Imi pare surprinzator ca in aceasta „epoca a informatiilor” exista anumite descoperiri ce schimba si rastoarna paradigme si credinte invechite si nefundamentate, descoperiri care raman in umbra.
Vreau sa-ti vorbesc astazi putin despre munca unui om remarcabil care si-a dedicat peste 40 de ani din viata studierii cazurilor copiilor care relatau „amintiri” din existente trecute. Sunt studii facute pe metodologii riguroase intr-un cadru profesionist de catre oameni cu o pregatire impecabila.
In cadrul Universitatii din Virginia cercetatorii studiaza de peste 45 de ani cazuri ale copiilor care isi amintesc si vorbesc despre vietile anterioare pe care le-au trait. Ian Stevenson a inceput aceste cercetari pe vremea cand era presedinte al Departamentului de Psihiatrie. Punctul de plecare al acestor cercetari a fost in anul 1961 cand dr. Steveson a aflat despre existenta in India a 5 cazuri de copii mici care pretindeau ca isi amintesc vietile anterioare si a decis sa mearga acolo sa investigheze aceste povesti. A ramas acolo timp de 4 saptamani in cursul carora a descoperit 25 de cazuri similare. Putin mai tarziu a descoperit acest “fenomen” al copiilor capabili sa-si aminteasca existente anterioare si Sri Lanka. A descoperit ca acest fenomen este mult mai comun decat se stia si/sau se credea.
Dr Ian Stevenson a investigat cazuri similare din diverse parti ale lumii. In anul 1966 Societatea Americana de Cercetari Psihice (American Society for Psychical Research) a publicat prima sa carte pe acest subiecte “Douazeci de cazuri sugestive de reincarnare” (Twenty Cases Suggestive of Reincarnation).
Modul in care a abordat el toate aceste cazuri a fost acela de a nu lua automat drept adevar toate acele istorisiri, ci in schimb a cautat sa cerceteze si sa documenteze exhaustiv detaliile fiecaruia.
In anul 1967, el a renuntat la pozitia de presedinte al Departamentului de Psihiatrie pentru a-si dedica timpul acestei cercetarii. A creeat atunci Divizia de Studii Perceptuale in cadrul Universitatii din Virginia (the Division of Perceptual Studies at the University of Virginia) al carei scop este continuarea crecetarilor in domeniul reincarnarii. In ultimii peste 40 de ani cercetatori asociati acestei divizii au investigat si documentat sub conducerea lui peste 2500 de cazuri de copii care povestesc amintirile spontane ale vietilor trecute.
Caracteristici comune ale acestor cazuri
Cercetatorii au observat ca aceste amintiri spontane ale vietilor trecute apar mai frecvent in culturile care cred in existenta reincarnarii. India, Sri Lanka, Turcia, Liban, Tailanda si Myanmar au fost zonele unde au fost “descoperite” cele mai multe dintre cazurile studiate. Totusi cazuri similar au fost descoperite peste tot. Stevenson a publicat o carte doar cu cazuri descoperite in Europa si a afacut referire in diverse alte lucrari la multe cazuri descoperite pe teritoriul statelor Unite.
Din perspectiva mea personala inclin sa cred ca in aceste zone in care subiectul reincarnarilor este acceptat relatarile copiilor au fost primite total diferit de catre parinti, fata de adultii care au auzit istorisiri poate similare de la copii lor dar in a caror credinte acest subiect era necunoscut sau ignorant. Adesea aceste cazuri prezinta caracteristici similare:
- Relatarile despre viata trecuta
Adesea in jurul varstei de 2-3 ani copii care au facut subiectul acestei cercetari au inceput sa descrie o viata trecuta si de cele mai multe ori aceste istorisiri s-au incheiat in jurul varstei de 6 ani. Ei vorbesc despre aceste amintiri in mod spontan. Unii dintre ei pot sa isi aminteasca aceste informatii cand li se cere sa faca asta, dar altii au nevoie sa fie intr-o anumita stare, dispozitie pentru a aputea accesa acele amintiri. Ei descriu vieti recente, de cele mai multe ori vieti banale acre au avut loc In aceeasi tara. S-a observant ca intervalul mediu dintre moartea personalitatii trecute si nasterea in corpul nou, in relatarile acestor copii, este de 16 luni. Este interesanta observatia ca acea parte care este mai putin obisnuita in viata pe care si-o amintesc este adesea momentul mortii. 70 % dinte acesti copii isi vorbesc despre incheierea vietii trecute din cauze ne-naturale (altele decat moartea datorata batranetii).
Unii copii au povestit ca au fost membrii decedati ai aceleasi familii in timp ce altii au relatat vieti in care erau colpet straini. Cercetatorii care s-au ocupat de aceste cazuri au mers in acel loc in care copilul spunea ca a trait, au identificat persoana decedata si au observat similitudinile remarcabile dintre viata acelui personaj si relatarile copilului.
Unii dintre copii vorbesc despre aceste amintiri cu detasare, in timp ce altii sunt inca afectati emotional de ele. Au fost cazuri in care acesti copii plangeau si cereau sa fie dusi la familia anterioara.
2. Semnele si defectele din nastere
S-a constat ca multi dintre acesti copii au diferite semen si defecte din nastere. Cercetarile au dovedit ca aceste se potirvesc perfect ranilor, adesea fatale, suferite de personalitatea anterioara. Ian Stevenson a publicat o lucrare in 2 volume prezentand peste 200 de asemena cazuri.
Unul dintre exemple se refera la o fetita care s-a nascut cu degetele deformate. Viata anterioare pe care si-o amintea era cea a nunui barbat ale carui degete fusesera taiate. Un alt caz similar este cel al unui baietel care s-a nascur cu un semn de nastere pe ceafa relative mic si rotund si un altul putin mai mare si cu o froma neregulata in frunte. El si-a amintit viata unui professor a carui viata s-a finalizat atunci cand a fost impuscat din spate.
http://www.vietianterioare.ro/
Lupul Dacic 