Afrodita – zeita iubirii


Zeita de o neasemuita si seducatoare frumusete, al carei cult,de origine asiatica, este celebrat in numeroase sanctuare ale Greciei si, in special, in Cythera. Fiica a samantei luiUranos (Cerul), raspandita peste mare, dupa castrarea Cerului de catre fiul sau Cronos (de unde legenda nastereii Afroditei din spuma marii); sotia lui Hefaistos cel schiop, zeul-fierar, pe care il ridiculizeaza adesea, ea simbolizeaza fortele irepresibile ale fecunditatii, dar nu in roadele lor, ci in apriga dorinta pe care o trezeste in cei vii.

Iata de ce ea este adesea reprezentata printre fiarele care o insotesc, ca in acest imn homeric, in care autorul evoca mai intai puterea ei asupra zeilor si apoi asupra animalelor:

A ratacit si judecata lui

Zeus inveselit de fulger:

Nu-i niciun zeu atat de mare si nici atat de preamarit!

Ademeneste dupa toane pe Zeus cu mintea inteleapta…

Ajunse-n Ida cu paraie o mie, maica de dihanii;

Porni de-a dreptul peste munte spre staul: dupa ea veneau

Ca sa se gudure cuminte lupi cenusii, lei paralei

Si ursi, si repeziti pardosi ce nu se satura de ciute.

Iar la vederea lor zeita s-a bucurat in sinea ei,

Starnindu-le in piept dorinta: si cate se aflau acolo,

Perechile se impreunara in umbra vailor adanci.”  Homer- Imnuri catre Afrodita

Afrodita reprezinta dragostea sub forma ei fizica, dorinta si placerea simturilor; ea nu este inca dragostea la nivel specific uman. Pe planul cel mai inalt al psihismului uman, unde dragostea se completeaza cu legatura sufleteasca, al carei simbol este sotia lui Zeus, Hera, simbolul Afroditei va exprima sexualitatea salbatica, caci actul fecundarii nu poate fi cautat decat in functie de rasplata placerii pe care natura i-o adauga. Nevoia naturala se exercita in acest caz sexual. Ne putem insa intreba daca interpretarea acestui simbol nu va evolua, ca urmare a cautarilor moderne cu privire la valorile propriu-zis umane ale sexualitatii. Chiar in mediile religioase, extrem de exigente cand e vorba de morala, se discuta pentru a se afla daca unicul scop al sexualitatii este fecunditatea si daca nu este posibila umanizarea actului sexual, independent de procreatie.

Mitul Afroditei ar putea ramane inca o vreme ca imagine a unei perversiuni, perversiunea bucuriei de a trai si a fortelor vitale, dar nu pentru ca vointa de a transmite viata ar fi absenta din actul dragostei, ci pentru ca dragostea insasi ar fi dezumanizata: ar ramane la nivel animal, demna doar de acele fiare care alcatuiesc cortegiul zeitei. La sfarsitul unei asemenea evolutii, Afrodita ar pute totusi aparea ca o zeita care sublimeaza dragostea salbatica, integrand-o unei vieti cu adevarat umane.

Vom termina reamintind cuvintele rostite de Marthe Arnould: ” Sa pornim deci la drum, cautand dincolo de aparente adevarul, bucuria, semnificatia tainica si sacra a toate cate se afla pe acest pamant vrajit si inspaimantator… sa pornim deci pe calea devenirii.”

 

Afrodita – zeita iubirii

Reclame
Acest articol a fost publicat în SECRETELE ZEILOR. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.