În Covasna, portăreii bat la uşa Culturii Intelectualii români şi maghiari iau atitudine în cazul retrocedării abuzive de la Arcuş


Centrul Cultural Arcuş din Covasna este asaltat de executorii judecătoreşti. O decizie aberantă a ÎCCJ face ca “perla” Ministerului Culturii din Ardeal să ajungă în mâna unor moştenitori ciudaţi, unguri din Africa de Sud, reprezentati de avocatul Kincses Elod. Castelul şi parcul din Covasna, în pofida dovezilor prezentate de cotidianul.ro, sunt prada unor interese obscure, după ce un procuror din DNA Braşov a dat verdictul NUP (neînceperea urmăririi penale), având elementele clare de începere a investigaţiei. Ministerul Culturii, administrator, şi Ministerul Finanţelor, proprietar, ca în atâtea alte rânduri, au dat dovadă de o pasivitate vecină cu complicitatea.

Oameni de artă şi cultură români şi maghiari s-au solidarizat într-o acţiune fără precedent, pentru a păstra un centru de excelenţă, administrat impecabil de-a lungul anilor de directorul Kopacz Attila. Până şi consilierul pe probleme de cultură al premierului ungar Viktor Orban, poetul Géza Szőcs, nu înţelege cum de este posibil aşa ceva. Peste două sute de personalităţi ale culturii româneşti şi universale au semnat o petiţie prin care se solicită reanalizarea cazului Arcuş. Iată şi câteva opinii selectate ad-hoc:

Acad. Răzvan Theodorescu, preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audio-vizual a Academiei Române

Centrul de Cultură de la Arcuş a organizat ani de-a rândul manifestări de înalt prestigiu, care au întreţinut în Covasna spiritul românismului şi au militat, în aceşlaşi timp, pentru prietenia culturală între români şi maghiari. Păstrarea acestui spirit al Arcuşului are o importanţă politică şi culturală de prim ordin iar pierderea sa ar fi o pagubă imensă pentru naţia noastră.

Mihai Mălaimare

Poate că salvarea Arcuşului ar purta semnificaţia sfârşitului epocii de jaf material şi de dezinteres moral faţă de valorile acestui neam. Ar putea fi o astfel de bornă şi nu ar trebui ratată. Între un cazinou şi un centru cultural, pentru tot ceea ce reprezintă istoria noastră, pentru tot ceea ce ne place să credem că suntem noi nu ar trebui să existe nici cea mai mică ezitare. Arcuşul aparţine culturii româneşti şi aşa trebuie să rămână.

Gheorghe Zamfir

Referitor la acţiunile culturale din 2012, de la Centrul de Cultură Arcuş, declar că a fost un moment unic şi irepetabil. În afara faptului că a fost vorba de primul Festival Internaţional de Nai Gheorghe Zamfir în care s-au implicat persoane şi personalităţi de marcă din acest domeniu, este de remarcat şi faptul că locurile în care festivalul a avut loc sunt fost de excepţie; Biserica Sf. Petru şi Pavel (concert de nai şi orgă) din Braşov, Centrul de Cultură Arcuş (concert cameral cu cvartet de coarde şi nai) şi Teatrul din Sfântu Gheorghe (concert cu taraf). Organizarea a fost excepţională având în vedere amploarea evenimentullui, iar Centrul de Cultură Arcuş, alături de Uniunea Muzicienilor Interpreţi din România au avut un rol esenţial. Din toate punctele de vedere este extrem de lăudabil şi vreau să spun că ar fi de dorit ca astfel de evenimente şi spaţii să existe din ce în ce mai mult şi să se repete mai des la toate nivelele.

Felicia Filip

Vocea umană are o altă energie atunci când se face auzită la Centrul de Cultură Arcuş. Fie că este vorba de saloanele sale, fie că ne referim la spaţiile în aer liber, artele spectacolului muzical au reuşit de fiecare dată să îşi atingă menirea în acest loc. Concertele pe care le-am susţinut aici şi masterclassul la care am predat îmi sunt argumentele pentru care pot susţine acest lucru. Centrul de Cultură Arcuş este un punct de referinţă în spaţiul cultural românesc şi trebuie să rămână aşa, pentru că acolo unde nu mai avem cultură, ne trădăm pe noi înşine!

Cristian Mihăilescu

Şcoala de Toamnă Seri Albastre reprezintă o acţiune unică în peisajul cultural românesc. Datorită climatului şi energiei pozitive pe care le degajă Arcuşul, studenţii se simt mai aproape de dascăli, iar aceştia la rândul lor, fac un salt peste timp, devenind dornici de a învăţă. Fiecare masterclass pe care l-am susţinut la Centrul de Cultură Arcuş a dat roade în timp. Cursanţii pe care îi cunoşteam mai demult, au revenit în băncile Universităţii mai deschişi, mai pregătiţi de a învăţa, împărtăşind din experienţa lor colegilor. Arcuşul trebuie să rămână focarul de cultură ce şi-a căpătat, pe drept, un nume, un prestigiu şi o aură – Aura inconfundabilă a culturii, a civilizaţiei.

Miltiade Nenoiu

Centrul de Cultură Arcuş este punctul în care artele au reuşit întotdeauna să se întâlnească şi să devină auzite marelui public. Activităţile pe care Uniunea Muzicienilor Interpreţi din România le-a organizat aici fac parte din strategia naţională de promovare a culturii române şi mai ales a tinerilor artişti talentaţi. Nu cred că este fondată acţiunea de eliminare a culturii din acest spaţiu esenţial, care şi-a dovedit nivelul şi importanaţa naţională de-a lungul anilor şi care a ajutat la omogenizarea culturală a spaţiului în care se află.

Attila György, scriitor, redactor al publicaţiei „Székelyföld”

Fără îndoială, Centrul cultural Arcuş este, în zilele noastre, organic legat de viaţa cultural-artistică ardeleană, ca şi de cea a întregii ţări. Ca scriitor orginar din această zonă, precum şi în calitate de organizator al unor evenimente culturale şi artistice, am avut prilejul să mă aflu de multe ori în contact direct cu acest centru, putând afirma cu certitudine că fără instituţia din Arcuş devenirea noastră, a tuturor ar fi fost mult mai anevoioasă. Centrul de Cultură Arcuş se erijează, pe bună dreptate, şi pentru scriitorii maghiari din Transilvania, într-un reper central de fructuoase dezbateri artistice, de atelier, creatoare, constituind un adevărat forum de inspiraţie creativă, Acelaşi lucru se poate afirma şi despre reprezentanţi de seamă ai artelor plastice şi muzicale din România.

Nădăjduiesc cu toată convingerea că şi în viitor Centrul de Cultură Arcuş îşi va putea împlini menirea, realizându-şi şi pe mai departe ţelurile, putându-şi continua prodigioasa activitate. Absenţa sa din peisajul cultural-artistic al regiunii, al ţării, ar constitui o regretabilă şi irecuparabilă pierdere.

Géza Szőcs, poet, politician – consilierul principal pe probleme culturale al prim-ministrului Ungariei, Viktor Orban

Subsemnatul, atât ca politician al ultimului sfert de secol, cât şi ca persoană privată, am fost şi sunt adept consecvent al principiului restitutio in integrum. Am convingerea că imobilele confiscate trebuie să ajungă în posesia familiilor proprietare. Aceasta este poziţia mea din punct de vedere principial.

Luând în considerare şi accentuând asupra lor poziţia mea legată de Centrul de Cultură Arcuş, apare ca diferenţiată, rolul acestui castel în cultivarea şi păstrarea culturii, importanţa sa depăşeşte aria punctelor de vedere amintite. Jurisdicţiile nu pot fi prin ele însele un ţel, ci un instrument în articularea sistemelor de relaţii colective, şi bun public.

Punctul meu hotărât de vedere este, ca luând în considere imperativele bunului public şi echitabilităţii responsabile, castelul trebuie sau să rămână cu statutul de proprietate şi uzualitate actuale, sau să ajungă în posesia familiei moştenitoare, cu menţiunea clară a încheierii unui contract de închiriere pe o sută de ani, cu actuala instituţie beneficiară, în condiţiile actuale.

András István Demeter, fost secretar de stat în Ministerul Culturii, actualmente director în cadrul TVR

Am avut prilejul să cunosc activitatea Centrului de Cultură Arcuş, încă din vremea când lucram ca regizor. Apoi, în postura de reprezentant al Ministerului Culturii, mi s-au oferit nenumărate prilejuri de a lua contact cu problematica cotidiană a funcţionării instituţiei, de a-mi forma o imagine clară, atât asupra paletei şi spectrului diversificat al demersurilor culturale sau artistice, dar şi asupra aspectelor activităţii financiar-economice.

Ulterior făcând parte din mediul administraţiei publice, am avut prilejul să îmi formez o imagine clară a activităţii generale a Centrului, pe care o consider indispensabilă şi, fără nici o exagerare, binefăcătoare, salutară, de data aceasta pe tărâmul artei muzicale. Experienţa de care dispun mă îndreptăţeşte să afirm că rolul formativ-educativ al Centrului de Cultură Arcuş, luat în sens larg sau mai restrâns, trebuie asigurat, la fel ca şi cel al altor obiective cu proceduri de retrocedare (de văzut procedurile protocolare dintre Casa Regală şi Ministerul Culturii).

Pe site-ul petitieonline.ro poate fi semnată o scrisoare de susţinere a Centrului de Cultură Arcuş

http://www.cotidianul.ro/

Reclame
Acest articol a fost publicat în DISTRUGERI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.