Semnele unei societăţi bolnave conform filosofiei lui Seneca


Buste de Sénèque, marbre (H. 70 cm ; l. 33 cm ; pr. 23 cm) réalisé par un auteur anonyme au XVIIe siècle. – Œuvre N° cat. E144 du Musée du Prado de Madrid. Photographie réalisée lors de l'exposition temporaire l'Europe de Rubens - Musée du Louvre (Lens).

„Atunci cînd îmbelşugarea face să se nască o desfrînare generalizată, mai întîi se manifestă o grijă excesivă faţă de trup; apoi este o grijă anume pentru mobilier; apoi se acordă casei o atenţie aparte: trebuie să se întindă larg, cît o aşezare de la ţară, pereţii trebuie să strălucească de marmură adusă de dincolo de mări, plafoanele trebuie să fie încrustate cu aur, splendoarea pardoselii trebuie să o reflecte întru totul pe cea a tavanului; mai apoi, luxul trece la bucatele de pe masă şi se caută ca ele să fie cît mai preţioase, prin neobişnuitul lor şi printr-o răsturnare a ordinii naturale: se oferă ca prim fel bucate care de obicei încheie ospăţul, iar oaspeţilor ce pleacă li se dau mîncărurile ce se aduceau la sosire.

Atunci cînd spiritul ajunge să se plictisească de obiceiurile vechi şi să le socotească demne de dispreţ, începe să caute noutăţi chiar şi în limbaj; ba scoate şi aduce la suprafaţă cuvinte vechi şi pe care nimeni nu le mai folosea, ba născoceşte altele noi şi le răsuceşte înţelesul, ba – şi asta este moda cea mai recentă – socoteşte că este un semn de eleganţă să rostească metafore îndrăzneţe şi dese. Sînt unii care trunchiază ideile şi au speranţa de a dobîndi bunăvoinţa celor ce-i ascultă lăsînd frazele neîncheiate şi abia sugerîndu-le înţelesul; sînt unii care o lungesc şi îşi diluează gîndurile.

Aşadar, oriunde vei vedea îmbrăţişarea binevoitoare a unui limbaj stricat, acolo va fi cu siguranţă şi o stricăciune a moravurilor. Ospeţele şi veşmintele luxoase sînt semnul unei societăţi bolnave, tot aşa cum stricăciunea limbajului, dacă este răspîndită, arată că oamenii de la care provin cuvintele acestea sînt decăzuţi. Nu te minuna că tipul acesta de elocinţă stricată este îmbrăţişat cu încîntare nu doar de publicul cel mai grosolan, ci şi de mulţimea celor educaţi; aceştia se deosebesc între ei prin veşminte, nu prin judecată. Şi mai mult te poţi minuna că sînt elogiate nu doar operele pline de defecte, ci defectele însele.” Seneca

Descrierea pare ruptă din cotidian deşi… ne aflăm în anul 2015!!!

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/

Acest articol a fost publicat în GANDESTE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.