DIETA VIEŢII (II)


2. TEORIA CALORIILOR

Caloria (definită mai puţin riguros) este cantitatea de energie necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă de la 14 grade la 15 grade C. Corpul omenesc are nevoie de energie; nu există pierdere de energie în corpul uman, pentru că:

* Dacă nevoile energetice ale unui individ sunt mai mari decât caloriile pe care acesta le absoarbe, se creează un deficit de calorii. Prin urmare, organismul va lua o cantitate de energie echivalentă din grăsimile de rezervă, ceea ce duce la o scădere de  greutate.
* Dacă nevoile energetice sunt mai mici decât caloriile absorbite, rezultă un excedent de calorii, care se va stoca sub formă de grăsimi de rezervă. Această (explicaţie) logică rezultă dintr-o ecuaţie inspirată din teoria lui Lavoisier asupra legilor termodinamicii.

Argumente contra

De ce nu se produce pierderea în greutate, deşi se reduce aportul de calorii?

Majoritatea celor cu o greutate excesivă consideră că pentru a pierde kilogramele în plus trebuie să reducă aportul de calorii!

Greşit!

Pierderea greutăţii – în atare condiţii – are loc, dar fenomenul este efemer. Acesta este în realitate motivul pentru care majoritatea doctorilor, printre care nu-i putem uita pe dieteticienii Newburg şi Johnston, se înşală în observaţiile lor, întrucât studiile efectuate pe diverşi subiecţi au acoperit o perioadă de timp foarte mică. Ce se întâmplă în realitate?

Să presupunem că numărul de 3000 de calorii este suficient pentru nevoile zilnice ale unui individ şi, timp de ani sau zeci de ani, organismul respectiv a fost “educat” că aportul caloric a fost realizat în funcţie de această necesitate. Aici apare domnul doctor X, care îi prescrie individului nostru un regim caloric cu 1000 de calorii mai puţin. Pentru o perioadă de timp, această mie de calorii va fi luată de organism, într-adevăr, din rezerva de grăsimi a corpului. Deci, în această perioadă, se va constata o pierdere în greutate. În acelaşi timp, organismul subiectului nostru – realizând că aportul caloric a devenit de doar 2000 de calorii faţă de cele 3000 dinainte – va fi îndemnat de către instinctul de supravieţuire să îşi ajusteze, cât se poate de rapid, necesităţile energetice la nivelul aportului. Din acest moment, organismul a fost învăţat că nu i se vor da decât 2000 de calorii, deci el nu va consuma decât 2000 de calorii. Din momentul respectiv pierderea în greutate va fi întreruptă. Acelaşi instinct de supravieţuire va merge mai departe, îndemnând organismul la o prudenţă mărită, aceasta materializându-se în faptul că organismul va face din nou rezerve. Realizând că nu mai primeşte mai mult de 2000 de calorii îşi va diminua necesităţile energetice până la, de exemplu, 1600 de calorii, iar diferenţa de 40o o va stoca sub formă de grăsimi de rezervă. Astfel, paradoxal, pacientul va mânca mai puţin, dar va începe să se îngraşe iar. Cu siguranţă, mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri aţi văzut cu ochii dumneavoastră obezi care mureau de foame. Nu trebuie să menţionez că acest fapt este deosebit de real pentru sexul feminin. Am întâlnit, în foarte multe cabinete psihiatrice, femei a căror depresie nervoasă avea la bază tocmai aplicarea respectivei teorii a caloriilor. Imediat ce se angrenează în cercul infernal, acestea devin dependente, deoarece realizează că orice întrerupere a “dietei calorice” va duce la o nouă creştere în greutate, mai mare decât cea iniţială. Ba, am întâlnit o situaţie hilară, în care pacienta, moartă de foame, se îngrăşa în continuare, iar dieteticianul o acuza că nu respectă prescripţiile sale, mâncând pe ascuns. Pentru ca demenţa să fie totală, în America, de exemplu (dar nu numai), au apărut dieteticieni care organizează şedinţe de terapie de grup, unde săracii obezi vin şi îşi declară public pierderea în greutate în ovaţii prelungite, ori acumularea de kilograme, lucru sancţionat de către participanţii la şedinţă cu fluierături, huiduieli şi aşa mai departe… Consider aceste terapii ca fiind de o cruzime ieşită din comun, nefăcând altceva decât să îmi amintească de faimoasele şedinţe de pe vremea regimurilor totalitate. Am constatat, de asemenea, că la majoritatea oamenilor în halate albe (cu foarte mici excepţii) cultura ştiinţifică în materie de nutriţie este la nivel simbolic. Am avut pacienţi, chiar din rândul acestor “specialişti”, care, de abia la acest stadiu, au ajuns să se intereseze de nutriţie în adevăratul sens al cuvântului. Din păcate, în rândul majorităţii oamenilor a fost lăsată să se amplifice ideea conform căreia teoria caloriilor ar avea un fundament ştiinţific real. Astfel, această teorie a dobândit autoritate şi constituie deja un concept cultural esenţial al civilizaţiei occidentale. Uitaţi-vă în jurul dumneavoastră şi veţi constata că, în majoritatea restaurantelor, bistrourilor, cafenelelor, ba chiar şi în popotele militare se afişează numărul de calorii al fiecărui produs pe care acestea îl servesc. Analizaţi conţinutul revistelor adresate femeilor şi veţi constata că sunt înserate spaţii ample în care se propun reţete de slăbire bazate pe ingerarea a cât mai puţine calorii de genul: o banană la micul dejun, un biscuit (dar nu prea mare) la prânz, un sfert de ou şi o măslină seara. Un alt motiv pentru care această teorie a caloriilor a avut succes la marele public a fost campania publicitară extraordinară care a însoţit-o, reducerea caloriilor devenind astfel o extraordinară miză economică. Exploatarea ei a ajuns deja la un asemenea nivel, încât a creat un adevărat lobby ai cărui beneficiari sunt industria alimentară şi sateliţii acesteia.

Am insitat asupra acestor lucruri deoarece, urmând metoda pe care v-o recomand aici, veţi fi profund tulburaţi, deoarece tot ceea ce vă propun este în totală contradicţie cu ceea ce cunoaşteţi. Dacă nu vă este clar, vă propun o altă metodă de a înţelege, foarte veche şi la îndemână: mai citiţi o dată capitolul respectiv!

3. Teoria acizilor

O adevărată plagă a vremurilor noastre o constituie reumatismul, obezitatea şi artrita, iar produsele farmaceutice folosite pentru a le combate declanşează la rândul lor alte boli. Dar maladia nu dispare decât dacă se înlătură cauza, ulterior fiind necesară stabilizarea definitivă a stării de sănătate.

Cauza principală ce generează reumatismul, artrita şi alte boli, afecţiunile renale şi cutanate, de exemplu, constă în creşterea acidităţii sângelui. Sângele uman are în componenţa lui 20% acizi şi 80% substanţe alcaline sau bazice. În urma consumului de alimente care sporesc cantitatea de acizi din sânge, toate organele de excreţie (în special rinichii) nu mai sunt în stare să facă faţă proceselor de eliminare a substanţelor toxice pentru organism şi, atunci când se instalează hiperaciditatea constantă a sângelui, vom fi expuşi mult mai uşor numeroaselor maladii.

Una dintre cele mai grave consecinţe ale hiperacidităţii este lipsa de calciu, deoarece el este folosit în procesul neutralizării surplusului de acizi; astfel, calciul este sustras din oase şi dinţi şi, ca urmare, apar tot felul de boli nervoase, afecţiuni dentare, sciatică, dureri la nivelul coloanei vertebrale. De asemenea, fracturile se produc cu mult mai mare uşurinţă. Cea mai mare parte din surplusul de acizi îl constituie acidul uric. Surplusului de acizi i se mai adaugă însă şi alte substanţe străine de structură firească a organismului, ca, de exemplu: sarea de bucătărie, diverse toxine, otrăvuri etc., care se depozitează în tot corpul sub formă de reziduuri, “dopuri” de mucozităţi. Acestea duc la decalcifierea ţesuturilor, la acoperirea cu grăsimi a pereţilor arterelor sau organelor. Unii acizi se depun sub formă de cristale în articulaţii sau ţesuturi musculare şi, ulterior, întreaga activitate a organismului este dereglată. Depunerile de acizi provoacă, pe lângă cele enumerate anterior, şi arterioscleroza, disfuncţii renale, oboseală şi dureri de cap permanente.

După cum am văzut, hiperaciditatea se datorează hranei şi ajunge în celulele corpului nostru în urma arderii metabolice. Ca o consecinţă a acestor procese chimice se nasc acizi şi baze, într-un procent ce ar trebui să corespundă celui normal din sânge, astfel încât să nu apară un dezechilibru în relaţia acido-bazică a acestuia. Iată alimentele din a căror ardere metabolică rezultă acizi în proporţie de 100%: carnea, grăsimile animale, grăsimile vegetale (uleiuri şi margarine), pâinea albă, intermediară, cozonacul, rahatul, zahărul rafinat, sarea de bucătărie, toate dulciurile preparate din zahăr, ciocolata. Alimentele care se transformă 100% în baze sunt: zarzavaturile, verdeţurile, ceapa, cartofii, castanele comestibile, tărâţele de grâu, excepţie făcând păstăile de leguminoase. Celelalte alimente oscilează între cele două tipuri de substanţe. Aproape neutre sunt socotite şi unele fructe: bananele bine coapte, pepenii, roşiile, merele foarte coapte. Cerealele dau 60% baze, dar prin fierbere pierd din valoarea bazică.

Bolnavilor de reumatism, sciatică, artroze, celor cu afecţiuni osoase sau dentare le este recomandat să consume, cât este posibil, o alimentaţie bazică. Se adaugă cel mult lapte prins, fiindcă acesta conţine mult calciu. De asemenea, le este recomandată apa de zarzavat (“apa tonică”) şi apa de tărâţe (“apa minune”) – vezi capitolul “Reţete speciale”.

Pentru că procentul de 80% baze şi 20% acizi din sânge nu are voie să se modifice, organismul caută să elimine surplusul de acizi din sânge şi îl depozitează în corp. Multe persoane suferă datorită hiperacidităţii şi a insuficienţei bazice din organism. Din acest motiv se întâlnesc atâtea afecţiuni dentare, datorită carenţelor de calciu, care este o bază. Şi totuşi, multe persoane suportă mai curând durerile dentare, injecţiile şi alte suferinţe decât să-şi schimbe modul de alimentaţie şi să se hrănească numai cu crudităţi, cel puţin o anumită perioadă.

Acizii “fură” din organismul uman calciul şi alte minerale bazice pentru că numai aşa pot fi neutralizaţi. Pentru neutralizarea acizilor este indicat consumul legumelor şi verdeţurilor crude, al grâului şi bananelor coapte. De asemenea, sucurile de legume şi ceapă ajută şi ele la neautralizarea acizilor.

după Daniel Menrath

https://racoltapetru6.wordpress.com/

Acest articol a fost publicat în ALIMENTATIE( articole). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.