Europa unita-ultimul bal?(V)


Europa unita-ultimul bal? (IV)

Europa unita-ultimul bal?(III)

Europa unita-ultimul bal? (II)

Europa unita-ultimul bal? (I)

Scris de Eugen ZAINEA

Sa continuam cu extrase din documentul de la Toronto din 1985.

”În acest fel, vom pune pe picioare o <<Economie Global?>> la scar? mondial?, care va sc?pa total de sub controlul na?iunilor-state. Aceast? nou? economie va fi mai presus de toate; nici o presiune politic? sau sindical? nu va avea vreo putere asupra ei. Î?i va dicta propriile <<politici mondiale>> ?i va obliga ini?ierea unei reorganiz?ri politice, dar în conformitate cu priorit??ile noastre la scar? mondial?”.
O dovada ca prevederile documentului din 1985 se aplica riguros o constituie incapatanarea cu care conducatorii din umbra imping administratia americana sa forteze semnarea si ratificarea celor doua mari tratate comerciale care ar trebui sa puna in practica scoaterea, practic, a economiei de sub controlul statelor narionale. Este vorba de Parteneriatul Transatlantic si de Parteneriatul Transpacific. Aparent, aceste tratate sunt menite sa creeze doua uriase zone de liber schimb intre statele semnatare. Marea problema pe care o ridica o reprezinta prevederile din tratate, referitoare la rezolvarea litigiilor economice si financiare intre doi parteneri din doua state semnatare. Daca pana in prezent, astfel de litigii se rezolvau, de regula, de tribunale comerciale din statul in care se incheiase contractul comercial (practica era alta doar daca cei doi parteneri stipulasera in mod expres in contract, la semnarea lui, ca rezolvarea litigiilor se va face in alt cadru), de aceasta data, este prevazut in cele doua megatratate (a caror negociere se face in secret, fara informarea opiniei publice cu privire la prevederi si implicatii si fara stirea si aprobarea prealabila a parlamentelor, care vor fi puse in fata faptului implinit, urmand doar sa aprobe-daca li se va mai acorda macar acest minim atribut-parafarea acordului semnat deja de sefii de state) ca litigiile vor fi rezolvate, in afara teritoriului national al semnatarilor, in tribunale comerciale speciale, la Washington. Ceea ce va face ca statele nationale si instantele lor judecatoresti sa fie neutralizate intr-un domeniu vital si in care suveranitatea nationala ar trebui sa fie absoluta. In acest fel, companiile transnationale vor fi puse mai presus de jurisdictiile nationale, interesele lor vor prevala in fata intereselor nationale, iar deciziile instantelor de la Washington vor fi obligatorii si executorii.
Se va generaliza astfel trista experienta de acum doi ani a Argentinei. Care, dupa ce negociase cu creditorii internationali o reducere substantiala a datoriei suverane (datoria publica), a fost pusa in situatia ca doua fonduri financiare private pradatoare (sau ”fonduri vultur”, cum sunt denumite in mod foarte sugestiv), de tipul celor gestionate de George Soros si tovarasii sai de ticalosii, sa nu fie de acord cu aceasta negociere. Si sa dea in judecata statul argentinian, care decisese sa le plateasca partea din datorie care fusese convenita in acordul general cu creditorii. Actiunea a fost insa inaintata unui judecator districtual american, care a dat o decizie favorabila fondurilor pradatoare. Intre timp, in urma alegerilor prezidentiale din Argentina, functia de presedinte a fost castigata (cu largul concurs al presei internationale si argentiniene-parte a presei controlate de cele sase megatrusturi mondiale) de candidatul dreptei, Mauricio Macri, care a acceptat decizia judecatorului districtual american. Numai ca asta a costat statul argentinian cam 5 miliarde de dolari. (Poate ca merita amintit, in context, ca o confirmare modului in care a rebuturi umane ajung ades in functii de conducere prin sponsorizarile generoase ale instrumentelor ocultei, dupa cum au putut afla cititorii in precedentul episod…), moralul nou presedinte argentinian se afla pe lista oligarhilor mondiali care si-au ascuns averi in paradisul financiar Panama si a fost deconspirat de ”Panama Papers”!
(…)
”Prin aceast? <<economie independent?>>‚ neavând alte legi decât legile noastre, vom stabili o <<cultur? a masei mondiale>>. Prin controlul interna?ional asupra televiziunii ?i a Mass-media în general, vom institui o <<nou? cultur?>>, îns? nivelat?, uniform, pentru to?i, f?r? a ne sc?pa nici una dintre <<crea?iile>> viitoare. Arti?tii viitorului vor fi pl?m?di?i dup? chipul ?i asem?narea noastr?, altminteri nu vor putea s? supravie?uiasc?. Prin urmare, se va fi terminat cu vremurile în care <<crea?iile culturale>> puneau permanent în pericol proiectele noastre mondialiste a?a cum s-a întâmplat de atâtea ori în trecut”.
Mai e nevoie, dupa lectura acestui pasaj, sa ne intrebam cum si de unde iau nastere ”creatiile” culturale si de divertisment care sunt menite sa contribuie la spalarea pe creier a unei parti a populatiei globului, inlocuind marile opere ale culturii europene, de exemplu, cu subproductii de larg (si degradant si ieftin!) consum? De ce au aparut, intai serialele (sa mai amintim ca, in pregatirea ”revolutiei spontane” din decembrie 1989, publicul romanesc a fost minutios manipulat de serialul ”Dallas”, spre exemplu, caruia, daca era sa-i dai crezare-si multi i-au si dat!-, viata americanilor se consuma doar in petreceri, cu mancaruri fine si din belsug, cu pahare cu whisky cu gheata in maini, in gradini superbe, pe margine de piscine etc.?) Apoi, dupa seriale, ecranele televiziunilor lumii (si, in special, cele ale tarilor proaspat intrate in ”raiul” corporatist, intre care la loc de cinste se afla Romania) au fost impanzite de telenovele?
(…)
”Prin intermediul aceleia?i economii, ne va fi astfel posibil s? ne folosim de for?ele militare ale na?iunilor-state cum ar fi acelea ale Statelor Unite în scopuri umanitare, în realitate, aceste for?e ne vor servi spre a supune voin?ei noastre ??rile recalcitrante. Astfel, ??rile din Lumea a Treia ?i altele asemenea lor nu vor putea fi în m?sur? s? scape voin?ei noastre de a ne servi de popula?ia lor ca de o mân? de lucru în sclavie”.
Cei care au, cat de cat, cunostinte si informatii in domeniu, stiu ca lucrurile asa s-au si petrecut. Armata Statelor Unite a fost transformata in jandarm mondial (sub pretextul indeplinirii, in numele ONU, de misiuni de pace si de bune oficii). Atunci cand, pentru agresiuni mascate in ”misiuni umanitare” sau ”operatii de promovare si intretinere a pacii” nu se reusea sa se obtina acordul Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite (cum a fost cazul in al doilea razboi de agresiune declansat de SUA impotriva Irak-ului, in 2003, sub pretextul mincinos-fabricat de CIA si, in special de MI6-ca Saddam Hussein era in posesie de arme de distrugere in masa si ca era in masura sa activeze armamentul chimic si bacteriologic in 30 de minute), batausul planetar nu se sfia sa actioneze cu voie de la muschii lui, in dispretul total a ceea ce mai ramasese din dreptul international.
Ca cele stipulate in acest al doilea document de la Toronto erau transformate neabatut in realitati o dovedesc inclusiv constatarile unora dintre teoreticienii dominatiei globale a Statelor Unite, cum este cazul locotenent-colonelului Thomas Barnett, profesor la Academia Navala a armatei americane, care intr-un articol din 2003, publicat in Esquire (50), sugestiv intitulat ”Noua harta a Pentagonului” constata ca, de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si pana la data la care isi scria ”opera”, biata armata americana, pacifista cum o stim, fusese nevoita sa intreprinda, de-a lungul si de-a latul lumii, un mare numar de interventii militare. Le si numara si ajunge la vreo 130!
De inregistrarea agresiunilor militare americane, comise sub pretextul ”promovarii democratiei”, pentru ”considerente umanitare” si executate, chipurile, in numele Organizatiei Natiunilor Unite,se ocupa si alte categorii de oameni decat mercenarii Ocultei, de tipul acestui mos Teaca american.
De exemplu, activistul si publicistul americam William Blum, fost angajat al Departamentului de Stat, de unde a demisionat in 1967, renuntand la o eventuala cariera diplomatica, in semn de protest fata de politica tarii sale fata de Vietnam, a elaborat un mare numar de lucrari in care pune in adevarata lumina aceste interventii umanitare. Punem la dispozitia cititorilor cateva dintre ele (51, 52, 53, 54, 55). In (51), el ne da o lista a statelor pe care le-a bombardat armata americana. Sunt 33 de tari, intre care unele (China, Coreea de Nord, Irak, fosta Iugoslavie-Bosnia, Kossovo), Liban, Yemen, Siria in mai multe randuri si aproape o duzina (inclusivunele dintr tarile citate adineauri in campanii care au durat ani de zile, neintrerupt (in cazul Afganistan-ului, dureaza de 15 ani!).
Veti observa (fiindca doar vorbim de Europa si de soarta ei) ca si continentul nostru figureaza pe aceasta lista a ”beneficiarilor” de bombardamente americane. Si de bombe, inclusiv din categoria celor teoretic interzise de legislatia internationala (bombe cu invelis de uraniu saracit, pentru sporirea gradului de penetrare, respectiv bombe cu fragmentare). Iar daca s-ar putea sa va intrebati de ce, din Europa, pe aceasta lista figureaza o singura tara (fosta Iugoslavie), raspunsul este foarte simplu. Fiindca un mare numar de tari europene (intre care statele principale, vechi aliate ale SUA si membre NATO-Marea Britanie, Germania, Italia, Turcia, Spania, Portugalia, Belgia, Olanda) si cele mai multe dintre fostele state socialiste mai noi membre NATO (cele trei tari baltice, Polonia, Romania, Bulgaria) si chiar nemembre NATO (Azerbaidjan, Georgia) sunt deja state ocupate de Statele Unite, prin bazele militare pe care le detin pe teritoriul lor. In cazul Ucrainei, chiar daca, oficial, Statele Unite nu au vreo baza militara sau trupe americane pe teritoriul sau, ele sunt prezente sub forma (din ce in ce mai raspandita, aceea a subcontractorilor armatei americane-firme de genul ”Blackwater”, mai nou denumita suav ”The Academy”!-, de fapt firme furnizoare de mercenari care sa presteze in lume operatiunile cele mai murdare in locul armatei americane) cu sute de mercenari care fie asigura instruirea personalului armatei ucrainene sau a detasamentelor militare ale partidelor si organizatiilor neonaziste sau ale armatelor personale ale oligarhilor de genul lui Ihor Kolomoisky, fie participa efectiv la operatiile militare impotriva republicilor din est, care lupta pentru castigarea unui statut de autonomie.
Grav este (daca e sa ne amintim de propaganda americana potrivit careia Statele Unite lupta pentru impiedicarea proliferarii armelor nuclare si de recenta consfatuire mondiala organizata de dl Obama la Washington, oficial pe tema impiedicarii organizatiilor teroriste de a capata acces la armament sau material nuclear) ca Statele Unite, incalcand flagrant Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare, au acordat, implicit, statut de puteri nucleare unui numar de cinci state europene (Germania, Turcia, Italia, Belgia, Olanda), in care in sase baze militare americane (doua pe teritoriul german) sunt stationate 280 de bombe nucleare de tip B-61 (mult mai puternice decat cele care au provocat tragediile de la Hiroshima si Nagasaky), care pot fi transportate si lansate de pe avioane de tip F 15, F 16 sau de variante superioare. Si fiindca am dat pana in prezent in cuprinsul acestui studiu (si vom mai da in continuare) suficiente dovezi ca Turcia, sub regimul fundamentalist fanatic al unui presedinte-Erdogan-tot mai instabil psihic, mai necontrolabil, mai periculos, reprezinta, alaturi de George Soros, una dintre verigile principale ale organizarii si sustinerii operatiunii de asaltare a Europei de valurile de refugiati, sa spunem un lucru care ar trebui sa ne ingrijoreze, chiar sa ne inspaimante. Acela ca, din cele 280 de bombe nucleare B-61 americane stocate in Europa, 184 se afla pe teritoriul Turciei, la baza aeriana de la Incirlik! Ar trebui, ziceam, chiar sa ne inspaimante aceasta stire (care nu este noua, aceste armamente fiind stocate in Europa de zeci de ani, noua este alunecarea rapida a lui Erdogan catre un comportament fundamentalist islamic fanatic, care il face sa se viseze deja sultanul unui nou imperiu otoman intins pana la Oceanul Atlantic), fiindca Erdogan a devenit total imprevizibil si de o agresivitate extrema. Care il ingrijoreaza suficient chiar si pe presedintele Obama incat sa fi luat recent decizia de retragere din Turcia a avioanelor F 15 si F16 ale armatei americane (dar raman cele din proprietatea armatei turce, care se pare ca au fost modificate de…Israel, astfel incat sa fie capabile, ca si variantele din dotarea armatei americane,-retrase de Obama!-sa transporte si sa lanseze bombe nucleara gravitationale) si de retragere rapida din Turcia a familiilor diplomatilor si ale miltarilor americani.
Prezenta acestor arme pe teritoriul turc si la indemana unui ins cu comportamentul fundamentalist si autocratic cum este cel al lui Erdogan ar trebui sa fie datatoare de fiori. Mai ales ca Turcia si-a construit in ultimii ani relatii de stransa colaborare cu un stat-Arabia Saudita-care este si el promotor al extremismului religios islamic sunnit, principalul finantator al miscarilor teroriste (de tip Al Qaida si aliatii ei, gen Jabbat al Nusra) care provoaca instabilitate in Orientul Apropiat si in Asia Centrala, incercand sa aduca prin forta agresiunii teroriste externe la conducerea unor state din zona (Siria, Irak, Yemen) regimuri fundamentaliste, adepte ale ramurii celei mai sangeroase si mai intolerante a islamului-salafismul wahabbit sunnit. Totodata, atat Turcia cat si Arabia Saudita au constituit in anii din urma aliante (cel putin ciudate pentru state islamice care se laudau, pana de curand, cu sprijinirea cauzei poporului palestinian) cu Israel-ul. Care are colaborari cu cele doua state islamice fundamentaliste inclusiv in domeniul militar.
Asa se face ca, la fel ca si Turcia, Arabia Saudita a beneficiat din partea Israel-ului (detinator de know-how si tehnologie specifica americana) de modernizari si adaptari pentru aparatele din dotarea fortelor sale aeriene, care sa le permita sa transporte si sa lanseze bombe nucleare gravitationale. In aceste conditii, pe buna dreptate a dat de gandit anuntul Arabiei Saudite si al Turciei, dupa incheierea acordului de incetare a focului din Siria, la care adera guvernul sirian si peste 50 de miscari din opozitie, ca sunt dispuse sa participe la o mare operatie de invadare a Siriei (inplicand trupe la sol-vehiculandu-se cifre uriase, de 250 de mii de militari!). Iar, in pregatirea unei astfel de operatii, Arabia Saudita a trimis in Turcia, la baza militara de la Incirlik, un numar de avioane, banuite a fi dintre cele care au suferit modificari facute de Israel, pentru a putea opera cu bombe nucleare B 61.
Si, pentru ca ingrijorarea sa fie maxima, medile internationale alternative (Veterans Today, New Eastern Outlook InformationClearing House si altele) atrag atentia ca, data fiind cooperarea militara saudito-israeliana in general si, mai ales in agresiunea lansata de Arabia Saudita si satelitii sai din Golf impotriva Yamen-ului-in care, dupa cum spuneam intr-un episod anterior ca s-a lansat la Sanaa o bomba nucleara, nu este foarte clar daca de un aparat saudit sau chiar de catre unul israelian-, aparatele saudite transferate la baza de la Incirlik din Turcia ar putea, prin personalul saudit de deservire si operare, sa fie si in posesia tehnicii de ocolire a codurilor americane ultrasecrete de protectie amplasate pe bombele B 61 pentru a nu permite lansari neautorizate, coduri care se pare ca fie au fost sparte de specialistii israelien, fia au ajuns in posesia Israel-ului prin spioni, gen Jonathan Pollard sau prin tradari din partea unor militari americani.
Si fiindca vorbeam anterior de William Blum si de evidentierea de catre el a comportamentului Statelor Unite si al armatei americane in indeplinirea prevederilor din documentul adoptat la Toronto in anul 1985, sa atragem atentia asupra insusi titlului lucrarii (52)-”Cel mai ucigator export american-Promovarea democratiei”, care este, credem, mai mult decat sugestiv.
Si sa mai si dam un citat, amar, din acelasi William Blum, care ne edifica in privinta imoralitatii, ipocriziei, duplicitatii politicii si propagandei Statelor Unite si a satelitilor sai, deveniti specialisti in adoptarea dublului limbaj si a dublului standard. Spune, caustic, William Blum: ”Un terorist este cineva care are bombe, dar nu detine forte aeriene”.
Sa continuam acum sa parcurgem al doilea Protoco; de la Toronto, din 1985.
(…)
”Pentru a controla pia?a mondial?, va trebui s? deturn?m productivitatea de la principalul s?u scop, eliberarea omului de duritatea muncii. O vom orienta spre o întoarcere împotriva omului, aservindu-1 pe acesta din urm? sistemului nostru economic, astfel nu va mai avea încotro decât s? devin? sclavul nostru, sau chiar un viitor delincvent.
Toate aceste transferuri ale multina?ionalelor noastre în str?in?tate ?i reorganizarea mondial? a economiei vor avea scopu1, printre altele, s? escaladeze ?omajul în ??rile occidentale. Aceast? situa?ie va fi cu atât mai realizabil?, cu cât, din start, vom fi privilegiat im¬porturile masive de produse de baz? în interiorul na?iunilor-state ?i, din aceea?i lovitur?, vom fi supraînc?rcat aceste state prin folosirea exagerat? a popula?iei lor pentru produc?ia de servicii pe care nu le vor putea pl?ti. Aceste condi?ii extreme vor înmul?i la nivel de milioane masele de persoane asistate social de tot felul, ale analfabe?ilor ?i ale celor f?r? ad?post.
Prin pierderea a milioane de locuri de munc? în sectoru1 primar, ?i chiar prin evaziuni fiscale deghizate în capitaluri externe în afara na?iunilor-state, ne va fi astfel posibil s? punem în pericol de moarte armonia social?. prin spectrul r?zboiului civil”.
Nu se poate spune ca planul atat de minutios nu este indeplinit si la acest capitol.
In special in economia americana, care a suferit cel mai mare soc al delocalizarii productiei, (nu intamplator, tocmai in Statele Unite procesul de diminuare a clasei de mijloc si de saracire a ei este cel mai semnificativ), fenomenul folosirii partiale a fortei de munca este cronic. Am folosit acest termen fiindca notiunea clasica de somaj a fost golita de continut in economia si in statistica americana, datorita modului in care este inregistrata prin legislatia specifica din Statele Unite utilizarea incompleta a fortei de munca. Mod care este fundamental diferit de cel din legislatia europeana. Desi Statele Unite se falesc cu o rata a somajului mica, (in jur de 4%-5%), adevarul este ca somajul este cu mult mai mare decat cel declarat. Daca in Statele Unite s-ar inregistra somajul dupa criteriile din Europa, rata reala a somajului ar depasi 20%! Dar statistica americana nu mai inregistreaza somerii care au depasit o anumita durata de somaj si care au pierdut, practic, speranta de a gasi un loc de munca. Ei nu mai sunt, pur si simplu, numarati. Ca si cum nu ar mai exista. Sau ca si cum s-ar fi angajat, desi realitatea nu este aceasta.
Acest lucru este facilitat si de faptul ca in America, sindicatele nu mai sunt decat o palida umbra a ceea ce erau candva. Presiunea capitalului asupra lor, ca si atragerea si cumpararea marilor lideri de sindicat, precum si infiltrarea mediilor sindicale de catre puzderia de servicii secrete din Statele Unite (unde, oficial, sunt vreo 18!), dar in special de CIA, face ca unitatea miscarii sindicale sa fi fost de multa vreme sparta.
Referitor la infiltrarea serviciilor secrete in sindicate, afacerea ”Panama Papers” a atintit atentia opiniei publice asupra celor care stau in spatele consortiului international de jurnalisti (aproape 200) care, cum spuneam, au contribuit la lectura, selectia si publicarea (foarte partiale si bine triate) a sutelor de mii de documente sustrase de la firma care se ocupa de inregistrarea in Panama a puzderiei de societati menite sa ascunda fondurile sustrase taxarii in tarile de origine de marii bogatasi ai lumii. Ei, bine, intre marii sponsori ai acestui consortiu (alaturi de fundatiile marilor familii de potentati americani) figureaza si o…societate a marii centrale sindicale americane AFL-CIO, care ofera finantari de tip ONG pentru activitati la fel de dubioase ca cea care a detonat suspecta diversiune ”Panama Papers”. Societate despre care cunoscatorii culiselor americane intunecate si urat mirositoare spun ca este bine cunoscuta ca fiind folosita de CIA pentru operatii acoperite.
Tot la acest capitol, sa observam ca, in ultimul paragraf din al doilea Protocol de la Toronto citat anterior, conspiratorii prevazusera inclusiv…evaziunea fiscala, prin sustragerea de capitaluri din statele nationale si transformarea lor, prin paradisuri fiscale, in ”investitii externe”!
Gravele probleme economice si sociale generate de politicile aplicate ca urmare a planurilor Ocultei se manifesta nu doar in Statele Unite, ci si in Europa. Unde somajul a ajuns la cote ingrijoratoare intr-un mare numar de state. Si ce este de remarcat e ca lucrurile au fost agravate de crizele provocate deliberat (conform planurilor) si, in special, in urma marii crize mondiale din 2007-2008. Pentru care, in loc sa fi fost aplicate tratamentele corespunzatoare, adica politici de stimulare a economiilor, generatoare de locuri de munca, au fost impuse (tot conform planurilor perverse ale celor ce viseaza la Ordinea Mondiala si Guvernul Mondial) politici de sufocare economica, menite sa agraveze criza. Este vorba de falimentarele si catastrofalele politici de austeritate, care inca din experienta ultimului secol si a marilor crize economice din trecut-cum a fost criza din 1929-1933-se dovedesc a fi favorizante ale stagnarii si reintrarii in criza. In perioadele de criza economica din trecut s-au adoptat mari planuri de investitii in infrastructura, finantate masiv din bucetele publice. Or, in cazul crizei prezente, aplicarea austeritatii a avut, asa cum era de asteptat, efecte nefaste. Care au dus la scaderea dramatica a investitiilor publice, la inhibarea investitiilor private (”investitorii” privati preferand sa-si investeasca capitalurile, asa cum aratam anterior, in fictionala ”industrie financiara”, in loc sa le foloseasca pentru a impulsiona productia de bunuri). Astfel s-a ajuns ca in unele tari (Spania, Grecia, in anumite momente Irlanda, Portugalia) somajul sa atinga cote uriase. In Spania si Grecia, dimensiunea somajului a depasit 20% si, ceea ce este cel mai grav este ca acest flagel afecteaza in mod grav si preponderent tineretul, somajul la aceasta categorie de populatie ajungand sa depaseasca in unele tari (caz tipic-Grecia) cota de 40%!
(…)
” Aceste manipul?ri interna?ionale de guverne ?i popula?ii ale na?iunilor-state ne vor furniza pretextul de a ne utiliza F.M.I.-ul pentru a determina guvernele occidentale s? pun? în aplicare <<bugete de austeritate>>‚ sub camuflajul reducerii iluzorii a <<datoriei na?ionale>>, al conserv?rii ipotetice a <<cotei de credit interna?io¬nal>> ?i al imposibilei conserv?ri a <<lini?tii sociale>>.
Prin aceste m?suri <<bugetare de urgen??>>, vom fractura astfel finan?area Na?iunilor-state pentru toate <<mega-proiectele>> lor care reprezint? o amenin?are direct? la adresa controlului nostru mondial asupra economiei”.
Acesta este unul dintre domeniile in care reusita planului pervers al Ocultei a fost de exceptie si de dimensiuni uriase. Fiindca, in Statele Unite, incepand cu mandatele presedintelui George W. Bush (jr.) si continuand cu cele ale presedintelui Obama, datoria publica a explodat. Alimentata de doua elemente, care au actionat, din directii contrare, dar cumulativ.
Pe de o parte, dimensiunile ametitoare la care au ajuns bugetele anuale ale Departamentului Apararii in urma declararii mincinosului ”Razboi impotriva terorismului”. Aceste bugete au inghitit anual intre 600 si peste 800 de miliarde de dolari. La o medie de circa 700 de miliarde de dolari anual, cifra pentru cei 14 ani incheiati din 2001 pana in momentul de fata inseamna cam 10,000 de miliarde de dolari! Cu precizarea ca finantarea razboaielor din Afganistan si Irak nu s-a facut din aceste fonduri alocate Pentagon-ului. Aceste doua razboaie, foarte costisitoare si interminabile, au fost bugetate separat. Chiar daca nu se dau cifre foarte exacte in aceasta privinta (mai ales ca Pentagonul are-cu siguranta ca nu intamplator!-o contabilitate mai mult decat aproximativa), sunt voci de mari specialisti in economie, precum laureatul Nobel pentru economie din 2001 Joseph Stiglitz, profesor la Columbia University care, impreuna cu o colaboratoare, profesoara de economie Linda Bilmes, a publicat in anul 2008 o carte (56) pe aceasta tema, apreciind ca numai razboiul din Irak, cu foarte multe costuri bine ascunse, a costat 3.000 de miliarde de dolari.
Pe de alta parte, masivele facilitati fiscale acordate de administratia Bush jr. capitalului (reduceri substantiale de taxe) au diminuat simtitor resursele bugetului Statelor Unite. Astfel incat au fost multi ani la rand in care deficitul bugetului a fost si de peste 40%! Sume finantate prin datorie publica. Ceea ce a dus nivelul datoriei publice americane la cifra astronomica de peste 19.000 de miliarde de dolari.(57) Pentru cat mai multa rigoare, sursa citata, care inregistreaza in timp real evolutia datoriei americane, da pentru datoria publica americana, la momentul scrierii acestor randuri, impresionanta cifra de 19.253 miliarde de dolari! Adica sensibil mai mult decat valoarea anuala a Produsului Intern Brut american. O suma din care aproape jumatate este datorie detinuta de state straine (China, Arabia Saudita si alte monarhii din Golf etc.). O suma despre care majoritatea specialistilor in economie afirma (si credem ca pe buna dreptate) ca este neplatibila. (O veste care ar trebui sa-l faca pe marele maestru-mai mult mason decat economist!-Mugur Isarescu sa-l treaca sudori reci. Numai ca nu credem ca se sinchiseste domnia sa, Trilateralul, din asa de putin lucru! Nu credem sa-i creeze insomnii protejatului Ocultei Mondiale, care il tine neclintit in fotoliul de guvernator al Bancii Nationale a Romaniei,-mai de neurnit din loc decat mumia lui Lenin din Piata Rosie!-de peste un sfert de secol, faptul ca cei vreo 13 miliarde de dolari din rezerva internationala a Romaniei imprumutati Statelor Unite, practic fara dobanda-fiindca mizilicul de 0,18% pe an pe care il primeste bogata Romanie de la sarmana America nu se poate numi dobanda!-nu prea au sanse sa fie returnati vreodata!).
Cat priveste nu atat contabilitatea aproximativa a Departamentului Apararii al Statelor Unite, cat ratiunile (desi in acest caz termenul de ”ratiuni” n-ar fi cel mai potrivit!) care par sa motiveze unele intamplari ciudate, suspecte chiar, sa spunem ca in ziua de 10 septembrie 2001 (deci cu numai o zi inainte de ”atentatele teroriste” din 11 septembrie-in realitate probabil cea mai mare diversiune din istoria omenirii-), Donald Rumsfeld, la acea ora secretarul Departamentului Apararii anunta public, fara sa clipeasca, faptul ca in urma unui audit financiar, departamentul pe care il conducea nu izbutea sa dea de urma uriasei sume de 2.300 de miliarde de dolari! El declara textual, intr-o conferinta de presa (repetam, sustinuta in 10 septembrie, cu o zi inaintea ”atacurilor” din 11 septembrie!): ”Potrivit unor estimari, nu putem da de urma a 2,3 trilioane de dolari din cheltuielile noastre”. Declaratia, care ar fi trebuit sa cada ca un trasnet a fost acoperita de impactul imens mediatic (si de lunga durata) al evenimentelor din ziua urmatoare (”atac terorist”, ”intamplare” sau pretext-acel ”nou Pearl Harbour” la care se referea David Rockefeller intr-o fraza citata anterior, care trebuia sa constituie semnalul declansarii asaltului final pentru Noua Ordine Mondiala?). Aceasta stire a fost relatata de CBS (corespondent Vince Gonzales) abia in 29 ianuarie 2002! (58) Trebuie aratat ca suma uriasa de urma careia nu se putea da reprezenta 25% din cheltuielile totale ale Pentagonului. Sau, raportat la intreaga populatie a Statelor Unite, 8.000 de dolari pe cap de locuitor (inclusiv copiii!).
Dar ceea ce este cel mai importante de spus este ca doua din cele trei ”atacuri” din 11 septembrie au vizat locuri in care isi desfasurau activitatea departamente contabile si de audit ale Pentagonului (in cladirea Pentagon-ului si intr-unul dintre cele doua turnuri gemene) si in care se gaseau volume imense de documente legate de cheltuieli, avand in vedere ca era momentul in care, in Statele Unite, se incheia anul fiscal (care nu se suprapune pe cel calendaristic). Trebuie mentionat ca in ”atacuri” au pierit 35 din cei 64 de salariati ai Pentagon-ului (majoritateam angajati civili) care aveau atributii in acest domeniu! Si asta, absolut intamplator, nu-i asa?
Si, ca o dovada ca nimic nu este atat de intamplator cum s-ar dori sa se creada, dupa cum se cunoaste deja de cei care au urmarit mai amanuntit ciudata inlantuire de evenimente din 11 septembrie 2001, atunci s-a ”prabusit”, absolut identic precum turnurile gemene si un alt mare bloc din complexul din care faceau parte si turnurila: asa-numitul ”turn 47” (dupa numarul de etaje), fara a fi fost ”lovit”, chipurile, de un avion de linie, fara ca in el sa fi izbucnit vreun incendiu. Doar doua elemente, cunoscute de putina lume, il leaga de ”atacurile teroriste” asupra turnurilor gemene si asupra Pentagonului:
– in turnul 47 isi aveau sediul si niste birouri ale Pentagonului care, se pare, adaposteau arhive financiare importante, care au disparut odata cu cladirea;
– turnul 47 se afla, evident ca tot ”intamplator”, ca si turnurile gemene si de putina vreme, in proprietatea aceluiasi individ dubios, Larry Silverstein, care avea incheiate polite fabuloase de asigurare si care a incasat pentru cele trei ”atacuri teroriste” o suma mai mare decat valoarea imobilelor.
Cu precizarile suplimentare care ni se par nu doar utile, ci chiar strict necesare ca exista materiale video care circula pe internet, in care corespondenta BBC la New-York relata…prabusirea turnului 47 din strada, dar cu circa 30 de minute inainte de eveniment si, (culmea!), avand in fundal exact turnul care urma sa se prabuseasca in mod misterios, dar mai tarziu! (59) Reportajul a fost transmis aproximativ la ora 16,57, moment pana la care, dupa prabusirea de dimineata a celor doua turnuri gemene, nu se mai prabusise niciun bloc, iar prabusirea turnului 47 (cunoscut si cu denumirea de Salomon Building) a avut loc la 17, 20! In aceste conditii, este stupefiant un comunicat BBC (60), oricum tardiv, aparut in 27 februarie 2007, dupa ce internetul a fost umplut de comentariile pe aceasta tema, care acuzau BBC ca a fost, in acest caz, o parte a conspiratiei, fiindca nu era posibil asa ceva, daca ei nu ar fi avut cunostinta dinainte despre un eveniment ce abia ulterior avea sa se petreaca. Dupa ce insira niste explicatii dezlanate si puerile, acest comunicat incheie apoteotic afirmand, la punctul 5:
”Daca am relatat prabusirea cladirii inainte ca ea sa se fii produs, a fost o eroare, nu mai mult de atat (!!!-exclamatiile autorului prezentului studiu). Asa cum afirma un comentariu de pe Youtube, care spunea <<adica baiatul care comenta din studio chiar nu stia ce se petrece? Asta probeaza total conspiratia…>>.
O a doua precizare importanta pe aceasta tema este ca, intr-o declaratie stupefianta facuta recent (61), Larry Silverstein aduce la cunostinta ca daduse comanda pentru…proiectarea imobilului ce a inlocuit ”prabusitul” turn 47 cu un an inainte de producerea…intamplatorului eveniment!
O evolutie similara cu cea din Statele Unite au avut si datoriile publice ale tarilor membre ale Uniunii Europene, in care s-au aplicat la fel de riguros comandamentele stabilite in documentul adoptat la Toronto in 1985. Criza financiara din 2007 din Statele Unite, care, data fiind pozitia centrala pe care o ocupa economia americana in lume si locul privilegiat acordat dolarului in sistemul financiar mondial s-a raspandit in intreaga lume, contaminand economia mondiala si afectand grav sistemul financiar global n-a fost un fenomen intamplator. Pe langa ca era firesc si fatal ca un sistem financiar bazat pe principii subrede, pe ipoteze din start gresite, cum sunt cele care au reprezentat premisele sistemului ultraliberal, pe favorizarea unei monede-dolarul, pe manevre dubioase (inclusiv trucarea fara rusine a tranzactiilor de pe toate tipurile de piete-valutara, monetara, financiara, de actiuni, ca si a preturilor materiilor prime de baza) sa explodeze la un moment dat, dar chiar si momentul in care s-a declansat criza a fost stabilit de marii manipulatori din umbra care, fara a renunta la suprematia financiara a institutiilor bancare pe care le au in posesie, au initiat criza prin decizia luata de Sistemul Rezervelor Federale americane (banca centrala americana, denumita prescurtat FED) de a provoca falimentul bancii Lehman Brorhers, stiind precis ca acest faliment va trimite unde de soc (un veritabil tsunami) in intregul sistem financiar mondial, dat fiind faptul ca Lehman era a patra banca americana din punct de vedere al dimensiunii activelor si tranzactiilor.
In fata pericolului ca intregul sistem financiar mondial sa intre in colaps, asa cum Sistemul Rezervelor Federale americane a procedat cu restul bancilor americane, sustinute cu mii de miliarde de dolari din bani publici (si nu doar prin programe federale, dezbatute luni de zile in Congres si aprobate, cum au fost cele doua programe, TARP si TALF, prin care s-au injectat oficial circa 1.500 de miliarde de dolari din bani publici in marile banci private, ci si neoficial, pin decizii ale FED neaprobate de nimeni) a procedat si Banca Centrala Europeana (emitenta a monedei euro). Cu aprobarea guvernelor, au fost injectate sume uriase din bani publici europeni in bancile europene private falite. Aceasta a facut ca datoriile suverane (publice) ale principalelor state ale Uniunii Europene sa explodeze, literalmente, ajungandu-se, intr-un singur an, prin aceste politici, ca datoria suverana medie a statelor din Uniunea Europeana sa ajunga de la o valoare de circa 40% din valoarea Produsului Intern Brut cumulat al Uniunii Europene, cat era inainte de criza la peste 90% dupa aceasta injectie de bani in banci private, facuta insa cu bani publici! Tinand cont de faptul ca PIB-ul Uniunii Europene era la momentul 2008 de circa 12.000 de miliarde de euro, aceasta explozie a datoriei suverane a scos din buzunarele contribuabililor europeni circa 6.000 de miliarde de euro!
Pentru acoperirea acestei sume uriase si plata ei, a fost gasita si solutia. Si care credeti ca era aceasta solutie? Pai, exact solutia din documentul din 1985! Bugetele de austeritate, care au fost impuse guvernelor europene! Care insemnau reducerea drastica a cheltuielilor publice, pentru acoperirea si plata acestei datorii. (Fiindca era exclus ca o suma de aceste dimensiuni sa poata fi acoperita prin cresterea de venituri bugetare care ar fi trebuit sa rezulte din crestere economica. Pe de o parte, fiindca era firesc ca dupa o asemenea criza, va urma o perioada de recesiune si, dupa niste ani, o reluare a cresterii economice de valori modeste. Pe de alta, fiindca, la un nivel de taxare mediu de cca. 40%, cat este acest nivel in Uniunea Europeana-asta insemnand ca cca 40% din PIB se aloca pentru cheltuieli bugetare-, ar fi fost necesara o crestere de PIB european de circa 15.000 de miliarde. Care, chiar si la o crestere economica medie de 4%-5%-care nu s-a atins si nu se va atinge curand, ca medie pe ansamblul Uniunii-ar fi necesitat 10-12 ani pentru acoperirea gaurii produsa in bugetele publice pentru salvarea bancilor private falite).
Asa ca, in lipsa resurselor suplimentare de finantare, ramanea ca unica solutie reducerea drastica a cheltuielilor bugetare. Si cum ar fi fost de neconceput, in viziunea guvernelor europene si a Statelor Unite, care dicteaza, de fapt, politica acestor guverne ca si cum statele europene ar reprezenta mai putin decat statele membre ale Confederatiei Americane (care beneficiaza de o larga autonomie in fata guvernului federal), ca reducerea sa porneasca cu uriasele cheltuieli militare (dimpotriva, exista o mare presiune a Statelor Unite ca statele europene membre NATO sa aloce procente mai mari di PIB cheltuielilor destinate inarmarii!), amputarile s-au facut in dauna programelor sociale (sanatate, educatie si invatamant, subventii pentru transporturi etc.) si a programelor de investitii publice, care se fac, de regula, in domenii cum ar fi extinderea si modernizarea infrastructurii.
(Nu altfel s-au petrecut lucrurile in societatea romaneasca. Ne amintim cu totii de odiosul credit de 20 de miliarde de euro contractat de Romania, din care 13 miliarde-exact banii imprumutati de FMI!-s-au dus catre bancile straine, care si-au putut retrage aceste fonduri de la unitatile lor din Romania, pentru a-si ranforsa cu acesti bani centralele din statele de baza. Si asta cu pretul reducerii cu 25% a salariilor bugetarilor, a inchiderii de spitale, a impozitarii pensiilor, a majorarii taxelor aplicate pe consum-TVA, accize-, in vreme ce multinationalele continua sa fie, practic, neimpozitate, plimbandu-si profiturile prin paradisuri fiscale…)
Si in cazul Romaniei datoria publica a cunoscut o adevarata explozie, ea cunoscand o crestere scandaloasa in numai cinci ani de zile: de la o pondere de 13,4% din PIB in 2008-echivalentul unei datorii de circa 11 miliarde de euro, la una de 38,4% in 2013! Iar in 2015, ponderea ajunsese deja la peste 40%. Ceea ce reprezinta o crestere de peste trei ori!
Nu intamplator, pe aceasta tema au aparut in presa alternativa multe articole, intre care merita citat (62), tocmai fiindca sublinia ceea ce sustinem si noi, ca marea criza din 2007-2008 a fost creata pentrua da nastere o depresiune economica pe fondul careia sa se poate forta trecerea la un guvern mondial.
Spuneam ca marile banci americane si mondiale (care sunt, toate, proprietatea unui grup restrans de potentati, exact acei ale caror averi, cum spuneam, nu sunt cuprinse in marile clasamente ale miliardarilor, publicate anual de institutii de presa specializate), care au creat acest sistem financiar vicios si care, de-a lungul anilor, din lacomie si prin speculatii iresponsabile l-au umplut cu haos, se preteaza de multa vreme (si acest lucru a fost semnalat in mod repetat de presa alternativa mondiala, dar a fost trecut cu vederea de guverne si de autoritatile nationale de reglementare a sectorului financiar) la manipularea grosolana a tuturor pietelor mondiale. Printr-un sistem de cartelare si de punere de acord intre ele (contrar tuturor legislatiilor nationale antitrust), ele manipuleaza pietele de schimb valutar, dobanzile de referinta pe baza carora se calculeaza dobanzile la creditele acordate in intreaga lume, preturile principalelor resurse minerale si materii prime (titei, gaze, minereuri de tot felul, carbune), ca si pretul aurului, argintului, al platinei, metale pretioase care au reprezentat intotdeauna solutii alternative de economisire si de investire a capitalurilor, in special in perioade de criza sau de tensiuni (de exemplu, razboaie).
O dovedeste o recenta actiune judiciara americana (justitia americana practica, periodic, astfel de anchete, dar selective, dupa cum vom vedea), in urma careia Deutsche Bank, identificata ca fiind una dintre bancile care au participat la aceasta masluire a pietelor a decis sa coopereze cu autoritatile, in schimbul salvarii de la inchisoare a conducatorilor si cu plata unor amenzi mai mici (in astfel de cazuri, amenzile ajung si la cifra de 10 miliarde de dolari…). Banca a declarat ca la aceasta uriasa operatiune de manipulare a pietelor (ancheta se refera in mod principal la manipularea deliberata a preturilor de pe piata mondiala a aurului si argintului) a conspirat impreuna cu gigantul bancar britanic HSBC si cu ScotiaBank (cu care, in domeniul manipularii pietei argintului, a stabilit o intelegere de organizare zilnica a unei sesiuni-Silver Fix prin care se stabilea abuziv pretul zilei pe piata argintului). (Adica exact cu exponentii unuia dintre cei doi poli ai caracatitei financiare anglosaxone-City of London). (63) Ceea ce confirma oficial sute de articole pe aceasta tema din presa alternativa mondiala (Zerohedge, FutureFastForward, Globalresearch.ca, Veterans today, New Eastern Outlook, Beforeitsnews.com si multe altele), care au fost taxate pana acum, in bloc, drept teorii ”conspirationiste”. Si care se dovedesc acum a fi fost cat se poate de adevarate.
Spuneam ca justitia americana este selectiva. Fiindca ocoleste cu incapatanare marile banci americane (JP Morgan, Morgan Stanley, Goldman Sachs, City Bank of America), despre care aceleasi articole ”conspirationiste” au afirmat in mod constant ca sunt participante la trucarea tuturor pietelor (inclusiv a pietelor bursiere).

(Va urma)
50. http://www.esquire.com/news-politics/a1546/esq0303-mar-warprimer/
51. http://williamblum.org/chapters/rogue-state/united-states-bombings-of-other-countries
52. http://williamblum.org/books/americas-deadliest-export
53. http://williamblum.org/books/killing-hope/
54. http://williamblum.org/books/rogue-state/
55. http://williamblum.org/chapters/rogue-state/trojan-horse-the-national-endowment-for-democracy
56. Stiglitz, Joseph E., Bilmes, Linda J, The three trillion dollars War: The true cost of the Irak Conflict
57. http://www.usdebtclock.org/
58. http://www.cbsnews.com/news/the-war-on-waste/
59. https://www.youtube.com/watch?v=ltP2t9nq9fI
60. http://www.bbc.co.uk/blogs/theeditors/2007/02/part_of_the_conspiracy.html
61. http://www.mintpressnews.com/911-larry-silverstein-designed-new-wtc-7-one-year-attacks/214821/
62. http://www.globalresearch.ca/crisis-is-an-opportunity-engineering-a-global-depression-to-create-a-global-government/21632
63. http://www.zerohedge.com/news/2016-04-14/first-silver-now-gold-deutsche-bank-admits-it-also-rigged-gold-prices-legal-settlement

http://www.ziaruldegarda.ro/

Acest articol a fost publicat în ANALIZA, EUROPA (U.E.). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s