceste universuri paralele: fizicienii spun că ele variază în forme (de la binecunoscuta doughnut – gogoașa cu gaură la mijloc, până la „coli de hârtie”), dimensiuni și caracteristici.Cercetătorii au ajuns iarăși la încercarea de a explica singularitatea ce a precedat Big Bangul, de data aceasta cu ajutorul teoriei M. În anul 2001 aceasta a suferit o transformare din partea lui Burt Ovrut. Deși până atunci se credea că a 11-a dimensiune este un loc pașnic în care universurile-membrană plutesc liniștit, Burt Ovrut spune că de fapt „Universurile se mișcă prin dimensiunea 11 ca niște valuri imense puternice.”

(…) Astronomul Neil Turok: consecința întâlnirii a două universuri paralele este un Big Bang. Universul nostru are însă în unele locuri concentrări de materie: stele, galaxii, quasari și alte aglomerări. Acestea se explică tot prin universurile paralele. Neil Turok afirmă că acestea se mișcă precum valurile și, tot ca valurile, suprafața lor nu este plană, ci se unduiește. Astfel, când universurile paralele se lovesc, ele nu se lovesc uniform pe toată suprafața și concomitent, ci în puncte diferite și la momente diferite în timp. Așa se explică nașterea universului în forma pe care o cunoaștem noi, cu ajutorul teoriei M.

Cea mai recentă noțiune introdusă de cercetători este cea a universului multiplu – în engleză: „multiverse” (“multivers”). Acesta „ar putea conține un număr infinit de universuri, fiecare cu legi diferite ale fizicii. Probabil că în fiecare moment au loc Big Banguri. Universul nostru coexistă cu alte membrane, alte universuri care sunt de asemenea în expansiune. S-ar putea ca universul nostru să nu fie decât un balon plutind într-un ocean de alte baloane.” (cf. Michio Kaku).

Fizicienii mai fac încă un pas înainte și își propun să creeze un univers nou în laborator. Alan Guth presupune că momentul în care vom crea universuri în pivnița casei nu este chiar atât de departe și de neconceput, iar procesul nu ar pune în pericol propriul univers în care trăim.

Sursa:http://onedollar.ro

http://mondomistere.blogspot.ro/

 

Acest articol a fost publicat în STIINTA-TEHNOLOGIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.