Povestea de dragoste din spatele unui cântec săsesc celebru


În iunie m-am dus din nou la Moșna ca să caut… o fereastră! Așa cum ați văzut deja, îmi place să vă ascult poveștile și nu trebuie să vă străduiți prea tare ca să mă convingeți să urmăresc un fir, mai ales fiindcă în lumea sașilor sunt încă atâtea istorii de descoperit.

Acum câtva timp, un prieten originar din Moșna mă ademenea într-un fel de vânătoare în care comoara spre care trimiteau indiciile lui era  fereastra unei case din sat. De fapt, comoara era povestea spre care se deschidea: o iubire între o tânără și un preot, care a inspirat un cântec săsesc ce a făcut înconjurul lumii. Așa am găsit în umbra cetății din Moșna o istorie cu parfum de flori de soc, naivă și curtenitoare ca o serenadă din vremea trubadurilor.

dacă postezi asta, cred că mătușa mea, din cer, va zâmbi …

image_3

Unul dintre prietenii cei mai dragi pe care mi i-a adus acest blog mi-a povestit într-o zi istoria din spatele unui cântec săsesc celebru, care vorbește sentimental și duios despre dragoste, dor și despărțire. Despre acea dragoste de odinioară, sfioasă, dar pasională, ascunsă de ochii lumii și rostită în poezii cum mai vedem acum doar în filme siropoase. E o poveste care ne duce la începutul secolului XX, deci ca să o înțelegem nu are rost să o judecăm cu ochii de acum, ci prin dioptriile mentalității de atunci.

Bäm Hontertstreoch/ Beim Holderstrauch/ Sub crengi de soc este unul dintre cele mai cunoscute cântece ale sașilor transilvăneni, care în perioada celor două războaie mondiale a fost tradus și cântat în mai multe țări, ajungând până în SUA și Japonia. Deși astăzi nu și-l mai amintește probabil nimeni de pe la noi, în Germania (de exemplu la Oktoberfest) și mai ales în comunitatea sașilor, rămâne unul dintre cele mai îndrăgite cântece populare, interpretat fie de coruri, fie de fanfare.

Vaza cu flori din fereastră

În povestea personală, de familie, personaje principale sunt  Regina Hedrich (25.03.1871 – 04.11.1891) din Moșna și preotul Carl Römer (1860-1942). Firul istoriei urmărește povestea de dragoste interzisă dintre între tânăra Regina și Carl Römer, poezia pe care acesta a scris-o în amintirea iubitei și, în final, un cântec care a ajuns de la Moșna în lumea largă.

Regina Hedrich era o tânără frumoasă și educată ce locuia într-una din cele mai impunătoare case din centrul Moșnei, peste drum de biserica fortificată. Cumva, cine știe în ce împrejurări, se spune că Regina i-a furat inima lui Carl Römer. De frica ochilor iscoditori, care în acele vremuri păzeau cu strictețe orice scânteie de dragoste a tinerilor, cei doi s-au întâlnit un timp pe ascuns.

Casa Reginei avea o fereastră care dădea spre curtea vecină. Adesea, la ceas de seară, în fereastră apărea o vază cu flori, mesaj doar de cei doi îndrăgostiți știut. Vaza cu flori din fereastră însemna că Regina îl așteaptă pe Carl în grădină, la umbra socului. Așa a scris Carl Römer poezia Bäm Hontertstreoch dedicată iubitei sale secrete, Regina. Din păcate, povestea de dragoste s-a încheiat trist, prin moartea neașteptată a fetei care avea doar 20 de ani.

Casa Reginei Hedrich, de lângă Primăria din Moșna

Muzica, limba universală

Poezia Bäm Hontertstreoch va avea însă o viață mult mai lungă. Versurile sale au fost puse pe note de compozitorul și dirijorul german Hermann Kirchner, care a ajuns în acea perioadă de la Berlin la Mediaș. Versurile sensibile și melodia sentimentală explică răspândirea atât de rapidă și succesul de care s-a bucurat în lume. În timpul Primului Război Mondial, soldații și prizonierii de război au cântat până în Anglia și Rusia dorul iubitelor lăsate acasă, iar în anii ’30 se pare că a apărut o variantă chiar și în Japonia.

Cântecul a fost rapid preluat și de români, sub titlul Sub crengile de soc. RevistaFamilia relatează în prima parte a secolului despre succesul cântecului în concerte. În epocă, acest cântec, alături de alte compoziții ale lui Hermann Kirchner (de ex. Mireasa din Gârbova), nu a lipsit din repertoriul corurilor săsești, dar și românești.

Povești zidite

În 2011, în arhivele Bibliotecii Astra, a fost găsit textul scris de mână al traducerii în limba română și partitura cântecului. Deși a fost un cântec foarte cunoscut până după cel de-al Doilea Război Mondial, puținele mărturii scrise se explică prin faptul că a fost transmis prin notițe de mână sau prin viu grai. Așa se explică și zecile de variante de astăzi, foarte diferite între ele, după cum vedeți în înregistrările de mai jos.

Geneza poeziei lui Carl Römer mi-a fost istorisită de către acest drag cititor al poveștilor săsești, strănepot al Reginei Hedrich, dar apare și în cartea Um Hattert a lui Johann Bretz din Moșna.

Urmând indicațiile, în locul ferestrei pe care o păstra în memorie strănepotul Reginei am găsit acum doar un gemuleț amărât ferecat cu gratii. Până în ultimele decenii, foștii proprietari sași ai casei își amintesc că în camera bună din față a existat pe perete un portret al frumoasei Regina, de care însă nu mai știe nimeni ce s-a ales.

Fereastra de odinioară dădea spre curtea Primăriei, indiscreție care în ultimii ani a fost amendată cu zidirea. Înfundată, locul ei a rămas clar delimitat în zid, ca un fel de atrofiere a simțurilor noastre față de ecourile trecutului. Oricum, ceea ce se vede clar în lumina soarelui, printr-o fereastră deschisă, e mult mai puțin interesant decât ceea ce se petrece în spatele unei ferestre ferecate. Păcat că în ultimul timp am zidit nepăsători și ignoranți atâtea ferestre… Memoria și imaginația văd însă mereu dincolo de ziduri.

Imaginația și memoria sparg ferestre în ziduri. Foto și "editare": M. Kloos

 

Acest articol a fost publicat în POVESTIOARE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Povestea de dragoste din spatele unui cântec săsesc celebru

  1. Victor Ostrovsky zice:

    Pacat de traditiile sasesti ca nu mai sunt respectate. Cine vrea sa mai afle cat de cat de sasi, sa viziteze orasul Codlea din judetul Brasov, imediat dupa Ghimbav. Cel mai frumos este sa te opresti in centru si sa te plimbi pa jos tot orasul, ca nu este mare, dar este foarte frumos. Tot in centru se afla si piata langa Restaurantul Cetatea, din pacate revendicata si intr-o stare jalnica.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.