Povestea prințului aurului negru


A fost odată un Prinț la un mare Complex energetic (așa cum îl denumeau supușii vulgari ai teritoriului). De fapt era un Imperiu al cărbunelui sau al aurului negru, care se întindea peste dealuri și văi și care cuprindea supuși cam la o mie, cu averi neasemuite și nemaivăzute.

Fusese uns Prinț pentru o perioadă determinată până când împărăția urma să aleagă un Prinț adevărat  dintre bărbații lumii care să conducă Imperiul cărbunelui și să  ducă vestea despre renumitul Complex energetic peste mări și țări.
Dar iată că a venit și ziua când mai marii din împărăție s-au strâns la sfat de taină și au hotărât: ”Să se adune toți bărbații din 4 zări, să se organizeze concursuri iar cel mai bun va primi prințesa de soție  și jumătate din împărăție fiind uns definitiv ca Prinț peste Imperiul cărbunelui denumit și Imperiul aurului negru, având în grijă peste o mie de suflete și averi multe și nemăsurate cum nu s-au mai văzut nici în împărățiile vecine!”

Treabă grea și de migală! Nu-i de ici colea să alegi pe cel mai bun dintre cei mai buni, să faci doar după vitejie din oricare om un Prinț al aurului negru.

Drept pentru care împărăția angajează o vrăjitoare și, de, cum ”obrazul subțire cu cheltuială se ține” îi  dă acesteia 150.000 galbeni drept răsplată pentru munca ei, muncă care avea să ducă la găsirea prințului ales peste Complexul energetic.

Nu-i ușor să găsești un conducător vestit care să păstorească averile din Imperiul cărbunelui așa că nimeni dintre supușii împărăției n-au crâcnit la auzul atâtor galbeni dați vrăjitoarei care promisese că împreună cu suratele ei nu se vor odihni până când nu-l vor găsi pe alesul Prinț destinat a fi conducător.

Uf, câtă trudă, câtă sudoare! Pornesc vrăjitoarele noastre – încasatoare de mulți, mulți galbeni –  prin țară călare pe mături, își fac planuri cum să organizeze turniruri, să-i pună pe candidați să se întreacă în duel, să aducă lâna de aur și apa vie, se uită în dreapta, se uită în stânga, fac liste de cine-ar putea dac-ar fi să fie, se freacă în palme. Mare oboseală pe ele, săracele!
Mulți bărbați adevărați se prezintă, voinici de peste mări și țări, vor să se dueleze, își zornăie zalele și caii spumegă dorind lupta de turnir, vor luptă dreaptă pentru mâna prințesei (pe care o chema Funcția) și ungerea ca rege peste Imperiul cărbunelui.

După mai multe zile cavalerii obosiți de așteptare și-au dat seama că nimic nu era ce părea a fi. Așa că și-au luat săbiile, au încălecat caii nărăvași și duși au fost.

– Cum, de ce? Unde sunt turnirurile? Vrem întreceri, spectacole? au strigat supușii într-un glas.

Nimic, stupoare!

Și află supușii la ceas de seară că fata-i dată și imperiul deja amanetat.

Cum? De cine?

Ei, de cine, de Prințul care era o dată Prinț la un mare Complex energetic.

PS. Orice legătură cu realitatea este pur întâmpătoarehttp://lilicraciun1.blogspot.ro/

Acest articol a fost publicat în POVESTIOARE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.