Europa unita-ultimul bal? (VIII)


Europa unita-ultimul bal? (VII)

Europa unita-ultimul bal? (VI)

Europa unita-ultimul bal?(V)

Europa unita-ultimul bal? (IV

)Europa unita-ultimul bal?(III)

Europa unita-ultimul bal? (II)

Europa unita-ultimul bal? (I)

Scris de Eugen ZAINEA

Iata ca, pe nesimtite, ne-am apropiat de finalul lecturii si analizei Protocoalelor de la Toronto. In acest episod, citam ultimele fragmente din aceste documente odioase, care nu fac decat sa puna concluzia si sa aseze punctul final la planurile nebunesti de dominare si de subjugare a lumii, discutate si aprobate la Toronto, de supunere a intregii omeniri (sau, mai exact, a ceea ce va mai fi ramas din ea) regulilor unei noi forme, moderne, a sclavagismului, dar a unui sclavagism cu mult mai pervers decat cel prin care civilizatia umana a trecut in urma cu 2000 de ani.

FOTO ZiaruldeGarda.ro

FOTO ZiaruldeGarda.ro

”Viitorul <<control asupra populatiilor>> din aceste state trece obligatoriu prin controlul absolut, de catre noi, asupra productiei alimentare 1a scara mondiala si prin acapararea controlului asupra principalelor <<Rute alimentare>> ale planetei.

Pentru a realiza aceste deziderate, este necesar sa se întrebuinteze <<electromagneticul>> printre altele, spre a destabiliza clima celor mai productive state pe plan agricol. În privinta intoxicarii naturii, ea va fi cu atât mai accelerata, cu cât escaladarea ratei demografice o va forta fara restrictii.

Utilizarea electromagneticului pentru provocarea <<cutremurelor de pamânt>> în cele mai importante regiuni industriale din natiunile-state va contribui la accelerarea <<prabusirii economice>> a celor mai amenintatoare state la adresa noastra, amplificând de asemenea obligatia de a institui Noua Ordine Mondiala impusa de noi”

Simboluri masonice

Din nefericire, trebuie spus ca aceste prevederi, care ar putea sa para nebunesti, de necrezut, nu numai ca erau facute cat se poate de serios, dar vom aduce dovezi ca ele fac parte dintre primele elemente ale planurilor detaliate in al doilea Protocol de la Toronto, din 1985, pe care il comentam, care au inceput de multa vreme sa fie realizate, asigurate din punct de vedere tehnologic si puse in practica deja.

De fapt, dovezi ca astfel de planuri erau cat se poate de reale am tot adus in episoadele anterioare. Paragrafele citate anterior (aflate la finalul documentelor discutate si aprobate in urma cu cinci si trei decenii la Toronto) au rolul (si, totodata, meritul) de a demonstra de ce in toate aceasta urzeala diabolica, un rol deosebit de important revine dezorganizarii sistemului mondial de producere, transport, difuzare si comercializare a alimentelor. Si sa explice, totodata, amploarea resurselor financiare, tehnice si umane dedicate cercetarilor stiintifice vizand utilizarea in astfel de scopuri a descoperirilor si strapungerilor spectaculoase din stiinta si tehnologie care ar fi meritat sa-si gaseasca aplicatii benefice pentru evolutia civilizatiei umane.

Am vorbit in episoadele anterioare despre modul in care studiile in care se angajasera inca din anii ’30 cercetatorii nazisti, recuperati (si multi dintre ei salvati de la streang sau indelungi condamnari la temnita) de Statele Unite dupa razboi prin proiectul PAPERCLIP au fost folosite, pe de o parte, pentru a continua in folosul noului ”angajator” programele de producere a armelor chimice, dar si pentru a gasi in domeniul civil utilizari care sa fie in beneficiul globalistilor care gandesc de mai bine de un secol preluarea controlului asupra intregii omeniri..

Am discutat pe larg in cele doua episoade anterioare despre gigantul american MONSANTO si al altor corporatii si contributia lor  la materializarea planurilor de reducere a populatiei prin intermediul alimentatiei, al transformarilor climatice si al utilizarii acestora (provocate prin mijoace artificiale, prin utilizarea undelor electromagnetice) pentru producerea de dezastre similare cu cele naturale (cutremure, alunecari de teren, uragane, tornade, tsunami-uri, etc.).

De la momentul in care am pus sub ochii cititorilor episodul VII din acest studiu, s-au petrecut surprinzator de multe  evenimente exact in acest domeniu, care si explica intervalul de timp pe care l-am lasat sa se scurga pentru a integra aceste evenimente si consecintele lor in cuprinsul studiului nostru.

Un lucru care parea greu de crezut, dar care reprezinta, deocamdata, o veste foarte buna este ca, in criza de timp pe ultimele saptamani in care se mai putea face prelungirea pentru o noua perioada a licentei de utilizare pe teritoriul Uniunii Europene a unuia dintre produsele principale ale MONSANTO, insecticidul RoundUp, realizat pe baza de glifosat, un compus extrem de periculos, globalistii au inregistrat o mare si aparent surprinzatoare infrangere. Inainte de o decizie a Comisiei Europene, era necesar, conform Tratatului de la Roma, un vot in reuniunea ministrilor de resort pentru prelungirea cu inca noua ani a utilizarii RoundUp, practic fara niciun fel de restrictionari privind conditiile si personalul, domeniile sau zonele de aplicare. Un astfel de vot, in conformitate cu prevederile tratatului, ar fi trebuit sa intruneasca doua conditii, pentru a fi considerat a fi realizat majoritatea calificata:

  • sa beneficieze de o majoritate de 55% din voturilor celor 28 de state membre ale Uniunii;
  • voturile pentru sa provina de la state a caror populatie insumata sa reprezinte 65% din populatia Uniunii Europene.

Practic, nici nu s-a mai trecut la votul propriu-zis, fiindca s-a realizat ca el va fi un esec, dat fiind faptul ca nu se putea intruni una dintre cele doua conditii, cea legata de aprobarea de catre tari care sa intruneasca minimum 65% din ansamblul populatiei celor 28 de state ale Uniunii. Si asta pentru ca, pe langa intentia, cunoscuta de multa vreme, a Frantei, Suediei si Olandei de a vota impotriva, s-au mai adaugat la tabara oponentilor inca cinci state (Bulgaria, Austria, Danemarca, Belgia, Italia-si binevoiti a constata ca Romania, patriotic si intelept condusa de duetul Iohannis-Ciolos nu se regaseste printre aceste tari, fiindca, deducem, pentru foarte responsabilii nostri decidenti de top grija pentru siguranta alimentara, sanatatea si viata populatiei tarii nu reprezinta o preocupare importanta!). Principala problema nu era insa aceasta. Ci faptul ca Germania comunicase ca intentioneaza sa se abtina de la votarea prelungirii licentei de utilizare. Or, in termenii Tratatului de la Roma, pentru aprecierea indeplinirii conditiei de 65%, o abtinere este considerata vot negativ si data fiind ponderea importanta a populatiei Germaniei-peste 80 de milioane de locuitori-in ansamblul populatiei Uniunii Europene-date fiind si voturile contra ale unor state cu populatie importanta-Franta si Italia-, in cazul in care s-ar fi trecut la vot, statele care ar fi votat pentru, chiar daca indeplineau conditia de 55% din voturile de state, erau foarte departe (47%) de a indeplini conditia de 65% din ansamblul populatiei Uniunii.

Cum o decizie trebuie luata pana la 30 iunie (data la care expira cei 15 ani de valabilitate a licentei anterioare), daca nu se reuseste sa se obtina un vot favorabil in perioada ramasa, in termen de sase luni de la data de 30 iunie, conform prevederilor Tratatului, produsul trebuie integral retras de pe piata Uniunii Europene.

Rezulta ca ultimele patru saptamani din luna iunie vor fi o proba de foc pentru globalisti, pentru MONSANTO si pentru administratia americana, ca exponent al intereselor economice, comerciale, financiare si, pe cale de consecinta, de profit ale gigantului corporatist  nord-american, fiindca daca nu se obtine in ultima clipa (si cu foarte multe concesii, fata de varianta initiala, promovata de Comisia Europeana si comisarul lituanian de profil, adica de prelungire a licentei fara niciun fel de constrangeri de utilizare) aprobarea din partea Germaniei, MONSANTO va inregistra prima mare infrangere din intreaga sa existenta. Ramane de vazut ce va face Germania.

Dar infrangerea nu ar fi numai si in primul rand a MONSANTO. De la finalul celui de-al doilea razboi mondial, finantarea cheltuielilor pentru cercetari in modificari genetice a fost facuta de Fundatia Rockefeller. Numai ca stradaniile de modoficari genetice nu fac decat sa duca mai departe planurile de eugenie prin mijloace genetice si, in consecinta, de obtinere a rasei pure, de super-oameni pe care o visau nazistii in vremurile celui de-al Treilea Reich, care ar fi trebuit, potrivit lui Hitler, sa dureze 1.000 de ani. Iar ceea ce este foarte putin cunoscut publicului larg este ca finantarea cercetarilor naziste pentru crearea rasei pure a fost fracuta de…Fundatia Rockefeller!

Pare astfel sa se prabuseasca o constructie care in ultimii ani a fost fundamentata pe coruptie si pe grave conflicte de interese. Fiindca, in pregatirea deciziei de prelungire pe care ar fi trebuit sa o ia Comisia pe 19 mai 2016, avusese loc o intrunire a celor doua organizatii specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite, Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie (FAO) si Organizatia Mondiala a Sanatatii (WHO), coprezidate de doua personalitati ale vietii stiintifice (Alan Boobis si Angelo Moretto), referitoare la reziduurile pesticide, reuniune care a dat un comunicat potrivit caruia nu exista dovezi concrete ca  administrarea prin hrana a unor concentratii de insecticid comparabile cu cele care se regasesc in mod curent ca urme in alimentele produse pe baza organismelor modificate genetic sau a culturilor tratate cu RoundUp ar fi daunatoare sanatatii. Asta in conditiile in care, cu mult inainte, institutul de specialitate al Organizatirei Mondiale a Sanatatii, Agentia Internationala pentru Cercetari in domeniul Cancerului (IARC) stabilise ca glifosatul, folosit in tratamentul antiinsecte al plantelor modificate genetic, al culturilor de plante in general si chiar in gradinile oamenilor, in parcuri si locuri de joaca ”este, cel mai probabil, o substanta carcinogena”!

Ceea ce este grav insa este ca s-a descopertit ca Alan Boobis este vicepresedinte al International Life Science Institute (ILSI) din Europa, unde copresedintele lui de la reuniunea FAO/WHO, Angelo Moretto, este membru in comitetul de conducere. Iar, potrivit unui raport al ziarului britanic The Guardian, in 2012,  ILSI Europe a primit o donatie de 500.000 de dolari de la MONSANTO si o alta donatie de 528.500 de dolari de la Croplife International, o organizatie care reuneste…MONSANTO, Dow Chemical si Syngenta, adica trei din megacorporatiile cu interese esentiale in acest domeniu! (93) Vito Buonsante, avocat reprezentand grupul militant cetatenesc ClientLife, referindu-se la reuniunea FAO/WHO a declarat ca ”este un clar conflict de interese daca revizuirea sigurantei in folosire a glifosatului a fost facuta de catre oameni de stiinta care au primit in mod direct bani de la industria de profil”

Nu este lipsit de interes in context faptul ca in 2012, Parlamentul European (reamintim,unica institutie aleasa democratic prin vot universal de populatia statelor membre ale Uniunii Europene!) a suspendat pentru sase luni finantarea European Food Safety Authority (EFSA) datorita tocmai acuzatiilor de conflict de interese privind membrii (ISLI) din conducerea EFSA si a comitetelor ei.

Dupa cum este semnificativ faptul ca oamenii de stiinta implicati in declaratia din 2015 a EFSA ca glifosatul nu prezinta riscuri pentru siguranta alimentara, folosita de Comisia Europeana in 2015 pentru a recomanda prelungirea cu inca 15 ani a licentei de utilizare a RoundUP si care contraziceau astfel avertismentul privind riscul de cancer lansat de IARC, agentia Organizatiei Mondiale a Sanatatii, au refuzat sa fie dezvaluit public numele lor!

Si mai este de mentionat ca, in avizul sau din 2015, EFSA si-a bazat concluziile transmise Comisiei Europene pe un raport  al Institutului Federal German privind Declararea Riscurilor (BfR), care nu era produs de acesta, ci fusese furnizat de…MONSANTO si de alte grupuri industriale cu interese in agrochimie (si este de notat ca exista puternice grupuri germane (BASF si Bayer, de exemplu), cu activitate si mari interese in domeniu!

Ca o dovada imediata a afirmatiei de mai sus, sa facem cateva comentarii pe baza unui articol recent (din perioada scursa intre publicarea episodului VII al acestui studiu si scrierea episodului VIII) (94)

Potrivit acestui articol, care pleaca de la o informatie furnizata de portalul american Bloomberg, Bayer AG prezinta un interes aparte pentru MONSANTO, care in urma cu doua luni si-a manifestat dorinta de a cumpara Bayer Crop Sciencies, o subsidiara a Bayer AG.

Chiar daca Bayer AG, fondata in 1863, este cunoscuta universal datorita faptului ca a fost prima companie care a produs si comercializat aspirina, la sfarsitul secolului XIX, ea are si o istorie cu mult mai urata decat cea pe care i-o confera aspirina…Si asta fiindca Bayer AG s-a numarat printre cele cateva societati germane implicate foarte profund in producerea armelor chimice utilizate de armata germana inca din timpul primului razboi mondial, care a consacrat anul 1915 ca an al inceperii utilizarii de gaze toxice in teatrele de operatiuni, impotriva infanteriei inamicilor. Pentru prima data, armata germana utilizase aceste gaze in ianuarie, impotriva armatei ruse, numai ca, la acel moment, conditiile de temperatura (frigul rusesc…) impiedicasera  atingerea efectelor dorite de catre planificatorii militari imperiali. Numai ca in 22 aprilie 1915, armata germana utilizeaza, de aceasta data cu deplin succes si mare eficienta gaze toxice (clorina) impotriva armatei franceze, in prima faza a celei de-a doua batalii de la Ypres.

Peste un deceniu, Bayer AG a jucat un rol crucial in comasarea a sase mari companii din industria chimica germana, operatiune care a dat nastere celui mai mare concern mondial in domeniu, celebra (si sinistra…) IG Farben Industrie. Infiintarea acestui gigant mondial s-a produs in anul 1925, atunci cand Hermann Schmitz, cu larga asistenta financiara a Wall Street, a reunit sase companii chimice germane si asa gigantice-Bayer, Badische Anilin, AGFA, Hoechst, Weiler-ter-Meer si Griesheim-Elektron.

Dupa cum relateaza cunoscutul Anthony C Sutton, fost profesor de economie la Universitatea Statului California si asociat de cercetari la Institutul Hoover al Universitatii Stanford in cartea sa, ”Wall Street si ascensiunea lui Hitler”: ”20 de ani mai tarziu (dupa crearea IG FARBEN), Hermann Schmitz a fost judecat la Nurmberg pentru crime de razboi comise de cartelul IG Farben, impreuna cu alti directori ai cartelului. Insa afiliatele americane ale IG Farben si directorii IG Farben America au fost uitati in liniste, adevarul a fost inmormantat in arhive. Fara capitalul oferit de Wall Street, nu ar fi existat, in primul rand, IG Farben si, aproape cert, nici Adolf Hitler si al doilea razboi mondial”.

Nu trebuie uitat (si nici iertat…) ca, mai aproape de zilele noastre, o divizie a Bayer a fost acuzata de a fi vandut, in cunostinta de cauza, produse de sange infectat cu HIV pentru hemofilici si a fost nevoita sa plateasca milioane de dolari daune.

In ceea ce priveste pe MONSANTO, dupa cum aminteam si intr-un episod anterior, in vremea razboiului de agresiune al Statelor Unite impotriva Vietnam-ului, a avut contract cu guvernul american pentru a fabrica si livra produse otravitoare pentru armata americana. Impreuna cu alte companii de profil (precum aminita ceva mai devreme Dow Chemical), MONSANTO a produs ierbicidul militar ”Agent Orange”, care continea canitati letale de dioxina. Intre 1961 si 1971, armata americana a imprastiat intre 50 si 80 de milioane de litri de ”Agent Orange” deasupra junglei vietnameze, a padurilor si altor ”tinte strategice”. Produsul era utilizat ca defoliant, pentru a provoca distrugerea padurilor si a terenurilor fertile care ofereau adapost si hrana pentru trupele vietnameze, dar si pentru populatia civila. Efectul a fost devastator, statul vietnamez estimand ca au murit direct in urma efectelor produse de ”Agent Orange” circa 400.000 de oameni, in vreme ce 500.000 de copii s-au nascut cu malformatii iar circa doua milioane de oameni au suferit de cancer si alte boli. Totodata, sute de mii (milioane, poate) de militari americani care au fost rulati in aceasta perioada prin Vietnam (unde, sa nu uitam, si-au pierdut viata 45.000 de militari americani in acest razboi de agresiune teribil de nepopular la acea vreme…) au fost expusi, in mod inevitabil, efectelor ”Agent Orange”, multi dintre veteranii americani din acel razboi (ca si din alte razboaie, ulterioare, din Irak 1991, Irak 2003, Afganistan etc.) au suferit de boli similare si au dezvoltat sindroame specifice datorita acestei expuneri. Semnificativ este ca si la veteranii americani din acest razboi (care au fost, fara vrerea si stirea lor, cobai in aceste experiente monstruoase), pe langa imbolnavirile militarilor, la care ne refeream, au devenit victime si familiile, dat fiind faptul ca s-au inregistrat cu o foarte mare frecventa si in familiile veteranilor nasteri de copii cu grave deficiente, care continua si astazi (si vor continua pana la decesul persoanelor in cauza) sa provoace suferinte.

Aminteam in episodul anterior (si este strict necesar sa revenim in acesta) despre faptul ca insistentele Comisiei Europene si ale comisarului lituanian pentru prelungirea fara restrictii a licentei de utilizare a RoundUp si a glifosatului si pentru inlaturarea tuturor barierelor si garantiilor asiguratoare impotriva riscurilor privind sanatatea publica si viata cetatenilor europeni sunt in mod direct legate de presiunile infernale exercitate de Statele Unite, prin intermediul negociatorilor Parteneriatului Economic si Comercial Trans Atlantic (TTIP), menit sa dea nastere unei uriase zone de liber schimb intre Statele Unite si Uniunea Europeana. Care, insa, ar oferi corporatiilor nord-americane, drepturi care ar depasi pe cele ale statelor suverane (inca…), membre in Uniunea Europeana, ducand la grave limitari de suveranitate. De exemplu, aceste corporatii ar primi, in cazul semnarii si ratificarii de catre statele membre a TTIP, dreptul de a chema in judecata statele membre ale Uniunii pentru pretinse ”pierderi de profit” generate de votarea si aplicarea in aceste state a unor legi nationale in domeniul protejarii mediului, al ocrotirii sanatatii populatiei etc!

Or, cea mai recenta runda de negocieri pentru TTIP (pe care sinistrul domn Obama vrea sa-l lase in urma sa ca pe o mare realizare, ca si razboaiele pentru care a fost recompensat in avans cu premiul Nobel pentru pace!) a inceput la Washington, in 24 aprilie 2016! Cu cateva saptamani inainte de momentul in care ar fi trebuit sa se ia de catre consiliul ministrilor de resort ai Uniunii Europene decizia de prelungire a licentei de comercializare si utilizare in Uniune a RoundUp si a glifosatului.

Mai trebuie precizat ca negocieriule pentru incheierea TTIP (ca si cele pentru perechea lui, Parteneriatul Trans Pacific-TPP, semnat deja pe zona pacifica, dar neratificat inca de nicio tara) se desfasoara in cel mai mare secret, pe texte care nu sunt date publicitatii (reprezinta si ele un secret nu doar pentru populatia tarilor in care ar trebui sa se aplice, dar chiar si pentru cea mai mare parte a politicienilor din aceste state!)

Numai ca tot in aceasta perioada de la publicarea episodului VII, s-a mai produs un fapt de senzatie. Greenpeace Olanda a obtinut si a dat publicitatii o mare parte a continutului tratatului care se negociaza. Care devine astfel accesibil tuturor celor care vor sa stie ce se negociaza in numele lor si ce li se pregateste lor si urmasilor lor (daca, eventual, vor mai primi dreptul, din partea ”elitelor” conducatoare, de a mai avea urmasi!)

Ca urmare a acestei dezvaluiri senzationale, dar si al experientei acumulate in urma altor tratate de astfel de liber schimb, care dezavantajeaza intotdeauna pe cineva (si, evident, pe cei mai mici si mai slabi dintre ”partenerii…egali”!), ducand, in astfel de cazuri, la lichidari de domenii, ramuri si intreprinderi de productie, cu pierderea de locuri de munca si cu saracia care urmeaza in astfel de cazuri pentru zeci si sute de mii de familii (asa cum a venit si ”tranzitia” care a urmat mascaradei ”caderii comunismului” in Romania si in intregul Est!), se constata ca apetitul nu doar al populatiilor, dar chiar si al unora dintre oamenii politici occidentali pentru astfel de tratate este in scadere. O dovada in acest sens este o interesanta analiza publicata in aceste zile (95), care se refera in principal la astfel de consecinte ca urmare a unor tratate de acest gen (intre Statele Unite si Canada, intre Statele unite si Mexic etc.)

Potrivit calculelor autorului acestui articol, intre 1988 si 1994, ca urmare a aplicarii acordului de liber schimb intre Statele Unite si Canada, in Canada s-au pierdut 334.000 de locuri de munca. Ceea ce il face pe autor sa puna intrebarea (excelenta in cazul tuturor statelor, nu numai in cel al Canadei!): in fond, pentru cine (in avantajul cui), de fapt, guverneaza conducatorii?

O observatie foarte interesanta este aceea ca acest fenomen se petrece si in Statele Unite si constituie (am zice, mai mult indirect decat direct…) subiect de dezbatere electorala in precampania americana pentru desemnarea candidatilor prezidentiali ai celor doua partide americane. Constatarea foarte justa a autorului este ca, pentru prima data in istoria acestui tip de alegeri, cei trei candidati ramasi in cursa, Donald Trump, din partea republicanilor, respectiv Hilary (”Killary”) Clinton, respectiv Bernie Sanders din partea democratilor declara deschis ca se opun TPP (care a fost deja semnat de Statele Unite cu parteneri din zona Pacificului). (Trebuie sa facem precizarea ca, in ceea ce o priveste pe Killary, opozitia este de circumstanta si mai degraba oportunista decat sincera!)

Publicarea de catre Greenpeace Olanda a unei mari parti a documentului care se negociaza pentru semnarea TTIP a dat o lovitura dura negocierii in secret a acestui acord, demonstrand falsitatea asigurarilor date de administratia Obama ca acordul TTIP va tine cont de interesele muncitorilor si de standardele de mediu si de sanatate.

Potrivit articolului ”Consensul pentru liber schimb e mort”, publicat in The New Republic Magazine in 5 mai 2016, cu subtitlul ”iar dezvaluirile de saptamana aceasta despre TTIP sunt un cui in sicriu” (96), ”documentele dezvaluite de Greenpeace Olanda pun in evidenta faptul ca negociatorii Statelor Unite, in discutiile cu partenerii lor (din Uniunea Europeana, presupusi a fi egali…, cu care Statele Unite trateaza semnarea TTIP-nota autorului acestui studiu) isi preseaza partenerii pentru scaderea standardelor”.

Articolul pune in lumina minciuna si ipocrizia care caracterizeaza comportamentul american in relatiile cu ”partenerii egali”, fiindca arata ca:

”Vorbind la Milken Institute Global Conference la Los Angeles, reprezentantul Statelor Unite pentru comert Michael Froman a afirmat ca administratia Obama a folosit negocierile pentru acest acord comercial pentru a orienta globalizarea in cel mai bun mod, punand interesele muncii si standardele de mediu in centrul discutiilor. (…) Momentul ales de Froman (pentru aceste declaratii-n.n.) a fost nefericit. In aceeasi zi, documentele dezvaluite de Greenpeace Olanda demonstrau ca negociatorii americani lucrand pe acest acord cu Uniunea Europeana puneau presiune pe partenerii lor de negocieri tocmai pentru scaderea acestor standarde. Distanta intre spusele lui Froman si realitatea care il contrazice  se afla direct in miezul dezintegrarii consensului privind comertul global. Alegerile prezidentiale din 2016 s-au axat puternic pe aceste acorduri comerciale, rolul hotarator in acest sens revenindu-i candidatului republican nominalizat pentru presedintie (Donald Trump-n.n.). Vedem un lucru similar petrecandu-se si de partea democrata. Putem afirma ca Hillary Clinton nu si-a schimbat opinia in privinta niciunui subiect asa cum a facut-o in domeniul acordurilor comerciale, opunandu-se acum public Parteneriatului Trans Pacific (TPP), pe care il sustinea cu entuziasm pe vremea cand era secretara la Departamentul de Stat”.

Potrivit (95), ”dezvaluirile au reprezentat o revelatie pentru ministrul francez al comertului (Matthyas Fekl-n.n.), care a declarat ca <<in aceste conditii, discutiile vor inceta>>” (97)

Aceeasi sursa (95) ne informeaza  ca ”al doilea cui in cosciugul consensului din Statele Unite vine de la o analiza a Comisiei SUA pentru Comert International (ITC) pe tema beneficiilor la care SUA se pot astepta in urma aplicarii acordului TPP, de mult mai mare amploare decat TTIP”. (98, 99)

Raportul ITC (99), publicat in mai 2016, ”estimeaza o inrautatire a balantei comertului pentru 16  din 25 de sectoare din agricultura, productia de bunuri si sectorul de servicii din economia americana. Astfel, in 2032, productia sectorului producerii de bunuri va fi cu 11,2 miliarde de dolari mai mica decat in prezent. Acordul propus de comert international (TPP-n.n.) cu cele 12 state (din zona Pacificului-n.n.) va creste deficitul comertului global al Statelor Unite cu 21,7 miliarde de dolari in 2032.”

Pe buna dreptate, autorul articolului citat la (95) se intreaba: ”Pot oare aceste dovezi de clara rezistenta la acceptata intelepciune a acordurilor de <<liber schimb>> sa fie inceputul sfarsitului globalizarii corporatiste? Nu sustin ca guvernele tarilor dezvoltate sunt pe cale sa revina brusc la vechile si bunele vremuri ale contractului social din prima parte a anilor de dupa razboi. Dar ceea ce le-a permis timp de trei decenii sa actioneze cu impunitate politica a fost forta ideologiei de a acoperi ratiunea si evidenta”.

Cum spuneam, a sosit momentul sa ne despartim de textul Protocoalelor de la Toronto, citand ultimele paragrafe din aceste documente.

 

”Cine va putea sa ne banuiasca? Cine va putea sa aiba vreo suspiciune cu privire la mijloacele folosite? Aceia care vor îndrazni sa se ridice împotriva noastra, difuzând informatii privitoare la existenta si la continutul <<conspiratiei>> noastre, vor deveni suspecti în ochii autoritatilor si ai populatiilor din natiunile lor. Gratie dezinformarii, minciunii, ipocriziei si individualismului pe care le vom fi creat în sânul populatiilor natiunilor-state, omul va fi devenit un dusman al omului. Astfel, acesti <<indivizi independenti>>, care sunt cu atât mai periculosi pentru noi tocmai din cauza <<libertatii>> lor, vor fi considerati de ceilalti ca fiind inamici, nu eliberatori.

Sclavia copiilor, jefuirea bogatiilor din Lumea a Treia, somajul, propaganda pentru libertatea drogurilor, abrutizarea tineretului natiunilor, ideologia <<respectului fata de <<libertatile individuale>> difuzata în sânul Bisericilor iudeo-crestine si în interioru1 natiunilor-state, obscurantismul consi­derat ca baza a mândriei, conflictele interetnice si ultima noastra realizare, <<restrictiile bugetare>>, toate aceste ne permit în sfârsit sa asistam la împlinirea ancestrala a <<visului>> nostru, instaurarea <<Noii Ordini Mondiale>>”.

 

Dupa cum vedeti, chiar si aceste fraze din finalul protocoalelor nu fac decat sa aduca noi confirmari pentru multe dintre afirmatiile facute de noi pana acum in cuprinsul acestui studiu si pentru dovezile concrete pe care le-am produs (sclavia copiilor, jefuirea bogatiilor tarilor in curs de dezvoltare-si inca sub pretextul ca sunt ”ajutate”-, somajul, abrutizarea tineretului-mai ales ca in tarile din Uniunea Europeana cel mai greu lovite de  criza din 2008 care e departe de a se fi sfarsit, Grecia, Spania, Portugalia, somajul, oricum mare pe ansamblu, ajunge in randul tineretului la proportii apocaliptice, de pana la 40%, restrictiile bugetare).

Totodata, noi valuri de dovezi si de argumente vor urma si, ceea ce este important este ca omenirea incepe sa se trezeasca si incep sa apara tot mai multe semne de opozitie la planurile globalistilor fara limite si fara restrictii. Citam in paginile precedente opozitia clara a unor state la prelungirea licentei de utilizare in Uniunea Europeana a insecticidelor ucigase nu doar de daunatori ci, foarte probabil, si de oameni. In randurile precedente aratam ca ministri importanti din state UE (ministrul francez al comertului, de exemplu) nu se mai feresc sa emita serioase rezerve la acorduri ce se intentioneaza de catre Statele Unite a fi bagate pe gatul partenerilor lor din toata lumea.

Faptul ca au putut sa apara in public documente care erau tinute ”la secret” pana in urma cu o luna, desi erau in negociere si, prin adoptare, ar fi urmat sa influenteze activitatea, dreptul la munca si chiar la viata a sute de milioane de oameni este o dovada ca inclusiv in randurile paturii subtiri careia i se permite sa aiba acces la astfel de informatii si secrete ale elitei care vrea sa domine intreaga lume exista rezerve, incertitudini si chiar opozitie.

Ultimele saptamani ne-au adus tot mai multe dovezi ca lumea se misca. Si cand spunem acest lucru nu ne referim doar la oamenii obisnuiti, al caror punct de vedere era in mare masura ignorat de guvernanti pana de curand (bazat, cum inspirat spunea gazetarul citat mai sus, pe ”puterea ideologiei de a invinge ratiunea si evidenta”). Din ce in ce mai multi oameni politici de relevanta in tarile lor sau chiar pe plan international isi ridica glasul impotriva mersului actual al lucrurilor in Europa si in lume. Pentru simplul motiv ca ele evolueaza intr-o directie nefasta.

O dovada, cum spuneam, este campania preliminara din Statele Unite pentru desemnarea candidatilor celor doua partide care urmeaza sa-si dispute presedintia in alegerile din noiembrie. De exemplu, ar fi fost, pana de curand, de neconceput ca un candidat (ne referim la senatorul Bernie Sanders) care s-a lansat in cursa democrata de obtinere a nominalizarii, care nu recurge la finantarea campaniei sale de catre marile banci de pe Wall Street sau de catre industria corporatista si care se declara de decenii socialist intr-o America dominata de extrema dreapta sa galvanizeze in jurul campaniei sale un urias curent de simpatie si de suport popular care l-a facut sa puna foarte mari probleme candidatei oligarhiei, Hillary Clinton, care isi imagina ca parcursul ei in preliminariile democrate va fi ca o plimbare printr-un parc. Si ceea ce este cel mai semnificativ este ca mare parte din suportul imens de care se bucura Sanders in Statele Unite vine de la tineret (el intrunind simpatia si optiunile electorale a aproape doua treimi din tinerii de pana in 28 de ani, deci exact acel segment de populatie care, peste mai putin de 10 ani va decide viitorul Americii si, pe cale de consecinta, va influenta semnificativ directia in care va evolua omenirea).

O alta dovada ca lumea se misca o reprezinta opozitia tot mai larga si mai organizata la presiunile americane pentru a impune intregii omeniri conceptiile si deciziile sale in materie de securitate, politica internationala, economie, finante si comert. Astfel, foarte recent, comisia pentru comert a Senatului Frantei a adoptat o recomandare (chiar daca neobligatorie) pentru presedintele Francois Hollande, potrivit careia a sosit timpul ca Franta sa reanalizeze sanctiunile economice impotriva Rusiei, care nu numai ca sunt in mare masura contrare dreptului international, dar s-au dovedit si ineficiente. In aceeasi directie, in ciuda faptului ca, recent, la reuniunea G7 din Japonia, doamna Merkel s-a aliniat slugarnic (asa cum o face tot mai des in ultimii ani, dupa ce National Security Agency s-a ”ocupat” de ascultarea telefoanelor dumneaei si interceptarea postei electronice) ordinului american si nu a spart unanimitatea  celor 7 in privinta prelungirii sanctiunilor indreptate impotriva Rusiei, doua zile mai tarziu, puternicul si influentul ministru german al afacerilor externe Franz Walter Steinmeyer, membru al partidului doamnei Merkel s-a pronuntat public pentru reanalizarea sanctiunilor, anuntand zile negre pentru sefa sa de partid si de guvern, mai ales ca si vicecancelarul si ministrul economiei din guvernul de mare coalitie al doamnei Merkel, social-democratul Sigmar Gabriel se pronuntase in acelasi sens.

Daca mai adaugam la acestea si opozitia tot mai mare in Germania impotriva politicii doamnei Merkel in privinta refugiatilor (subiectul principal al analizei noastre), nu doar in randul populatiei germane, a carei furie pe aceasta tema este in crestere, ci si in randurile clasei politice germane (inclusiv in randurile influentei aripi bavareze, crestin-sociale, a partidului crestin-democrat al doamnei cancelar), dar si manifestarea tot mai evidenta a opozitiei unor state membre ale Uniunii Europene (Ungaria, Polonia, Slovacia, Grecia, Austria etc) pe acelasi subiect, nu putem sa nu constatam ca unitatea monolitica, de tip bolsevic, a lumii occidentale in jurul deciziilor tot mai contestabile ale administratiei americane este pe cale sa devina de domeniul trecutului.

 

(Va urma)

 

 

93.http://journal-neo.org/2016/05/23/the-amazing-glyphosate-revolt-grows/
94.http://journal-neo.org/2016/05/21/bayer-and-monsanto-a-marriage-made-in-hell/

95.http://www.informationclearinghouse.info/article44760.htm

96.https://newrepublic.com/article/133310/free-trade-consensus-dead

97.http://www.bbc.com/news/world-europe-36191577

98.http://www.commondreams.org/news/2016/05/19/us-governments-own-report-shows-toxic-tpp-not-worth-passing

99.https://www.usitc.gov/publications/332/pub4607.pdf

 

http://www.ziaruldegarda.ro/

Acest articol a fost publicat în ANALIZA, EUROPA (U.E.). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s