Comedia umană, chemată la bară Procesul care a zguduit lumea politică şi mondenă a Franţei


Liliane Bettencourt

O dramă implicând avocaţi, politicieni, notari, fotografi, valeţi şi menajere s-a desfăşurat vreme de ani de zile în vila de lux din suburbia pariziană Neuilly-sur-Seine a moştenitoarei firmei L’Oreal. În cele din urmă, întregul spectacol a ajuns la tribunal şi în atenţia presei.

Figura centrală este Liliane Bettencourt, 92 de ani, deţinătoarea unei averi de 40 de miliarde de dolari. Este a doua cea mai bogată femeie din lume, spun statisticile. O pletoră de aşa-zişi apropiati, avocaţi, contabili şi notari au profitat de-a lungul anilor de starea precară a sănătaţii mentale a Lilianei Bettencourt pentru a obţine bani cash, vile luxoase, chiar şi o insulă privată în Seychelles.

Procesul în care sunt inculpaţi toţi profitorii a avut o lună de audieri, iar verdictul este aşteptat pe 28 mai.

Starea sănătăţii şi o formă tot mai gravă de Alzheimer nu i-au permis Lilianei Bettnecourt să participe la proces. Deţinătoarea fabuloasei averi este izolată în vila sa, sub pază – pentru a nu fi contactată şi influenţată de vreunul dintre pârâţi, sub un tratament care include 56 de medicamente.

Profitorii: politicieni, notari, avocaţi

Din rândul celor care au profitat de slăbiciunile fizice şi psihice ale moştenitoarei L’Oreal se distinge fotograful Francois-Marie Banier, 67 de ani. Este un artist şi scriitor acuzat că a reuşit să obţină circa jumătate de miliard de dolari din partea bunei sale prietene Liliane. Este o sumă calculată începând din 2006, moment din care a început să se manifeste maladia doamnei Bettencourt (suma oferită de Bettencourt în decursul a 20 de ani de prietenie ar fi depăşit 1,3 miliarde de dolari). Personalul de la reşedinţa Bettencourt are păreri diverse despre Banier. Unii îl consideră “inteligent şi simpatic”, iar alţii drept “un mincinos şi un farsor” de care le este “frică”.

Drama familiei Bettencourt începe în 2007, când Banier devine legatar universal al averii de 40 de miliarde de dolari. Francoise Bettencourt-Meyers, fiica doamnei Bettencourt, a fost şocată şi a început să acţioneze pentru a-şi apăra drepturile. Banier declara însă că “Doamnei Bettencourt îi era groază să fie în mâinile fiicei sale şi ale ginerelui”. “Liliane dorea să facă ceva ca să-mi uşureze viata. Am refuzat lucruri precum o vilă. Dar reacţiona foarte rău. Este foarte greu să treci de femeia asta extraordinară”, se apăra fotograful. S-a ajuns până acolo încât unul dintre avocaţii bine plătiţi ai lui Banier să spună că acesta “era precum un câine care nu ştie cum să oprească un copil zăpăcit, însă nu este un manipulator”.

Frică faţa de Banier se pare că i-a fost şi infirmierului doamnei Bettencourt. Acuzat şi el în acest dosar, la finalul lunii ianuarie a încercat să se sinucidă. Acum este în comă. Înainte de tentativa de suicid, el a scris o scrisoare în care explică faptul că nu poate să se apere. “Dacă îl atac pe domnul Banier, va fi doar cuvântul meu împotriva cuvântului lui”.

Apare în scena şi avocatul Stephane Courbit, care, în decembrie 2010, a avut nevoie de doar jumătate de ora de discuţii cu Liliane Bettencourt pentru a obţine un cec de 75 de milioane de euro, iar câteva luni mai târziu mai încasează o sumă uriașă, în total 143,7 milioane de euro. Avocatul s-a angajat să restituie banii înainte de începerea procesului.

Pe lista profitorilor este şi administratorul averii Bettencourt, Patrice de Maistre. De Maistre era cel care mergea în faţa patroanei sale cu o mulţime de hârtii cerându-i, spre exemplu, potrivit unei înregistrări ambientale, să semneze aici pentru un apartament, acolo pentru un concert, dincolo pentru o asociaţie împotriva analfabetismului, dar şi pentru “prietenii” din lumea politică, precum Nicolas Sarkozy, viitor preşedinte, Eric Woerth şi Valerie Pecresse (viitori miniştri). Fiecare primea câte 7.500 de euro.

Eric Woerth, trezorier al partidului lui Nicolas Sarkozy în campania prezidenţială din 2007, este acuzat că a abuzat de starea în care se afla Liliane Bettencourt pentru a obţine finanţare pentru campania prezidenţială – 50.000 de euro, după cum se arată în denunţul unei contabile a familiei Bettencourt.

Lupta pentru recuperarea unei mame şi a unei bunici

Scandalul L’Oreal, cu ramificaţiile sale în cadrul familiei, dar şi în lumea politică, a început în 2007. Atunci fiica doamnei Bettencourt l-a acuzat pe Banier că profita de pe urma stării de sănătate a mamei sale.

Aliaţii săi sunt o bună parte dintre menajerele şi majordomii bătrânei Bettencourt, oameni care şi-au trăit parte din viaţă în acea familie. Şi-au riscat slujbele şi au trecut peste ameninţările voalate venite din partea fotografului Banier pentru a depune mărturie.

Francoise Bettencourt-Meyers a declarat în timpul procesului că este vorba despre “o luptă pentru recuperarea unei mame şi a unei bunici”, căci în proces a apărut şi nepotul doamnei Bettencourt, Jean-Victor Meyers. Acesta îşi aminteşte că bunica sa i-a povestit, în 2008, că este atacată de familie pentru că i-ar fi oferit fotografului Banier “un milion de euro”. Când i-a spus că este vorba de fapt de un miliard de euro, reacţia a fost “Eşti sigur?”.

“Strategia domnului Banier nu a fost doar dezbină şi cucereşte. A fost distruge şi cucereşte. Să ne distrugă familia. A fost o distrugere programată”, spune fiica doamnei Bettencourt.

Justiţia franceză trebuie să decidă acum dacă Bettencourt a fost cu adevărat într-atât de afectată de bolile de care suferea încât nu a avut discernământ sau dacă moştenitoarea L’Oreal nu a acţionat cumva potrivit actualului slogan al companiei – “pentru că meriţi”.

Cosmeticale pentru toate regimurile

Compania L’Oreal a fost creată în 1907 de chimistul francez Eugene Schueller, tatăl Lilianei Bettencourt. Schueller a devenit acţionar majoritar al Nestle în anii ’40, iar familia Bettencourt deţine şi acum o parte din acţiunile grupului elveţian.

Viziunile politice ale fondatorului L’Oreal mergeau către extrema dreaptă, iar el s-a numărat printre susţinătorii grupului „La Cagoule”, o variantă franceză a Ku Klux Klanului american. Grupul a fost frecventat de Andre Bettencourt, viitorul moştenitor al companiei, şi de Francois Mitterrand. În timpul ocupaţiei naziste, orientarea politică a patronului L’Oreal a protejat afacerea. Bettencourt a ajuns în contact şi cu spionajul SUA, fapt care l-a ajutat să prospere după eliberare, când Mitterrand a devenit redactor-şef al revistei „Votre Beaute”, iar Bettencourt a preluat conducerea L’Oreal.

Serviciul nu a fost uitat, iar în 1954, Bettencourt devine secretar de stat pentru Informaţii, un post creat de Mitterrand. Bettencourt ocupă apoi funcţiile de ministru al Poştelor, Industriei, al Afacerilor Externe, al Planului de Amenajare a Teritoriului în timpul preşedinţilor Rene Coty, Charles de Gaulle şi Georges Pompidou. Francois Mitterrand l-a avut în vedere pentru postul de premier în 1986, când preşedintele socialist coabita cu un parlament de dreapta.

http://www.cotidianul.ro/

Reclame
Acest articol a fost publicat în OAMENI SI POVESTEA LOR. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.