De ce se cred unii mai pricepuţi la anumite lucruri deşi în realitate nu sunt?


Cei mai mulţi dintre noi recunosc că sunt buni la anumite lucruri şi mai puţin buni la altele, însă, de multe, propriile abilităţi şi mai ales limitările acestora nu sunt la fel de evidente pentru unii cum sunt pentru cei din jurul lor. De ce sunt oamenii mai puţin buni la anumite lucruri foarte încrezători în forţele proprii?

Studiile sugerează că nu este neaparat o chestiune de inteligenţă, ci de competenţă, abilitatea de a face ceva bine.

În 1999, cercetătorii David Dunning şi Justin Kruger au testat un grup de studenţi la mai multe probe: abilitatea de a gândi logic, de a scrie corect şi de a identifica glumele amuzante. Ei le-au cerut studenţilor şi să îşi evalueze aptitudinile.

Cei doi cercetători au observat ceva ciudat. Persoanele care au obţinut punctaje mai mici decât media nu doar că nu au avut competenţele necesare, dar nici nu au ştiut că le lipsesc. Mai mult, cu cât erau mai puţin competenţi, cu atât se credeau mai bine pregătiţi. Acest fenomen se numeşte superioritatea iluzorie.

Aceasta este o prejudecată cognitivă. Oamenii au tendinţa să îşi evalueze propriile abilităţi ca fiind peste medie. Numeroase studii au demonstrat existenţa acestui fenomen în varii domenii. De la trasul cu arma, la dezbateri, nu pare să conteze despre ce apritudine este vorba, cu cât o persoană ştie mai puţine cu atât este mai predispusă să îşi supraestimeze cunoştinţele.

Filosofii au comtemplat de-a lungul veacurilor această idee. ”Problema lumii noastre este că proştii sunt siguri pe ei în timp ce persoanele inteligente sunt pline de dubii”, a punctat filosoful britanic Bertrand Russell.

Totodată, persoanele care chiar au anumite competenţe sunt predispuse să le subestimeze. Cercetătorii cred că această modestie vine de la faptul că persoanele competente sunt mult mai conştiente de câte lucruri nu ştiu şi au de asemenea o viziune de ansamblu a domeniului, ceea ce le permite să-şi observe propriile limitări.

Toate aceste lucruri ţin de meta-cogniţie, abilitatea de a fi conştient şi de a înţelege propriul proces de gândire. În alte cuvinte, este abilitatea de a te gândi la modul în care gândeşti.

Dunning şi Kruger susţin că oamenii nu îşi evaluează coerent abilităţile ci pornesc de la o serie de preconcepţii, cum ar fi ”sunt un şofer foarte bun” sau ”sunt foarte amuzant” şi folosesc această convingere pentru a-şi evalua ulterior abilităţile.

Sursă: Howstuffworks

http://www.descopera.ro/

Acest articol a fost publicat în DIVERSE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.