O CASA, O NATIUNE, UN COPAC


house-in-a-tree-Jacek-Yerka

Stau pe margine si privesc: razboiul psihologic interuman! Oameni care lupta pentru crezul lor. Fiecare dintre ei are dreptatea lui, adevarul lui propriu, viziunea lui.

Ma intreb: de ce oare se razboiesc? De ce nu putem sa convietuim unii cu altii avand propriile noastre principii?

Mi se spune din interior:

-Ai putea sa faci o casa fara reguli, fara aceleasi principii de construire a ei?

-Poate ca da. Probabil n-ar avea forma de casa.

-Si atunci s-ar mai chema casa?

-Pai nu prea cred. Dar va semana. Chiar daca va fi mai subreda si mai stramba.

-Dar tu cand incepi sa construiesti o casa, te gandesti la o casa nu?

-Pai da!

-Si daca tu te gandesti  la o casa, de ce nu iesa asa cum te-ai gandit?

-Probabil pentru ca eu, nu stiu sa construiesc o casa.

-Si ce faci daca observi ca ceea ce tu construiesti, nu seamana cu o casa?

-O daram. Si chem pe cineva sa ma ajute sa construiesc o casa asa cum mi-o doresc. Un arhitect de exemplu.

-Ce are el si tu nu ai?

-Cunoastere? Experienta? Idei am si eu dar cand sa le pun in aplicare nu iesa..deci probabil e nevoie de experienta. Si de cunoasterea unor reguli, principii care sa asigure armonia casei.

-Da. Cam asa ceva. Ai nevoie de principii si reguli care pot transforma ideea in materie astfel incat sa poata iesi cat mai bine acea idée de inceput. La inceput se va face baza, apoi sustinerea, apoi acoperisul. Fara aceste 3 principii, fara ordinea corespunzatoare lor, casa nu mai este casa, intelegi?

-Inteleg si ma cutremur. Este la fel si intr-o natiune?

-Mda. O natiune este ca o casa. Daca nu are baza, temelie, nu are nimic. Daca nu are principii, stalpi de sustinere, reguli, nu rezista in timp si nu are forma. Daca nu are acoperis, ploile si vanturile o vor spulbera in timp.

-Ah, poti dezvolta? Ce e temelia?

-Temelia sunt strabunii. Sunt cei care au plantat in Adn-ul vostru credintele lor, traditiile, energiile lor. Ei sunt baza, temelia. Principiul unic de la care poate pleca o forma. Ei sunt precum radacinile unui copac. Apoi vin stalpii de sustinere. Acestia trebuie sa fie puternici, de neclintit, bine asezati la locul potrivit. Pe umerii lor  va sta intreaga casa. Ei sunt principiile, regulile, sustinerea pe care sta intreaga casa. Ei fac legatura dintre baza si acoperis. Fara ei, nimic nu se poate lega, inchega, capata forma. Ei sunt credinta si sunt principii vii. Ei sunt tulpina copacului.

Acoperisul ..este mai mult decat pare. Plecand de la o baza solida, temeinica, te ridici prin stalpii credintei si prin propriile tale principii si viziuni mostenite de la strabunii care iti stau ca temelie si dai nastere la ceva nou, la propria ta viziune care iti imbraca casa intr-un mod particular si propriu. Si privind acum la casa ta, frumoasa, originala, superba, te gandesti sa-I faci acoperis, sa o aperi de frig, de ger, de ploi, de vant, de ierni naprasnice. Si uite asa, cu acoperis, casa ta se implineste. E cald si bine in ea, te simti Acasa.

-Si cand e vorba de natiuni?

-Pai e tot cam asa. Undeva in timp, stalpii de sustinere s-au deteriorat. Principiile s-au uitat. Traditiile si strabunii la fel. Acum casa unei natiuni sta sa cada. Nu mai are baza solida, nici stalpi de sustinere. Radacinile s-au  uitat, tulpina se clatina si coroana se scutura. Acoperisul sta sa cada. Pentru ca o natiune sa creasca, sa aiba stabilitate, sa se formeze ca entitate proprie, orIginala, ea trebuie  sa se uite inapoi la baza, la radacini si sa-si refaca stalpii de sustinere. Apoi sa-si faca interiorul dupa bunul plac si gust si sa-si faca un acoperis care sa o protejeze. Abia atunci o natiune devine casa, devine un arbore al vietii sub care pot creste copii. Ea trebuie sa-si adune ramurile si nu sa le indeparteze. Ramurele trebuie sa fie unite si nu dezbinate. Oare ce copac mai e ala care crengile ii pleaca?  Ce casa e aia fara  acoperis? Sau fara stalpi de sustinere? Sau fara temelie?

-Si cum? Putem face asta noi, ca natiune? De unde stim noi care ne sunt cei mai buni stalpi? Cea mai solida temelie? Sau cel mai protector acoperis?

-Daca nu stii, este un pas. Rau era sa crezi ca stii si totusi sa nu stii. Atunci poti face o casa care la sfarsit nu va arata ca o casa. Daca nu stii, intreaba un arhitect. El stie. Intreaba pe Cel ce Totul a creat. Priveste-ti strabunii si gaseste temelia. Observa-ti religia si ia din ea stalpii de sustinere. Fa-ti acoperisul apoi cu grija ca nu cumva totul sa fie in zadar. Ai toate instrumentele la mana. Ce te opreste dar, sa faci din natia ta o casa? Sa faci din ea un arbore al vietii? Nu ai modele? Uita-te la Hristos. El este Arborele Vietii. Poruncile sunt stalpii Lui, temelia sta in Tata iar Duhul Sfant implineste casa si asigura acoperisul ei. Iaca, Sf. Treime! Ti se pare ca-I putin?

-Nu..desigur. Dar cine sunt eu sa fac o natiune? Eu sunt doar o ramura din tot copacul? Sunt atata de putin ..

-Ei lasa ..fii tu o ramura Vie! Caci de vei fi uscata, doar focului mai poti sluji. Invie mladita care esti tu si apoi tot copacul o sa invie. Oare alta ramura nu va vrea si ea sa invie? Sa aiba frunze si flori?

-Si cum sa devin Vie? Pot eu sa-mi dau mie Viata? Sa ma nasc din nou?

-In pomul vietii, viata este vie. Conecteaza-te la El. El da viata atunci cand o ceri. Cere viata si ti se va da. Incetul cu incetul, viata se va expanda. Ramurile vor invia, radacinile, seva o vor genera, frunzele vor aparea si fructul vietii va rodi, arborele vietii va inflori. Caci viu era, dar morti ati fost si viata vi s-a dat iara. El a fost viu dintotdeauna, moartea insa ati ales-o candva. Invie dar ramura ta! Cere asta si ti se va da. Incetul cu incetul, Pomul vietii va fi ca odinioara. El singur va cladi o  casa pentru tine si cu fiecare asa, se va recladi o natiune.

-Usor de spus! Greu de facut! Sa recladesti o natiune..poate peste sute de ani sau cine stie cand?

-Greu de facut? Dar faci tu ceva? Sau El face pentru tine? E greu sa ceri ceva ce culmea e pentru tine si tara ta?

-Nu, nu e greu dar pare de durata..

-Pare pentru tine ..traiesti in timp, suflete drag. Pentru El, acestea s-ar implini intr-o miime de secunda. Uite asa: printr-o suflare. Si viata ar capata culoare..

-Of..de-ar fi atat de simplu..de-ar fi doar ramurica mea atat de necesara..

-Nu te mai victimiza, vezi-ti de ramurica ta. Ce-ti pasa tie de altele? Fii tu, Vie! Fii o floare si incetul cu incetul gradina va invia.

-Eu stiu ca altii nu vor cere. Ei ori nu cred, ori vor incerca sa invie singuri mladita ce doarme adanc in ea. Sau poate unii si mai rau ..se simt vii déjà desi ei dorm de secole si doar viseaza viata identificandu-se cu ea.

-Fa-ti tu treaba ta. Lasa mie, grija ta. Grija ta nu aduce solutia salvatoare. Lasa Mie, copacul meu si turma Mea. Tu fii Mladita vie si bucura-te de ea!

-Bine. Am inteles. Si totusi..eu cu cine voi vota?

-Voteaza Viata, voteaza cu Mine. De restul, nu-ti fa griji. Ma ocup eu. Cine voteaza cu Mine, are viata. Cand fiecare veti vota cu Mine, pomul vietii va inflori si natiunea voastra ca o casa va fi. Atunci multi straini sii musafiri vor vrea sa va intre in casa pentru ca veti straluci. Dar Adevar va spun: ca nu exista decat o Usa si aceea sunt Eu. Voi vreti un acoperis, o casa, dar nu aveti viata. Voi vreti sa claditi ceva dar nu cunoasteti Planul. Voi vreti stalpi de sustinere dar nu aveti principii, reguli. Voi vreti multe dupa voia voastra dar nu cunoasteti pamantul pe care stati, strabunii care vi s-au dat, nu respectati legile si principiile universale, construiti case fara temelii si acoperisuri fara sustinere, va faceti case pe nisipuri si vanturile de miazazi va spulbera munca desarta. Voi nu stiti a construi pentru ca nu aveti Viata! Credeti ca sunteti vii dar nu stiti ce este Viata. Lasa Mie grija ta. Lasati Mie grijile voastre. Vreti sa le duceti singuri, va respect alegerea. Dar exista o scurtatura si aceea sunt Eu. Pentru ce va chinuiti cand totul poate fi atat de simplu?

-Mie nu mi se pare ca e simplu pe calea Ta. Daca ma gandesc bine, toti sfintii au sfarsit in chinuri cumplite. Si nimeni nu i-a placut in viata. Cand esti cu Tine, parca pierzi Totul. Desi intuiesc ca si castigi Totul.

-Nu pierzi nimic. Pierzi o iluzie si castigi o Viata adevarata. Viata care tu o traiesti acum nu e cea adevarata dar poate fi prin Mine, adevarata. De aceea poate ca este mai grea desi nu trebuie sa fie. Chiar nu trebuie sa fie asa.

-Oricum ar fi, eu la Tine nu mai renunt. Ma tin de poala Ta. Si invie Doamne, te rog acum ,ramurica mea! Si las in grija Ta si ma rog Tie pentru tot copacul neamului meu, sa-l invii Doamne pe tot si sa faci din el, casa Ta! Si asa sa fie! Multumesc!

https://ancatodirica.wordpress.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în VIATA INTERIOARA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s