“Profesorul interior” sau cui ne incredintam copiii?


“Educatia ar trebui sa aiba ca obiectiv distrugerea liberului arbitru asa incat dupa ce elevii sunt scoliti ca atare, sa fie incapabili pentru restul vietii sa gandeasca sau sa actioneze in alt mod decat si-au dorit maestrii lor din scoala … Psihologul social al viitorului va avea un numar de clase formate din copii de scoala asupra carora va testa diferite metode de formare a unei convingeri de neclintit cum ca zapada este neagra. Cand tehnica a fost perfectionata, fiecare guvern care a fost responsabil de educatie timp de mai mult de o generatie va putea sa isi controleze in mod sigur subiectii, fara nevoia de armata sau politisti.” —– Bertrand Russell citandu-l pe Johann Gottlieb Fichte, seful catedrei de filozofie si psihologie, care l-a influentat pe Hegel, dar si pe altii – Prussian University din  Berlin, 181; traducerea mea din engleza, originalul aici

***

Din categoria “Nu stiam ca nu stiam”…

… impart azi cu voi ideile principale ale unui articol de exceptie despre invatamantul obligatoriu si traumele asupra sufletului copiilor, semnat de profesorul Marcel Capraru, fondator şi preşedinte al Asociaţiei Alternative Pedagogice (APA), responsabil de iniţierea şi implementarea proiectului internaţional Montessori to Romania (1997) .

Stiu ca rabdarea pentru lecturi mai lungi de cateva paragrafe a fost ridicata de ritmul vietii moderne si mondene la rangul de virtute. Desi am ales esentialul articolului respectiv (prin filtrele mele, e drept!), tot lung a iesit. Lansez totusi invitatia de a investi o dupa amiaza de duminica pentru viitorul copiilor vostri citind pe http://www.contributors.ro originalul: “Nimeni nu s-a nascut adult. Despre invatamantul obligatoriu” + valoroasele interventii ale autorului in sectiunea comentarii + restul articolelor sale din aceeasi serie: Problema fundamentala a educatiei, Prima conditie pentru o reforma a educatiei, De ce au reusit finlandezii sa reformeze educatia, Dreptul la normalitate. Iar ca bonus pentru dezmortirea si eliberarea mintii, articolul Dan Puric Calgon.

Ce-are sanatatea de pe blogul meu cu invatamantul?

Daca vi se pare ca articolele astea despre sistemul de invatamant, gradinita si scoala nu prea se asorteaza cu pledoaria pentru alimentatie sanatoasa, atunci va asigur ca am intalnit oameni care se hranesc sanatos si totusi nu sunt sanatosi. Gandim ca sanatatea depinde de ceea ce primim in farfurie si adeseori uitam ca tot hrana e si ceea ce ne produce emotii si stari in care nu ne mai trebuie mancare, nu mai simtim foame (nu-mi spuneti ca n-ati fost indragostiti cel putin o data in viata — va mai pasa de mancare cand in stomac zburau fluturi? Sau ca nu va amintiti cu cata placere va jucati copii fiind, sperand ca mama nu o sa va strige prea curand la masa?). Sanatatea are, da, legatura cu sistemul de invatamant, pentru ca acolo incredintam pentru prima oara mintea si mai ales sufletul copiilor nostri altor persoane. Conform indemnului din proverb, am tot interesul ca in corpul sanatos al baietilor mei sa salasuiasca o minte si un suflet la fel de sanatoase.

Dragii mei cititori, scriam chiar zilele trecute pe FB ca totul este hrana, iar dragostea este o forma esentiala de hrana, pentru ca ea decide masura in care ne consideram vietile demne si implinite. Deci pentru sanatatea durabila si integrala a copiilor nostri, la trup, minte si spirit, insist la randul meu ca pe primul loc in alimentatie sa fie vitamina L, hrana sufletului. Dragostea, oferita nu numai de parinti, educatori, formatori, etc, ci si de ei insisi mai tarziu in viata, ca de pilda dragostea pentru ceea ce fac.

Cand intind mainile spre noi, copiii nu cer nici calciu, nici fier, nici proteine, nici omega 3 sau 6, nu au preferinte pentru teorii si curente alimentare, cer doar iubire. Ii satura mai mult o portie de vitamina L, decat o portie de arta culinara, fie ea nutritiva si delicioasa. Sa ne ingrijim deci de sanatatea pe termen lung a copiilor, nu numai gatind sanatos, ci instruindu-ne temeinic si permanent, demonstrand vigilenta in fata instrumentelor care pot altera cantitatea si calitatea nutrientilor emotionali. Gradinita, scoala, sistemul de educatie si invatamant sunt astfel de instrumente care, incorect utilizate, pot duce la adevarate drame in viata oricarui om. Despre asta e vorba in postarea de azi.

Cu lucrile simple si logice se intampla asa cum o sa va dati seama dupa lecturarea articolului in cauza: sunt atat de evidente, incat a aparut un sistem complex care sa ne mutileze, manipuleze si viruseze incat sa nu le mai vedem. Sa fim infirmi, incapabili sa alegem tinand cont de adevaruri care sunt de fapt “la mintea cocosului”. Slava Domnului ca mai reactionam inca atunci cand cineva ni le serveste pe tava si ne face sa ne dam una peste frunte: “Pfuuuuui, cum de nu m-am gandit la asta, ca era asa de evidenta?”

In ciuda unor alegeri informate pentru viitorul si sanatatea celor 2P, constat cu fiecare lectura ulterioara momentului alegerii (repet, chiar daca alegerea s-a dovedit a fi desavarsita), imensitatea a ceea ce nu stiam ca nu stiam in momentul respectiv, dar si natura infailibila a instinctului matern. Nu stiu cum va simtiti voi, dar pentru mine e grozav sa fiu permanent elev la scoala vietii si sa pot impartasit mai departe lucrurile care ma impacteaza in inima sau …. in moalele capului :). Ce nu-mi da tocmai o stare de confort e faptul ca timpul trece, ca avem doar o viata (pe acest pamant) si ca ziua are doar 24 de ore … sa purcedem, deci!

***

“Întreaga educație se bazează pe o prejudecată, o premisă falsă: aceea că adulții fac copii și că ei îi formează și îi modelează după proiecte naționale și internaționale. Noi, românii, dintr-o țară de informatori, ne-am transformat într-una de formatori. E la modă.”

Efectul invatamantului asupra gradinitelor particulare din Romania.

In Romania infloresc in voia firii gradintele particulare, care mai de care mai scumpe si mai pretentioase in denumiri, doar pentru a ne adaposti de neajunsurile sistemului de stat. Inca un exemplu in care isi dovedeste ineficienta strategia prin care se cauta solutii pornind de la efect si nu de la cauza.

Din pacate, sunt cazuri si nu putine cand cei care le detin sau “formatorii” n-au facut dovada transformarii propriei personalitati inainte de a lucra cu mintea si sufletului copilului. Numele Montessori fluturat pe la urechile parintilor e uneori doar un carlig de marketing, nu si garantia ca se si aplica pur pedagogia respectiva. Atentie deci parinti, se prea poate sa fiti deceptionati pe buna dreptate, pentru ca nu exista franchisa, legi, controale, sanctiuni, etc care sa repare un asemenea neajuns. Cand mai aud povesti din astea ma gandesc ca biata Maria Montessori are odihna de veci tulburata, zau.

Ar trebui sa fie exact cum a scris profesorul Marcel Capraru in comentariile domniei sale: lucratorii si patronii de gradinite sa fie examinati mai ceva ca medicii, pentru ca asa cum cei din urma poarta pe veci responsabilitatea asupra organismului uman, asa si multi dintre cei care deschid gradinite sau lucreaza in ele ar trebui sa faca dovada responsabilitatii si a experientei lucrului cu mintea si mai ales cu SUFLETUL copilului.

Sedinta cu parintii

Cand am primit invitatia la prima sedinta cu parintii la gradinita si am citit: “Seara cu parintii. Tema: Sufletul unui copil – o cutie cu comori pentru restul vietii“, am realizat dimensiunea paradigmei in care am crescut si am muncit. Mi se parea ireal ca la gradinita sa fie pus in prim plan sufletul. Sa existe timp, disponibilitate si pregatire pentru asa ceva. In invatamant si la serviciu am auzit doar “potential, competitie, emotiile nu au ce cauta unde se face performanta sau business”. Iar despre suflet am fost obisnuita sa vorbesc doar in stradaniile duhovnicesti si cel mult in discutii cu prietenii foarte apropiati. Mi-am notat recunoscatoare data sedintei si mi-am sters lacrimile de fericire pentru copii mei. Unde locuim in Austria, a conduce/a detine o gradinita nu e o oportunitate de business, e o responsabilitate si o onoare, pentru ca reprezinta contributia individuala la binele comunitatii, o investitie in viitorul natiunii si al tarii. (Da, mai exista locuri pe lume unde cuvintele astea nu au fost golite de continut!)

Cine e Maria Montessori?

“Mii de ani oamenii au fost convinși că soarele se învârtește în jurul pământului. Când, în sfârșit, a venit unul care să le spună că e invers, l-au ars pe rug. Au mai trecut câteva sute de ani pentru a accepta cu toții acest nou fapt. La fel e și cu această prejudecată. În urmă cu peste 100 de ani ( 1907, cînd la noi pornea răscoala de la Flămânzi) o femeie, prima femeie medic din Italia, Maria Montessori, a spus lumii: COPILUL ESTE CREATORUL ADULTULUI. CARACTERUL ȘI PERSONALITATEA SUNT PROPRIA CREAȚIE A COPILULUI. A fost exilată din Italia, a fost urmărită de fasciștii lui Mussolini pentru a fi ucisă, a fost complet ștearsă de comuniști din istoria educației și pedagogiei, a fost dată uitării de pedagogiile și universitățile din statele așa-zis democratice, deși cercetările recente din neuroștiințe îi validează spusele.”

De ce a crescut violenta in scoli?

Pentru indrazneala de a aborda pieptis paradigme, profesorul Capraru primeste la randu-i mustruluieli jenante la comentarii (inca o data va rog sa ma iertati ca insist, dar merita sa le parcurgeti), unul dintre contraargumente fiind ca a crescut violenta in scoli, tocmai pentru ca nu se mai impune disciplina ca pe vremuri. Marturisesc ca de cate ori auzeam in Romania cate o poveste de groaza din licee transmisa de “Institutele Nationale de Barfa – televiziunile de stiri si talk show-uri”, gandeam la fel. “Deh, nu mai e scoala ce-a fost pe vremea noastra! Sa-ti iei cu muchea riglei de lemn la palma pana nu mai gresesti tabla inmultirii sau acordul subiect predicat, sa fii ciufulit pana zboara smocuri de par in aer, sa nu contrazici sau sa pui intrebari, ca poti fi exmatriculat sau ti se scade nota la purtare, nu mai poti da la facultate si devii rusinea familiei si a cartierului, sa nu sufli dom’le in fata profesorului, sa-i stii de frica!”. Si uite abia acum la 43 de ani, inteleg de ce a crescut violenta in scoli, multumesc domnule profesor Capraru:

“În această epocă a libertății, a comunicării globale, copiii răspund oprimării și controlului total, ignorării legilor naturale ale dezvoltării lor, în mod neconștientizat, în școlile publice de pe toate meridianele prin creșterea gradului de violență. Statele cheltuiesc milioane de dolari și de euro pe proiecte de prevenire și reducere a violenței școlare. Școlile seamănă, din ce în ce mai mult, cu pușcăria. Jandarmii și polițiștii păzesc la porțile școlii. Recent, un ministru al educației a propus introducerea cazierului școlar. Inutil. Sclavii s-au eliberat prin răscoale, proletarii prin revoluții, de vreo sută de ani asistăm la mișcări pentru eliberarea femeii (de sub prejudecăți, desigur, altfel e liberă!). E nevoie de o nouă revoluție: cea a eliberării copiilor de sub prejudecățile adulților. Ultima. Non-violentă.”

Erorile sistemului, traumele pe viata ale copilului.

1. Gruparea elevilor pe clase pe criteriul varstei

“Ce-ați zice dacă s-ar da un ordin ca la Ministrul Educației toți angajații să aibă 30 de ani, cei de la Ministerul Economiei să aibă 31, cei de la Interne, 32 de ani, ș.a.m.d.? (…) Ar fi absurd, nu-i așa? și ați ieși în stradă să protestați împotriva unui asemenea ordin. Ei, bine, copiii nu au dreptul să aleagă și nici să protesteze, iar adulților li se pare normal, nu absurd.”

Neajunsurile metodei sunt “efectele antisociale: organizarea este impusă din afară, coeziunea socială e imposibilă, copiii nu pot învăța unii de la alții, liderii sunt impuși de adulți, nu apar în mod natural, toți sunt ținuți în același ritm dictat de medie, etc.”

2. Impartirea activitatii scolare pe lectii de cate 50 minute cu recreatii de cate 10 minute intre lectii

Neajunsuri: “(1) învață ora asta ceva, ora a doua altceva, ora a treia trec la altceva, fără să aibă vreodată imaginea întregului sau de ce învață și asta și celalaltă. Ei învață pentru că așa ne-a spus “Domnul” sau “Doamna”, “Tovarășul” sau “Tovarășa”, adică sunt alții mai mari care știu, noi trebuie să-i ascultăm, să ne supunem voinței lor. (2) învață (…) că depind de altcineva. De altfel, majoritatea celor mai buni elevi, după ce termină școala și facultatea, nu știu ce să facă cu viața lor, sunt angajați de alții, de tip Donald Trump sau Gigi Becali, care le spun ce să facă și ei fac foarte bine ceea ce li se cere. (3) învață că “nimic în viață nu e atât de important încât să merite să fie dus la bun sfârșit”. Dacă, prin absurd, un elev e “prins” în timpul unei lecții de farmecul unei poezii, sau se concentrează pe o problemă, sună clopoțelul sau soneria (…), orice farmec sau concentrare trebuie să înceteze și se trece la altceva. (4) Nu trebuie să faci ce-ți place, ci ce îți ordonă altcineva, indirect, prin clopoțel, nenea Ministru, nenea Satu, nenea Sistemu.”

3. Programa scolara

“În definitiv, nici “Domnul” sau “Doamna” nu fac ce vor, ci ceea ce li se cere prin programă. Domnul sau Doamna, lucrând cu mintea și sufletul copiilor, trebuie (…) să le “programeze” copiilor modul cum gândesc, precum și conținutul gândirii, care e dat în curriculum.”

“Domnii și Doamnele sunt ei/ele înșiși/însele dependenți/dependente de sistem, sistem care, în ultimă instanță, poate fi definit ca suma locurilor de muncă ale cadrelor didactice. (Să nu fiu greșit înțeles: există foarte multe cadre didactice bine pregătite în disciplinele lor și, cred că fiecare are cele mai bune intenții privind educarea copiilor, dar intențiile bune, construite prin autosugestie, nu ajută la nimic dacă ești specialist în instrumentele cu care operezi (conținutul disciplinei tale) și nu cunoști corpul pe care operezi ( mintea și sufletul copilului)).”

4. Nota

După caz, nota e “(1) zăhărelul sau biciul din experimentele de psihologie a învățării, (2)  instaurează competiția stimulată de profesori și părinți și (3) clasificarea neoficială, desigur, în deștepți și proști.

Dacă pentru profesori acest lucru e de înțeles (…), pentru părinți lucrurile se complică, deoarece, se presupune că aceștia își iubesc cu adevărat copiii. Și, cel puțin eu, n-am văzut sau am auzit de vreun bărbat care își iubește soția întrebându-l pe preot sau pe primar: ce notă-i dai soției mele? (…) Păi, dacă îți iubești copilul, te duci la un străin să ți-l evalueze?

S-au înmulțit cazurile de sinucideri în rândul copiilor din cauza vreunei note sau corigențe  și nimeni nu găsește nicio vină sau explicație. De ce, că  era un elev bun? Nu ne-am așteptat la asta! Dar la ce să te aștepți, când copilul este împins într-un conflict existențial colosal pentru că își iubește familia, își iubește profesorii, colegii, semenii și dintr-o dată se prăbușește nemaiputând suporta ideea că i-a dezamăgit groaznic pe cei pe care i-a iubit atât!”

Copiii sunt împinși într-o competiție nenaturală, neomenească “Dacă scopul vieții este fericirea, de ce tot acest stress artificial provocat, în care anual sunt împinși sute de mii de elevi, familii și profesori care încearcă, lăsând la o parte orice urmă de moralitate (dacă le-a mai rămas), să  se lupte între ei, pentru, de fapt, o nefericire? Răspunsul e simplu: pentru că, aruncându-i unii împotriva celorlalți, pot fi stăpâniți, mânuiți, manipulați.”

Vorbeam acu vreo luna cu sora mea de suflet, Mimi Walter si purtand conversatia contra cronometru prin toate temele care ne preocupa reciproc sub obsesia ca iar ne expira timpul si n-am discutat nici macar 5% din ce ne-am fi dorit, ajungem la sistemul educational clasic, la gradinitile si scolilele copiilor nostri, la viitorul lor. Si se-ntreaba draga Mimi, cu bunul ei simt unicat: “Cum sa-l mai faci pe copilul devenit adult sa isi iubeasca semenii ca pe el insusi, daca intreaga copilarie si adolescenta a fost educat ca e intr-o competitie permanenta, in care altcineva incearca sa ii ia locul?”.

5. Banca

“Oricâte opresiuni ar fi imaginat adulții împotriva spiritului viu al copiilor, cu oricâte pedepse, nu puteau opri copiii să se miște. Mișcarea este forma primordială și fundamentală de expresie a vieții și a independenței individului. Trebuia găsită o soluție de încătușare a spiritului, iar aceasta a fost banca. (…) Prin bancă, disciplina a fost luată sub control de către autorități, astfel încât primul lucru pe care îl învață orice copil care merge la școală este să stea în banca lui, să facă ce i se spune și să răspundă când e întrebat.”

***

Si-uite-asa s-a ajuns la “populatii dependente si obediente, la oameni dependenti, dar care au sentimentul ca sunt liberi … idealul educational al oricarui sistem statal de invatamant, fie ca vorbim de state democratice sau totalitare, de republici sau monarhii”.

Ce-i de facut, deci?

“Cu alte cuvinte, e necesar să construim un mediu special pregătit, dotat cu materiale speciale care să ajute copiii în procesul lor de autodezvoltare, într-o atmosferă de dragoste, în care să lăsăm spiritele copiilor libere să lucreze după programa lor interioară, fără să întrerupem. Pare de necrezut, dar în acest fel se va produce un fenomen de normalizare prin faptul că energiile psihice vor fi lăsate să lucreze în armonie și să construiască o personalitate integrată.  Și atunci vom cunoaște adevărata natură a copilului Nu vom mai avea probleme nici cu disciplina, nici cu violența, nici cu chiulul, nici cu plagiatul. Acest mediu special pregătit, fără bănci, fără catedră, fără manuale, fără note, fără recompense și pedepse, în care lucrează un adult special instruit pentru a fi asistentul ”profesorului interior” și a-l urma pas cu pas, e ceea ce ar trebui să fie școala.”

Daca va trec acum prin minte cel putin trei motive pentru care cele de mai sus sunt imposibil de realizat, daca auziti o voce interioara care va spune “utopie”, “profesor interior? – aiureala, ne trebuie reguli, constrangeri”, “bani, e nevoie de bani multi”, “merge doar daca se lucreaza cu putini copii”, nu lasati zgomotul asta sa perturbe perspectivele de viitor ale copiilor si nici stradania voastra de a elibera mintea din cusca. Pentru incurajare si iluminare, cateva explicatii suplimentare de la autor:

“Când spun “un mediu special pregătit“, cuvântul “special“ se referă la reguli, la structuri. Am spus eu că nu trebuie constrânși copiii? Am spus că întru-un mediu special pregătit să dăm libertate spiritului copilului. Nu e aceeași libertate pe care o dai câinilor și pisicilor! Am spus cu ghilimele, profesor interior, în ideea de program, design interior al dezvoltării. Deoarece orice creștere – în lumea vie – vine din interior. Puteți face orice pentru și în locul copilului dvs., un singur lucru ne veți putea face: să creșteți în locul lui.

(…) Dacă n-ați văzut decât școli particulare alternative scumpe, nu înseamnă că, în mediul de care vorbesc, dacă există spațiu fizic suficient, nu pot lucra, în același timp, 40-50 de copii cu un singur adult!

Pregătirea unui cadru didactic în acest sens durează între unu și doi ani, dar nu oricine poate ajunge la nivelul cerut întrucât e nevoie de o transformare a propriei personalități.

Sigur că sunt mult mai multe de explicat. Dar vă asigur că un asemenea sistem educațional e mult mai ieftin decât industria actuală de prelucrare a spiritului uman. Deoarece, modificând puțin spusa lui Andre Malraux, ”Secolul al XXI-lea va fi al spiritului, sau nu va fi deloc!”

http://www.cristelageorgescu.ro/

 

Acest articol a fost publicat în INVATAMANT-EDUCATIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la “Profesorul interior” sau cui ne incredintam copiii?

  1. ghindar vasile zice:

    daca acasa parinti dorm pe ei si nu si invata (de fapt mai intai intelegi apoi inveti)progeniturile macar regulile bunei-cuviinte fata de colegi si invatator/profesor ne am salta cu vreo 50 ani in viitor.Da ce e drept e drep transmitem din generatie in generatie prin educatie si dresaj tot felul de tampenii …dintre care agresiunea e la loc de frunte!

    Apreciază

  2. A.D. zice:

    Iata unde au ajuns finlandezii:

    http://matematiikkalehtisolmu.fi/2005/erik/PisaEng.html
    The PISA survey tells only a partial truth of Finnish children’s mathematical skills

    The results of the PISA survey (http://www.jyu.fi/ktl/pisa/) have brought about satisfaction and pride in Finland. Newspapers and media have advertised that Finnish compulsory school leavers are top experts in mathematics.

    However, mathematics teachers in universities and polytechnics are worried, as in fact the mathematical knowledge of new students has declined dramatically. As an example of this one could take the extensive TIMSS 1999 survey, in which Finnish students were below the average in geometry and algebra. As another example, in order not to fail an unreasonably large amount of students in the matriculation exams, recently the board has been forced to lower the cut-off point alarmingly. Some years, 6 points out of 60 have been enough for passing.

    This conflict can be explained by pointing out that the PISA survey measured only everyday mathematical knowledge, something which could be – and in the English version of the survey report explicitly is – called „mathematical literacy”; the kind of mathematics which is needed in high-school or vocational studies was not part of the survey. No doubt, everyday mathematical skills are valuable, but by no means enough.

    Out of the 85 assignments in the survey about 20 have been published. The assignments are simple numerical calculations, minor problems or deductions, interpretation of statistical graphics and evaluation of situations where text comprehension is an essential part. However, hardly any algebra or geometry is included. Nevertheless, the assignments are well in agreement with the goals of the survey; in fact, the goal was to study everyday mathematical knowledge.

    The PISA-survey leaves us, thus, with unanswered questions regarding many skills, like computing with fractions, solving elementary equations, making geometrical deductions, computing volumes of solid objects, and handling algebraic expressions. Still algebra is perhaps the most important subtopic in mathematical studies after the compulsory comprehensive school.

    In comprehensive school, the goal should be to learn the basic concepts of mathematics so that they can be used as a basis for more. Even the use of calculators does not change this situation: although calculators nowadays might be able to handle fractions, manual computation is essential to master since it is part of the foundations in handling algebraic expressions. Further study becomes impossible if the basics are not learned properly.

    One reason for the increase of poor standards in the matriculation exam and in the beginning of university studies is, undoubtedly, the weakness of the foundation received in the comprehensive school. New, more difficult concepts are hard to learn because still in upper secondary school much energy is spent in reviewing concepts that should have been learned in the comprehensive school. This vicious circle continues in tertiary education: the high-school concepts are not properly learned, and further learning becomes more difficult. The PISA survey provides us with useful information regarding the mathematical literacy needed in everyday life and the ability to solve simple problems. These skills are simply not enough in a world which uses and utilizes mathematics more and more.

    A proper mathematical basis is needed especially in technical and scientific areas, biology included. The PISA survey tells very little about this basis, which should already be created in comprehensive school. Therefore, it would be absolutely necessary that, in the future, Finland would participate also in international surveys which evaluate mathematical skills essential for further studies.

    Kari Astala, Professor of Mathematics, University of Helsinki, President of Finnish Mathematical Society
    Simo K. Kivelä, Senior Lecturer, Helsinki University of Technology
    Pekka Koskela, Professor of Mathematics, University of Jyväskylä
    Olli Martio, Professor of Mathematics, University of Helsinki
    Dr. Marjatta Näätänen, Senior Lecturer, University of Helsinki
    Dr. Kyösti Tarvainen, Senior Lecturer, Helsinki Polytechnic Stadia
    and 201 mathematics teachers in universities and polytechnics

    See also Severe shortcomings in Finnish mathematics skills by Kyösti Tarvainen and Simo. K. Kivelä.
    Solmu © 2005 Matematiikkalehti Solmu
    31.8.2005

    Apreciază

  3. A.D. zice:

    Inca o data, iata unde au ajuns finlandezii:

    Severe shortcomings in Finnish mathematics skills

    Basic school teacher Antero Lahti expressed (HS 28.2.) the opinion that the concern of over 200 university teachers for the mathematics teaching (HS 17.2.) were merely academic criticism.

    In fact, about one half of those signing are teachers at polytechnics (universities of applied sciences) and technical universities. They do not teach „academic” mathematics but mathematics needed in technical practice and engineering sciences. Over 12 000 students start engineering studies yearly.

    The mathematics skills of new engineering students have been systematically tested during years 1999-2004 at Turku polytechnic using 20 mathematical problems. One example of poor knowledge of mathematics is the fact that only 35 percent of the 2400 tested students have been able to do an elementary problem where a fraction is subtracted from another fraction and the difference is divided by an integer.

    If one does not know how to handle fractions, one is not able to know algebra, which uses the same mathematical rules. Algebra is a very important field of mathematics in engineering studies. It was not properly tested in the PISA study. Finnish basic school pupils have not done well in many comparative tests in algebra (IEA 1981, Kassel 1994-96, TIMSS 1999).

    The polytechnic teachers of professional subjects are astonished at how poorly students can handle algebraic expressions and solve equations. The decreased mathematical skills of the students have forced to reduce the teaching material in those engineering courses that most heavily rely on mathematics. This is a serious matter taking into account the importance of engineering knowledge to the Finnish economy and welfare.

    In technical universities the situation is not as bad, but it has been noticed also there that especially algebraic skills have weakened and that students have difficulties to handle comprehensive mathematical structures. The same deficiencies are noticed in the matriculation examinations for the graduates of the upper secondary schools.

    There are positive aspects in mathematical knowledge and teaching in Finland. The success of basic school pupils in the practice-oriented numerical problems of the PISA study is fine. A contributory factor to this success is basic school mathematics books, which include excellent examples of everyday life. In addition to the compulsory courses, upper secondary school students have the possibility to deepen their knowledge in good optional mathematics courses. In Finland, the teachers are known to be motivated and they have obtained a good education.

    However, it is undeniable that new students in universities and in polytechnics have poor mathematical skills on the average. To improve the situation, Ministry of Education should appoint a working group to find out what are the reasons for the deficiencies in the skills and to suggest measures for improvement. In this group, there should be a considerable representation of university and polytechnic teachers, since they know what kind of mathematics is really needed in follow-up studies and various applications.

    At the same time, one has to consider the possibility that the first place in the PISA study is a Pyrrhic victory: are the Finnish basic schools stressing too much numerical problems of the type emphasized in the PISA study, and are other countries, instead, stressing algebra, thus guaranteeing a better foundation for mathematical studies in upper secondary schools and in universities and polytechnics.

    The effect of the present upper secondary school practices to the poor average knowledge has to be examined, too. It is clear that a serious mistake is the practice of most upper secondary schools that one can get a final pass, even if he or she has failed some of the courses, and that one can be absent from many classes without a reason.

    These things hamper the follow-up studies. Especially in polytechnics, it is apparent that the students do not any more have a common mathematical knowledge base, upon which to build. Students have different gaps even in important basic knowledge according to which upper school courses they failed or followed only partly. This causes inefficiency in teaching: a great part of the first-year mathematical teaching in polytechnics is a review of upper school mathematical subjects.

    The mathematics of the upper secondary school and also that of engineering mathematics requires no special mathematical talents. We see this clearly from the fact that also those students (a third of all students) that come from vocational schools to polytechnics learn these mathematical skills.

    The following fact has also to be considered. The national LUMA development project set a target of 17 000 advanced syllabus examinations in upper secondary school mathematics. This target is far off; for example, last year 12 000 graduates passed this examination. The difficulties culminate in polytechnics, where about 40 percent of the students coming from upper secondary schools have passed only the basic syllabus examination.

    Kyösti Tarvainen
    principal lecturer in mathematics
    Helsinki Polytechnic Stadia

    Simo K. Kivelä
    senior lecturer
    Helsinki University of Technology

    See also The PISA survey tells only a partial truth of Finnish children’s mathematical skills by Kari Astala, Simo K. Kivelä, Pekka Koskela, Olli Martio, Marjatta Näätänen, Kyösti Tarvainen, and 201 mathematics teachers in universities and polytechnics.
    Solmu © 2005 Matematiikkalehti Solmu
    23.9.2005

    Apreciază

  4. A.D. zice:

    Am uitat sa dau link-ul pentru postul precedent. Iata-l:

    http://matematiikkalehtisolmu.fi/2005/erik/KivTarEng.html

    Inca o data, iata unde au ajuns finlandezii, dupa reforma in invatamant:

    http://imo-official.org/results.aspx

    FIN 70 67 65 57 72 67 74 61 39 55 63 55 38 63 52 43 63 34 39 36 48 52 49 40 43 40 27 26 27 34 29 13 8 13 18 13 16 16 16 14 10 FIN

    Acesta este traseul pozitiei Finlandei in clasamentele anuale la Olimpiada Internationala de matematica, incepancu cu 2014 si mergand inapoi in timp. Finlanda este lider autoritar al jumatatii secunde a clasamentului, in cel mai bun caz.

    In posturile anterioare se poate citi despre cum au ajuns FRACTIILE un subiect dificil in universitati. Fenomen american, altminteri.

    Intrebari de genul: „De ce schimbam materia ora de ora ?” sunt un pic interesante si mult ridicole. O facem din acelasi motiv pentru care ni se recomanda sa mancam variat.

    De ce grupam copiii pe varste ? Fiindca la varta lor, un an este o diferenta enorma. Intre 31 si 32 diferentele sunt mult mai mici.

    Renuntarea la manuale etc. e numai buna sa aduca subiectul celor patru operatii la statutul de materie universitara.

    Scolile Montessori sunt (relativ) bine-sanatoase in Occident. (Spun „relativ”, fiindca nu sunt majoritare …) Cati absolventi faimosi ai acestor scoli cunoasteti ?

    Ati mai vazut vreodata profesor universitar predand tabla inmultirii la TV (ca instructaj pentru parinti) ? Iata:

    http://winnipeg.ctvnews.ca/video?clipId=588162

    Cam asa arata invatamantul modern. Pentru cine nu intelege: profii universitari sunt atat de satui de cei care le vin la ore, formati de „experti in educatie”, incat au decis ca un pic de prostitutie TV e binevenita. Si au intrat chiar si in spinoasa chestiune (opentru expertii lor) a Tablei Inmultirii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.