Prefacatoria şi Ipocrizia Spirituală şi Creştină (11.11.2015)


Pe site-ul unui prieten virtual pe care-l respect si indragesc (rapcea.ro) am avut o discutie cu un cre(s)tin pe marginea celor spuse de Mihai Rapcea in acel articol. Mi se pare ireal atasamentul lui Mihai fata de credinta lui crestina strabuna si faptul ca refuza cu obstinatie sa-i vada tarele, sa-i vada limitele, sa-i vada aspectul manipulator si locul unde ne-au dus, cel putin pe noi, ca natie, unele dintre ideile cre(s)tine.  In ciuda faptului ca el stie clar ca sistemul e putred, corupt, vede conspiratia oculta de la toate nivelele, nu reuseste sa vada ca si biserica este corupta, patata si are nevoie de o profunda purificare, incepand cu capii acestei institutii, apoi cu multe din cefele groase din Merţane îmbrăcate în sutane şi apoi în sufletul creştinilor. Sigur, nu cred ca biserica este tapul ispasitor al problemelor acestei natii, dar o consider cel putin partial, raspunzatoare.

Majoritatea crestinilor dau dovada de falsa smerenie. Personal cred ca exista o cale de mijloc intre viziunea religioasa si cea ancorata in realitatea materiala.
De unde stim noi care e voia lui Dumnezeu cu adevarat? Multi isi accepta soarta, fac spume, se chinuie, blesteama si injura printre dinti clasa politica si demonii care conduc lumea, dar stau in banca lor, caci „capul plecat, sabia nu-l taie”, iar religia lor asa le spune ca e bine sa faca, sa-si accepte crucea, soarta. Oare nu este o manipulare sociala aceasta idee? Vorba lui Napoleon: „religiile sunt facute ca saracii sa nu-i omoare pe bogati.” Eu cred ca este …
Religia crestina mai spune si „iubeste-ti aproapele”. Simtiti iubirea crestina in Romania? O vedeti in jurul vostru cu adevarat? Pe bune acum … Vi se par romanii cu adevarat iubitori de aproape sau e doar o masca de crestin?
Personal cred ca majoritatea este ipocrita si in realitate sunt indiferenti sau ii urasc pe cei din jurul lor, ii dispretuiesc, incearca sa-i domine, sa-i batjocoreasca, sa-i fure, sa-i insele si asta se reflecta in toate paturile sociale, nu numai la varf.  Sau daca manifesta calitati crestine o fac doar pentru ca au un interes pe fata sau ascuns si nu din suflet, neconditionat. Unde este crestinismul romanilor, a celor 80% de crestini ortodocsi din statistici? Nu vedeti ca aproape totul e doar o masca?
Oare cei cu gazele de sist si cu Rosia Montana fac voia Domnului sau avem liber arbitru sa facem ce vrem? Oare ce fac politicienii nostrii in parlament si in guvern este „voia Domnului”? Oare toate relele pamantului sunt „voia Domnului” sau cel putin o mare parte din ele, sau sunt o exprimare a liberului arbitru a unor fiinte bolnave psihic, cu grave probleme emotionale, a unor sociopati?
Personal cred ca avem liber arbitru si ni s-a oferit un „loc de joaca” in care optiunile sunt nelimitate, iar noi putem alege sa ne manifestam cum simtim. Sigur si pe marginea acestui liber arbitru sunt nenumarate discutii: in ce masura cei care fac rau chiar au liber arbitru sau si-l manifesta sau ei reactioneaza pur si simplu la traumele trecutului lor? Sau in ce masura actioneaza ei si nu satanele din ei care ii poseda? E o discutie mare.
Atat crestinismul, dar si unele curente spirituale indeamna catre acceptare totala a ceea ce este, acceptare totala si non reactie in fata vointei divine, a lucrurilor asa cum sunt si o neidentificare cu lumea fenomenala, o transcendere a dualitatii si contrarilor. Exista oare o cale de mijloc pana atingem aceasta stare de transcendere, de compasiune Dumnezeiasca? Suportand si scrasnind printre dinti cu durere, ca niste lei in cusca, suntem sincer cu noi insine? Asta e calea? Induram, plini de revolta interioara, tot ce se intampla, tot ce ne fac satanistii care conduc planeta? Acceptam totul fara sa reactionam , caci noi suntem crestini care ne iubim aproapele, sau budisti care nu reactionam la senzatii, la relele din jurul nostru? Cand vezi cum sunt copacii seculari taiati de niste satane lipsite de inima, stai si te rogi pentru ei, le faci o binecuvantare sau actionezi cumva sa-i opresti?
Cand vezi ca un pedofil iti violeaza fetita, cand vezi ca copilul tau este adus jertfa pe altarele satanistilor, cand vezi ca familia iti este distrusa doar din spirit de distractie de unele forte din jurul nostru ce faci?  Poti spune cu mana pe inima ca iti iubesti un astfel de „aproape” ? Da? Pe bune?
Personal cred ca atata timp cat nu ai aceasta stare interioara de iubire de aproape (care este un tel spiritual, o maestrie la care ajungi in urma unui intens antrenament interior), atunci esti un ipocrit daca te manifesti asa, doar ca o masca … iti pui masca de crestin iubitor de aproape, de smerit fara smerenie (desi in sinea ta iti vine sa urli, sa omori, sa dai in cap). Stim, este un ideal sa-ti iubesti aproapele. Prefacandu-te ca iti iubesti aproapele il iubesti cu adevarat? Da, a spus Iisus ca e bine sa-ti iubesti dusmanii … dar chiar ii iubesti ca asa a spus el? Nu este acesta un ideal spiritual catre care tindem dupa o practica spirituala? Oare practica este sa ne manifestam ca niste ipocriti care mimeaza iubirea aproapelui? Oare chiar atitudinea creaza aptitudinea? Pe bune acum …
Daca ne prefacem ca suntem smeriti, ca asa scrie in Biblie ca e bine, sa iubim, ca asa ne recomanda Iisus, sa ne iubim dusmanii, desi nu simtim in realitate asta, este o practica spirituala reala? Prefacatoria este practica spirituala, ipocrizia?
Chestia asta am vazut-o adeseori atat la crestini cat si la aspirantii diverselor curente spirituale, unde la fel, se mimeaza o falsa detasare spirituala, se mimeaza o falsa intelepciune, o falsa eliberare , dar si in mine insumi , recunosc si de aceea o vad atat de usor in altii, vad cat de usor te poti pacali  … Multi il citesc pe Tolle, pe Osho si o multime de alti maestrii spirituali care le spun care ar fi  starea iluminatului. Multi stiu teoretic cum ar fi ideal sa fim: liberi, detasati, fericiti, impacati, samd. In realitate nu sunt asa, dar au citit ei ca asa e bine sa fii sau sa ajungi sa fii si in consecinta mimeaza stari, se prefac ca sunt intr-un anumit fel, desi in sinea lor este un vulcan, sufera, comploteaza, fumega.
Oare purtarea acestor masti este calea catre acele idealuri sau sinceritatea cu tine insuti?  Personal cred ca este bine sa avem aceste idealuri in cap, dar sa fim sinceri cu noi insine, sa ne acceptam nivelul real, caci daca nu ne acceptam nivelul si nu stim cu adevarat unde ne aflam pe cale, nu vom face niciun pas in directia idealului. Daca noi deja ne credem eliberati, compasivi, iubitori de aproape, detasati, liberi, intelepti, dar in realitate nu suntem, ramanem blocati si frustrati … Parerea mea.
Asadar, credem ca este vorba de o spiritualitate prost inteleasa, o religiozitate falsa, un crestinism ipocrit pe care-l vedem plenar manifestat la romani si nu numai, un crestinism prin care romanii isi justifica frica, lenea, inertia, indolenta, nepasarea. Personal nu cred ca Romania e plina de eliberati spirituali in  viata, de mantuiti intr-u Hristos,  care manifesta iubire, compasiune, curaj, detasare si intelepciune ci de crestini ipocriti, de prefacuti care se cred spirituali, niste oameni obisnuiti, lipsiti de credinta adevarata, lasi care cred ca e bine sa tii capul plecat, niste blajini smeriti, dar falsi si fricosi, caci in realitate se panicheaza, fac spume de durere, de furie, de amaraciune si adesea il hulesc pe Dumnezeu.
Prefacatoria nu cred ca ne ridica nivelul de vibratie, ci sinceritatea, adevarul si iubirea reala, care daca nu apare spontan va aparea cand suntem pregatiti cu adevarat … Datoria noastra e sa curatam „teava” sa tinem canalul curat cu ajutorul purificator al adevarului, pentru ca iubirea divina sa se manifeste si sa ne elibereze …  Fiti sinceri cu voi insiva , atat. Caci adevarul va va elibera, chiar daca initial va va tulbura, frusta si enerva.
Fiti demni, iubiti-va si respectati-va pe voi insiva, nu plecati capul in fata nimanui si nu lasati pe altii sa plece capul in fata voastra .. aparati-va drepturile, exprimati-va cu curaj …  Faceti-va datoria de constiinta … uniti-va , fiti o forta.
In continuare dam „portavocea” unui alt roman frustrat, dar talentat, care suntem siguri ca exprima foarte foarte foarte bine, ce este in sufletul vostru de „smeriti si blajini care va acceptati soarta si voia lui Dumnezeu”, Radu Pietreanu. Daca ceea ce este in sufletul vostru rezoneaza cu ce spune Radu in versurile de mai jos, cred ca nu este vorba de detasare, iubire de aproape, acceptare blajina a vointei divine, ci revolta, dorinta de lupta, dorinta de a face dreptate, asa ca aparati-va drepturile si nu va mai dati detasatii lui peste prajit. Daca simti sa „levitezi printre norisori si sa canti la harpa” si sa privesti  plin de compasiune pe saracii astia care suntem, dintr-un punct din cosmos, cand asculti ce spune Radu, atunci da, nu am ce spune, esti tare, dar pana una alta sa revenim cu picioarele pe pamant. Sa nu fie totusi vorba de nepasare si indifernta crasa, nesimtire crunta , ascunsa sub masca detasarii si a evolutiei … o groaznica lipsa de empatie, bun simt, suflet. Ganditi-va … daca la colectiv erai tu sau copilul tau la fel de detasat erai?
Radu Pietreanu - Miroase a carne arsa

Radu Pietreanu – Miroase a carne arsa

In București miroase-a carne arsă
Ca într-un sanatoriu nefiresc
Si aș fi vrut să fie doar o farsă
Si număr… iar și iar… și mulți lipsesc…
Martiri frumoși s-au înălțat la ceruri
Si ne-au lăsat poverile lumești
Dureri și jale și nevoi și geruri
Si, cel mai tragic, doliu în ferești
Stau, lumânare lânga lumânare
Prieteni, frați, iubite și părinți
Si aerul ce-l respirăm e-o mare
De neînchipuite suferinți
Si parcă o mânie se revarsă
Din mii de inimi, mii de lacrimi cad
In București miroase-a carne arsă
A patimă, a moarte și a iad
Pe-o bancă într-un parc o mamă plânge
Si-n glasul ei plâng sute de părinți
Si lacrimi nu mai are și nici sânge
Iar ochii ei privesc pierduți spre sfinți
– Stiu, Doamne, legea morții e firească
Si vine-o vreme când pe toti ne-aduni
Dar… de ce i-ai lăsat să pătimească?
Erau atât de tineri… și de buni…
Ei n-au avut nici lux, nici limuzine
Doar note mari prin diferite școli
Si uneori m-am neglijat pe mine
Ca să-i feresc de foame și de boli
S-au dus zbătându-se în chinuri crunte
Si niciun înger nu i-a auzit
Nici mâini n-au fost să-i mângâie pe frunte
Si niciun preot nu i-a pomenit…
Sper, Doamne, c-o să-i ai mereu în pază
Vegheaza-i în împărăția Ta
Căci peste noi tristețea se așează
Si niciun cer n-o poate-ndepărta
Acum mă duc cu tinerii în stradă
Si am să strig ”Jos hoții” până mor
Pentru ca alți părinți să nu-și mai vadă
Copiii morți din neglijența lor
Să fie amintirea lor neștearsă
Acum și-n vecii vecilor, amin!
…In București miroase-a carne arsă
Si-a rugă și-a schimbare și-a destin…

Radu Pietreanu - Tara furata

Radu Pietreanu – Tara furata

 ȚARA FURATĂ
De Radu Pietreanu

 Ce grea, insuportabilă povară…
Cum să le spun săracilor nepoți
Că am avut cea mai frumoasă țară
Și am lăsat-o pradă unor hoți?
Vinovătia o să-mi ardă fața
Căci țara-n care morții noștri zac
Am apărat-o mii de ani cu viața
Și am pierdut-o într-un sfert de veac
Cum ați ajuns, cretinilor, în frunte?
Cum de ne-ați păcălit ca pe berbeci?
Slugoi ai intereselor mărunte
Cu buzunarul cald și ochii reci
Cum naiba ne-ați convins să punem botul
La kilul de ulei sau biscuiți
Și să vă dăm de bună voie votul?
Născarea mamii voastre de bandiți…
Uitați-vă o clipă în oglindă
Vă este scris pe frunte ”trădători”
Nu e blestem pe toți să vă cuprindă
Nici moarte să vă ia de mii de ori
Jigodii grohăind cu mintea-n ceață
Care nu mai aveți nimica sfânt
Voi i-ați băgat, cu zâmbetul pe față,
Pe mama și pe tata în mormânt
Din pensia lor, jignitor de mică
V-ați cumpărat mașini și vile mari
I-ați înjurat spre a vă ști de frică
Și i-ați persecutat ca pe tâlhari
Voi ne făcurăți, dintr-un neam de vază
Popor de căpșunari și cerșetori
Si-ați pus otravă-n fiecare frază
Din zilnicul discurs de infractori
Din impostură ați făcut paradă
Iar din profesori ați făcut stafii
Valorile se vând la colț de stradă
Pe bani puțini, spre-a supraviețui
Voi ați manelizat întreaga țară
Voi îi plătiți regește pe tâmpiți
Cultura vi se pare o povară
Și s-o-nțelegeți nu prea reușiți
V-ați adunat în Parlament cu toții
O gașcă de pungași și derbedei
Vă șantajază interlopii, hoții,
Și ne ucideți să trăiască ei
Atât vă zic : rușine să vă fie
Bastarzi îmbogățiți prin furăciuni!
Vă doare-n dos de biata Românie
Și-ați transformat-o-n casă de nebuni!
Demisionați, de mai aveți decență,
Întoarceți-vă-n grote și-n noroi
Caci țara e în stare de urgență
Nu vrea să mai plătească pentru voi!
Băi sclavilor, câți bani v-a dat Chevronul
Să bateți amărâții din Pungesti
Cu cizmele, cu pumnii și bastonul?
Cât costă drepturile lor firești?
Ați dărâmat și fabrici și uzine
Sau le-ați vândut pe câțiva euroi
Dar țineți minte, vremea plății vine!
O să ne cerem țara înapoi!
Ce șpăgi v-au dat ca Roșia Montană
S-o vindeți, otrăvind-o-n cianuri?
Ce monstru v-a dat viață? Ce satană?
Ce târfă renegată în călduri?
Cine plătește, viermilor, dezmățul
În care zi de zi vă lăfăiți?
Cum nu v-alungă Cel De Sus cu bățul
Când numele Său sfânt îl terfeliți?
Închideți școli, cantine și spitale
Și ridicați bordeluri, săli de joc…
Ori n-aveți șansa unor minți normale
Ori vreți să ne exterminați pe loc
Ne-ați invadat și prin televizoare
În zi de Paști sau seara de Ajun
Și cu tupeu de javre ordinare
Ni l-ați impozitat pe Moș Crăciun
Ne-am săturat de prinți și beizadele
Care se sparg în fițe și-n figuri
De șmecherași de lux și de lichele
Ce-s ale voastre seci progenituri
Când fiul meu ce-nvață și ia BAC-ul
Îmi spune printre lacrimi ”sunt șomer”
Îmi vine să vă dau la mama dracu
Cu tot cu Parlament și Minister
Când faceți nesfârșite împrumuturi
Și împărțiți paraii între voi
Îmi vine să vă tăbăcesc în șuturi
Căci cei datori rămân doar proștii. Noi!
Bețivi, drogați până în gât și peste
Pierduți cu vagaboande în orgii
Și nu aveți rușine de neveste
De mame, de nepoți și de copii
Îmi vine să vă bat cu frenezie
Ca pe covoare, ca pe antihriști
Și să v-arunc pe toți în pușcărie
Printre violatori și sodomiști
Cât o să ne mai credeți oi tâmpite
Sau vaci de muls, sau cai de călărit?
Cât mai rânjiți cu fețe decrepite
Când vă-ntrebăm de ce ne-ați jefuit?
Ferească-vă Iisus de răzbunare
De furia românului tăcut
Când va începe Marea Demascare
Vă veți dori să nu vă fi născut
Șacali bolnavi, vi se cam strânge lațul
Și vi se înfășoară peste bot
Căci Dumnezeu din cer v-a luat sațul
Și bunul simț și etica și tot
Atunci când veți citi aceste versuri
Sau, mai corect, cand vi se vor citi
Veți plânge peste tot facând demersuri
”Să-l aruncăm pe ăsta-n pușcării!”
Dar n-aveți cum să arestați o țară!
Nu suntem un popor de retardati!
Și-n locul meu la gât o să vă sară!
N-aveți puterea să-i intimidați!
De v-ați recunoscut în cele scrise
Voi, hahalere, oameni de nimic,
Voi, viruși, bube, jeguri compromise,
Hai, faceți bine și muriți un pic! ”

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Ţară şi o Limbă şi un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea şi prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morţii mei se-aşează
Limba nu ne mai e limbă, ţara nu mai este trează
Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii şi să venerăm partide
Cum să cântărim istoria şi s-o vindem pe bucăţi
Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi
Pe Vlad Ţepeş cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioţii că Bălcescu a fost laş
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaş
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n faţă ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoţi
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?
Fără urletul lui Horea am fi sclavi şi azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fara paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream in luptă la Neajlov şi la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă
Ci cu aspre sacrificii, şi cu jertfă, şi cu luptă!
Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Desteptaţi-vă români”
Fierul scos din pieptul ţării ne-a fost arma şi necazul
Şi coroană pentru Doja, şi baltag pentru Viteazul
Munţii noştri aur poartă, am putea să fim bogaţi
Însă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi
Biciuiţi de monştrii vremii şi răpuşi de neputinţă
Am trecut peste milenii cu speranţă si credinţă
Şi-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci…
Astăzi… cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru ţară?
Graşii şi libidinoşii, snobii si analfabeţii
Banii mulţi şi burta plină pentru ei sunt sensul vieţii
Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre
Care pentru-o şpagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii
Şi-am trimis toţi imbecilii, proastele şi aroganţii
Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toţi
Şi să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi
Poticnindu-se-n discursuri insipide şi banale
Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale
Piţipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni şi responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Şi nici mame disperate, “ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenţi de tratamente
Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghisee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoţii iar capabilii-n mizerie
Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte
Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat

Spre a fi din nou în lume

Neamul Binecuvântat!

Radu Pietreanu - Incapabililor

Radu Pietreanu – Incapabililor

Ne-am născut aiurea, fără de speranță
Într-o țară tristă ce-a ales prin vot
Criminala listă, clanul mafiot
Ce-o să ne distrugă-n ultimă instanță
Ne-au cerut sufragiul dându-ne pomană
Și ajunși în frunte, ca printr-un coșmar
Ne-au luat cu japca sfertul de salar
Fii haini ce-și fură mama lor sărmană
Aroganți cu acte și inculți din fire
Hiene nesătule, sconcși duhnind cumplit
Nu le-ajunge faptul că ne-au umilit
Ne mai și condamnă, sadic, la pieire
Niște incapabili, niște coate-goale
Ridicând minciuna la nivel de crez
Imitând penibil stilul mic burghez
Uită că-n esență sunt doar haimanale
Ne-ntrebăm haotic și cu resemnare
Cine-a pus pe tronuri lupii nesătui ?
Cine-a fost nebunul ce cu mâna lui
A votat semnându-și marea condamnare ?
Cu impertinență ne zâmbesc în față
Numarându-si banii de la noi furați
O menajerie de degenerați
Ce-n huzur pe seama țării se răsfață
Un regim de târfe devalorizate
Suflete vândute către Zeul Ban
Ce-și privesc poporul ca pe un dușman
Specii inutile, neevoluate
Ni se pare-adesea că-i o piesă proastă
Cu actori celebri fără de talent
Care-și joaca rolul fals și indecent
O dramatizare tristă si nefastă
Nu ne mai permitem, e prea scump biletul
Ne-au scârbit actorii, nu aplaudați
Nu ne mai distrează niște snobi ratați
Circul e prea ieftin, e prea mic bugetul
Tată bun din ceruri, iartă-ne greșala
De-a fi sclavii celor chiar de noi numiți
Și ne izbăvește de nenorociți
Du-i pe toți acasă, să-și termine școala!

In final dorim sa va prezentam o viziune scurta, dar esentializata despre crestinism, biserica si in esenta, limitele, ideile absurde, ale crestinismului, dupa cum este prezentata de un tanar plin de bun simt pe nume Levi:

http://fymaaa.blogspot.ro/

Reclame
Acest articol a fost publicat în RELIGIE(crestinism), VIATA LIBERA(religie). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Prefacatoria şi Ipocrizia Spirituală şi Creştină (11.11.2015)

  1. paula gusa zice:

    De ce tot ce trimiteti de o perioada se duce in SPAM?Nu inteleg.Am sute de mesaje spam de la dv!Ce putem face sa intre in inbox?

    From: Lupul Dacic To: paula.jurist@yahoo.com Sent: Saturday, March 26, 2016 12:57 PM Subject: [Articol nou] Prefacatoria şi Ipocrizia Spirituală şi Creştină (11.11.2015) #yiv5506705508 a:hover {color:red;}#yiv5506705508 a {text-decoration:none;color:#0088cc;}#yiv5506705508 a.yiv5506705508primaryactionlink:link, #yiv5506705508 a.yiv5506705508primaryactionlink:visited {background-color:#2585B2;color:#fff;}#yiv5506705508 a.yiv5506705508primaryactionlink:hover, #yiv5506705508 a.yiv5506705508primaryactionlink:active {background-color:#11729E;color:#fff;}#yiv5506705508 WordPress.com | Lupul Dacic posted: „Pe site-ul unui prieten virtual pe care-l respect si indragesc (rapcea.ro) am avut o discutie cu un cre(s)tin pe marginea celor spuse de Mihai Rapcea in acel articol. Mi se pare ireal atasamentul lui Mihai fata de credinta lui crestina strabuna si fap” | |

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.