Legenda miresei din Gârbova


Am pășit de atâtea ori în poveștile noastre în Transilvania – tărâm de legende, cântece și istorii fermecătoare, multe încă necunoscute. Dacă pe cele românești le mai știm, poveștile etniilor rămân cunoscute doar în interiorul acestor comunități. S-ar putea să mă înșel, dar nu cred călegenda miresei din Gârbova a mai fost spusă vreodată în limba română.

Dacă ajungeți la Gârbova, aproape fiecare localnic vă va povesti despre legenda miresei, care are legătură cu ruinele bisericii din deal, deși puțini știu să depene în detaliu firul poveștii. Unii știu că era jucată la Căminul Cultural când erau tineri, alții că le-au povestit câte ceva bunicii, dar acum le-a rămas doar amintirea ca o boare caldă ce răzbate din copilărie.

Mireasa din Gârbova este probabil cea mai cunoscută mireasă a sașilor. Legenda ei este deci cea mai reprezentativă poveste a locului, culeasă de Ernst Thullner (1862 – 1918, vezi aici și povestea lui despre Noe din Richiș) într-un cântec arhicunoscut printre sași, dar jucată și ca piesă de teatru. Există și varianta muzicală a legendei, compusă de Hermann Kirchner (1861 -1928), despre care v-am spus o altă poveste aici.

La sași, aproape fiecare sat, indiferent cât de mic, avea odinioară și o trupă de teatru, formată din localnici, care dădeau spectacole pentru comunitatea locală sau mergeau uneori în împrejurimi. Trupa de teatru din sat era un indicator al prețului față de cultură și o reală instituție de divertisment la nivel local.

?????????????

Un fel de Julieta din Transilvania

Povestea spune că a fost odată în Gârbova un om foarte bogat, care avea o fată nespus de frumoasă. Tatăl o iubea și o ocrotea ca pe ochii din cap, iar când a venit vremea măritișului, fata a fost curtată de mulți voinici. Tatăl însă nu vroia să-și dea fata cu una, cu două. Dar nici fata nu se lăsa înduplecată, pentru că inima ei aparținea deja unui fecior din sat. În ciuda pretențiilor și stăruințelor tatălui ei, fata se îndrăgosti de Misch, o biată slugă.

Tatăl fetei, bogat și fălos, nici nu vru să audă. El puse ochii pe Hans, fiul vecinului înstărit și cu căpătâi, flăcău demn de fiica sa. Vremea trecea, iubirea dintre fata moșierului cel bogat și Misch, sluga săracă era tot mai mare, până când veni vremea ca acesta să plece în lume, luând cu el și promisiunea iubirii lor veșnice.

Când veni toamna, sezonul de recoltă și de nunți, fata moșierului se usca pe picioare de dorul alesului inimii sale. Dar cum în vremurile acelea nu era după pofta inimii, ci după învoiala părinților, nunta fetei cu Hans cel bogat fu aranjată și fata păși în alaiul de nuntă alături de cel ales de tatăl său.

În ziua nunții, mireasa noastră era atât de tristă și de slăbită de necaz încât de îndată ce păși în biserică, căzu jos în fața altarului, fără suflare. Legenda spune că buchetul său s-a transformat în cruce de piatră și este de văzut în biserica de pe deal din Gârbova. O placă de la intrarea în bazilică amintește de povestea celebră a miresei din Gârbova. Versurile de mai jos, rânduite de Ernst Thullner, cântă în dialect săsesc povestea ei tristă.

?????????????

 

Acest articol a fost publicat în LEGENDE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.