Focoasele sale „iubite”, Uniunea și America


Sănătatea a avut şase miniştri în cinci ani, dar niciunul n-a scos sistemul de la perfuziile mafiei. Preşedintele Iohannis are cărarea bătută la instanţe, mai întîi pentru incompatibilitatea făcută „uitată”, apoi, pentru cele două case confiscate de justiţie. De aceea, el crede că SRI îşi face „datoria” acum şi în veac. Şi-ar putea permite să creadă altfel? Orice cîrteală pe seama vecinătăţii birourilor Hexi Pharma cu cele ale SRI i-ar aduce un alt fel de„Colectiv” şi i s-ar cere demisia, ca lui Ponta. Iohannis ar fi trebuit să-şi dea demisia de onoarea la prima citare în instanţă, dar merge pe şest, fiind tot mai invizibil în ţară.

Pentru Preşedinte, pentru hrăpăreţii guvernaţi, parlamentari, milionari şi supraveghetorii lor din umbră, care se toarnă între ei cu entuziasm şi se mai şi ucid uneori, am o invitaţie specială: ca să-şi spele păcatele corupţiei îi invit să fie măcar o dată cuminţi şi să-şi doneze salariile lor pe cîteva luni, astfel ca sculptura marelui Brâncuşi, „Cuminţenia pămîntului”, să fie răscumpărată. Banii pe care îi vor dona, în mare parte şifonaţi sau sifonaţi, îi vor spăla niţel la faţă. Cum spuneam, invitaţia se îndreaptă în primul rînd către preşedintele Iohannis, care dispune de fonduri reale. A adunat valută peste valută din meditaţiile oferite Băncii căreia i-a închiriat spaţiul din Sibiu, deţinut ani de zile cu acte false. Invitaţia este valabilă şi pentru Julien Cioloş, că nici el nu-i „uşă de biserică”!

Dacă se cred români patrioţi, dacă ţin cîtuşi de puţin la valorile neamului românesc, ambii să pună mînă de la mînă! Văd  că  tot la bunul simţ al poporului răbdător se apelează cu aceeaşi nesimţire, ca să doneze bani pentru o operă de patrimoniu naţional, care, de fapt, ţine de visteria statutului. Statul care ne stoarce prin cele mai mari şi mai multe taxe şi impozite din UE, statul care ne fură, statul care ne ia înapoi 80 la sută  din salarii şi pensii pe maldărul de facturi, statul care ne obligă să-i plătim din umilele noastre venituri pe mafioţii Puterii, ne îndeamnă acum prin vocea  „patriotardă” a unor angajaţi cu ziua la escrocherii, să punem tot noi mînă de la mînă pentru a recupera sculptura marelui Brâncuşi. Cum s-o cumpere statul, cînd e tot timpul în pauză de masă, cînd statul nu e capabil nici să-şi recupereze pagubele de la proprii hoţi şi corupţi cu dosare penale, care i-au căpuşat instituţiile? Cu sumele furate de penalii cu funcţii de răspundere ai României se cumpărau cîteva muzee ale lumii, cu opere de artă cu tot.  Se votează legi care dau bine în dreapta şi-n stînga lor, dar salariile românilor au rămas tot cele mai mici din U.E. Atunci, de unde să mai dea  românii pentru recuperarea, e adevărat, a unei mari opere de artă? Pînă la urmă, statul ce păzeşte? Aşteaptă mură în gură? E momentul să ne arate cît de mult iubesc cei doi mari oameni de stat valorile culturale româneşti. Nu sînt scutiţi nici muşterii care zburdă prin raiul banilor murdari! Nu e scutit nici Ţiriac, bacherul-vînător-multimiliardar, care a fraudat prin clauze abuzive sute de mii de români împrumutaţi de la banca sa. Sau paradisurile fiscale le-au luat minţile de tot? Pledoaria lui Cioloş cu privire la cumpărarea „Cuminţeniei pământului” m-a făcut să plîng zile şi nopţi în şir, numai la auzul sintagmei folosite de acesta: „străfundul Sufletului Neamului Românesc”! Da de unde atîta patriotism şi persuasiune! Ce ştie el despre sufletul neamului românesc atît de batjocorit de un sfert de veac? Dacă e pe-aşa, domnule Julien Ciloş, parafarazîndu-vă, vă înţeleg punctul de vedere, „banii jos, noi sîntem prea săraci, dar fără această operă de artă a lui Brâncuși (care s-a inspirat din străfundul Sufletului Neamului Românesc) vom fi şi mai săraci. Dumneavoastră, domnule Cioloş, trebuie să aveţi inspiraţia şi datoria să donaţi pentru Brîncuşi, să faceţi tot ce vă stă în putinţă ca noi românii să ne păstrăm valorile. Cele vii, şii cele patrimoniale”. Am lucrat pe declaraţia lui Cioloş, cu pielea clientului, adică, mi se pare mai simplu să-l conving să bage mîna în propriul buzunar şi să doneze pentru Brîncuşi. Are de unde.

Cum să doneze politicienii din grămezile lor? Le strică numărul şi nu e frumos! Ei au făcut cărare bătură la DNA, au mult umor şi ştiu să rîdă. Să rîdă de cetăţeni! Ca să le piară pofta de rîs am aceeaşi invitaţie interesantă pentru toţi, indiferent de partid: să doneze salariile lor pe cîteva luni, cum spuneam, pentru „Cuminţenia pământului”. Probabil, mulţi dintre aceşti zevzeci care ne conduc nici n-au auzit de sculptura lui Brâncuşi, pentru că în imaginaţia lor bolnavă ei cîrmuiesc o ţară lipsită de griji, unde poporul o duce bine, consumă artă naivă, toarce din caier, cîntă din fluier, dansează hora, cîntă doine „seara pe deal” şi mănîncă mici şi ciolan cu fasole. În realitate,  poporul e rupt de foame şi cîrpit în coate, iar în unele sate se vieţuieşte pe întuneric, ca în feudalism, în timp ce ei se ocupă doar cu furatul, taxatul, genocidul şi crima. De la primul om în stat pînă la ultimul îşi bat joc de români sub umbrela legilor care îi adăpostesc. Puterea e contaminată cu dosare penale, şantaj, scandaluri, crime, abuzuri şi corupţie. Indivizi periculoşi, drogaţi de bani şi putere, au consimţit în ascuns la moartea sistemului de Sănătate şi a zeci de mii de români.

Îi pasă cumva preşedintelui Iohannis? Doar a depus jurămînt pentru apărarea naţiunii române? Nu prea! El sfidează cetăţenii României de pe poziţia unui navetist în căruţă, în teleguţă şi în convoiul de 9 maşini blindate, care, evident, îl necinsteşte de la fibrele identităţii deontologice pînă la fibrele omeniei, ale patriotismului şi moralei. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere… dar cere poporul! Şoferii îl huiduiesc în trafic, pentru că nici Obama nu are o asemenea coloană de maşini, o desfăşurare de forţe de această anvergură pentru naveta săptămînală personală, nu în interes de stat. În timpul unui an şi jumătate de mandat n-a făcut altceva decît să bată vîntul cu băţul pe meridiane sau să danseze după cum poruncesc iubitele sale focoase, Uniunea şi America. Iohannis a pierdut încrederea cetăţenilor din momentul în care a confiscat protestele din noiembrie 2015, cînd a pus pe roate „Guvernul meu”, astăzi, un guvern dezastru, şi a dat curs plicurilor sigilate de la Washington şi Bruxelles, în numirea noului prim şi a listei de miniştri. A fost de ajuns un chibrit în „colectiv-ul” inflamat cu premeditare, ca societatea civilă să iasă în stradă pentru manipulare. Ei cu lupta între găşti pentru averi şi putere, noi cu visele de-a democraţia şi marea ei generozitate…

Autor: Maria Diana Popescu

http://www.ziarulnatiunea.ro/

Acest articol a fost publicat în EDITORIALE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s