S.U.A., jos „mâna” de pe România! (IV)


S.U.A., jos „mâna” de pe România (III)

S.U.A., jos „mâna” de pe România! (II)

S.U.A., JOS „MÂNA” DE PE ROMÂNIA! (I)

Guvernul. Omul de rând american este hrănit cu iluzia că Preşedintele ţării sale este cel mai straşnic om de pe planetă. Am văzut însă, anterior, că el nu reprezintă altceva decât un biet pion pe o tablă de şah ceva mai complexă. Ce să mai spunem atunci despre importanţa decizională a altor figuranţi, cum ar fi Preşedintele sau prim-ministrul României? Evident, cu toţii sunt racordaţi la ordinele primite de la Mafia masonică, cea care – incitând popoarele să se răscoale împotriva unor guvernanţi conduşi chiar de ea – urmăreşte doar a face omenirea să îşi imagineze că va fi „salvată” prin acceptarea de bunăvoie a noii ordini mondiale. Degeaba sunt deci supăraţi românii pe cei care îi conduc „la vedere”, exceptând acuza morală că aceştia nu au demnitate, căci adevăraţii vinovaţi de semănarea crizelor sunt cei din spatele lor. Pentru exemplificare, să fim atenţi la felul cum am fost umiliţi, ca popor, prin patru „unelte” cu rang deprim-miniştri:

V. Ciorbea a fost pus în situaţia incredibilă ca, în timpul prezentării programului de guvernare în faţa camerelor TV, să fie însoţit de reprezentanţi ai organismelor financiare internaţionale. Adică de nişteprădători ai super-cămătăriei care, spre deosebire de cămătari, vor să ne ia şi banii şi sufletele (adică ne „învaţă” şi cum să trăim şi cum să murim)!

A. Năstase a fost „vrăjit” de masoni cu promisiunea ca România să fie invitată în 2002 la aderarea în N.A.T.O., pe când acesta vizita S.U.A. în 2001, desigur în condiţii total nefavorabile ţării noastre: soldaţii români trebuiau însă să fie „carne de tun” în operaţiuni militare pe fronturi străine, iar poporul român să facă bine şi să plătească unor organizaţii evreieşti, în contul impunerii recunoaşterii Holocaustului, despăgubiri băneşti (directe sau nu) mascate de facilităţi economice. Cu toate că Năstase a încercat să interpreteze cât mai magistral „jocurile periculoase” ale masonilor, cu menţiunea că le-a ţinut totuşi piept printr-o Comisie guvernamentală care a hotărât că în România nu a fost Holocaust, aceştia l-au umilit după numai o săptămână – fiind „ajutat” să „convingă” aceeaşi Comisie de specialişti că … în România a fost Holocaust! Sigur, contează mai puţin „portretul moral” pe care avea să i-l facă A. Iorgovan, părintele Constituţiei (care a decedat, între timp, subit!): „Năstase şi gaşca lui sunt expresia de cumetrie dintre politică şi mătuşa Tamara. Criteriul de apartenenţă la această gaşcă a fost în primul rândhomosexualitatea, în al doilea rând masoneria şi, în ultimul rând, infracţionalitatea”. Important este însă „cadrul legislativ” făcut masonilor de Năstase, prin H.G. 561/2004, care obligă Statul Român să acorde fonduri M.L.N.R. în virtutea faptului de a fi considerată de „utilitate publică” (M.L.N.R. este nu numai o rampă de lansare economică şi politică, dar este şi un focar de ocultism prin intenţia sa de a construi Templul masonic în Bucureşti, conform avizului dat în 2015 de Consiliul General al Municipiului Bucureşti), cât şi acceptul pe care Năstase l-a dat în 2000 lui S.W. Botman (adjunctul secretarului Departamentului de Stat privind comerţul) de a transfera Guvernului României lista companiilor americane care „trebuiau” să obţină profituri de miliarde de dolari pe seama sudorii contribuabililor români (unul din executanţi a fost M. Mitrea, ministrul Transporturilor): 2,5 miliarde $ (ulterior s-a mărit) pentru ca firma Bechtel să construiască o autostradă; 100 milioane $ pentru ca General Motors să ne livreze locomotive; 185 milioane $ pentru ca Ministerul Apărării să cumpere fregate britanice second-hand; 155 milioane $ pentru ca Tarom să cumpere 4 avioane Airbus; 130 milioane $ pentru ca Primăria sectorului 2 să achiziţioneze diferite materiale de infrastructură. Iată, stimaţi cititori, unde s-au dus nu numai banii noştri, ci şi sănătatea, prosperitatea, demnitatea, entuziasmul (celor împinşi în pribegie), lipsa de spitale şi şcoli…

C.P. Tăriceanu a fost pus în situaţia anticonstituţională (art.28) ca, în 2008, să cedeze presiunilor S.U.A. de a permite interceptarea poştei electronice prin adoptarea unui cadru legislativ de monitorizare specifică (Legea 298/2008).

V. Ponta, deşi a exersat şi el în „registrul” obedienţei, a fost îndepărtat după ce şi-a manifestat reticenţa faţă de noi acorduri cu F.M.I. şi, mai ales, după „imprudenţa” de a participa la Jocurile Europene de la Baku, în ciuda deciziei liderilor europeni de a protesta prin absenţă împotriva încălcării drepturilor omului în Rusia (Ponta s-a aşezat chiar în spatele preşedintelui rus Putin)…

Cele patru exemple de mai sus, la nivel guvernamental, sunt suficiente pentru a ilustra cine sunt cei care fac cu adevărat politică în România şi de ce suntem noi, românii, atât de antiromâneşte conduşi:„ambasadorul american Mark Gittenstein … a convocat … la sediu demnitari români – miniştri, parlamentari, capii autorităţilor judiciare, şefi de instituţii administrative sau de partid etc – spre a-i certa pentru <<greşelile>> comise în exerciţiul funcţiilor lor şi a-i instrui în legătură cu ceea ce să facăAtât mustrările, cât şi instrucţiunile erau comunicate şi opiniei publice prin intermediul presei… Aceste demersuri, constituind încălcări flagrante ale dreptului internaţional (…) Guvernului i se spunea ce politică să promoveze şi ce politică să nu promoveze, pe cine să numească în fruntea instituţiilor statului şi pe cine să nu numească, cum să se raporteze la Preşedinţie şi la alte structuri ale puterii sau administraţiei. Până şi opiniei publice i se spunea cine sunt <<români buni>>, în care trebuie să se aibă încredere întrucât şi America are, şi cine sunt <<românii răi>>, pentru care nici nu trebuie votaţi, întrucât nu sunt pe placul Americii” (din scrisoarea deschisă adresată de A. Severin, ex-ministru de externe, către ambasadorul american H.Klemm). Printr-o astfel de abordare neprincipială, „campionii democraţiei” de peste Ocean dovedesc o totală lipsă de respect nu numai faţă de conducătorii României şi de poporul care i-a ales pe aceştia, ci şi de legile internaţionale şi de bunul simţ…

Parlament. Unii români, neînţelegând că sunt victimele unor forţe menite să-şi impună interesele pe un fundal de haos şi nesiguranţă, s-au lăsat angrenaţi de presă într-o incredibilă isterie de terfelire a imaginii Parlamentului, acuzându-l integral de corupţie, fără să realizeze că adevărata vinovăţie, pentru vidul de legi serioase, unele chiar antiromâneşti, este explicabil nu datorită neseriozităţii sau incompetenţei parlamentarilor, nu pentru că aceştia nu ar avea viziunea de ansamblu a scoaterii României din impas, ci datorită (şi) „partenerilor” noştri americani care, încălcând cu o frenezie de neimaginat regulile democratice şi diplomatice, au luat decizii globaliste, privind guvernarea României, „peste capul” Parlamentului şi, atenţie români!, s-au dedat la acţiuni nedemne care compromit definitiv prestigiul propagandistic de care S.U.A. fac atâta bravadă:

  • i-au chemat la „discuţii” pe liderii Opoziţiei şi ai puterii, din Parlament, la sediul Ambasadei S.U.A. din Bucureşti (D. Theampson, N. F. Taubman, M. Gittenstein etc);

  • i-au pus să semneze angajamente că o lege anume va fi votată conform „recomandării” lor(încălcându-şi atribuţiile diplomatice stabilite, în 1961, la Conferinţa de la Viena);

  • i-au „îndemnat” să voteze legi conforme cu „dispoziţiile”venite de la F.M.I., Banca Mondială şi U.E.;

  • i-au atenţionat să abandoneze diferite acte normative (D. Thompson, însărcinat cu afaceri al S.U.A.);

  • i-au invitat la convorbiri „discrete”, faţă de public, cu adoptarea unei atitudini antiruseşti a României în problema Ucrainei (V.Nuland, adjunct al secretarului de stat Kerry);

  • i-au substituit în autoritate pe parlamentari şi şi-au dat girul pentru anularea alegerilor, după ce Parlamentul votase anterior suspendarea preşedintelui Băsescu şi poporul decisese eliberarea acestuia din funcţie („emisarul” P. Gordon);

  • i-au susţinut pe unii politicieni şi pe unele partide (M. Gittenstein a pledat pe faţă pentru P.D.L. şi a fost constant ostil interesului Naţional al României);

  • i-au dezavantajat pe unii politicieni şi pe unele partide (T. L. Deare a intervenit în destrămarea Alianţei şi discreditarea P.R.M., iar actualul ambasador H.Klemm a ajuns până acolo încât a cerut chiar demisia preşedintelui P.S.D.);

  • i-au „vizitat” la locul de muncă pe parlamentari, în Parlament, pentru a le da „sugestii”(M.Gittenstein);

  • i-au atacat pe aleşi prin denigrare, decredibilizând Parlamentul şi democraţia (ceea ce a însemnat, conform ex-ministrului de externe Severin, „o contribuţie masivă la decredibilizarea parlamentarismului şi pluripartidismului în ochii românilor şi prin aceasta la decredibilizarea democraţiei în ansamblul ei”) etc.

Despre această călcare nefirească în picioare a competenţelor „partenerilor” de drum, întreprinsă de oficiali ai S.U.A. faţă de parlamentari şi alţi demnitari ai noştri, distinsul academician D. C. Giurăscu o numea „invitaţie a subalternului la autoritatea superiorului”. „Superior” care, sfidând în mod dictatorial principiul de parteneriat, îşi permite nu numai să se constituie într-o putere nelegitimă care ne controlează puterea legitimă (Parlamentul etc), ci şi să încurce lucrurile, făcându-i responsabili pe alţii, într-un joc periculos care îi face pe români să se urască între ei, să se bucure de necazul celuilalt, să fie dezamăgiţi de ţara lor, să plece… Iar dacă această înjosire a noastră vi se pare cumva vreun afront prea nerealist adus de mine S.U.A., ai cărei ambasadori ne împuie capul cu cât de buni sunt ungurii şi autonomia (N. Taubman, în 2006), cu cât de rău i-am primit pe năvălitorii ţigani (considerând Biserica Ortodoxă ca „avanpost al înrobirii”) şi ne putem „revanşa” fiind acum o „ţară – exemplu” de primire a invadatorilor musulmani (H. Klemm), să ascultăm ce ne spune demnitarul A. Severin: „însărcinatul cu afaceri al S.U.A., dl. Dean Thompson… i-a convocat la reşedinţa sa, cu un preaviz de 24 h, pe preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului României – demnitarii cu numerele 2 şi 3 în ordinea de precădere a ierarhiei Statului Român – pentru ca în prezenţa unor politicieni români din opoziţie, presupus agreaţi de administraţia americană şi, la rândul lor, invitaţi… să le ceară abandonarea unor acte normative cu impact exclusiv intern, aflate pe agenda legislativului… Spre cinstea sa şi spre satisfacţia opiniei publice, preşedintele Senatului a declinat o asemenea convocare, refuzând atât locul, cât şi formatul şi agenda discuţiei”. Acum vedeţi, dragi români cine face legea în Parlamentul României?

                                                                                    Prof. Costel NEACȘU

http://www.justitiarul.ro/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ROMANIA DISTRUSA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s