Circa 85% din conservele de carne de pe piaţă conţin nitrit de sodiu, care, în prezenţa proteinelor, se poate transforma într-o substanţă care duce la apariţia cancerului de stomac. Mai mult, 25% din conservele de carne conţin cartilagii, vase de sânge şi nervi.
Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România (APC România) a realizat un studiu privind calitatea conservelor din carne denumită „Hrană sănătoasă – o investiţie pe termen lung în sănătatea noastră”.
În cadrul acestei campanii, inspectorii au analizat 60 de sortimente de conserve din carne din marile hipermarketuri şi supermarketuri), fiind analizate produsele fabricate/distribuite de către: Scandia Food SA, Hame România SRL, Tulip Food Company Danemarca, Auchan România SA, România Hypermarche SA, Rewe România SRL, Carrefour România SA, Prefera Foods SA, Animex Foods Polonia, Mega Image SRL, Vascar SA, Zone International Trading SRL, Defne Selos SRL, Orkla Foods România, Durra Diamant SRL, Garom Food SRL, Profi Rom Food SRL şi Agrico Polonia.
„Multe produse alimentare pe bază de carne vândute în România nu sunt etichetate corespunzător sau nu conţin ingredientele corecte. Astfel, consumatorii sunt informaţi greşit despre preparatele din carne pe care le cumpără. Pentru a lua decizia de cumpărare a conservelor din carne, consumatorii nu au altă opţiune decât aceea de a se baza pe etichetele acestora. Consumatorii se aşteaptă ca eticheta să reflecte cu exactitate conţinutul şi calitatea produsului”, potrivit APC.
Conservele din carne se pot clasifica în următoarele grupe:
de carne în suc propriu; din carne tocată („corned beef”, „luncheon meat”); sub forma de pastă (pateuri, haseuri); mixte (carne plus ingrediente de origine vegetală); dietetice, recomandate în diferite afecţiuni gastrointestinale; pentru copii.
După tipul de carne folosit în conservele analizate, situaţia se prezintă astfel: 43% conserve din carne de porc; 25% conserve din carne separată mecanic; 24% conserve din carne de vită; 8% conserve din carne de pui/pasăre.
Pe specii conţinutul de carne din conserve analizate se prezintă astfel:
la conservele din carne de porc, cantitatea de carne, inclusiv şi cea separată mecanic, variază între 23% şi 95%; la conservele din carne de vită, cantitatea de carne, inclusiv şi cea separată mecanic, variază între 50% şi 92%; la conservele din carne de pui/pasăre, cantitatea de carne, inclusiv şi cea separată mecanic, variază între 48% şi 80%.
Ce ingrediente conţin conservele din carne
Inspectorii precizează că ingredientele regăsite în compoziţia conservelor din carne analizate sunt următoarele: carne de pui separată mecanic, carne de porc separată mecanic, proteină animală de porc, apă, sare iodată, carne de porc, organe de porc, grăsime de porc, carne de vită, carne de pui, file de pui, piept de pui, plasmă din sânge de porc, gelatină porc, gelatină vită, şorici de porc, piele de pui/pasăre, fibre de grâu, fibre vegetale, fibre din bob de mazăre, fibră vegetală din bambus, amidon de cartof, amidon de porumb, amidon de grâu, făină de grâu, griş de grâu, zahăr, zaharuri, maltodextrină, sirop de glucoză, proteină din soia, concentrat proteic din soia, proteină din lapte, zer praf dulce, condimente, boia iute/dulce de ardei, usturoi, soia, ţelină, piper negru, extras de ardei, pastă de tomate, ulei vegetal nehidrogenat de floarea soarelui, ulei de măsline, arome, nitrit de sodiu, caragenan, monoglutamat de sodiu, carmin, 5 – ribonucleotide disodice, difosfaţi, trifosfaţi, fosfat de sodiu, eritorbat de sodiu, acid ascorbic, izoascorbat de sodiu, gumă guar, gumă Tara, gumă de xantan.
Mai mult, la unele conserve din carne, condimentele sunt înscrise în mod generic şi nu este menţionat tipul condimentului, cu toate că unele dintre ele sunt incluse în lista substanţelor alergene, fiind important să fie cunoscută denumirea respectivului condiment. Dintre ingredientele menţionate mai sus, cele mai utilizate sunt:
La 77% dintre produsele analizate cantitatea de carne, inclusiv cea separată mecanic, variază între 23% şi 65%.
La 12% dintre produsele analizate cantitatea de carne variază între 71% şi 94%, iar la 3% dintre conservele analizate nu se specifică conţinutul de carne;
La 25% dintre conservele analizate s-a folosit carne separată mecanic. Începând cu anii 1960, produsele secundare/subprodusele, mai apoi chiar resturile din industria cărnii au început să fie folosite tot mai curajos în variante comercializabile, întâi ca produse pentru animale de companie şi de casă, apoi chiar în variante destinate consumului uman.
„Şi pentru că şi această categorie de materiale comestibile din zona industriei cărnii trebuia să aibă un nume aceasta a fost numită, sugestiv, carne separată mecanic – CSM, cu echivalentele sale în diferitele limbi străine: Mechanically Deboned / Separated / Recovered / Reclaimed Meat – MDM / MSM / MRM (carne dezosată/separată/regenerată mecanic, engleză), viande séparée mécaniquement – VSM (franceză), Separatorenfleisch (carne de separator, germană), carni separate/raccolta meccanicamente – CSM / CRM (italiană)”, conform documentului citat.
Definiţiile curente arată că CSM este carnea obţinută prin separarea mecanică de pe oase, exclusiv cea de pe oasele capului şi extremităţile membrelor sub articulaţia carpiană (copita faţă) şi tarsiană (copita spate), iar în cazul porcinelor, şi de pe vertebrele coccigiene (coada); carnea de pasăre separată mecanic este pasta cu granulaţie fină obţinută prin separarea mecanică a cărnii de pe oasele carcasei de pasăre, exclusiv pielea gâtului, ghearele, capetele şi organele.
Dincolo de definiţii, carnea separata mecanic (CSM) este materie recuperată / regenerată / dezosată prin mijloace mecanice a resturilor rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase şi trecută prin presiune înaltă prin site care separă osul masiv de ţesuturi comestibile. În jargonul specialiştilor are chiar denumirea de „mâzgă“ sau „noroi“: „noroi alb – white slim, engl.“ (când e vorba de carne de pasăre) ori „noroi roz – pink slim, engl.“ (când e vorba de carne roşie, de la specii patrupede). Procesul presupune măcinarea carcasei şi pasarea pastei (care cuprinde măcinătura de os, măduva osoasă şi celelalte ţesuturi comestibile) sub presiune.
Informaţiile de pe etichetă
Inspectorii APC precizează că ingredientele produselor alimentare trebuie menţionate în ordinea descrescătoare a cantităţii lor. Astfel, după ce au analizat etichetele produselor, aceştia au descoperit ăc la 88% dintre produsele analizate, primul ingredient este reprezentat de carne, inclusiv şi de cea separată mecanic, în timp ce numai la 12% dintre produsele analizate, primul ingredient este reprezentat de apă, în timp ce la 52% dintre produsele analizate, apa este cel de-al doilea ingredient, urmat de şorici în proporţie de 20%, carne în proporţie de 15% şi sare, plasmă din sânge, organe, ulei şi muştar în proporţie de 13%.
La 25% dintre produsele analizate, cel de-al treilea ingredient este reprezentat de către şorici, în proporţie de 15% de către apă, în proporţie de 13% de către amidon, în proporţie de 10% de către proteine din soia, şi în proporţii variabile de către sare, gelatină, untură, grăsime porc, carne pasăre, condimente, organe de porc, aditivi alimentari şi condimente.
„În concluzie, cantitatea de apă şi substanţe de îngroşare naturale şi artificiale este destul de mare, ceea ce denotă o calitate scăzută a majorităţii produselor de acest tip”, se mai arată în studiul citat.
Pericol pentru persoanele cu probleme cardiovasculare
Inspectorii au analizat şi cantitatea de sare care se află în conserve şi au stabilit că la 100 de grame de produs cantitatea variază între 1,3 grame şi 2,7 grame. „Deci, dintr-o conservă de 300 grame putem asimila între 3,9 grame sare şi 8,1 grame sare. Persoanele care consumă o cantitate de sare mai mare decât media au o presiune sanguină mai mare şi au un risc crescut de hipertensiune arterială. Consumul excesiv de sare a mai fost pus în legătură şi cu alte afecţiuni agravate de retenţia de apă provocată de sare: insuficienţă cardiacă, hipertrofia ventriculară stângă, afecţiuni ale rinichilor şi litiază renală, edemul, accidentul vascular cerebral, osteoporoză etc. Un adult are nevoie de 1,6 grame de sodiu zilnic, pe care şi-l procură dintr-o linguriţă rasă de sare”, spun inspectorii.
În privinţa substanţelor chimice şi a aditivilor alimentari utilizaţi în compoziţia conservelor din carne, inspectorii APC au descoperit:
Agenţi de îngroşare: caragenan, gumă guar, gumă Tara şi gumă xantan;
Potenţiatori de gust şi aromă: monoglutamatul de sodiu şi 5-ribonucleotide disodice;
Antioxidanţi: eritorbat de sodiu, acid ascorbic şi izoascorbat de sodiu;
Stabilizatori: polifosfat de sodiu, trifosfat pentasodic,
dipolifosfaţi de sodiu şi potasiu şi difosfaţi;
Conservanţi: nitrit de sodiu.
În ceea ce priveşte prezenţa aditivilor de mai sus în conservele analizate, situaţia se prezintă astfel:
90% din conservele analizate conţin aditivi alimentari, adică E-uri, de la 1 aditiv alimentar până la 9 aditivi alimentari.
85% din conservele analizate conţin nitrit de sodiu;
48% din conservele analizate conţin monoglutamat de sodiu;
38% din conservele analizate sunt colorate cu carmin; 37% din conservele analizate conţin caragenan.
37% din conservele analizate conţin arome artificiale.
Ce este nitritul de sodiu
Nitritul de sodiu, cunoscut şi sub denumirea de E250, este folosit ca aditiv alimentar. Companiile din industria alimentară adaugă nitrit de sodiu la anumite alimente cu un anumit scop. Această substanţă cancerigenăse adaugă la carnea procesată, crenvuşti şi orice alt fel de carne care are nevoie de o culoare roşie să arate „proaspătă”. Nitritul de sodiu stabilizează culoarea roşie a cărnii (formând, în combinaţie cu mioglobina, un pigment de culoare roşie, nitrosomioglobină, care participă la păstrarea aspectului proaspăt al produselor conservate).
„În prezenţa proteinelor, nitriţii se transformă într-o substanţă care favorizează apariţia cancerului de stomac. În doze foarte mari, nitriţii dau o toxicitate acută care împiedică sângele să mai transporte oxigen. Sugarii şi copiii mici sunt foarte sensibili la aceste substanţe, care le creează probleme respiratorii”, potrivit prof.dr. Gheorghe Mencinicopschi.
Lupul Dacic 