1973 – CIA: şpăgi de 41 de milioane de dolari pentru impunerea dictaturii militare


8 mai 1973: Raport pentru directorul CIA

de la: şeful diviziunii emisferei de vest

subiect: programul operaţiunilor secrete ale CIA în Chile

“Raportul ataşat enumeră operaţiunile secrete ale CIA în Chile începând din 1970.

Divizia este implicată în acest moment în îndeplinirea misiunii stabilite pe 10 aprilie 1973 privind acordarea de asistenţă financiară pentru opoziţia anti-Allende în valoare de 41 milioane de dolari (pentru 1973) precum şi împotriva ţintelor pe care le are în vedere armata.

Aceste eforturi au scopul de a monitoriza mai bine orice complot în susţinerea unei o lovitură de stat pentru a ne asigura că ne vom putea impune influenţa asupra comandanţilor militariastfel încât să joace un rol categoric de partea forţelor care susţin lovitura de stat, când şi dacă armata din Chile decide că e momentul să acţioneze împotriva lui Allende.”

documentul în original:

PART2doc12

29 iunie 1973, Casa Albă: Raport pentru preşedinte de la Henry Kissinger

„Subiect: tentativa de lovitură de stat în Chile”

„Unităţi din armata din Chile au lansat o tentativă de lovitură de stat împotriva guvernului lui Salvador Allende în această dimineaţă. Primele trupe terestre, sprijinite de 4 tancuri, s-au îndreptat către Palatul prezidenţial (La Moneda) la ora 9 dimineaţa.” (documentul în original la final, ilustraţia 1)

29 iunie 1973, Casa Albă: Raport pentru preşedinte de la Henry Kissinger

„Subiect: Tentativa de rebeliune în Chile a luat sfârşit

Trupele loialiste au zdrobit rebeliunea unor unităţi din armată împotriva guvernului lui Salvador Allende. Ambasada noastră raportează că preşedintele Allende şi comandantul statului major al armatei, generalul Prats au ajuns la palatul prezidenţial după amiază şi că mulţimile pro-guvernamentale ocupau piața din fața palatului prezidențial, cântau inmul naţional şi strigau numele preşedintelui.

Trupele rebele (ale armatei) au părăsit zona, după ce au fost dezarmate, şi cu mâinile ridicate deasupra capului. Tancurile, care au atacat palatul în această dimineaţă, au fost retrase. Luptele dintre loialişti şi rebeli au durat cam 3 ore şi au rezultat într-un număr de morţi şi răniţi.

Subsecreatrul de stat al internelor a anunţat mai devreme că Allende a declarat stare de urgenţă în toată ţara.

Toate indiciile sunt că tentativa de lovitură de stat a fost un efort izolat şi prost coordonat. Cei mai mulţi lideri militari, inclusiv comandanții celor trei forțe ale armatei, au rămas loiali guvernului.” (documentul în original la final, ilustraţia 2)

25 august 1973: Memorandum pentru consilierul președintelui privind problemele de securitate națională, Jack Kubisch

Via NSC

”Subiect: propunere de acordare de sprijin financiar secret pentru sectorul privat din Chile

  • Pe 20 august 1973, Comitetul 40 a aprobat cheltuirea a 1 milion de dolari până în iunie 1974 pentru a susține partidele politice de opoziție din Chile și sectorul privat. … Comitetul 40 a specificat că fondurile …. alocate pentru sectorul privat pot fi cheltuite doar cu aprobarea ambasadorului Davis.
  • Chile a rămas într-o stare de criză și presiunile asupra președintelui Allende și guvernului său sunt din ce în ce mai mari. Allende și forțele sale par să fi intrat în defensivă și se tem de o lovitură de stat și nu sunt sigure de capacitatea lor de a-i face față când o să apară. Este o perioadă crucială în procesul revoluționar care este urmat de guvernul Allende. Deşi cheia situației, fără îndoială, se află la armată, la stânga și la Allende, presiunea din partea opoziţiei este un element esențial în acest tablou și încurajează armata în rezistența ei faţă de Allende și față de stânga.

3) Aceasta fiind situaţia dată, şeful de staţie CIA din Santiago a recomandat pe 24 august ca sprijin financiar secret să fie acordat opoziţiei, începând cu … către sectorul privat, pentru a menţine presiunea asupra lui Allende şi pentru a susţine grevele care au loc în prezent.

Şeful de staţie a discutat această propunere cu ambasadorul Davis, care a indicat că nu poate aproba această propunere, în special sprijinul pentru sectorul privat, pentu că un asemenea curs de acţiune ar duce la angajamentul de facto al guvernului SUA pentru o lovitură de stat,iar aceasta este o chestiune de politică pe care doar Washingtonul o poate decide (nt: continuarea grevelor finanţate şi orchestrate de SUA e dovada că Washingtonul a luat decizia de a se angaja de facto în lovitura de stat din Chile).

Ambasadorul a fost de acord că decizile asupra acestei chestiuni trebuie luate de Washington (nt: au fost luate).

4) Staţia (CIA) din Santiago nu va lucra direct cu forţele armate în încercarea de a produce lovitura de stat şi nici spijinul pentru opozitie nu urmăreşte acest obiectiv (nt: staţia CIA din Santiago nu doar că a lucrat direct, dar a şi făcut liste negre cu stângiştii pe care junta militară a început să-i aresteze şi să-i asasineze imediat ce a dat lovitura de stat). Realistic, desigur, o lovitură de stat ar putea rezulta din creşterea presiunii din partea opoziţiei asupra guvernului Allende. Însă consensul mai larg în rândul opoziţiei pare să fie asigurarea masivă a intrării armatei în guvernul Allende, puterea reală fiind obiectivul ei în acest moment.

W.E.Colby, şeful CIA pentru emisfera vestică” (documentul în original la final, ilustraţia 3)

6 septembrie 1973: Raport CIA către Washington

„Armata ar putea încerca să dea o lovitură de stat împotriva guvernului Allende pe 10 septembrie.

Între timp, partidele de opoziţe cer demisia lui Allende şi vor să pună guvernul sub acuzare.

Cele trei servicii (nt: (din armată – marină aviaţie şi infanterie) au raportat că ar fi căzut de acord să treacă la acţiune împotriva guvernului (Allende) pe 10 septembrie, iar grupări civile teroriste şi de dreapta vor sprijini efortul (lovitura de stat) prin susţinerea unei campanii de blocare a drumurilor  şi de a ataca orice rezistenţă posibilă din partea guvernului (nt: CIA admite că a finanţat teororişti).

Decizia finală a armatei (de a da lovitura de stat) ar fi putut veni ca rezultat al refuzului preşedintelui Allende de a accepta demisia comandantului marinei Amirarul Raul Monero, chiar după ce vice-amiralul Jose Marino i-a dat un ultimatum în acest sens (lui Allende) în timpul unei discuţii pe 7 septembrie.

Există indicii că unele unităţi din armată ar fi dorit să acţioneze chiar pe 8 septembrie, dar au fost convinse de ofiţerii cu rang înalt să nu facă nici o mişcare, pentru că (lovitura de stat) trebuie să fie un efort coordonat pe care ei au spus că nu îl puteau organiza până pe 10 septembrie.

Lovitura pare să fie sprijinită de toţi comandanţii (armatei), o situaţie pe care Allende a fost capabil să o evite anul trecut. Preşedintele se pare că e conștient că rezistenţa din partea suporterilor săi este inutilă şi că orice efort de a se opune loviturii de stat va duce la multe victime.

Poliţia naţională, care şi ea simte  o lovitură de stat e iminentă, se pare că a intrat în legătură cu puciștii din armată și a fost de acord să nu opună rezistenţă armatei, dacă o lovitură de stat va fi declanșată.

Dacă nu se ajunge la lovitura de stat, oricum, Allende se confruntă cu mari probleme politice; în urma demonstraţiilor din această săptămână şi a violenței care a rezultat, opoziţia politică şi-a intensificat atacurile împotriva guverului Allende.

Creștin-democraţii moderaţi si-au consolidat acuzaţiile împotriva guvernului şi trec la acţiunea de a pune guvernul sub acuzare, în ciuda declaraţiei preşedintelui că un asemenea act este ilegal. Creștin-democrații au susținut total și o grevă națională și îi încurajează pe greviști să o continue. Partidul Național, de dreapta (nt: fascist), a mers un pas mai departe și a cerutdemisia lui Allende pentru incompetență.” (documentul în original la final, ilustraţia 4)

11 septembrie 1973: Raport CIA către Consiliul Național de Securitate de la Casa Albă

”Vă trimitem informații în raportul atașat privind o posibilă cerere ca Guvernul SUA să ajute cu un ofițer cheie grupul din armata din Chile care plănuiește să-l răstoarne de la putere pe președintele Allende.” (documentul în original la final, ilustraţia 5)

Raport al marinei SUA către şefii din SUA,

1 octombrie 1973, la 3 săptămâni de la lovitura de stat, transmis de la  baza militară din Valparaiso

(Nt: acest raport, scris de ofițerii armatei americane care au orchestrat și organizat pe teren, sub șefia CIA, lovitura de stat împotriva guvernului socialist, ales liber și democratic al Chile, este deosebit de relevant pentru mentalitatea fascistă și pentru minciunile pe care și le-au spus agresorii imperialiști lor înșile. Conținutul din paranteze explică de ce afirmațiile lor sunt minciuni. Entuziasmul acestor ofițeri americani arată  bucuria și satisfacția armatei americane pentru crimele în masă comise în Chile, al căror scop a fost de a da posibilitatea capitaliştilor americani să fure în continuare și să subjuge Chile, iar guvernului american și instrumentelor lor sadice de tortură socială, economiștii din gașca de la Chicago, să testeze pentru prima dată în mod sistematic ceea ce e cunoscut în zilele noastre ca ”austeritate”, ”terapie de șoc”, ”reforme”, „economie de piață”, „soluţii la criză”, etc, toate făcute prin ingerința brutală a statului – ingerință armată – în ”economie”, împotriva societății. Aceste detalii sunt necesare în special celor care încă înghit propaganda despre ”libertatea și democrația din capitalism”. Îi numesc fasciști pe ofițerii armatei americane, nu pentru a abuza de acest cuvânt, ci pentru că fix asta dovedesc mereu că sunt.)

„Aşa cum am arătat în raportul din 26 februarie 1973, „Chile e o revoluţie care caută un loc să se întâmple… elasticul răbdării populaţiei se va rupe la prima scânteie!” (”revoluție” pentru armata americană înseamnă probabil bucuria militarilor de a apuca să omoare în neștire populația civilă;  ”populația” la care se referă aici ofițerii americani e probabil guvernul SUA, pentru că nimeni din Chile, în afara minorității burgheze și a armatei, nu a dorit răsturnarea guvernului socialist, dimpotrivă: cu câteva zile înainte de lovitura de stat militară, 750.000 de oameni, adică aproape 10 la sută din toată populația Chile, a ieșit pe străzile din Santiago strigând ”Allende, poporul te va apăra”, fapte care nu sunt menționate de fasciștii din armata americană).

Pe 11 septembrie predicţia s-a adeverit (nt: ofițerii americani sunt niște profeți divini, cuvântul ”predicție” încearcă să mascheze faptul că SUA au organizat timp de trei ani sistematic lovitura de stat, precedată de un război economic şi de terorizare a populaţiei, pentru a face economia din Chile ”să urle de durere”, așa cum a cerut chiar președintele american, Richard Nixon).

În acea zi a destinului pentru Chile, forțele armate și poliția națională, acționând în strânsă coordonare (nt: conduse de CIA), au dat o lovitură de stat împotriva guvernului marxist al președintelui Allende (nt: cuvântul ”marxist” arată fără echivoc poziția ideologică de pe care e scris acest raport militar, adică fascism).

La mai puțin de 8 ore după inițierea loviturii de stat, Allende era mort și experimentul său marxist din ultimii 3 ani l-a urmat în mormânt. Puțini sunt cei care îi jelesc pe Allende sau pe marxiști în mod vizibil în Chile azi (nt: ”puțini” și  ”vizibil” pentru că, așa cum și militarii americani spun mai jos, armata omora în neștire, pe loc, pe oricine i se părea suspect, populația trăia în teroare iar cei care ar fi putut să se opună dictaturii militare au fost arestați în masă, torturați și asasinați, între 300 de mii și 400 de mii de oameni arestați, cel puțin 30.000 torturați și asasinați, unele estimări vorbesc chiar de 60.000 de socialiști şi comunişti).

O fundătură

Decizia forțelor armate de a îndepărta cu forța de la putere guvernul Allende a fost luată cu foarte multă reținere (nt: după ce CIA a trebuit să corupă şi să mituiască prea mulţi din armata şi partidele de dreapta, probabil, folosind chiar şi un partid neonazist şi fascist, finanţat de Washington) și numai după ce toți cei implicați s-au uitat foarte adânc în sufletele lor (nt: adică în conturi). Chiar și pentru noi, observatorii de pe margine (nt: în sensul că n-au invadat militar direct Chile, cum au făcut în Panama sau Irak), a fost evident că armata din Chile a avut extrem de multe rețineri să distrugă 100 de ani de tradiție mândră în susținerea constituției țării, fără a fi epuizat oricare alt mijloc (nt: de a-l îndepărta pe Allende). Din păcate, nu au existat alte căi de a rezolva situația (nt: adică guvernul socialist era susţinut de populaţie). Chile intrase pe un drum care ducea într-o fundătură (nt: adică oamenii din Chile aveau șansa de a controla ei puterea politică şi de a se ridica împotriva imperiului SUA care îi sufoca, motiv pentru care guvernul american a declanşat un război economic nemilos împotriva Chile). Rata inflației era cea mai rea din lume (nt: în urma războiului economic dus de SUA împotriva Chile), teroriști (nt: oricine e împotriva imperialismului american e „terorist”, în special comuniştii şi socialiştii) și arme erau ilegal introduse în Chile (nt: de fapt de către CIA, după cum arată chiar documentele declasificate ale guvernului SUA) de către CUBANEZI pentru A FI FOLOSITE ÎMPOTRIVA CHILEENILOR (nt: sublinierea aparţine militarilor americani care au scris această mizerie, armele nu erau destinate masacrării populaţiei, ci înarmării ei împotriva slugilor SUA din Chile și a burgheziei locale), resursele de hrană erau aproape epuizate (la instigările SUA, burghezia, care controla resursele de hrană, refuza să le mai vândă în magazine, ci doar pe piața neagră pe care tot ea o controla, la preţuri mult mai mari pentru a-i înfometa pe oameni şi pentru a-i forţa să nu mai sprijine guvernul socialist, asta înseamnă o politică de teroare; la fel s-a întâmplat și recent în Venezuela și la fel SUA au procedat și în 2000 în Irak, în 2013 în Rusia), o grevă națională a transportatorilor a paralizat țara (nt: finanțată, instigată și organizată de SUA), numeroase alte profesii (nu erau chiar numeroase, ci doar cele controlate de SUA) erau în grevă în solidaritate cu transportatorii (nt: fabulos modul în care militarii americani acaparează limbajul stângii anti-capitaliste, „solidaritate”, „grevă”, pentru a-şi fabrica o legitimitate care nu a existat niciodată în realitate), forțele armate au fost sistematic infiltrate de sabotori (nt: adică de anti-imperialişti) care nu aveau patriotism pentru Chile în inimile lor, ci fidelitate pentru marxismul internaționalist (nt: adică nu doreau ca muncitorii din Chile să mai moară de foame pentru corporaţiile americane), copiii din Chile nu au mai mers la școală în ultimele două luni (nt: din cauza terorii economice a guvernului SUA)… și aceasta este incredibila litanie a tragediei care era Chile sub marxismul lui Allende (nt: toți acești factori enumerați de militarii SUA reprezintă, de fapt, politica SUA împotriva Chile, așa cum a fost stabilită și decisă la Washington, după cum arată propriile lor documente desecretizate; e tipic pentru propaganda imperialistă să mintă că propria ei teroare economică ar fi „comunism”). Ce va întreba poate istoria, retrospectiv, nu e de ce a fost răsturnat guvernul Allende de către forţele armate, ci de ce forţele armate au aşteptat atât de mult (nt: adică trădătorii Chile sunt eroii SUA).

Ziua Z – 11 septembrie, ora 06:00

Ziua Z a început cu bătăile în uşă ale lui Ignacio Martines la 06:30 dimineaţa. Ignatio este un ofiţer de marină ieşit la pensie, şi un prieten foarte apropiat, care a fost ulterior identificat (nt: adică, CIA i-a informat ulterior că Martines a fost unul dintre trădătorii folosiți de CIA împotriva Chile) ca unul dintre planificatorii principali ai loviturii de stat (nt: adică, primea ordine de la guvernul SUA și CIA). Faptul că deja ajunsese la 06:30 a fost bizar în sine pentru că generalii din Chile încep ziua de lucru la 09:00 (nt: acest detaliu pare nesemnificativ dar arată disprețul și rasismul pe care americanii nu și le puteau ascunde față de popoarele din America Latină). Ignatio ne-a anunţat cu mândrie că mult aşteptata Ziua Z a venit şi că ora de iniţiere a loviturii de stat era 06:00 în toată ţara. Raportul său ulterior s-a dovedit absolut corect, cu o singură şi crucială excepţie  – capitala Santiago. Ignatio a recomandat ca tot personalul SUA să rămână ascuns, ne-a cerut să ne rugăm şi apoi a ieşit în viteză pe uşă pentru a-şi face datoria. Ora era 06:35.

Prima responsabilitate a fost să le avertizez pe celelalte familii americane din Vina să stea ascunse şi, în al doilea rând, dacă era posibil, să trimit un mesaj prin radio către staţia de la Canalul Panama în caz că era nevoie de evacuarea ambasadei SUA. Nu a fost uşor să conduc prin oraş într-o maşină diplomatică (nt: ce erou!), îmbrăcat în uniformă şi arătând un act din partea marinei chileene.

Fiecare mare intersecţie era blocată de armată. Cele mai multe puncte de trecere erau controlate de soldaţi sau marinari tineri din armata chileană, foarte nervoşi, înarmaţi cu mitraliere semi-automate, gata să tragă. Au fost informaţi să se aştepte la o reacţie de luptă violentă din partea forţelor marxiste şi degetele pe trăgaci erau regula şi nu excepţia (nt: cu câteva ore înainte de declanșarea loviturii de stat, trădătorii din armata din Chile au masacrat sute de soldați și ofițeri pe care îi arestaseră de facto cu câteva zile înainte). Am mers pe străduţe şi drumuri ocolitoare cât s-a putut, iar unde nu s-a putut, o discreţie maximă, însoţită de un extrem de prietenos ”Buenos Dias” în cel mai pur accent irlandez m-au ajutat să trec de toate baricadele armatei cu excepţia ultimului. Era ora 07:10.

Împreună cu doi ofiţeri, am putut comunica criza locală către eşaloanele superioare din zona Canalului Panama. Am evitat în mod specific orice referire la Santiago astfel încât mesajul putea fi citit doar printre rânduri. Cumva ironic, raportul nostru privind situaţia din Chile a ajuns în Panama aproape în acelaşi moment în care Preşedintele Allende a primit alerta în Santiago. Pentru autorităţile militare ale SUA din Panama, acesta era un raport extrem de interesant despre o altă situaţie de criză permanentă din America de Sud.  Pentru preşedintele Allende, era începutul sfârşitului vieţii sale. Era ora 07:30.

Lovitura de stat din Chile a fost aproape perfectă. Din păcate, „aproape” se măsoară în gloanţe şi grenade, prin urmare au existat probleme (nt: adică populația s-a opus). Ora de iniţiere pentru operaţiunea de luptă a fost 06:00, dar aşa cum adesea se întâmplă în asemenea operaţiuni controlate de mulţi oameni, unii nu s-au ţinut de scenariu. Din motive care sunt prea greu de explicat aici, în Santiago, ora de iniţiere a fost mutată la 08:30.

Planul iniţial prevedea ca Allende să fie ţinut în locuința sa, fără posibilitatea de a comunica cu cineva, până când lovitura de stat era finalizată. Amânarea declanşării loviturii de stat în Santiago i-a a permis lui Allende să fie pus în gardă în jurul orei 07:30.  Imediat Allende s-a grăbit către La Moneda, fiind escortat de o puternică forţă de gărzi de corp, GAP. În palatul prezidenţial La Moneda, avea acces la comunicaţii radio care i-au permis să îi implore personal pe „muncitori şi pe studenţi să vină la La Moneda să apere guvernul împotriva forţelor armate.” Era ora 08:30.

Allende spera că La Moneda va fi înconjurată de mii de studenţi şi muncitori din Chile, pe baza presupunerii sale că forţele armate nu ar fi început să tragă în ei, pentru a lua cu asalt palatul. La fel a procedat şi la „repetiţia” (loviturii de stat) din 29 iunie 1973. De data asta nu i-a mai mers. Armata blocase deja toate drumurile din Santiago. Oraşul era ţinut sub control strâns. Cei care se aflau pe străzi şi nu purtau un jerseu care să aibă o anumită culoare erau împuşcaţi.

Allende a reuşit să transmită personal două mesaje SOS. În primul, la 08:30, a părut puternic şi plin de încredere, cerându-le studenţilor şi muncitorilor să vină la La Moneda. În al doilea, la 09:45, Allende era nervos, ca şi cum îşi pregătea eulogia pentru guvernul său care era pe moarte. Acesta a fost ultimul său mesaj pentru că forţele aeriene au localizat transmiţătoarele din La Moneda şi le-au bombardat cu rachete. Ora era 10:15.

1964 children born to be happy
Allende în campania din 1964: “Copiii se nasc pentru a fi fericiţi”. Milioane de copii erau înfometaţi sistematic în Chile, în timp ce resursele ţării erau furate de corporaţiile americane, iar guvernul era obligat să plătească datorii fictive din ce în ce mai mari, făcute inclusiv de corporaţiile americane, cu scopul de a menţine populaţia locală într-o stare de sărăcie totală. Mii de oameni au venit pe jos, desculţi, cu torţe (zona nu era electrificată) să-l asculte pe Allende cum le spunea că toţi oamenii sunt egali şi că au dreptul la o viaţă decentă. Asta considera armata americană “marxism terorist”. fotografia e preluată de aici.

Cum vocea lui Allende a fost redusă la tăcere de rachetele aviaţiei militare, succesul loviturii de stat era asigurat în proporţie de 95%. Ţinând cont că armata controla în mod absolut tot oraşul Santiago, şi că trupe terestre şi tancuri înconjuraseră deja La Moneda, îndeplinirea şi restului de 5% ar fi trebuit să fie o treabă uşoară. Dar nu a fost aşa. Trupele terestre care au încercat să se apropie de La Moneda au fost întâmpinate de focurile de armă ale lunetiştilor din GAP şi de gloanţele altor luptători. Pentru cei din GAP nu mai exista nici un mâine şi prin urmare au luptat în consecinţă. În timpul acestei faze, Allende a încercat de două ori să îl contacteze fizic şi să negocieze capitularea guvernului cu comandantul trupelor terestre ale armatei. De fiecare dată proprii săi lunetişti au tras asupra sa. Nu e clar dacă au vrut să-l omoare pentru că a încercat să negocieze sau să-l oprească pentru a opri orice negociere (această informație e o fabulație pentru a-l denigra post-mortem pe Allende). Era ora 11:15.

Confruntaţi cu rezistenţa tenace a luptătorilor GAP, care îşi apărau poziţiile din fortăreaţa La Moneda, soldații au cerut cu mari reţineri sprijin din partea unor noi unităţi. Tancurile au intervenit imediat, trăgând obuze asupra celor mai multe poziţii ale luptătorilor GAP şi distrugându-le pe toate cu excepţia celor mai protejate. A urmat un alt raid aerian al aviaţiei, care a terminat treaba. Sub acoperirea tancurilor, trupele terestre au luat cu asalt La Moneda şi au securizat perimetrul exterior din jurul La Moneda. Era ora 12:00.

Următorul obiectiv important era curtea interioară principală care, dacă ar fi fost capturată, ar fi permis accesul spre toate birourile, în special spre biroul preşedintelui. Rezistenţa era încă feroce în interiorul palatului, iar luptătorii GAP au luptat pentru fiecare cameră şi pentru fiecare coridor.

La ora 13:30 s-a cerut un atac aerian asupra curţii interioare a palatului prezidenţial. Din nou, rachetele au lovit cu acurateţe chirurgicală. Curtea interioară a fost securizată. Era ora 13:35.

Allende a fost găsit singur şi mort în biroul său. S-a sinucis punând o mitralieră semi-automată sub bărbie şi trăgând (nt: această informație e o minciună, Allende a fost asasinat). Treabă urâtă, dar eficientă. Arma a fost găsită lângă trupul său. Pe armă era o inscripţie pe care scria „pentru prietenul meu bun Salvador Allende de la Fidel Castro.” Evident, Cuba comunistă a trimis o armă în plus în Chile spre binele ei. Era ora 13.45.

Deşi au trecut trei săptămâni de la lovitura de stat, legea marţială e încă în vigoare pentru că forţele armate continuă să cureţe ţara de grupurile teroriste şi să caute depozitele lor de arme (nt: ”curățarea” însemna arestarea și asasinarea socialiștilor și comuniștilor, descriși de militarii fasciști americani și de Kissinger în memoriile sale ca ”teroriști”; Kissinger folosește chiar expresia ”război împotriva terorii”, care ulterior a devenit piesa de rezistență a propagandei americane în extinderea imperiului prin fabriarea de războaie civile sau prin invadarea, ocuparea și transformarea în colonii a unor țări, cum ar fi Afganistan, Irak).

Nimeni nu are voie să iasă pe străzi între orele 15:00 şi 07:00, fără excepţie (nt: ce înțelege armata americană prin ”libertate”). Situaţia a fost relativ calmă, aşa cum se întâmplă cu loviturile de stat, în Vina del Mar pe 11 septembrie, însă pe 15 septembrie ora 23:00 a venit rândul nostru să luăm poziţie de tragere. Un grup terorist (nt: e vorba de MIR, stângiști revoluționari; oricine se opune terorismului imperialist al SUA e ”terorist”, evident), purtând uniforme militare furate de la armată, a dat mai multe atacuri asupra unei secţii de poliţie şi mai multor unităţi militare. Sediul nostru se află între poliţie şi spital, prin urmare am avut parte de acţiune. S-au tras mai multe focuri de armă şi s-au aruncat mai multe grenade în timpul luptelor de stradă, care au durat 40 de minute, decât în cele mai demente filme cu John Wayne. În ultimele două zile a fost linişte, dar adevăratul test va fi când se va ridica legea marţială. Ne ţinem degetele încrucişate.

Viitorul

Forţele armate din Chile sunt în mod acut conştiente că responsabilităţile lor nu s-au termnat odată cu căderea guvernului marxist, ci că abia acum au început (nt: satisfacția fasciștilor din armata americană cu greu poate fi ascunsă aici).

Drumul pentru Chile va fi lung şi greu. Încercarea marxistă, demnă de toată mila, a dus la golirea trezoreriei şi la lipsuri ale mâncării şi a altor bunuri de consum (nt: acestea sunt efectele războiului economic dus de SUA împotriva Chile) şi va dura ani până când situaţia va fi ajunge la normal (nt: o parte a propagandei tipice americane e să pună în cârca victimelor imperiului efectele proriei lor agresiuni militare, politice și economice, pentru a-și discredita total victimele). În timpul celor trei ani de marxism, strigătul tuturor anti-marxiştilor a fost „Chile va fi mereu o ţară liberă” (nt: liberă înseamnă dictatură miliară fascistă și supunere în fața imperiului american).

Acum, că a devenit din nou o ţară care trăieşte în libertate (nt: în dictatură fascistă), nici un sacrificiu nu e prea mare şi nici o problemă prea dificilă pentru a fi rezolvată. Progresul lor s-ar putea să fie încet, dar va fi al unor bărbaţi liberi care aspiră spre ţeluri care sunt spre binele Chile şi nu spre cel al marxismului internaţional (nt: adică spre binele tâlharilor din corporațiile americane, nu spre binele clasei muncitoare din Chile).

Sempre fidelis

563091_421853701259803_1690543478_n
Soldaţi din armata Chile la câţiva metri de mii de oameni care au sfidat legea marţială impusă de Pinochet şi s-au dus să vadă La Moneda în ruine, după ce-a fost bombardată inclusiv de aviaţia militară, locul unde Allende a fost asasinat cu 2 zile înainte.

Patrick J. Ryan, Lt. Col. USMC” (documentul în original la final, ilustraţia 6, acest document apare şi separat în acest blog)

 13 septembrie 1973: Telegramă CIA

”către Henry Kissinger, consilierul preşedintelui pentru probleme de securitate naţională, Casa Albă

subiect: programul operaţiunilor secrete ale CIA în Chile din 1970 (declasificat în 2000)

“1) CIA nu a efectuat operaţiuni secrete pentru a sprijini pe nici unul dintre candidaţii democrați care i se opuneau lui Salvador Allende în alegerile prezidenţiale din 1970. (nt: o minciună, după cum arată chiar telegramele CIA și înregistrările de la Casa Albă din anii anteriori, în special 1970.)

Rolul nostru în aceste alegeri a fost limitat la efortul de a-l denigra pe Allende şi coaliţia sa, Unitatea Populară, în timpul campaniei. (nt: aceasta este o altă minciună, documentele CIA arată că agenția a primit ordinul de a instiga o lovitură de stat militară pentru a opri ascensiunea legitimă a lui Allende la putere).

De la inaugurarea lui Allende, politica SUA a fost de a menţine presiunea maximă sub acoperire pentru a preveni consolidarea regimului lui Allende. Conform acestei politici, Comitetul 40 a apropbat, în ianuarie 1971, un sprijin financiar totalizând 6.476.166 dolari destinat partidelor politice din Chile, presei şi organizaţiilor din sectorul privat care se opuneau regimului Allende. În anexă sunt sumele defalcate, destinatarii şi scopul finanţării.

2) Fondurile destinate forţelor de opoziţie din Chile (distribuite) de către staţia CIA din Santiago au permis ca cele trei partide de opoziţie – Partidul Creştin-Democrat (PDC), Partidul Naţional (PN, nt: partid fascist) şi Partidul Democrat Radical (PDR) – să îşi consolideze organizaţiile interne… pentru a putea concura cu succes în alegerile pentru Congres (parlamentare).

… aceste alegeri pentru Congres au fost considerate atât de Unitatea Populară, cât şi de opoziţie un fel de referendum pentru a determina dacă sau nu guvernul (Allende) are un mandat popular pentru a continua implementarea programului său revoluţionar.

… Sprijin limitat a fost acordat şi organizaţiilor din sectorul privat, dar cum aceste grupuri au început să încerce să provoace o lovitură de stat militară, finanţarea noastră s-a limitat la activităţi specifice în sprijinirea coaliţiei de opoziţie în alegerile pentru Congres din martie (nt: alte documente ale CIA arată că şi această afirmaţie e o minciună, agenţia a cumpărat direct oameni din armata din Chile).

După alegerile pentru Congres, care au avut loc în martie 1973, a devenit din ce în ce mai clar că cei trei ani de polarizare politică au întins la maximum ţesătura socială a Chile până la punctul de ruptură. Au fost luate în considerare diferite opţiuni de către SUA, şi pe 20 august 1973, Comitetul 40 a aprobat un buget adiţional de 1 milion de dolari pentru a sprijini partidele politice de opoziţie şi organizaţiile din sectorul privat pentru (lovitura de stat eşuată din) iunie 1973. Astfel, în timp ce Agenţia (CIA) a jucat un rol principal în ajutarea partidelor de opoziţie şi a presei să supravieţuiască şi să îşi menţină rezistenţa dinamică faţă de regimul Allende, CIA nu a jucat nici un rol direct în evenimentele care au dus la stabilirea guvernului militar. (nt: adică CIA i-a plătit pe alţii să facă ce dorea ea; desigur că ăsta e un rol direct.)

semnat W.E.Colby, directorul CIA (traducere parţială)” (documentul în original la final, ilustraţia 7)

16 noiembrie 1973:  Raport CIA către Washington

”Pe 24 octombrie, Junta a anunţat că execuţiile sumare, pe loc, nu vor mai avea loc şi că persoanele (nt: civile) care vor fi prinse că se opun guvernului vor fi trimise în faţa tribunalelor militare. Din 24 octombrie, au fost anunţate 17 execuţii decise de tribunalele militare. Execuţiile publice au ajuns acum la 100, în plus 40 de prizonieri au fost împuşcaţi pe loc “încercând să evadeze”. Un raport intern, confidenţial, pregătit pentru Junta spune că 320 de persoane au fost executate sumar între 11 şi 30 septembrie (în primele două săptămâni după lovitura de stat). Ultima cifră arată probabil cu mai mare acurateţe cât de extinsă e această practică. (…) Nu există însă estimări privind numărul celor executaţi după ce au fost judecaţi de tribunalele militare.

Scopul execuţiilor sumare este în parte de a descuraja prin puterea exemplului pe cei care încearcă să organizeze o opoziţie armată faţă de junta militară. Armata din Chile, convinsă într-o anumită măsură de propaganda de ani de zile a partidului comunist, s-a aşteptat să se confrutnte cu o puternică rezistenţă militară când l-a dărâmat pe Allende. Teama de război civil (nt: dictatura militară a fost un continuu război civil) a fost un factor important în decizia lor de a conduce lucrurile cu o mână de fier de la bun început (nt: chiar şi în comunicaţiile secrete oficiale, americanii simţeau nevoia să justifice propriile acte de terorism şi criminale). De asemenea, în rândul juntei e prezent şi un spirit puritan, un spirit al cruciaţilor (nt: calităţi pe care fasciştii americani le găsesc admirabile).  O determinare de a curăţa şi renaşte Chile(nt: adică de a folosi tortura şi terorismul pentru a-i  distruge pe socialiştii din Chile). Unii dintre cei executaţi se pare că au fost infractori mărunţi (nt: junta militară, care a fost mituită cu milioane de dolari de guvernul american pentru a da lovitura de stat, ”lupta” ”împotriva” ”corupţiei”; traducerea acestor cuvinte înseamnă că infractorii mărunţi au fost oameni executaţi fără nici un motiv de armata fascistă din Chile).

Ţara e calmă în prezent şi faţă de controlul ferm deţinut de armată sunt puţine acţiuni făţişe de contestare. 7 stângişti au murit  într-un atac aspra unei unităţi militare dintr-un oraş din sud în această săptămână. Aceasta a fost însă prima iniţiativă a stângiştilor de acest fel de la mijlocul lui septembrie. Impresia generală e că stânga marxistă acordă acum prioritate supravieţuirii în clandestinitate în faţa presiunii continue.

Junta a anunţat că stare de asediu va rămâne în vigoare pentru cel puţin încă 8 luni, dar a mai relaxat interdicţiile de circulaţie în spaţiul public, a revocat execuţiile sumare, pe loc, a introdus anumite restricţii în privinţa percheziţiilor, şi a promis că persoanele acuzate de infracţiuni civile comise înainte de lovitura de stat vor fi trimise în judecată conform procedurilor civile standard. Deşi partidele tradiţionale sunt bine reprezentate în comisia însărcinată cu elaborarea unei noi constituţii, există o temere din ce în ce mai mare în rândurile lor că orientarea „apolitică” a juntei va anihila activitatea politică normală pentru multă vreme de acum înainte. Din nou, după ce au scos din calcul vreun calendar pentru a reda puterea civililor asupra ţării, preşedintele juntei Pinochet a întărit aceste temeri dând vina pe situaţia ţării pe politicieni.

Temerile politice şi legate de securitate cumva cad pe planul doi în faţa problemelor economice. În octombrie, costul vieţii a crescut cu 88%, ceea ce înseamnă că în tot anul 1973,costul vieţii a crescut cu 528%, se pare cel mai mare din lume (nt: această cifră arată cât de brutală a fost teroarea economică declanșată de SUA împotriva Chile). Prin urmare, politica de stabilizare a guvernului e atacată de diferite grupuri din clasele de mijloc şi de jos. În prezent misiuni ale FMI sunt în Chile şi analizează planurile de stabilizare ale guvernului.

Ambasadorul din Chile şi-a prezentat acreditarea președintelui Nixon pe 9 noiembrie. Pe 14 noiembrie,  am anunțat al doilea credit pentru Chile, 24 de milioane de dolari pentru porumb. Angajamentul nostru de lungă durată de a vinde două distrugătoare pe care le avem în plus marinei din Chile a fost primit cu reacții de apreciere în consultările din Senat. Cei din Chile, însă, ne-au trimis câteva cereri de echipament militar controversat.

Criticile din partea presei și anchetele Congresului în urma morții a doi cetățeni americani – Frank Teruggi și Charles Horman – se întețesc (nt: cei doi au fost asasinați de CIA pentru că au fost martori la atrocitățile comise de junta lui Pinochet în timpul loviturii de stat). (documentul în original la final, ilustraţia 8)

DOCUMENTELE DECLASIFICATE 

ilustraţia 1 – 29 iunie 1973, Casa Albă: Raport pentru preşedinte de la Henry Kissinger: 

PART2doc13

ilustraţia 2 – 29 iunie 1973, Casa Albă: Raport pentru preşedinte de la Henry Kissinger: 

PART2doc14

ilustraţia 3 –  25 august 1973: Memorandum pentru consilierul președintelui privind problemele de securitate națională, Jack Kubisch

PART2doc15PART2doc15a

ilustraţia 3 – 25 august 1973: Memorandum pentru consilierul președintelui privind problemele de securitate națională, Jack Kubisch

PART2doc15PART2doc15a

ilustraţia 4 – 6 septembrie 1973: Raport CIA către Washington (a fost declasificat după ce a fost redactat ulterior de către Direcţia de Informaţii de la Pentagon)

PART2doc16PART2doc16a

ilustraţia 5: 11 septembrie 1973: Raport CIA către Consiliul Național de Securitate de la Casa Albă

PART2doc17PART2doc17a

ilustraţia 6 – Raport al marinei SUA către şefii din SUA, 

1 octombrie 1973, la 3 săptămâni de la lovitura de stat, transmis de la  baza militară din Valparaiso

link aici, pdf –> doc21

ilustraţia 7 – 13 septembrie 1973: Telegramă CIA către Henry Kissinger, consilierul preşedintelui pentru probleme de securitate naţională, Casa Albă

subiect: programul operaţiunilor secrete ale CIA în Chile din 1970 (declasificat în 2000)

PART2doc18PART2doc18aPART2doc18b

ilustraţia 816 noiembrie 1973:  Raport CIA către Washington

link aici, pdf aici–>doc10

https://revolutianarhista.wordpress.com/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ISTORIA DESCONSPIRATA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s