Europa unita-ultimul bal? (IV)


Europa unita-ultimul bal?(III)

Europa unita-ultimul bal? (II)

Europa unita-ultimul bal? (I)

Scris de Eugen ZAINEA

La 18 ani de la adoptarea acestui document, la sfarsitul lui iunie 1985, conducatorii grupului ”6.6.6.” se reuneau din nou, tot la Toronto, pentru a trece in revista (cu mare satisfactie!) felul in care se realizasera previziunile din 1967 si pentru a adopta un nou document, ”Aurora Rosie”. Dam si din acest document cateva extrase, care sunt, fie si numai prin ele insele, mai mult decat convingatoare.

new-world-order

”Vom amplifica ‚<<Societatea Placerilor>>, care ne-a fost atât de profitabila pâna în prezent. Folosindu-ne de inventarea tehnicii <<video>> pe care am finantat-o si de jocurile care-i sunt anexate, vom finaliza pervertirea morala a tineretului. Îi vom oferi posibilitatea de a-si satisface, de acum încolo, toate instinctele. O fiinta posedata de simturi ajunsa sclava a acestora, dupa cum stim, nu are nici idealuri, nici forta interioara pentru a apara pe oricine sau orice. Omul respectiv este un <<individualist>> prin definitie, reprezentând candidatul perfect pe care-1 vom putea modela cu usurinta, conform dorintelor si prioritatilor noastre. De altfel, amintiti-va cu câta usurinta au putut predecesorii nostri sa orienteze întregul tineret german, la începutul secolului, folosindu-se de dezabuzarea acestuia din urma!”

(…)

Vom umple vidul interior al acestui tineret, initiindu-1, înca de la cele mai fragede vârste, în universul computerelor. Vom folosi, în acest scop, sistemul de învatamânt. Un sclav în slujba altui sclav, care va fi controlat de noi”.

 

Devin tot mai evidente premeditarea si programarea amanuntita a haosului

 

Dupa lectura acestor pasaje, probabil ca foarte multi dintre cei care le-au parcurs au inteles rolul nefast pe care il au in distrugerea personalitatii oamenilor, in special al tinerilor, care, prin lipsa de experienta (si prin indepartarea programatica de parinti…) sunt mai vulnerabili la manipulari, tineri care vor fi generatia maturilor si populatia larg majoritara (si activa!) de peste 10-15 ani, promovarea prin televiziune a subculturii, a divertismentului imbecilizant si degradant, ca si marea capcana pe care o reprezinta in primul rand pentru tineret (dar, in aceasta privinta, si generatiile mai ”coapte” sunt aproape la fel de vulnerabile!) calculatoarele (altminteri extrem de utile si de necesare), devenite, insa, principalul instrument de informare, de formare multilaterala, inclusiv culturala si morala, de divertisment, care i-au indepartat din ce in ce mai mult pe oamenii din absolut toate segmentele de varsta (dar, in primul rand pe tineri, care sunt cei mai atrasi de nou) si din toate categoriile de pregatire intelectuala, de carte ca vector de cultura stiintifica si umanista. De contactul cu parintii, cu profesorii, cu eventualii confesori. Si vom intelege mai bine interesul urias si resursele pe masura pe care manipulatorii Ocultei l-au acordat productiei si difuzarii la scara de masa a jocurilor pe calculator, mijloc pervers de construire a tipologiei ”omului nou” al societatii care sa cedeze fara opozitie in fata proiectului Ordinii Mondiale, asa cum au gandit-o si o pregatesc conducatorii gruparii ”6.6.6.” si servantii lor. Jocuri care, pe langa ca ocupa cea mai mare parte a timpului liber al celor (tot mai multi…) ajunsi dependenti de ele, contribuie si la modelarea lor pe directii nefaste din punct de vedere social (anarhia, dispretul si ura fata de ierarhii si institutii, desconsiderarea trecutului-inclusiv a istoriei propriului neam-si a valorilor fundamentale, profesionale, culturale si morale, reprezentative pentru fiecare natiune si pentru omenire in ansamblu, atractia catre castigul facil si cat mai mare, care incurajeaza directionarea atentiei spre domeniile si ocupatiile de tip extractiv si parazitar, in dauna activitatilor producatoare de bunuri materiale si spirituale, conditie esentiala pentru antrenarea economiilor nationale si a economiei globale intr-o spirala  descendenta, destructiva, care sa duca la colapsul economic pe care mizeaza minoritatea criminala care a construit acest plan, pentru a impinge omenirea in faza finala de nesiguranta si dependenta, (ultima inainte de acceptarea conditiei de sclav), cultul violentei, desconsiderarea traditiilor, dispretul fata de biserica si de ordinea naturala si morala.

Sa continuam citarea de pasaje din acest al doilea segment al Protocoalelor de la Toronto.

”Pe un alt plan, vom stabili <<Liberul schimb International>> ca pe o prioritate absoluta pentru supravietuirea natiunilor-state. Aceasta noua conceptie economica ne va ajuta sa acceleram declinul <<nationalistilor>> din toate natiunile; sa-i izolam în factiuni diverse si, la momentul dorit, sa-i instigam cu salbaticie unii împotriva celorlalti, în razboaiele intestine care vor finaliza ruinarea acestor natiuni”.G201

Nu este greu, in aceasta faza, sa intelegem de unde provine linia directoare de comportament trasata de varfurile de lance ale promotorilor proiectului Noii Ordini Mondiale (de tipul fundatiilor internationale gen ”Freedom House”, ”Endowment for Democracy”, ”Konrad Adenauer”, ”Friedrich Ebert”, fundatiile celor doua partide politice americane-Pertidul Democrat si Partidul Republican-, principalelor organe ale presei corporatiste mondiale sau indivizilor de teapa lui George Soros cu a lui ”Fundatie pentru o Societate Deschisa”) ”elitelor” (de fapt, pseudoelite…) recrutate, instruite si platite, sub forma de ONG-uri si ”societate civila” drept ”coloana a cincea” in statele europene (din Est sau din Vest), de a defini si eticheta pe toti nationalistii europeni (indiferent ca ei provin din zona ideologica de stanga sau de dreapta, de la Marine LePen la Viktor Orban, de la Nigel Farade la Robert Fiko, de la Tsipras la Milos Zeman, de la Podemos din Spania la austrieci) drept…”putinisti”!

Atrag atentia cititorului in mod special asupra pasajului urmator, care este esential in intelegerea fenomenului migratiei de mare amploare care se petrece astazi si care asalteaza, literalmente, Europa! Si va rog sa retineti ca ceea ce veti citi in continuare figureaza intr-un document adoptat la Toronto in 1985!

 

Iata si programul (din 1985!) de provocare si organizare a  ”crizei refugiatilor” si a valurilor migratoare

 

Pentru a ne asigura cu orice pret de reusita unei asemenea întreprinderi, sa facem astfel încât agentii nostri infiltrati deja în Ministerele de Afaceri Interguvernamentale si de Emigrari ale natiunilor-state sa procedeze la modificarea în profunzime a legilor acestor ministere. Modificarile respective se vor orienta în esenta spre a deschide portile tarilor occidentale spre o emigratie din ce în ce mai masiva în interiorul granitelor lor o emigratie pe care noi o vom fi provocat în prealabil, având grija sa declansam pe ici pe colo, noi conflicte locale. Prin campanii de presa bine orchestrate asupra opiniei publice din natiunile-state vizate, vom provoca în acestea un aflux important de refugiati care va avea efectul de a le destabiliza economia interna si a amplifica tensiunile rasiale din interiorul teritoriului. Vom avea grija sa facem astfel încât organizatiile extremiste straine sa faca parte din aceste torente de emigranti ceea ce ne va facilita destabilizarea politica, economica si sociala a natiunilor luate în colimator”.

Citind acest pasaj, oricine poate intelege ca ceea ce se intampla in momentul de fata in Europa occidentala, uriasul val migrator care ia cu asalt  statele bogate din apus nu este rezultatul hazardului.

Samanta din care a crescut radacina problemelor care ameninta astazi insasi existenta statelor europene, civilizatia si cultura lor milenare a fost sadita cu trei decenii in urma la Toronto! De imputernicitii Ocultei Mondiale care alcatuiesc detasamentul de avangarda al acesteia, ”grupul 6.6.6.”. Se poate observa ca inca de atunci a fost planificata minutios strategia menita sa conduca la evolutia legislatiilor interne (sub pretextele de acum atat de bine cunoscute ale ”drepturilor omului”, promovarii ”libertatilor fundamentale”, si, in primul rand a ”libertatii de constiinta”, pretext pervers si abil pentru a induce in mintile oamenilor ideea ca religia, dar si cultura, in general cunoasterea, le ingradesc aceasta libertate) in sensul relaxarii, pentru a da nastere viitoarelor valuri masive de emigranti (adica celor la a caror invazie suntem martori stupefiati si ingrijorati astazi). Dupa cum se poate observa din lectura atenta a pasajului anterior, inca de acum treizeci de ani, planificatorii noii Ordini Mondiale (sclavagiste…) aveau in vedere inclusiv provocarea de situatii tensionate, conflicte (citeste haos si distrugere) in diverse parti ale lumii, astfel incat sa creeze si sursa (si totodata pretextul ”umanitar”)  uriaselor valuri migratoare. Inca de atunci se calculase ca provocarea acestor valuri si fortarea, prin legislatiile statelor europene, a acceptarii lor va provoca tensiuni rasiale, etnice si, dupa cum vedem astazi, si religioase. Mai mult decat atat, constatam ca se avea de la acea data in vedere ca in aceste uriase valuri migratoare aveau sa fie infiltrate celule ale organizatiilor teroriste, care, prin actiunile lor criminale, vor amplifica in statele tinta tensiunile, haosul si distrugerea, transferate de la statele subdezvoltate in care au fost provocate initial, pentru destabilizarea unor zone de pe glob (zona Orientului Mijlociu, zone din Asia-centrala sau de rasarit-, de regula, deloc intamplator, zone cu mari bogatii minerale-titei, gaze, carbune, diamante, uraniu, cobalt, nichel, pamanturi rare, esentiale pentru dezvoltarea in continuare a industriilor de varf-electronica, tehnica aviatica si spatiala) catre statele dezvoltate, ale caror economii se dorea sa fie dezorganizate si distruse, in asa fel incat sa se creeze saracia, disperarea, teama de ziua de maine, care sa dea nastere la dependenta de stapani si la transformarea populatiei in sclavi.

Si mai trebuie spus ca pare de inteles agitatia, activitatea intensa pe care o desfasoara pe tema ”crizei” refugiatilor sinistrul Soros, identificat, dupa cum vedeam, de catre serviciul de informatii al armatei austriece drept instigatorul si finantatorul principal al acestei miscari ample de populatii catre Europa. Nu e de mirare ca individul care pare sa fie in acest domeniu (ca si in altele…) varful de lance al Ocultei, cel care conduce si controleaza (alaturi de ”sultanul” Erdogan) fluxul de refugiati impins cu incapatanare catre apus este foarte vocal in a protesta impotriva celor care incearca prin diferite mijloace sa puna stavila valurilor migratoare. Chiar in zilele in care pregateam acest episod din prezentul studiu, acest individ abject condamna Europa, acuzand-o de esec moral (!) daca nu va accepta in continuare sa joace intr-o piesa care este scrisa in scopul destabilizarii si, in final, al distrugerii ei. El nu doar ca cere ca, in continuare, Europa sa accepte valurile de migranti organizate si impinse spre apus de el si partenerul lui, Erdogan, dar ridica si pretentii si dicteaza Europei ce fonduri trebuie sa aloce pentru a-si finanta ea insasi destructurarea si distrugerea: 30 de miliarde de euro!

(…)

Sa parcurgem in continuare documentul elaborat la Toronto in 1985.

” Vom transfera încet dar sigur multinationalele noastre în tari noi, cucerite de ideea ,
<<economiei de piata>>, ca tarile din Estul Europei, Rusia si China, de exemplu. Pentru moment, nu ne va interesa daca populatia lor reprezinta sau nu un vast rezervor de noi consumatori. Ceea ce ne intereseaza este sa avem acces, în primul rând, la o Mâna de Lucru Sclavagista – ieftina si nesindicalizata – pe care ne-o ofera aceste tari si cele din Lumea a Treia. De altfel, guvernele lor nu au fost instalate chiar de noi însine? Nu fac apel la ajutorul extern si la împrumuturile de la <<Fondul Monetar International<< si de la <<Banca Mondiala>>, care ne apartin noua?

Aceste transferuri ne ofera mai multe avantaje. Contribuie la mentinerea acestor noi populatii în iluzia unei ,<<eliberari economice>> si a unei <<libertati politice>>, când în realitate le vom domina noi însine, prin pofta de câstig si adâncirea în datorii pe care nu le vor putea achita niciodata. În ceea ce priveste populatiile occidentale, ele vor fi mentinute în visul <<bunastarii economice>>, caci produsele importate din aceste tari nu vor suferi nici o marire a preturilor. Dimpotriva, fara ca ele sa-si dea seama de la început, din ce în ce mai multe industrii vor fi obligate sa-si închida portile, din cauza transferurilor pe care noi le vom fi efectuat în afara tarilor occidentale. Aceste închideri vor duce la escala­darea somajului si vor provoca pierderi importante de venituri pentru natiunile-state”.

 

Programul menit sa creeze conditiile impunerii Noii Ordini Mondiale se aplica neabatut

 

Dupa cum vedeti, uriasa miscare de transferare a centrului de greutate al producerii de bunuri materiale din statele cele mai dezvoltate (membre ale OECD) catre statele in curs de dezvoltare, prezentata sub denumirea pompoasa de ”delocalizare” a fost meticulos si cu mult inainte gandita. Scopul ei nu a fost nici pe departe apropierea nivelurilor de dezvoltare ale acestor state de cele avansate, cu atat mai putin ridicarea nivelului de viata si de civilizatie al populatiei statelor subdezvoltate, pentru diminuarea marilor inechitati care domnesc in lume, pentru reducerea imensului decalaj intre veniturile celor care, initial, erau numiti ”cei 1%”, in comparatie cu ceilalti 99%, pentru ca astazi, permanenta distantare, indepartare unul de altul a celor doi poli ai societatii mondiale sa duca la situatia scandaloasa in care cea mai mare parte a avutiei create de la inceputurile civilizatiei pana in prezent sa ajunga in posesia a 0,01% sau chiar, dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza, mult mai putin din populatia globului.

In anul 2013, cu ocazia unei mese rotunde organizata pe tema neoliberalismului de Fundatia Europeana ”Titulescu”, autorul acestui articol a avut o interventie consistenta in care s-a referit exact la acest subiect.

Bazat pe experienta de industrie, pe doua decenii de management in industria romaneasca (si anume in ramura sa cea mai de top, electronica industriala si tehnica de calcul), el a facut celor prezenti o prezentare amanuntita, documentata si convingatoare a consecintelor pe care le-a avut aceasta delocalizare de mari dimensiuni, a industriei americane si occidentale in tari in curs de dezvoltare care, dupa cum ati vazut, a facut parte dintr-un proiect, care a fost definitivat si aprobat de Oculta mondiala in 1985.

Trebuie spus ca momentul in care a aparut aceasta a doua reuniune a ”grupului celor 6.6.6.” (nici denumirea nu este intamplatoare, daca tinem cont de faptul ca 666 este cifra diavolului!) nu este deloc rezultatul hazardului. In anii ’80, cabinetul ultraconservator britanic,-condus de Margaret Thatcher intre 1979 si 1990-a adoptat si impus in Marea Britanie strategia economica ultraliberala, elaborata de asa-numita ”Scoala economica de la Chicago” (autori: Milton Friedman, Frank Knight, Richard Posner, George Stigler, ulterior Jeffry Sachs si altii). (39, 40, 41). Adoptarea teoriilor acestei scoli a avut urmari atat de grave pentru evolutia economiei mondiale-marile tare ale economiei capitaliste de azi ii sunt imputabile in buna masura-incat adversarii, nu putini, au ajuns sa-i numeasca, in deradere pe promotorii acestei teorii ”Chicago Boys”-”Baietii din Chicago”). Ulterior, dna Thatcher, care a avut o mare influenta asupra presedintelui american ultraconservator Ronald Reagan, l-a facut pe acesta sa promoveze, la randul sau, aceste conceptii in economia americana, in timpul celor doua mandate ale sale (1981-1989). Prin urmare, vedeti ca momentul celei de-a doua reuniune a ”Grupului 6.6.6.” (pe care chiar ii putem numi, cu deplina indreptatire ”Discipolii diavolului”), 1985, vine exact dupa cativa ani de experimentare in Marea Britanie si Statele Unite a ultraliberalismului economic salbatic. Rezultatele (privind retrospectiv cu luciditate, cum spuneam, ele s-au dovedit nefaste pentru toate economiile in care s-au aplicat recomandarile acestei scoli si, in final, pentru economia mondiala, fiindca au dat nastere suitei de crize economice din ce in ce mai dese, provocate de ”explozia” ”baloanelor de sapun” pe care le-au creat, in dorinta de a da in mod fals impresia ca economia este in plin avant) au fost atat de multumitoare pentru criminalii care pregateau de multa vreme distrugerea finala a economiei mondiale, a fundamentelor civilizatiei, incat ei au aprobat trecerea, exact pe aceste baze (lucru evident din lectura fragmentelor celor mai sugestive pe care le-am citat anterior) la faza finala a distrugerii. Exista si un al doilea motiv sa atragem atentia asupra anului adoptarii celui de-al doilea document din seria ”Protocoalelor de la Toronto”. Dupa cum ati vazut, momentul 1985 a fost adoptat datorita succesului aplicarii experimentale incepand cu anul 1980 in Marea Britanie a politicilor economice care, date fiind rezultatele, au fost adoptate ca program in iunie 1985. Momentul mai trebuie scos in evidenta dintr-un motiv, care a scapat  atentiei multora. Pentru reusita finala  a planului, el trebuia sa fie aplicat la scara planetara, in asa fel incat sa poate fi impus un guvern mondial. Pentru aceasta, planul cerea desavarsirea proiectului de globalizare, deci extinderea globalizarii la scara mondiala. Ceea ce intampina, la acel moment, o mare piedica: sistemul politic si economic mondial socialist (ne referim in principal la cel aplicat in fosta Uniune Sovietica si in statele din Europa centrala si de rasarit, fiindca in China  globalizarea economica si financiara fusese realizata, dar in conditiile mentinerii planificarii centralizate si a conducerii societatii si a tuturor domeniilor de activitate de catre Partidul Comunist).

Poate ca, la acest moment, atragandu-le atentia asupra straniei succesiuni de date calendaristice si de evenimente, cititorii vor medita din alta perspectiva asupa momentului (1988-1989) declansarii ”revolutiilor democratice spontane” din fostele state socialiste europene care ne-au fost prezentate de propaganda mincinoasa occidentala drept succesul luptei Statelor Unite si a aliatilor ei pentru ”democratizare”, ”drepturile omului”  si ”libertatile fundamentale”, care ar fi dus, chipurile, la ”caderea comunismului”:.. Avand acum si avantajul cunoasterii evolutiilor ulterioare si aparitiei altor ”revolutii”, cele ”colorate” (”Revolutia trandafirilor” din Georgia-2003, ”Revolutia portocalie” din Ucraina-2004, ”Revolutia lalelelor” din Kargazstan-2005, revolutiile colorate esuate din Uzbekistan-2005, Kazahstan-2006, Belorus-2006-2007, noua ”revolutie”-in fapt o lovitura de stat clasica, din Ucraina-2013) la fel de ”spontane” ca si cele din anii 1988 si 1989, putem analiza mai lucid evolutia evenimentelor, judeca daca ele au fost atat de spontane pe cat voiau sa para si daca au avut vreo legatura cu scopul declarat (mincinos si el…) al ”caderii comunismului”.

 

Dovada concreta, tehnica, a ratiunii planului din 1985, prin consecintele practice ale aplicarii

 

Revenind la expunerea facuta in 2013 la Fundatia Europeana ”Titulescu”, trebuie spus ca am atras atentia atunci asupra catorva motive, respectiv urmari ale delocalizarii industriale:

 

–  la data la care in Statele Unite au inceput masiv aceste delocalizari, salariul mediu tipic al unui muncitor in industria  americana era de minimum 10 dolari pe ora;

–  cel putin in industria de varf, costul platii fortei de munca in ansamblul costului final al produsului era cam de 30%;

–  intr-o activitate industriala normala, desfasurata in conditii oneste, de competitivitate, profitul poate fi de 6%-10% maximum pe an. Orice activitate economica ce duce la obtinerea de profituri peste aceasta marja este una de tip parazitar si extractiv (deci organizata si desfasurata cu scop de spoliere, de jaf).

In aceste conditii, delocalizand activitatile industriale din Statele Unite catre state in curs de dezvoltare, unde prin formarea rapida a personalului, se puteau obtine aceleasi produse cu un salariu orar de un dolar (sau maximum doi dolari), dintr-o data, costul fortei de munca in ansamblul costului final al produsului scadea de la 30% la 3% sau maximum 6%. Cum aceleasi produse, realizate in tarile in curs de dezvoltare, se puteau desface (si se desfaceau, efectiv) pe pietele traditionale la aceleasi preturi la care se desfaceau pe cand erau produse in Statele Unite (sau, in orice caz, la preturi apropiate), profitul capitalului crestea  de la 6%-10% anual la 30%-35% anual. Or, un capitalist care a reusit sa ajunga   fara efort de creativitate, tehnic si tehnologic sau investitional (dimpotriva!) la un asemenea profit nu mai putea fi atras de investirea lui in activitati industriale, productive. Fiindca, fie si in economia de consum propovaduita, limitarea drastica a castigurilor muncitorilor si diminuarea numerica a clasei de mijloc, (dupa cum ati vazut, tot planificata de Oculta), combinata cu scaderea veniturilor acesteia, impunea limite productiei mondiale de produse de consum, ceea ce facea sa nu existe o nevoie de investitii in noi capacitati de productie de nivelul sumelor imense de bani rezultate din profiturile brusc crescute, nici macar in statele in curs de dezvoltare, cu costuri mici ale fortei de munca, deci cu atat mai putin in statele dezvoltate. (Veti observa cu, astfel, se implineau punct cu punct prevederile planului adoptat la Toronto in iunie 1985).

Or, singura nisa ramasa pentru investirea acestor sume cu profituri de nivelul celor pe care le-am pus in evidenta ramanea…industria financiara. O ”industrie” neproductiva in fond, cu caracter parazitar si extractiv, (nu intamplator, in modelul ultraliberal al economiei capitaliste, sectorul ”serviciilor” reprezinta 75%-80% din Produsul Intern Brut, dar din acest volum, peste 80% este creat de…serviciile financiare! Care, deci ajung sa contribuie la formarea Profitului Intern Brut al unui stat cu minimum 60%!). Or, un asemenea model nu poate fi intretinut decat artificial, prin scamatorii pentru care ar putea fi gelos si un David Copperfield. De aceea, astfel de ”productii” si de profituri, care dau iluzia cresterii substantiale  de la an la an a unei economii care, in realitate, se taraste gafaind si care nu mai poate sustine prin salarii decente nivelurile anterioare de trai in tarile dezvoltate (de acum foste state ale bunastarii…), deci nu mai pot nici stimula prin consum cresteri semnificative economice nu se pot realiza decat prin falsificarea (caci despre asa ceva vorbim, de fapt) valorilor in sectoare neproductive: umflarea artificiala si de dimensiuni uriase a valorii activelor imobiliare, respectiv o umflare la fel de artificiala si de dimensiuni similare a valorilor pe piata de capital, adica a valorilor actiunilor companiilor listate la bursa. Operatiune in care s-au specializat marii pradatori din industria financiara anglo-saxona (cunoscuti indeobste sub numele care deriva din locul in care isi desfasoara activitatea, respectiv Wall Street in Statele Unite si City of London, in Marea Britanie). Si care au izbutit astfel sa dea nastere teribilei crize din 2006-2007-2008.

Numai ca un astfel de model economic nu putea duce decat la etapa finala a planului clocit de cei ce viseaza la Noua Ordine Mondiala si la Guvernul Mondial. La saracirea generalizata a maselor si la crearea unui model de repartitie monstruos, care a dat nastere flagrantelor inechitati din lumea ultimelor decenii. Inechitati care cresc de la an la an in proportii socante, pe care le vom scoate in evidenta in cele ce urmeaza.

 

Realitatea scandaloasa a lumii, asa cum este ea  modelata de ”arhitectii” Noii Ordini Mondiale

 

Organizatia ”Oxfam International”, cu sediul la Londra, al carei obiect de activitate este exact studiul inechitatilor existente in lume, masurarea dimensiunii acestei inechitati, da anual publicitatii rapoarte care, citite si studiate in succesiunea lor vorbesc de la sine despre explozia, de la un an la altul, a polarizarii avutiei.

Cele mai recente date, publicate in 2015 si 2016, de Oxfam, cat si de Credit Suisse (42, 43, 44) ne dau nu doar dimeniunea inechitatii si a polarizarii sociale, ci si dinamica accelerata in care aceasta se dezvolta.

Astfel, potrivit datelor Oxfam, cei mai bogati 1% de pe planeta au avut cresteri de avutie de la 44% din avutia mondiala in 2009 la 48% in 2014, in acest ritm previziunile fiind ca vor ajunge sa detina la sfarsitul lui 2016 50% din avutia mondiala. Membrii acestei ”elite” globale au detinut in 2014 o avutie medie pe persoana adulta de  2,7 milioane de dolari. Inca si mai grav, din restul de 52% din avutia mondiala ramasa, aproape totul (46%) este detinuta de restul membrilor cincimii celei mai bogate a populatiei mondiale. Ceea ce face ca restul de 80% din populatia mondiala sa fi detinut in 2014 doar 5,5% din avutia mondiala. Or asta inseamna o avutie medie pe persoana adulta de 3.851 de dolari, sau 1/700 din avutia ”norocosilor” membri ai minoritatii de 1% din populatia mondiala.!

Datele Credit Suisse arata ca in 2015, 62 cele mai bogate persoane din lume (0,00000085% din populatia mondiala!) detineau, cumulat, o bogatie mai mare decat jumatatea cea mai saraca a populatiei lumii (adica 3,6 miliarde de oameni!). Pentru a ne face o idee despre viteza ametitoare cu care creste inechitatea in lumea asa cum a fost ea planificata de Oculta, trebuie spus ca in 2010, aceasta performanta era inregistrata de cei 388 cei mai bogati oameni ai planetei. Deci, in numai 5 ani, chiar si in interiorul acestei infime minoritati s-a produs o diferentiere neta, in favoarea unei minoritati din minoritate de numai 16%!

In numai cinci ani, din 2010 pana in 2015, bogatia acestor 62 de persoane a crescut cu 45%, adica o crestere de 542 miliarde de dolari in cinci ani, ajungand la fabuloasa valoare de 1.760 miliarde de dolari!

In aceeasi perioada de 5 ani, bogatia celor mai saraci 50% dintre locuitorii planetei a cunoscut o scadere de 38%, ceea ce, insumat, inseamna o scadere de bogatie de aproape 1.000 miliarde de dolari. Din care, dupa cum ati vazut, 542 miliarde au mers in buzunarele a doar 62 de persoane.

Iar asta se intampla cand, dupa cum arata presedintele Oxfam, fiecare al noualea om de pe planeta nu are parte de suficienta hrana iar peste un miliard de persoane sunt nevoite sa traiasca in continuare cu mai putin de 1,25 de dolari pe zi.

Ca o confirmare a adevarului celor sustinute de autor in interventia sa la masa rotunda despre neoliberalism din anul 2013, de la Fundatia Europeana ”Titulescu” (interventie inregistrata video), 20% dintre miliardarii planetei au interese in ”industria financiara” (banci, asigurari). Ei si-au vazut castigurile cash crescand in numai 12 luni cu 11%.

Si pentru a vedea cum se realizeaza proiectul din 1985, sectorul ”industriei financiare” a cheltuit in anul 2013 uriasa suma de 550 milioane de dolari pentru activitati de lobby pe langa politicienii de la Washington si Bruxelles. In ce priveste finantarea campaniilor electorale, numai in anul electoral 2012 din Statele Unite, sectorul financiar a ”daruit masa” diversilor candidati cu 571 milioane de dolari.

In ceea ce-i priveste pe miliardarii listati ca avand interese in industria sanatatii si a productiei de medicamente, cresterea veniturilor lor nete a fost de 47% si numai in anul 2013, ei au cheltuit pentru activitati de lobby pe langa politicienii de la Washington si Bruxelles  500 milioane de dolari.

Aceste date sunt nu  numai elocvente, dar arata si climatul total trucat al politicii mondiale, in care fotoliile politicienilor sunt ”cumparate” cu sumele citate anterior (si, repet, sunt date preluate din documente oficiale, publicate de sursele documentare citate in subsol!). Ceea ce explica de ce acest mediu politic produce, la randul sau, un sistem legislativ care, (prin mecanismul sistemului de taxe si impozite, face ca grosul poverii sustinerii bugetelor publice ale statelor sa fie bazat pe taxarea muncii si pe favorizarea capitalului) duce la cresterea permanenta si, cum am vazut, extrem de rapida a prapastiei dintre bogati si saraci. La asta se adauga si faptul ca autoritatile de reglementare a industriei financiare si, in general, cele care ar trebui sa asigure macar aplicarea fie si a acestui sistem corupt si nedemn de taxare si impozitare se fac ca inchid ochii la lacomia care-i indeamna pe cei care traiesc nu din munca, ci din castiguri din capital sa se dedea si in aceste conditii la evaziune si la ascunderea unei mari parti a castigurilor in paradisuri fiscale. Sursele citate sustin ca acest sistem de paradisuri permit celor mai bogati indivizi sa-si ascunda astfel 7.600 miliarde de dolari din avere (asta insemnand, pentru comparatie, mai mult decat Produsul Intern Brut insumat al Marii Britanii si al Germaniei!) Exista insa alte surse (spre exemplu, o organizatie specializata in urmarirea si estimarea exact a acestui fenomen al evaziunii-am spus estimare fiindca in acest domeniu este practic imposibil de facut un calcul exact) care apreciaza ca valoarea fondurilor ascunse astfel in paradisuri fiscale ar putea sa atinga fabuloasa cifra de 32.000 miliarde de dolari.

 

Fabricarea de realitati paralele, in scop diversionist, de catre un veritabil ”Minister al Adevarului”

 

Si in aceasta privinta, periodic, presa corporatista controlata de cele sase megatrusturi internationale isi face ”datoria”. Recenta izbucnire a scandalului numit ”Panama Papers” nu are nici pe departe rolul de a face lumina in aceasta uriasa mizerie provocata de lacomia capitalista. Dimpotriva. Fiindca nu era niciun secret nici pana acum ca Panama este unul dintre paradisurile fiscale ale lumii. Cum sunt si Elvetia, Luxemburg, Lichtenstein, Insulele Seychelles, Cipru, Malta, Insulele Virgine si multe altele. Ceea ce se trece cu mare abilitate sub tacere insa este ca, oricat ar parea de ciudat, cele mai mari paradisuri fiscale din lume la ora actuala sunt exact cele doua tari care sunt centrul sistemului financiar mondial care a dat nastere acestui mecanism, il incurajeaza si protejeaza in mod ocult: Statele Unite (Wall Street) si Marea Britanie (City of London).

O buna parte din averile celor mai mari bogatasi ai lumii sunt ascunse nu doar (si nu in principal!) in Panama, ci in paradisuri fiscale de pe teritoriul Marii Britanii (insula Man, spre exemplu, din zona Canalului Manecii, dar nu este singurul paradis fiscal britanic) sau de pe teritoriul Statelor Unite. Astfel, exista doua state americane care au devenit in ultimii ani, pe tacute, marile paradisuri fiscale ale lumii. Cel mai important este statul Nevada, nu intamplator si locul in care se gasesc cele mai multe cazinouri din Statele Unite (locuri tipice de ”spalare” a banilor negri proveniti din cele mai condamnabile, odioase, operatiuni ilegale). Acesta este si fief-ul unuia dintre cei mai mari bogatasi americani, boss-ul industriei jocurilor de noroc din Statele Unite si nu numai, Sheldon Adelson, totodata principalul finantator al celor mai extremisti dintre politicienii Partidului Republican din Statele Unite.

Spuneam ca scandalul ”Panama Papers” nu are rolul de a pune capat acestui tip de activitate criminala a bogatasilor lumii. Ci doar de deturna atentia opiniei publice de la afacerile necurate ale adevaratilor mari oligarhi (ale caror nume, adeseori, nu sunt pronunate in public), de a arunca in gura lumii cativa (nu cei mai importanti…) profitori ai acestui murdar joc financiar planetar. Si, totodata, lovind in interesele (si in cifrele de afaceri si profiturile) posesorilor de banci si de firme specializate in astfel de ”inginerii financiare” din Panama, de a promova interesele posesorilor de banci din…paradisul financiar american din statul Nevada. Si cine credeti ca sunt acesti posesori? Pai, membrii celei mai puternice si mai bogate familii din lume, (de fapt, este vorba acum, dupa doua secole si jumatate de imbogatire din afacerile mondiale cu bani, de o intreaga increngatura de familii derivate din si inrudite cu), familia Rotschild. Care, in ultimii ani, a dezvoltat o retea de banci in…Nevada. In urma scandalului ”Panama Papers”, se mizeaza pe migrarea macar a unei parti a  capitalurilor ascunse in Panama catre bancile familiei Rotschild din Nevada.

Si daca a venit vorba de aceasta familie si, in general, de familiile ale caror averi nu figureaza in clasamentele mondiale de specialitate, gen Forbes, (cum sunt familiile regale), sa mai spunem si ca se estimeaza ca diversele ramuri ale familiei Rotschild ar detine cca 22% din avutia mondiala acumulata de la inceputurile civilizatiei si pana astazi, iar diversele ramuri ale familiei Rockefeller ar detine cca 11% din aceasta avutie. Deci, numai aceste doua clanuri dispun de o treime din avutia mondiala cumulata! Si ca, in vreme ce, dupa cum vedeam, cei mai bogati (evidentiati in clasamente…) 62 de oligarhi planetari se lauda cu o ”biata” avere cumulata de ”numai” 1.760 de miliarde de dolari, se apreciaza ca familiile Rptschild si Rockefeller isi numara averea in zeci de mii de miliarde de dolari fiecare, estimandu-se ca in 1998, averea familiei Rockefeller era de 11.000 de miliarde de dolari, oar cea a familiei Rotschild era de 100.000 de miliarde de dolari! Exista estimari ca, in 2015, cifrele erau de cca 100.000 de miliarde de dolari pentru Rpckefeller si de 200.000 de miliarde de dolari pentru Rotschild!

Si pentru a proba, daca mai era nevoie, modul in care presa corporatista face manipularea populatiei in scopul ”spalarii pe creier”, sa dam cuvantul mediilor de pesa alternativa si putinelor scapari din mainstream media, care ne dezvaluie cine sunt sponsorii “International Consortium of Investigative Journalists”, consortiul reunind aproape 200 de jurnalisti care au ”trudit” la punerea in scena a marii diversiuni ”Panama Papers”. Printre sponsorii acestui consortiu, principalii sunt: Fundatia Ford, Fundatia Carnegie, un fond financiar al…familiei Rotschild, Fundatia Kellog, ca sa nu mai spunem ca nu putea lipsi, precum martie din post, Fundatia pentru o Societate Deschisa a lui George Soros, ticalosul planetar al carui nume este amestecat in toate malversatiile, inscenarile, conspiratiile, mizeriile puse la cale de Oculta impotriva civilizatiei! (45, 46, 47)

Iar cea mai mare parte din acesti dolari sunt, in fond, dolari fictivi, fiindca sunt creati, dupa cum am aratat, din activitati extractive si parazitare, care nu produc in realitate nimic altceva decat credit (in mare parte nejustificat, abuziv, fraudulos), nascator de datorie, publica si privata. Bani produsi de o ”industie”, cea bancara careia, prin teoria  economica ultraliberala si prin mecanismul fraudulos denumit, eufemistic, ”sistemul bancar fractionar” i se permite sa creeze electronic, printr-o simpla apasare de tasta de calculator, sume oricat de mari de bani fictivi (inexistenti) pe care, imprumutandu-i (desi nu i-a avut niciodata in mod real in depozite…) ii transforma in credit, care, la randul sau, da nastere datoriei, publice si private, din ce in ce mai mari, de dimensiuni uriase, pe care datornicii, cum bine spuneau chiar si cei care au elaborat acest proiect diabolic, nu o vor putea plati niciodata, dar pe care, in acea fractiune platita, o platesc cu bani reali, din castigurile realizate prin munca si producere de bunuri reale si necesare. Deci, banii fictivi ai bancilor sunt acoperiti de datornici cu bani reali, produsi prin munca!

Acest sistem monstruos face ca, de la inceputul acestui secol, celor mai saraci 50% din locuitorii planetei sa nu le fi revenit decat 1% din cresterea globala de bogatie, in vreme ce jumatate din aceasta crestere de bogatie mondiala sa fi revenit celor 1%, privilegiatii. Cei in slujba carora lucreaza sistemul. Intelegand prin aceasta pe cei care (adusi la putere cu donatiile pe care le citam si mituiti cu sumele uriase destinate activitatilor de lobby) conduc statele si adopta sistemele legislative care fac posibila existenta unei asemenea stari de lucruri. In care cresterea anuala de venit a celor mai saraci 10% dintre traitorii (vai de viata lor!) de pe planeta sa fi fost, in ultimul sfert de secol, de mai putin de 3 dolari pe an! Adica o crestere zilnica de venit de mai putin de un cent!!!

Evident ca la aceasta exista solutii. Numai ca ele trebuie acceptate si impuse de guverne si parlamente. La nivel global. Dar am vazut care sunt conditiile in care sunt alese si ”stimulate” guvernele si parlamentele.

Oxfam International a propus chiar adoptarea unui plan in sapte puncte care ar putea incepe sa rezolve aceste probleme:

 

  1. Impiedicarea de catre guverne a corporatiilor si a bogatilor sa mai evite taxarea.
  2. Investitia in sisteme publice de educatie si sanatate
  3. Impartirea corecta a poverii taxarii, prin schimbarea de politica, de la taxarea muncii si consumului catre taxarea capitalului si a bogatiei.
  4. Introducerea de salarii minime si evolutia catre un salariu care sa asigure tuturor muncitorilor un castig din care sa se poata trai.
  5. Introducerea unei legislatii de plata egala, pentru a permite plata femeilor cu aceleasi salarii la munca egala.
  6. Introducerea unui venit minim garantat.
  7. Adoptarea unei tinte globale de combatere a inegalitatii

 

Exista oare limite ale neomeniei?

 

Pentru a nu incheia capitolul metodelor prevazute in documentul de la Toronto din 1985 prin care se urmareste (si, precum am vazut, prin aplicare se si reuseste) sa se aduca, treptat, intreaga populatie a globului intr-o stare de veritabila sclavie si fiindca am mentionat, in cuprinsul acestiu ciclu ca vom reveni cu dovezi ca si tari pe care le consideram printre cele mai civilizate, adevarate exemple de urmat, precum Elvetia, au folosit metode dintre cele mai odioase pentru a crea bogatie pentru anumite paturi ale populatiei, sa punem sub ochii cititorilor dovezi concrete care sustin aceeste afirmatii. (48, 49)

Se observa ca am dat doua surse documentare, a doua in limba romana, pentru a putea permite accesul la ea si persoanelor care nu sunt cunoscatoare de engleza. Ii indemnam pe cititori sa faca abstractie de denumirea site-ului de pe care este preluata a doua citare de subsol. Fiindca nu aceasta denumire este importanta, ci continutul in sine. Or este vorba de preluarea si traducerea in limba romana a informatiilor din documentarul produs de BBC, citat la (48).

Este vorba de adevaruri cutremuratoare, pe care nu te-ai fi asteptat sa le afli, mai ales referitoare la o tara ca Elvetia. Numai ca datele sunt clare si necrutatoare. E o rusine ca, timp de mai bine de un secol (si aceste stari de lucruri au continuat pana in 1990!), dezvoltarea si prosperitatea fermelor agricole din Elvetia, care furnizeaza o parte semnificativa din clasa mijlocie a tarii, a fost asigurata prin munca, practic fortata, a sute de mii de copii, utilizati ca sclavi, de la varste foarte fragede, in aceste gospodarii. Copii care fie ca erau smulsi din familiile lor, printr-o legislatie foarte asemanatoare celei prin care in Norvegia, Barnevernet rapeste ”legal” copiii familiilor (multe dintre ele familii de imigranti), fie ca erau ”vanduti”, sau ”inchiriati” de familiile lor, familii sarace, proprietarilor de ferme.

 

(Va urma)

 

 

  1. https://en.wikipedia.org/wiki/Chicago_school_of_economics
  2. https://fee.org/articles/milton-friedman-and-the-chicago-school-of-economics/
  3. http://www.economist.com/news/books-and-arts/21676745-how-libertarians-hijacked-liberal-economics-going-rails
  4. https://www.oxfam.org/en/pressroom/pressreleases/2015-01-19/richest-1-will-own-more-all-rest-2016
  5. https://www.oxfam.org/en/research/wealth-having-it-all-and-wanting-more
  6. https://www.credit-suisse.com/uk/en/news-and-expertise/research/credit-suisse-research-institute/publications.html 
  7. http://www.veteranstoday.com/2016/04/04/the-very-nasty-truth-about-the-panama-papers/
  8. http://www.veteranstoday.com/2016/04/10/neo-panama-papers-the-new-wikileaks-scam/
  9. http://theinternationalreporter.org/2016/04/05/panama-papers-british-elite-linked-to-corruption-yet-media-only-focuses-on-putin/
  10. http://www.bbc.com/news/magazine-29765623?hc_location=ufi
  11. https://revolutianarhista.wordpress.com/2015/04/23/clasa-de-mijloc-din-elvetia-creata-prin-rapirea-copiilor-saracilor-si-exploatarea-lor-ca-sclavi-in-ferme-lagar-de-munca-fortata/

http://www.ziaruldegarda.ro/

Acest articol a fost publicat în ANALIZA, EUROPA (U.E.). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s