“Las’ că-ţi găseşti altul”


Unui prieten i-a murit zilele trecute câinele.

Omul suferă crâncen, după cum uşor se poate bănui. Îşi trece prin minte, iar şi iar, momentele petrecute împreună cu el.

Apoi, vin diverşi idioţi să-i spună: “Nu-ţi face griji, sunt atâţia căţei fără stăpân, adopţi tu altul.”

Aşa, la modul: e ok, se găsesc becuri ieftine, te duci, cumperi şi-l schimbi.

Iar eu rămân iar şi iar năucă de cât de proşti şi lipsiţi de empatie pot fi nişte oameni.

Orice stăpân de animal de companie vă poate spune că relaţia care se creează între om şi câinele / pisica preferată trece de prietenie, trece de intimitate, devine un fel de fuziune emoţională.

Dat fiind că nici una dintre aceste minunate făpturi nu vorbeşte, nu-ţi poate strepezi mintea cu câte o ticăloşie năucitoare, principalul lucru care te dezgustă semenii tăi bipezi. :) Când trăieşti zi de zi cu un animal de companie, ritualul lui de viaţă se întreţese cu al tău. Mănâncă cu tine. Doarme cu tine. Vine la budă cu tine. Dacă lucrezi acasă, ţi se pune cuminte în poală sau la picioare cât îţi faci treaba. Dacă lucrezi în altă parte, te aşteaptă cu un dor nemărginit. Dacă ieşi până la colţ să-ţi iei hârtie igienică, îţi sare în braţe la întoarcere de zici c-ai fost în excursie pe Himalaya.

Animalul tău de companie nu joacă joculeţe de strategie cu tine, ci îţi arată de 543322589 de ori pe zi cât de mult te iubeşte. Şi mai ales în zilele noastre, destul de aride de tandreţe altminteri, ajungi să depinzi de asta.

Ajungi să-ţi cunoşti atât de bine animalul de companie, încât ştii exact ce simte, din fiecare mic sunet şi privire. Iar el ştie exact unde te doare, ştie exact când să se joace şi când să stea empatic şi tăcut lângă tine.

Un animal de companie iubit şi îngrijit e un alter ego.

Şi vii tu să-i spui omului îndoliat după o astfel de pierdere: Lasă, găseşti tu altul.

Dacă omul e bine crescut, n-o să te înjure. N-o să-ţi ureze să mori, că nu-i problemă, garantat bărbatu – tu / nevastă-ta îşi găseşte pe alta / altul.

Dar o să aibă revelaţia bruscă şi profundă a prostiei şi nesimţirii tale şi o să se întrebe serios când a ajuns să se împrietenească cu cretini.

Dacă nu ştii ce să-i spui unui om care şi-a pierdut companionul, urează-i să aibă putere. Scurt şi la obiect. Oricum, n-o va avea, cel puţin nu în primele zile.

Sau scoate-l la o bere şi taci. Taci în semn de respect. Taci în semn de consolare. Că o tăcere înţeleaptă valorează de zece ori mai mult decât o cascadă de cuvinte imbecile.

http://lorenalupu.com/

Acest articol a fost publicat în MINUNATELE NECUVANTATOARE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la “Las’ că-ţi găseşti altul”

  1. xaeus zice:

    Cockbreaking.
    Milioane de civili sunt exterminati anual si pe voi va preocupa moartea caprioarei de Gh. Cosbuc.

    Apreciază

  2. Dacianus zice:

    Oamenii astia care au atita dragoste pt ciini , ar trebui sa faca un copil sau doi . Se pare ca nu au oferii toata atentia/dragostea care o au strinsa in viata lor si o revarsa asupra unui ciine .
    Iar la urma urmei , concluzia trista si foarte adevarata si reala este ca intr adevar : Va gasi un alt ciine !

    Daca vrea sa jeleasca pt restul vietii acel patruped nu are decit. Viata merge inainte. !
    A fi realist nu inseamna ca esti lipsit de empatie , opinia mea …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.