Efectul sinucigas al economiilor „batrine”. Economia Americii nu poate fi revitalizata de „azilele de batrini”. Efectul capitalismului modern si suprarealismului.


Best 

Se intimpla in fata ochilor nostri, sintem permanent martorii schimbarii, chiar daca vrem sau nu vrem sa o recunoastem, chiar daca ne place sau nu. Sintem victimele unui efect demografic devastator dictat de acest capitalism, de distrugerea familiei, de saracia tinerilor, care nu mai doresc sa isi construiasca o familie si devin egoisti, individualisti, fortati de un sistem ce ii marginalizeaza in fiecare zi, de imbatrinirea celor ce inca mai muncesc, de masele de pensionari care pe buna dreptate isi cer drepturile dupa ani de zile de munca…

Aceasta, reprezinta sau sint aspecte emblematice ale „tarilor batrine”, numite paradoxal, „tari dezvoltate” , dar fara dezvoltare, as spune eu, si fara perspectiva dezvoltarii.

Bunurile acestei societatii capitaliste, victima a demografiei, institutiile care depind de populatie, starea si numarul ei, veniturile si cresterea economica, toate creaza un corp mort si care nu mai are cum sa fie resuscitat, pentru ca moare lent, dar sigur, metastaziat de toate pirghiile proprii ale sistemului(capitalist).

SUA si vestul in general, sint vicitimele demografiei. Cetatenii in virsta ale acestor tari „dezvoltate”, primesc mai multi bani, ca fond pe ansamblu, de la guverne, ei platesc mai puetine taxe, pentru ca se bazeaza pe un consum mult mai redus, incetinesc rata de crestere a PIB-ului, nu adauga mai nimic la volumul productiei, de pe urma caruia traiesc sau mai bine zis supravietuiesc.

Multe guverne scot in fata acesti batrini ca fiind vinovati de dezastrul existent, dar noi trebuie sa ne gindim ca acesti batrini au existat intotdeauna, ca ei au trait de la o anumita virsta din pensii si mici economii facute pe parcursul vietii, ca ei nu mai au cum sa sprijine procesul de productie, ca parte din ceea ce au produs ei, au oferit celor mai tineri, prin subventionarea scolilor, pentru dezvoltarea unor capacitati de productie in care tinerii sa activeze, prin crearea de fonduri pentru sistemele de sanatate, prin educatia oferita tinerilor, care de cele mai multe ori necesita timp si bani si prin multe altele.

Ce facem acum, ii gasim pe ei vinovati, pentru ca sistemul capitalist si-a batut joc de munca lor si noi am aderat la un mod de viata capitalist, uitind ca in spatele nostru sint ei, acesti batrini?

Ceea ce trebuie sa intelegem ca odata cu imbatrinirea societatii, care este mai mult decit vizibila, asistam la o imbatrinire a institutiilor statului, a legilor, a obiceiurilor, a economiei si pietei specifice fiecarei economii.

O economie, nu este independenta si nu va fi niciodata, raportat la populatia tarii respective. Economia imbatrineste odata cu populatia tarii respective, daca aceasta populatie nu este improspatata, si asta nu inteleg acesti apologeti ai capitalismului, faptul ca au distrus demografic societatile umane, prin deturnarea atentiei catre consumerism, catre o “stare de bine” artificiala, care nu are nimic comun cu dezvoltarea societatii umane.

O economie lasata in faza „caselor de batrini”, este o economie si un sistem economic, social si politic, terminat, asa cum se intimpla in acest capitalism, chiar daca unii dintre noi se mai agata cu dintii de orice speranta, care de fapt nu mai exista.

Amercanii, germanii, francezii, italienii si absolut toti occidentali, discuta in Parlamentele lor despre o creste prea lenta a bugetelor nationale, pe fondul scaderii capacitatilor de productie, a productivitatii, dar absolut toti, incearca mecanisme care cu siguranta nu vor lucra si in acelasi timp eludeaza acest aspect demografic, extrem de important si la fel,  cine genereaza dezastrul in acest domeniu.

Pe de alta parte, logica economica ne spune ca o eventuala crestere a imprumuturilor pe care in general le fac guvernele capitaliste pentru a rezista politic, redirectioneaza banii in afara sferei investitionale private pe termen lung, pentru ca suma totala economisita de cetateni si folosita pentru a „cumpara” produse financiare cu garantii de la stat nu este valabila si suficienta pentru a finanta investitii private.

Rezultatul este un stoc mai mic de capital pe ansamblul economiei si o productie din ce in ce mai mica pe termen lung…

Foarte multi cititori intreba: De ce trebuie sa imprumute guvernele capitaliste atit de mult, din moment ce eu mi-am platit corect taxele stabilite chiar de guvern, bazindu-ma ca ele vor acoperii necesarul de cheltuieli guvernamentale?”.

Una din probleme sta chiar in dezastrul demografic creat si imposibilitatea de a-l controla si revenii asupra unei scheme functionale in plan economic, social si politic. Statul vrea sa existe, politicienii vor sa conduca, fara sa stie sa o faca, institutiile de stat au prea multa personalitate in fata contribuabilului, cetatenii nu mai vad in munca, o valoare sociala si inceraca in masa sa speculeze sistemul, ei indreptindu-se clar de la coordonatele de crestere economica, catre un sistem de redistributie, care ii avantajeaza, iar prin natura umana, noi gindim mai intii subiectiv si dupa aceea obiectiv, pentru ca asa ne dicteaza sistemul nostru de conservare.

Programele sociale aduc votanti si guvernul stie, dar nu stie dinainte citi cetateni vor face comparatia intre a merge la munca sau a renunta si a valorifica aceste programe, ceea ce este un alt mare dezchilibru al sistemului capitalist.

Odata ce, cetatenii acestui sistem capitalist, imbatrinesc, este firesc ca ei sa nu mai doreasca demararea unei noi afaceri, inceperea unei activitati in cadrul unei proprii companii, ceea ce insemna un alt parametru al imbatrinirii sistemului capitalist, dominatia din ce in ce mai mare a  companiilor vechi, care fara discutie au un grad scazut de interes pentru inventivitate, creativitate si o alta dinamica decit companiile noi constituite si „flaminde” de nou.

Companiile vestice au devenit intepenite in dogme economice vechi, „grase si imbatrinite”..

In sectorul privat occidental putem foarte clar vedea o scadere a numarului micilor companii noi si mai degraba o fuziune nebunasca a vechilor companii in dorinta de a domina piata.

Discut cu tineri si ii intreb daca ar fi tentati sa isi deschida propria companie sau „start up”, cum spun ei. Peste 90% spun ca mediul economic este total defavorabil si din ce in ce mai defavorabil unei astfel de initiative. Pe de alta parte, teama de a intra in competitie cu firmele vechi care fuzioneaza si se prevaleaza o o relatie „amicala” cu liderii politici si structurile de stat, este o alta cauza a renuntarii.

O alta problema este, ca acesti tineri si mai putin tineri, doresc sa se angajeze in structurile de stat, ei refuzind acelasi loc de munca in sectorul privat, pentru unul mai sigur si in baza caruia sa isi poata dezvolta proiectele sociale de perspectiva. Cum se mai poate iesii din aceasa spirala distructiva generata de capitalism?

Cine mai crede in iesirea din aceasta zona neagra?

Cine mai are incredere in acest sistem capitalist pervers si cum ar mai putea el sa isi creeze credibilitate, ca sa nu mai discutam de timpul necesar recrearii credibilitatii?

Este evident ca o economie saturata cu companii vechi si structuri economice vechi, este mult mai putin flexibila pe piata si evident mult mai putin productiva si inventiva decit o economie cu companii tinere si personal avid sa se remace si sa gaseasca solutii.

Tinerii pot si trebuie sa creeze un nou tip de bogatie, de natura sa echilibreze societatea si sa ofere un chilibru intre factorul economic si social, este strict necesar. O mai poate face capitalismul? Cu siguranta, raspunsul este NU, pentru ca nici o lege sau reglementare legala nu mai poate opri cursa nebuneasca spre imbogatire a unui grup, iar capitalismul nu este un sistem care sa o faca, ci amplifica acest fenomen.

Companiile vchi nu numai ca nu mai creaza pe masura asteptarilor societatii si guvernelor, dar ele fac un joc prin care doresc sa se protejeze, ceea ce frineaza si mai mult o eventuala dezvoltare si chiar o structureaza altfel.. eliminind chiar partea cea mai trimbitata a sistemulu capitalist si anume, competitia.

Regulile si legile economice restrictive abunda in societatea capitalista, sau „red tapes” cum le spun ei. De ce este necesar acest aspect, atita timp cit ei discuta de economie prepondent privata si initiativa particulara?

Cine creaza aceste „red tapes”?  Ce duce la crearea lor si unde se urmareste sa se ajunga cu economia? Aceste restrictii, din ce in ce mai multe, sint create pentru noile firme si nu pentru cele vechi, care incalca fara jena orice reguli, legi sau dispozitii ale organelor locale, fiind chiar dispuse sa plateasca in caz ca nu exista o alta iesire. Aceste restrictii sint create de guvernele centrale si locale. Aceste restrictii sint create pentru ca economia sa fie controlata de la un anumit nivel si sa se gaseasca mai rapid pirghiile de frinare sau eliberare economica, dar in sprijinul corporatiilor si nu al firmelor mici. Am uitat ceva? Nu cred, si vreau sa cred ca mecanismul este foarte clar si intelegem cu totii de unde vine frina economica care ne duce pe toti sa ne gindim cit sintem de datori si nu cum putem progresa.

Daca in America, s-ar pastra restrictiile economice si legile economice din 1948, fiecare cetatean ar cistiga, indiferent de virsta, in jurul a 125.000 de dolari pe an, o suma incerdibila acum pentru marea majoritate a americanilor…, dar atunci nu erau “red tapes”.

Unde este capitalismul de care discuta ei, cind in trecut, prin lipsa corporatiilor, economia functiona si nu erau necesare „red tapes”? De cine le este frica liderilor politici capitalisti care practic au adus acest sistem in genunchi si terminat pentru totdeauna? Sistemul se va degrada continuu si va tinde catre tiranie, proces pe care il vedem in derulare.

Odata cu trecerea timpului, politicienii vad doua lucruri importante, pentru ei si care le pot face viata mult mai linistita, daca deciziile le iau in concordanta cu aceste puncte. Tinara generatie, in special cei care deabia s-au nascut si chiar cei ce nu s-au nascut, nu votaza si nu vor vota. Tinerii au repulsie fata de autoritate, tocmai pentru ca acesta autoritate nu i-a atras, nu a facut nimic pentru ei, i-a marginalizat si le-a oferit frustrari. In acelasi timp, tinerii nu vor sa construiasca structuri de autoritate din rindul lor, neavind incredere in potentialele decizii pe care le pot lua. In al doilea rind, politicienii tin cont in deciziile lor, de faptul ca persoanele in virsta pot fi „cumparate” foarte ieftin, sub forma asta vazindu-se lucrurile din afara.

Asadar, banii care intra in sistem, nu sint si nu vor fi folositi in producerea de bogatie, in investitii, astfel ca acesti bani vor fi directionati catre finantarea pensiilor celor in virsta. Contributiile noilor participanti in economie nu vor duce la dezvoltare ci la platile pentru beneficiile celor in virsta….

Deci nu sint si nu vor fi suficenti bani in sistem pentru a satisface necesitatile lui, punct deja atins de societatile capitaliste, asa zis dezvoltate, astfel ca sistemul inregistreaza mereu un deficit.

Fiecare dintre noi stim ca fondurile de pensii sint cu mult sub nivelul necesar si ca anumite structuri de stat s-au infruptat din ele sub o forma sau alta si cu siguranta aceste fonduri de pensii vor declansat un alt val major al crizei actuale.

Odata cu imbatrinirea populatiei si a sistemului, atit oferta de marfuri cit si cererea, scad drastic, ceea ce nu are cum sa duca decit la colaps, in situatia in care este imposibil pentru sistem sa gaseasca o solutie.

Deci, companiile cistiga mai putini bani, actiunile lor vor fi mai putin valoroase si chiar fara valoare pentru unele, venitul personal al lucratorilor se va duce in jos, cistigul de capital speculativ, prin investitii directe sau mascate se va reduce masiv, volumul de taxe colectat va fi din ce in ce mai mic…..

Ce se mai poate intimpla in continuare, cu aceste procese, de mai sus, intr-o dinamica ridicata si cu o economie plina de datorii? Va las sa va ginditi si sa cumpaniti cam pe ce coordinate si de ce amplitudine va fi criza care va venii si exista posibilitatea sa fie ultima, cel putin a sistemului capitalist…

Adrian Cosereanu

http://www.alternativaromaniei.com/

Acest articol a fost publicat în ECONOMIE-FINANCIAR ( international). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Efectul sinucigas al economiilor „batrine”. Economia Americii nu poate fi revitalizata de „azilele de batrini”. Efectul capitalismului modern si suprarealismului.

  1. atentie, FARA DOBANZI , Marea Britanie are o datorie externa de 100,4% din PIB, Japonia de 251% din PIB, SUA, Germania, Canada, Spania circa 85-86%, Italia de 122% din PIB, Franta de 98% , Portugalia si Grecia de 150% din PIB………intrebare elementara : daca intr-o familie aduci salariul de 100 de lei si ai datorie la banca tot 100 lei (plus ceva dobanzi….) din ce dracu’ mai platesti curentul , apa si mancarea ? deci cum traiesc tarile astea ? tari care in continuare se imprumuta intr-o discretie deplina……… Economia mondiala e un imens Caritas, care inevitabil va crapa ca orice Caritas….sursa, date publice , The Economist „global debt clock” http://www.economist.com/content/global_debt_clock

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.