Istoria vitaminei C


Descoperirea unei „Vitamine”

Fata de celelalte vitamine, particularitatea Vitaminei C este că… nu este o vitamina. A fost descoperită imediat după descoperirea vitaminelor A si B, si neavând încă înţelegerea modului ei de funcţionare, pe baza faptului că era conţinută in unele fructe, a fost denumită Vitamina C. Astazi, când cercetările unor savanţi oneşti au permis înţelegerea multiplelor procese biologice care depind de Vitamina C, aceasta trebuie redenumită din punct de vedere ştiinţific: Hormonul Anti Stres (HAS).

Cercetătorul polonez Cazimir Funn introduce in 1912 noţiunea de Vitamina, definind-o ca o substanţă vitala funcţionarii organismului. Organismul fiind in incapacitate de a o fabrica, o poate obţine doar prin alimentaţie.

In 1747 Doctorul englez James Lind demonstrează ca lamaia si citricele in general pot preveni si vindeca scorbutul, fara a putea indica care substanţă acţionează si nici cum acţionează.

In 1753 Lind publica aceasta descoperire. Va trebui sa mai treacă inca 40 de ani pentru ca descoperirea sa să fie aplicata, mai întâi de armata (1975), care va lua provizii de citrice pe vasele de război. Au mai trecut 70 de ani pana sa fie aplicata si in marina civila (1865).

In 1906, asadar un secol si jumătate mai târziu, nu se înţelegea inca care substanţă hidrosolubila din unele fructe era responsabila de prevenirea scorbutului.

In 1907 doi cercetători au constatat ca si cobaii sunt afectaţi de scorbut.

Intre 1926 si 1928 un cercetător maghiar, Albert Szent-Gyorgy, reuşeşte sa izoleze in Anglia si apoi in USA, pe cultura de Paprica un agent antioxidant. Substanţa extrasa este numita acid hexuronic.

In 1923 in USA, Albert Szent demonstrează in colaborare cu un grup de alţi cercetători ca aceasta substanţa vindeca scorbutul la cobai. Împreună cu chimistul W. Haworth se determina formula chimica a acidului hexuronic, cu care ocazie îl renumesc ca Acid ascorbic (in latina: fara scorbut). Aceasta descoperire ii aduce lui Albert Szent-Gyorgy premiul Nobel in 1937.

In 1933, cercetătorul polonez Tadeus Reichstein (1897-1996) realizează prima sinteza de acid L-abscorbic pe baza de glucoză.

Formula bruta a HAS: C6H8O6 (acid ascorbic) este mult mai apropiata de cea a unei glucoze decât a unei amine, iar denumirea ei improprie se datorează doar conjuncturii perioadei când a fost descoperita. Ea este in realitate un glucozid care poate fi creat prin sinteza bacteriana pe scara industriala.

In 1949 Dr Fred Klener consemnează cazuri de vindecare de poliomelita cu ajutorul HAS injectabile. Este urmat de alti medici intre 1934 si 1940 cu rezultate remarcabile. Aceste aplicaţi extraordinare ale HAS rămân in sertar după 70 de ani, ignorate si chiar dispreţuite de către oficialităţile medicale din considerente obscure. Daca in 1940, 1 kg de HAS de sinteza costa in jur de 5000 de €, acum preţul public este de 10 €, ceea ce la o raţie de 5 gr pe zi, ar fi suficient pe 6 luni de zile!

In anii 1950, doctorul canadian W. Mc. Cormick observa ca diabetul si cancerul se aseamănă mult cu scorbutul in faza terminala, ceea ce îl determina sa utilizeze HAS injectabila in tratarea cancerului. Mc Cormick emite chiar ipoteza ca cancerul este favorizat de o deficienta de colagen datorita lipsei de HAS.

In 1966 chirurgul scoţian Cameron măsoară statistic beneficiile HAS la pacienţii canceroşi. In 1971 Cameron se alătura echipei lui Linus Pauling in California. Începe o perioada de gratie pentru HAS datorita notorietatii lui Linus Pauling, dublu premiu Nobel pentru chimie si pace. Pauling scrie o carte „Vitamina C si gripa”, ceea ce face ca HAS sa fie folosita de către publicul larg in America din 1970.

In 1972 Irwin Stone publica lucrarea „The Healing Factor: Vitamine C against desease”, o capodopera care descrie in detaliu proprietăţile HAS.

Abram Hoffer in Canada înglobează cu succes HAS in medicina Ortomoleculara (bazata pe vitamine, minerale, proteine, acizi grasi, extrase naturale).

Hugh Riordan si echipa sa (Kansas) continua si astăzi cercetările in utilizarea HAS injectabila. Dealtfel putem enumera astăzi peste 20.000 de articole stintifice despre potenţialul HAS.

Din 1960, in China sunt folosite tehnici biotehnologice de fermentaţie la scara industriala pentru obţinerea HAS. Din păcate 99,99% din aceasta producţiei este folosita doar ca antioxidant (E300, E301) in industria alimentara si nu se afla in uz direct la îndemâna particularilor.

PAULING şi HAS

Pauling nu a fost primul care a militat pentru utilizarea HAS in terapia Cancerului, insa a fost cel mai celebru susţinător al ei. Născut in 1901, Profesorul Pauling obţine premiul Nobel în chimie in 1954 pentru studiile sale despre structura proteinelor si fenomenele de oxido-reductie. El obţine un al doilea premiu Nobel in 1963 pentru acţiunea sa împotriva testelor nucleare in atmosfera, teste care au poluat radioactiv toată emisfera nordica a planetei pentru decenii, daca nu secole. Acestea sunt responsabile astăzi in mare măsură de explozia cazurilor de cancer. Ori cum HAS este cea mai puternica chelatoarea a radioactivităţii, Pauling a luptat pentru promovarea ei fiind constient de viitorul dezastrul sanitar al testelor nucleare.
Vezi: Effect of Vitamin C and anti-oxidative nutrition on radiation-induced gene expression in Fukushima nuclear plant workers

In 1969 Pauling creează un institut in California consacrat HAS si nutriţiei. Împreună cu colaboratorul sau Ewan Cameron practica tratamentul cu HAS intravenos timp de peste zece ani. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate cu foarte mari dificultăţi, si doar notorietatea si tenacitatea lui Pauling au înfrânt opoziţia industriei farmaceutice. Prin aceste studii Pauling a demonstra ca HAS administrata in doze mari in concertare cu alte terapii măreşte durata de viaţă a pacienţilor fara a avea efecte secundare si poate chiar vindeca cancerul in unele situaţii.

In 1982 Academia Naţională de Ştiinţe Americane a admis ca HAS poate fi utila in preventia Cancerului.

In septembrie 1990, NCL – Institutul Naţional de Cancer american organizeaza un simpozion despre „relaţiile dintre HAS si Cancer” la Bethesda in Maryland. In cursul acestei conferinţe, au fost prezentate 40 de publicaţii de către 130 de cercetători din toate tarile. Toate prezentările au fost convergente spre utilitatea HAS in preventia si vindecarea a numeroase patologii. Linus Pauling avea 89 de ani! Un capitol mai putin cunoscut din biografia lui Pauling este cel al acuzaţiilor abjecte asupra familiei sale, acuzaţii care încercau sa păteze cumva prestigiul dublului laureat Nobel. Lupta sa individuala împotriva a celor mai puternice doua lobiuri mondiale, Nuclear si Farmaceutic, l-au pus sub tirul celor mai josnice si perfide lovituri; si nu pe plan ştiinţific, unde nu putea fi combătut, ci pe plan personal si familial.

Thomas E Levy: Curing the Incurable

Thomas E Levy a scris o lucrare pasionanta, o radiografie perfect reuşită despre HAS. Reţineţi acest titlu: Vitamin C, Infectious Disease and Toxins: Curing the Incurable (http://www.whale.to/a/vit_c_cons.html)
Patru sute de pagini si peste 1200 de referinte stintifice, o lucrare care nu ar trebui sa lipsească din cabinetul nici unui doctor.
In ciuda celor 400 de pagini, se citeşte uşor, având pentru fiecare aplicaţie a HAS exemple concrete de vindecări, cazuri reale si bine documentate. Doctorul Levy este doctor si avocat totodată, si a scris aceasta lucrare cu intenţia de a apăra fiecare afirmaţie din lucrarea sa in cazul in care lobbyul Pharma îl va aduce in fata unui tribunal.

Atunci când afirmi ca o substanţă nebrevetabilă si ieftina poate vindeca cu un anume dozaj intravenos, sau chiar consumata pe cale bucala boli precum: poliomelita, hepatita B si C, boala Lime, mononucleoza (virus Epstein-Barr), rujeola, herpes… cade bine sa fii si avocat!
Se pune întrebarea: De ce in Occident astfel de informaţii au fost ignorate in trecut si sunt desconsiderate in prezent?
Cum se poate ca oamenii inteligenţi care lucrează in domeniul sănătăţii publice, doctori, cercetători, profesori universitari sa nu puna la dispoziţia pacienţilor binefacerile acestor informaţii? Chiar se rezuma totul la profit? Singurul defect al HAS este pretul: prea ieftina, nebrevetabila si fara contraindicaţii; utilizabila de către orice persoana, fara cunoştinţe medicale!

Cine poate sa explice aceasta rea-voinţă care împiedică sistemul medical sa folosească HAS (ascorbat de sodiu – C6H8O6) in injectabil sau in solutiile de perfuzie (http://www.alvedapharma.com/PDF/AscorbicAcidEnglish.pdf) în alternanta cu Glucoza (C6H12O6)?

Măcar formula chimica ar trebui sa dea de gândit!

http://abcul.sanatatii.ro/

Acest articol a fost publicat în SANATATE (istorie).. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.