Contribuţia sovietică la modernizarea armatei României în primii ani ai Republicii


Înființată la 1830, armata română a stat în primii 120 de ani ai existenței sale moderne sub semnul unei înapoieri structurale. De la condiția mizeră a ostașului român al secolului al XIX-lea, măcinat de boală și de nepăsarea superiorilor, condiție pe care o vedem reflectată în rândurile îndurerate ale lui Ion Ghica sau ale lui Radu Rosetti, la cheltuielile de înzestrare arbitrare și oneroase care au dinamitat capacitatea de luptă a oștirii de-a lungul întregii perioade interbelice, și terminând cu reglementările de neconceput într-o armată modernă care au însoțit trupele române pe frontul de Est al celui de-al doilea război mondial, în care se statuta, spre exemplu, o hrană de calitate superioară pentru ofițeri și alta, inferioară, pentru soldați, suntem martorii unei istorii de iresponsabilitate și de înjosire.

Venirea comuniștilor la conducerea României a adus cu sine și primele eforturi sistematice de punere a armatei române pe calea unei dezvoltări articulate, coerente, și judicioase. Această dezvoltare, poate cea mai radicală din istoria militară românească, s-a realizat pe baza modelul sovietic de construcție a forțelor armate, cel mai avansat la acel moment.

Asupra solicitării acestui ajutor nu s-a zăbovit prea mult, chiar Gheorghiu-Dej scriind lui Stalin într-o scrisoare olografă din iulie 1948 că ”[…] greutăţile financiare ale ţării noastre nu ne permit ca în intervalul de timp scurt necesar pentru o dotare minimală a armatei noastre să putem face dintr-o dată efortul necesar și în această privinţă avem nevoie de un sfat și de ajutor. De aceea ne adresăm C.C. al P.C.(b.)U.S. și către Dvs. tovarășe Stalin cu rugămintea să ne daţi ajutor.[…].” (Arhivele Naționale, fond C.C. al P.C.R., secția Administrativ-Politică, dosarul 17/1948). Ajutorul avea să vină începând cu jumătatea lui 1949, de-a lungul mai multor ani și în cantități care aveau să schimbe fața armatei române, aducând-o în contemporaneitate.

Astfel, la 4 iunie 1949, cu semnarea acordului ”general Romulus Costescu” intră în țară, pe calea ferată, primele cantități de tehnică de luptă modernă: 76 de autotunuri SU-76, primele 80 de tancuri T-34/85, 42 de tunuri antiaeriene de 85 mm cu 10 centrale de tragere, 60 de tunuri-obuziere de 152 mm, și 60 de obuziere divizionare de 122 mm (20 de piese mai intraseră în dotarea armatei române odată cu reintegrarea diviziei Tudor Vladimirescu, în 1945), dimpreună cu un număr însemnat de mijloace auto noi, peste 530 de autovehicule militare până la finele anului, dintre care 22 de tractoare șenilate de artilerie Stalineț S-80,  154 de autocamioane pentru motorizarea infanteriei ZiS-150, 135 de autotractoare de artilerie ZiS-151 cu trei punți, și 5 limuzine ZiS-110 pentru conducerea armatei. Tot acum, 118 motociclete sovietice abia ieșite din fabricație veneau să completeze cele 83 de motociclete funcționale pe care le mai avea armata română, la un necesar scriptic de 1605 astfel de vehicule. Trebuie menționat că la acest moment, în iunie 1949, în armata română mai existau în stare de funcționare 39 de tancuri (6 Panther și 33 Panzer IV, toate piese de captură date armatei române în anul 1946 tot de către armata sovietică din depozitele acesteia de la Constanța.), în august numărul lor scăzând la 34 datorită stării tehnice precare. În ceea ce privește starea tracțiunii mecanice înainte de infuzia de echipament militar sovietic, situația se prezenta la fel de critică: doar 189 de autotractoare mai erau funcționale în întreaga armată la jumătatea lui 1949, cele cca.170 de mașini de tracțiune sovietice venite în a doua parte a anului dublând practic potențialul tracționistic al armatei române. Tot acum, se mai dispunea, în stare de funcționare, de doar 8 tunuri de asalt germane înainte de sosirea celor 76 de piese sovietice SU-76.

În cursul anului 1950, pe baza acordului din anul anterior, au mai intrat în înzestrarea armatei române încă 26 autotunuri SU-76, 24 de tunuri-obuziere de 152 mm, și 40 de obuziere divizionare de 122 mm, iar primele tractoare de tancuri model SU-85 au intrat în dotarea Corpului de Tancuri ”Tudor Vladimirescu” resuscitând capacitatea de întreținere și reparație a blindatelor. Ca material de artilerie nou, la 29 mai 1950, fuseseră primite și 304 tunuri antitanc de 45 mm, 266 tunuri antitanc de 57 mm, 208 obuziere divizonare de 76 mm și 162 tunuri regimentare de același calibru, iar ca piese antiaeriene, 316 tunuri de 25 mm.

Ajutorul militar sovietic nu a constat însă numai în livrarea de tehnică militară. În scopul dezvoltării potențialului militar al României, Uniunea Sovietică a pus la dispoziție specialiști și know-how pentru construirea unor capacități militare-industriale românești noi, pentru punerea bazelor postbelice ale industriei naționale de apărare. În acest sens trebuie să remarcăm asimilarea în producție la uzina Tractorul din Brașov, începând cu 1951, a tractorului șenilat sovietic Kiroveț KD-35 ce se fabrica din 1947 la fabrica de tractoare din Lipețk. Acesta, deși proiectat ca mașină agricolă și neutilizat în armata sovietică ca mijloc principal de tracțiune, a pus la dispoziția armatei române un mijloc ieftin și eficient prin care s-a crescut în mod radical capacitatea de manevră a focului și mijloacelor la standarde apropiate de cele cerute de câmpul de luptă contemporan și prin care s-a asigurat până la motorizarea completă  din a doua jumătate a anilor 1950 un nivel adecvat de mecanizare în condițiile în care economia națională nu-și putea permite în acea etapă achiziția unui număr suficient de autotractoare militare noi. Deja, la finele anului 1952, 273 de tractoare KD-35 de fabricație românească deserveau nevoile de tracțiune ale armatei alături de 53 tractoare grele Stalineț și de 247 autotractoare ZiS-151 (de la 22 de Stalineț și 135 de ZiS-151 la sfârșitul lui 1949).

În ceea ce privește livrările de tehnică de luptă, an după an, până la finele lui 1957, acestea au continuat în ritmuri care au asigurat crearea de noi unități și de mari unități, cât și sporirea capacității de luptă a celor existente. De la 80 de tancuri T-34/85 în 1950, la 360 în 1953, 410 în 1954, 560 în 1955, și 935 în 1957, la 353 de autotunuri SU-76 și 85 model SU-100, la cele 20 de autotunuri grele ISU-152 primite în 1951 sau 1952 și la primele 20 de transportoare blindate BTR-152 intrate în înzestrare în 1954, armata română a devenit capabilă să se raporteze constructiv la cerințele războiului modern. Motorizarea completă a artileriei în 1955, când armata a ajuns să dispună de 3200 de autotractoare noi, din care cca. 2000 de ZiS-151 și GAZ-63, a permis renunțarea în decurs de câțiva ani la surogatul KD-35 și la învechitul Stalineț, mai ales odată cu primirea primelor tractoare șenilate moderne în vara aceluiaș an: 25 de AT-L (ușoare) și 30 de AT-S (medii), iar primirea unor noi tipuri de arme precum primele aruncătoare reactive organizate în două divizioane începând cu 15 august 1953, sau primele 12 tunuri antiaeriene de 100 mm pentru parada de la 23 august 1954, concomitent cu primele două radiolocatoare P-8 și Periscop, au pregătit armata română pentru evoluțiile ulterioare care aveau să o aducă în cursul anilor 1960 cel mai aproape de nivelul universal al dezvoltării militare, în raport cu întreaga sa istorie.

Este demn de menționat că, pentru modernizarea armatei române, în intervalul anilor 1955-1960, au fost alocate peste 30.000.000.000 de lei sau cca. 8 miliarde de ruble, constituind o treime din întreg fondul de investiții al țării pentru cincinalul respectiv. Această alocație bugetară a constituit cel mai mare efort financiar făcut de statul român pentru armata sa de la înființarea acesteia, cu 125 de ani în urmă.

(Informațiile din acest articol sunt extrase din documente păstrare la Arhivele Naționale Istorice Centrale și la Serviciul Istoric al Armatei)

http://news.russiatoday.ro/

Acest articol a fost publicat în ARMATA (istorie recenta), SOCIALISM. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.