Politicieni şi prezicători


– Mulţi dintre „marii” şi „temuţii” conducători ai lumii ascultă de sfaturile rostite din umbră de unii clarvăzători înzestraţi cu talente oculte –

O artă seculară

Politicieni şi prezicători

Primii profeţi: Isaia, cu tablele de piatră în mână

Către anul 550 î.Hr., Cresus, regele Lydiei, nu mai ştia la ce măsuri să recurgă pentru a se opu­ne puterii crescânde a rivalului său, regele Persiei, Cyrus. Deşi nu credea în puterile ghicitorilor, Cresus s-a hotărât să pună la încercare cele mai cunoscute şapte ora­cole de pe atunci.
Conform istoricului grec He­rodot, fiecare dintre cei şap­­te ghicitori a primit un mesaj, care îi cerea să ghi­cească exact tot ce va face Cresus într-o zi anu­me, fixată de către el. Când a sosit ziua cu pri­cina, Cre­sus a sperat să păcălească oracolele, imagi­nându-şi ac­ţiu­nile cele mai im­previzibile.
Doar Pytia, preoteasa lui Apollo de la Delfi, ale cărei viziuni profetice erau, după cum se bănuieşte, legate de o stare de transă produsă de inhalarea unor vapori mis­te­rioşi care ieşeau dintr-o pră­pastie, a reuşit să stabi­leas­că o conexiune de telepatie co­rec­tă. Pytia a spus: „Chiar dacă un om nu vorbeşte, eu pot să-l înţeleg. Gândurile ce­lor tăcuţi nu-mi sunt ascunse. Simt o broască ţestoasă fier­bând împreună cu un miel. Ele sunt acoperite cu un ca­pac de bronz”. Chiar în ziua aceea, Cresus îşi dorise să mănânce o tocană de miel şi de broască ţestoasă, fierte într-o oală de bronz. Preo­teasa din Delfi ghicise cu ade­vărat dorinţa regelui. Con­vins de harul clarviziunii cu care era înzestrată Pytia, Cresus s-a hotărât să-şi joace des­tinul pe-o întrebare: să atace regatul lui Cyrus sau nu? Pytia i-a răspuns în felul ei enigmatic: „Când vei tra­versa Halysul, un impe­riu imens se va pierde”. Inter­pre­tând declaraţia în fa­voa­rea sa, Cresus s-a hotărât să ata­ce Persia, dar a fost învins. După cum a prezis oracolul, „un imperiu imens s-a pierdut”, dar acela a fost al său…

Filtrul catolic

Manifestările paranormale divinatorii figurează din abundenţă în Biblie. Cu toate acestea, Biserica Catolică le validează extrem de greu. În secolul al XVI-lea, darul clarviziunii trebuia supus unei ve­ri­tabile anchete, nu­mită „Promotor fidei”, creată în 1587 de papa Six­tus al V-lea, pentru a acorda bea­tifi­carea şi canoni­za­rea. Cel însărcinat să anche­teze mi­racolele sfinţilor, un ade­vărat „procuror al credinţei”, întreprindea călătorii lungi, pentru a găsi dovezi. Numai atunci când era com­plet convins de realitatea minunii recomanda cano­nizarea.
Politicieni şi prezicători

Biserica Catolică a validat astfel, printre alte mi­ra­co­le, levitaţia, profeţia şi, în cazul Ioanei d’Arc, darul celui de-al doilea auz. La vârsta de 12 ani, Ioana d’Arc a în­ceput să audă vocile Arhanghelului Mihail, a Sfintei Cate­rina şi a Sfintei Margareta care, trimişi de Dum­nezeu, o sfătuiau să se ridice împotriva en­gle­zilor. Vocile pe care le auzea – aceşti aliaţi spiri­tuali – au ajutat-o să conducă trupele fran­ceze la mi­ra­­culoasa victorie în bătălia de la Or­léans, în 1429, după care Carol al VII-lea a fost încoro­nat rege al Franţei.
Un secol mai târziu, comunitatea ştiinţifică aflată în dezvoltare a început să se intereseze în mod oficial de capacităţile paranormale. Cel mai mare dintre specialiş­tii epocii a fost as­tro­logul şi astronomul en­glez John Dee. Consilier al reginei Elisabeta a An­gliei, me­nit să prezică acţiunile politice şi militare ale fran­ce­zilor în timpul răz­bo­iului de o sută de ani, el a fost pri­mul prezicător-spion al istoriei occidentale. Era aşa de bun, încât semnătura sa secretă de agent de informare (nu­me de cod 007) a re­zistat peste vreme, fiind de noto­rietate şi azi.
Secolele următoare au dat puterilor para­normale o existenţă „legală”. În secolul al XVIII-lea, devenise o obiş­nuinţă ca oamenii să meargă la clarvăzători, iar popu­laritatea crescândă a acestora i-a făcut şi pe politicieni să apeleze la ei.
În umbra unchiului Sam

În anii ’40, preşedintele american Roosevelt o con­sulta frecvent pe clarvă­ză­toarea Jeane Dixon, celebră pentru faptul că prezisese concurenţa pe care URSS o va face Statelor Unite în cucerirea spa­ţiului, tri­miţând primul om pe Lună, în 1965. Jimmy Carter a fost şi el un susţinător fervent al programelor de clarviziune, care şi-au făcut apariţia în anul 1970, în cadrul NASA. În anul 1980, atracţia lui Reagan pentru prezicători a creat un scan­dal de pro­porţii, afirmându-se chiar că vice­pre­şedin­tele George Bush a fost ales la sugestia unui as­trolog. Sub ad­mi­nis­traţia lui Reagan, consul­tarea me­diu­muri­lor a atins paro­xis­mul. Foarte con­tro­­ver­satele şi se­cre­tele pro­iecte ale clar­vi­ziunii de la dis­tan­ţă, finan­ţate de CIA, ar­mata ame­­ri­cană şi Consiliul Na­ţio­nal de Cer­ce­tare, au per­mis tes­tarea ca­lităţilor pa­ra­nor­­ma­le ale unor membri ai armatei ame­ri­cane, în vede­rea stabilirii u­nor stra­tegii optime, ela­bo­rate pe baza „vi­­ziu­nilor” lor. Ţara ca­re se numea cu mân­drie „prima na­ţiune a lumii” făcea cer­ce­tări care ţin de „al­tă lu­me”. De curând, s-a des­coperit că Hillary, soţia pre­şe­dintelui Clin­ton, caută şi ea sfaturi de la „spi­rite mari”, cum ar fi Eleanor Roosevelt sau Mahatma Gandhi.

Nimeni nu este ferit
Între 1928 şi 1933, gurul prezicător al lui Hitler a fost Erik Jan Hanussen, un medium cu celebre însuşiri de hipnotizare, pe care Führerul de tristă amintire îl con­sulta la fie­care început de an. Con­form cerce­tă­to­rului ame­rican Mel Gordon de la Universitatea Ber­ke­ley, Hit­ler „era fascinat de orice persoană capabilă să son­deze abisurile psi­his­mului”. Îngrijoraţi de in­flu­enţa me­diu­mului asupra lui Hitler, apro­pia­ţii acestuia au sco­tocit în trecutul ciudatului astro­log, care pre­tin­dea că se trage din aristo­craţia da­neză. Au desco­perit cu stu­poare că era un fost ac­tor, pe nume Hermann Steins­chnei­­der. Sigur de ori­gi­nile evre­ieşti ale o­mu­lui ca­re se bucu­ra de totala în­cre­dere a lui Hit­ler, şe­ful SS-ului şi al Ges­tapo-ului, Her­mann Goering, a pus să fie asa­sinat. Acest lu­cru s-a făcut, cu discreţie, pe 25 martie 1933.
În acelaşi moment, în Rusia, Iosif Visarionovici Sta­lin spunea: „Nu trebuie să laşi nimic în seama hazar­du­lui atunci când eşti şef de stat”. Drept ur­ma­re, pe toată durata celui de-al doilea război mon­dial, el s-a lăsat sfă­tuit de prezicerile lui Wolf Messing, un medium polonez care îşi câştigase până atunci exis­tenţa făcând demonstraţii de tele­patie într-un teatru.
În 1995, viaţa politică mexicană a fost zguduită de un scandal. Afirmând că este sfătuită de către spiri­tul lui John Kennedy, clarvăzătoarea La Paca şi-a oferit ser­viciile guvernului mexican. Într-un târziu, s-a do­vedit că ea se numea de fapt Francisca Zetina Chavez, o cri­minală de rang înalt, care amesteca profeţiile şi co­rup­ţia pentru a organiza uciderea apropiaţilor pre­şe­dintelui Carlos Salinas.
Dar nu toţi mediumii sunt nişte şarlatani şi, în ciuda avatarurilor predecesorilor lor, Boris Elţîn, de pildă, nu se ascunde să recunoască deschis că a apelat la serviciile Dju­nei Davitasvili atât pentru sfaturi de sănătate, cât şi politice. În Spania, încă din 1976, ma­iestatea sa, regele Juan Carlos, o consulta oficial pe clarvăzătoarea franceză Elizabeth Teissier, care i-a prezis faimosul puci împotriva guver­nului spa­niol ratat de ETA, în 1981.

Un star al ghicitului în cafea

Politicieni şi prezicători

Washington, octombrie, 1999. La câteva ore după sfârşitul negocierilor de pace purtate sub tu­telă ame­ricană între Palestina şi Israel, Yas­ser Arafat s-a re­tras, împreună cu delegaţii care îl înso­ţeau, la o reşedinţă păzită de cordoane de militari. Cu toa­te aces­tea, când un băieţandru cam de 17 ani, călare pe-o bi­ci­cletă, s-a prezentat la poarta de intrare a clă­dirii, a fost primit imediat. „Profeţia ta s-a adeverit”, i-a spus condu­cătorul arab firavului adolescent, în clipa când acesta a pă­truns în apartamentul său. „Israelul nu este de acord cu propunerile americane şi Ne­tanyahu a ameninţat cu retragerea de la negocieri. Aş vrea să-mi faci o prognoză pen­tru zilele ce vor urma.”
Misteriosul tânăr aflat în faţa lui Yasser Arafat a soli­­citat câteva clipe de relaxare şi… o cafea. Aşe­zat pe un scaun, şi-a pro­vocat fără ni­ciun fel de difi­cul­tate o sta­re de transă, cu res­pi­raţia aproape o­prită şi ochii în­chişi. Apoi, când cafeaua a fost a­du­să, a început să bea din ea, tac­ti­cos. În sfârşit, du­pă ce ceaşca a fost golită, cu o miş­care dibace, tâ­nărul a răstur­nat-o cu gura în jos. „Lă­saţi-o aşa, ne­miş­cată”, i s-a adresat con­du­căto­rului pales­tinian. „E nevoie să treacă două-trei ore înainte de a pu­tea să citesc în ea.”
Originar din Ierusalim, Mussa El-Moghrabi era, la doar şapte­spre­zece ani, un reputat medium şi pre­zi­cător, maestru al ghicitului în cafea. Frizer de profe­sie, dato­rită exac­ti­tăţii pronosticurilor pe care le fă­cea, şi-a pă­răsit meseria, de­ve­nind con­silier angajat al gu­ver­nului palestinian şi al lui Yasser Arafat. „Mussa este un fe­nomen”, spunea despre el sora sa, într-un inter­viu. „Şeful statu­lui îl consultă pas de pas, cu toate că lucrul acesta nu va fi recunoscut niciodată oficial. Niciun politician nu va recunoaşte vreodată că cele mai im­por­tante decizii sunt luate în funcţie de de­senele conturate în zaţul dintr-o ceaşcă de cafea. Nimeni n-a uitat criticile dure la adresa lui Nancy Reagan, soţia fostului preşedinte ame­rican, atunci când a recunoscut, într-un interviu, că recurge adesea la sfaturile unui astrolog. În plus, Cora­nul îi consideră pe toţi ghicitorii drept şarlatani. Cu toate acestea, în ciuda interdicţiilor religioase şi a riscurilor unor campanii me­dia­tice nega­tive, elitele palestiniene recurg la serviciile ghici­to­rilor.”
Harul ghicitului l-a ajutat pe Mussa El-Moghrabi să de­vină şi un celebru vindecător, solicitat chiar şi de ma­rile spitale din… Israel, pentru precizia diagnos­ticelor pe care le stabileşte. Banii n-au miros, şi tâ­nărul arab îşi ofe­rea cu bunăvoinţă priceperea cu care a fost înzestrat oricui avea nevoie de ea. Prezicerile sale au devenit pen­tru un mare număr de oameni cheia viitorului. Se spu­ne chiar că mai mult de jumă­tate din miniştrii lui Arafat purtau la gât amulete fabricate de El-Moghrabi, care a primit titlul de „Al’ajib”, adică „omul care face miracole”. Chiar şi oamenii foarte săraci din Palestina s-au bucurat de divi­naţiile acestui fost frizer, care a devenit extrem de popu­lar, distri­buind cu mărinimie oricui are ne­voie amu­le­tele făcute de el. Fas­cinaţia conducă­torilor lumii pentru arta şi forţa ghi­citului este aceeaşi, încă din preistorie.

Mussa – miraculosul

Politicieni şi prezicători
Mussa El-Moghrabi

Mussa El-Moghrabi, fiul unui emigrant ma­rocan să­rac, s-a născut în 1981, la Ierusalim. La vârsta de 9 ani, pe când dormea în patul surorii sale, a fost vi­zi­tat de un necunoscut care l-a trezit şi i-a spus: „Am venit pentru a transfera puterile bunicii tale că­tre sora ta. Dar pentru că te afli tu în patul ei, tu le vei moşteni pe de-a-ntregul”. Fa­tima, bunica celor doi fraţi, fusese o clarvăzătoare celebră, consul­ta­tă frecvent de familia regală a Marocului. El-Mo­ghrabi a devenit o celebritate încă de pe când lu­cra ca frizer. În afară de ghicirea în cafea a viitorului clien­ţilor, el utilizează în pre­ziceri Coranul. Clien­tul îşi scrie numele pe o bucată de hârtie pe care Mussa o introduce în carte, la întâmplare. (Unii preoţi catolici şi ortodocşi „consultă” la fel Bi­blia.) Textul paginii respective ascunde în el viitorul. O altă cerere foarte populară este cea de amulete. Pentru a le face, El-Moghrabi scrie câte­­va cuvinte pe o bucată de hârtie care îi este dată solicitantului, cu condiţia de a nu fi citită. Aces­te notiţe împă­turite sunt foarte populare prin­tre conducătorii palestinieni, care le poartă cu ei peste tot.

MĂRTURIE

Vedere la distanţă

În anul 1977, ofiţerul american Skip Atwa­ter, aflat în post la Fort Meade, în statul Mary­land, a fost însărcinat să experimenteze pro­iec­tul de vedere la dis­tanţă, numit Grilflame. Într-un interviu acor­dat pre­sei italiene, el a de­cla­rat: „Pe du­rata pre­zenţei mele ca militar la Fort Meade, am con­dus 122 de mi­siuni ope­­ra­ţio­na­le con­stând în şe­dinţe de vedere la dis­­tanţă. Un anume clar­văzător din ar­ma­tă iz­butea să furnizeze descri­eri precise ale zo­nelor care ne in­teresau, concen­trân­du-şi capa­ci­tăţile de pre­zi­cere. Metoda a fost ex­tinsă şi asupra al­tor soldaţi, dove­dind fără niciun fel de tăgadă fap­tul că con­ştiinţa umană de­pă­şeşte cu mult li­mi­tele corpului pe care îl locuieşte. Din cauza aceas­­ta, eu sunt de părere că oamenii po­litici ar trebui să fie în­curajaţi pe dru­mul ex­pe­rienţelor de clar­viziune, pentru a pu­tea înţelege mai bine natura adevărată a realităţii, pentru a putea să ia decizii lip­site de risc. De alt­fel, eu sunt con­vins că niciun mare gu­vern al lumii nu-şi re­fu­ză informaţiile para­nor­male atunci când ele pot cla­rifica anumite îm­pre­ju­rări. Condiţia este să nu le exa­cerbeze, trans­formându-le într-o sursă de infor­maţie uni­că. Ceea ce este, de altfel, greu de pre­supus”.

O astroloagă la Palatul Elysée
În 1996, cu doar câteva zile înainte de moartea sa, preşe­din­tele Franţei, François Mitterand, de­cla­ra: „Cred în forţele spi­ri­tului şi nu vă voi părăsi cu ade­vă­rat niciodată!”. O frază interpretată de multă lume drept „ezoterică”, rezultat al faptului că ma­rele om politic practica ocultismul. În 1997, la un an după moartea preşedintelui, celebra astro­loagă franceză Elizabeth Teissier a publicat o carte de sen­zaţie, intitulată „Sub semnul lui Mitterand: şap­te ani de întrevederi”. Spre stu­pe­facţia generală, vizionara a afir­­mat că între anii 1989 şi 1995, ea îl sfătuise fără încetare pe François Mitterand în materie de poli­tică in­ternă şi externă a Fran­ţei. Conform afir­maţiilor sale, pre­şedintele – reti­cent la în­ceput – a sfârşit prin a-i crede predic­ţii­le, mai ales după ce mul­te din ele s-au împlinit (că­de­rea zidului Ber­linului, răz­boiul din Golf etc.). Eliza­beth Teissier i-ar fi prezis lui Mitterand chiar şi da­ta morţii: 8 ianuarie 1996. În lipsa mar­to­rilor, afir­maţiile cele­brei pre­zicătoare franceze sunt privite cu reticenţă de concetă­ţenii ei.

http://www.formula-as.ro/

Reclame
Acest articol a fost publicat în ISTORIE UNIVERSALA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.