Europa unita-ultimul bal? Consecintele votului britanic pentru iesirea din UE


Europa unita-ultimul bal? (X)

Europa unita-ultimul bal? (IX)

Europa unita-ultimul bal? (VIII)

Europa unita-ultimul bal? (VII)

Europa unita-ultimul bal? (VI)

Europa unita-ultimul bal?(V)

Europa unita-ultimul bal? (IV)

Europa unita-ultimul bal?(III)

Europa unita-ultimul bal? (II)

Europa unita-ultimul bal? (I)

Scris de Eugen Zainea

Evenimentul exceptional petrecut in aceste zile (votul britanic de la referendum-ul privind ramanerea in sau iesirea din Uniunea Europeana si, mai ales, rezultatul, in mare masura surprinzator si neasteptat al acestuia) impune cateva comentarii pe acest subiect, care este unul central pentru obiectul pe care si-a propus sa-l analizeze studiul nostru.

Cum, in mod normal, fara aparitia acum a acestui eveniment, analiza votului si concluziile care se cuvin trase din el ar trebui sa faca parte, in mod normal, din capitolul final al studiului, este cazul sa intrerupem pe moment cursul acestui studiu, asa cum este el conceput, pentru a comenta rezultatele votului britanic si consecintele pe care el le va avea cu siguranta nu doar asupra Marii Britanii, ci a intregii Europe, a lumii in ansamblu si a relatiilor dintre Marea Britanie, Uniunea Europeana si restul lumii.

 

Avand in vedere ca locul comentariilor ce vor urma este, in mod firesc, in finalul studiului si pentru a nu afecta numerotarea de ansamblu a trimiterilor bibliografice, vom face o numerotare aparte a acelor trimiteri bibliografice pe care aceste comentarii le vor necesita, urmand ca ea sa fie revazuta si modificata in consecinta atunci cand studiul va fi finalizat.

 

CAUZE, INVATAMINTE SI CONSECINTE ale votului britanic de iesire din Uniunea Europeana

 

Afirmam in cuprinsul studiului “Europa unita-ultimul bal?” ca un eventual vot al poporului britanic in favoarea iesirii din Uniunea Europeana va reprezenta echivalentul unui  adevarat cutremur de gradul 10 pentru Uniune. Iata ca ceea ce era putin previzibil (fiindca foarte putini analisti au crezut in posibilitatea reala a unui astfel de vot, credinta pe care pareau sa o  confirme si justifice si sondajele din zilele imediat premergatoare datei de 23 iunie) s-a produs. S-a petrecut o surprinzatoare rasturnare de optiuni  in randurile electoratului si in ziua votului, balanta a inclinat in favoarea parasirii Uniunii Europene.

Chiar daca, la prima vedere si la o interpretare grabita a procentelor votul pare a fi fost strans, totusi numarul cetatenilor britanici care au optat pentru parasirea Uniunii l-a depasit cu aproape 1, 3 milioane pe cel al britanicilor favorabili ramanerii.

Prima observatie este aceea ca, in comparatie cu nivelul participarii populatiei europene si americane, in general, la diversele confruntari electorale si, in special, cu cel al participarii la referendum-uri in tarile europene, se poate spune ca scrutinul din 23 iunie din Marea Britanie a beneficiat de un cvorum remarcabil (72,2% din cei inscrisi in listele electorale).

Facand o analiza mai amanuntita, nu putem sa nu constatam ca unul dintre rezultatele cele mai evidente si mai pregnante ale consultarii electorale este faptul ca el a provocat o  foarte serioasa divizare a societatii britanice, din toate punctele de vedere si la toate palierele. Iar aceasta este consecinta care va fi cel mai greu de inlaturat de poporul si guvernul britanic si va necesita foarte mult timp. (Dealtfel este una dintre remarcile facute de unii oameni politici britanici exponentiali in primele lor reactii, a se vedea afirmatia in acest sens a noului primar al Londrei). Cu ocazia acestui  vot s-a putut observa ca Marea Britanie este mult mai putin omogena (din toate punctele de vedere) decat ne-am fi asteptat. Si, tinand cont de comentariile presei britanice, se pare ca si pentru mare parte a acestora, aceasta concluzie a votului a constituit o surpriza. Astfel, analiza votului pe regiuni arata ca Anglia (53,2% pentru iesire fata de 46,8% pentru ramanere) si Tara Galilor (51,7%, fata de 48,3%) au fost favorabile iesirii din Uniune, Scotia (38%, respectiv 62%) si Irlanda de Nord (44,3%, respectiv 55,7%) s-au pronuntat pentru ramanerea in UE. Concluzia este ca, privit prin aceasta prisma, Marea Britanie are o mare problema. Care este amplificata de faptul ca Londra, care s-a remarcat si prin surprinzatorul vot recent care a dus la alegerea unui primar musulman, a votat in proportie de 59,9% in favoarea ramanerii, in vreme ce numai 40,1% dintre londonezi au fost favorabili iesirii. (1), (2)

Facem aceasta afirmatie fiindca aceasta repartitie a votului a provocat inca din data de 24 iunie reactii care pot fi caracterizate ca surprinzatoare sau chiar socante. Astfel, doamna prim ministru a Scotiei, Nicola Sturgeon, constatand rezultatul de ansamblu al votului si discrepanta intre optiunea britanicilor in general si  cea a scotienilor, a remarcat ca poporul scotian a aratat ca isi vede viitorul in Uniunea Europeana si a pus problema repetarii referendum-ului din 2014 pentru separarea Scotiei de Marea Britanie, astfel incat sa fie indeplinita vointa scotienilor. (3)

De asemenea, liderul partidului irlandez Sinn Fein, Gerry Adams, a pus problema unui referendum pentru alipirea Irlandei de Nord la Irlanda, modalitate in care irlandezii, la randul lor, si-ar vedea realizata optiunea majoritara de ramanere in Uniunea Europeana. (4)

In acelasi context, noul primar al Londrei Sadiq Khan s-a adresat celor peste un milion de cetateni europeni care lucreaza in Londra (din cei peste 3 milioane de cetateni europeni care lucreaza in Marea Britanie), carora le-a spus ca sunt in continuare bineveniti in capitala britanica, unde munca lor si contributia prin taxe la bugetul primariei este apreciata enorm, ceea ce nu se va schimba in noul context, creat dupa votul de ansamblu al Marii Britanii. (Totusi, in aceasta privinta vor exista probleme de natura tehnica-de tehnica legislativa-, fiindca legile care prevad ca cetatenii europeni pot lucra liber in Marea Britanie, practic nu vor mai fi aplicabile, data fiind decizia poporului britanic la referendum.)

Mai mult de atat, primarul a afirmat ca se vor cauta modalitati potrivite si legale de asociere a Londrei ca entitate distincta la Uniunea Europeana. In acest sens, el este incurajat de o petitie lansata in capitala, care cere declararea indepententei (!) Londrei fata de Marea Britanie si asocierea ei la Uniunea Europeana, petitie care inca din prima zi intrunise peste 46 de mii de semnaturi! (4)

O consecinta neasteptata a acestui vot este ca, Spania declara prin ministrul de externe ca referendum-ul si decizia britanica de iesire din Uniunea Europeana creaza o noua realitate, iar Spania doreste realipirea Gibraltar-ului la tara sa! (4)

O constatare dureroasa si grava pentru elita politica britanica decurge din analiza mai de amanunt a votului, care arata, cum spuneam la inceput, o profunda divizare a societatii britanice. Nu numai, dupa cum am vazut, din punct de vedere geografic si  pe tinuturi istorice, ci si din punct de vedere demografic si ca structura de educatie si studii a populatiei, ca si din punct de vedere al structurii sociale (diferentierea pe clase). Fiindca, daca ne referim la grupele de varsta, 73% din grupa de varsta 18-24 ani au votat pentru ramanerea in Uniune, in vreme ce 60% din grupa de varsta peste 60 de ani au votat pentru iesire. Totodata, 57% dintre britanicii cu instructie superioara au votat pentru ramanere, in vreme ce majoritatea celor cu educatie primara si secundara au votat pentru iesire.(1), (2)

De asemenea, chiar daca nu exista date statistice certe in aceasta privinta, s-ar parea ca persoanele instarite au optat la randul lor pentru ramanerea in Uniune, in vreme ce persoanele cu venituri mai mici s-au pronuntat pentru iesire, ca o consecinta directa a nemultumirilor crescande si in Marea Britanie (ca si, in general, in intreaga lume), fata de cresterea accelerata si accentuata a inechitatii repartitiei bogatiei in societate. (Aceasta banuiala este confirmata de votul majoritar al Londrei, unde in mod evident cea mai mare parte a populatiei are venituri net superioare populatiei din celorlalte zone geografice).

O prima concluzie a rezultatelor interpretate prin prisma acestei analize mai amanuntite o reprezinta separarea societatii britanice dupa nivelul avantajelor pe care actuala ei asezare, inclusiv prezenta in Uniunea Europeana, le aduce diverselor categorii de populatie. Este cat se poate de limpede ca oamenii in varsta (care nu mai sunt, in cea mai mare parte, in activitate, au beneficii infime din prezenta in Uniune, fiind insa afectati de politicile de austeritate care duc la diminuarea unor beneficii sociale castigate si care acum sunt amputate. Lucru care afecteaza exact aceasta categorie de populatie. Si categoriile defavorizate in general de modificari in structura si finantarea programelor sociale si de atingerile aduse contractului social). Aceasta explica si optiunea majoritara in favoarea iesirii din Uniune a categoriilor de populatie cu nivel mai scazut de instructie, educatie si pregatire profesionala, ale caror beneficii din aceasta prezenta sunt minime, spre deosebire de cei cu studii superioare (acestia fiind in special tineri), care beneficiaza din plin inclusiv de mobilitatea profesionala si de posibilitatea (mult redusa in cazul varstnicilor si a celor cu studii medii si competente si abilitati educationale si profesionale mai reduse) de a se numara printre milioanele de britanici care sunt rezidenti si lucreaza (foarte bine platiti!) in tari ale Uniunii (inclusiv in structura birocratica privilegiata de 60.000 de functionari europeni!)

In special repartitia votului pe grupe de varsta indeamna la meditatie. Si nu doar pentru Marea Britanie. Fiindca imbatranirea populatiei, cresterea ponderii populatiei de peste 60 de ani in ansamblul populatiei este o realitate trista a tuturor statelor europene. Care si explica macar in parte usurinta cu care elitele politice europene accepta o politica liberala a emigratiei, in dorinta de completare a deficitului partial de forta de munca si de usurare a puternicei presiuni pe fondurile de pensii publice. Si cum, in general, aceasta grupa de varsta este alcatuita in cea mai mare parte din persoane nu dintre cele mai instarite, este firesc ca la aceasta grupa, nemultumirile fata de inechitatea repartitiei sa fie mai mari. Numai ca acest lucru, combinat cu optiunea proeuropeana a tineretului, risca sa provoace o grava fractura a solidaritatii sociale in cadrul societatii. In general, cum spuneam, nu numai in ceea ce o priveste pe cea britanica, aceasta pondere ridicata a populatiei in varsta in ansamblul populatiei statelor fiind deja o caracteristica europeana.

In acest sens, daca referendum-ul britanic va fi urmat de altele similare in alte state membre ale Uniunii, nu este exclus ca aceasta repartitie a votului din punct de vedere demografic, al structurii sociale si geografic sa fie similara. Cu consecintele neplacute, grave chiar, in privinta solidaritatii sociale si a contractului social in general.

In aceste conditii, aceasta prima consultare populara dintr-un stat membru al Uniunii Europene pe tema foarte delicata a ramanerii sau parasirii blocului comunitar (si ne exprimam astfel fiindca dupa publicarea rezultatelor, au aparut deja voci de politicieni semnificativi care cer si in Franta, Italia, Olanda si Danemarca desfasurarea de astfel de consultari electorale…), inainte de a face aprecieri cu privire la gravele probleme ale Uniunii care fac sa existe atata lume nemultumita de felul in care este ea construita si functioneaza, ne obliga sa  tragem o concluzie cu totul neasteptata (cel putin pana la aflarea rezultatului votului britanic). Cresterea (pe deplin justificata, in opinia noastra) a procentului celor care devin eurosceptici in mare parte din statele Uniunii, in cazul in care astfel de consultari electorale se vor organiza si in alte state, ar putea avea ca stupefiant rezultat (daca modelul britanic se va replica si in alte state, in aceasta ipoteza) o tendinta de fracturare a popoarelor europene, cu aparitia de falii intre grupe de varsta si categorii de nivel de scolarizare, clase sociale, ca si intre zone geografice mai dezvoltate si unele ramase in urma din punct de vedere al dezvoltarii, avand ca posibila-si grava!-consecinta incurajarea unor idei secesioniste si o atomizare a Europei!

Observatia ni se pare cu atat mai importanta cu cat exista deja de un numar de ani tendinte separatiste in nu putine state europene. Vorbeam anterior de referendum-ul scotian de secesiune din 2014, care se doreste repetat. Referitor la Franta, exista probleme de acest gen in special in Corsica (dar nu numai). Fiindca am amintit cazul Italiei, solicitarea de organizare a unui referendum vine din partea Ligii Nordului, formatiune politica ce, de cel putin un deceniu, are un mesaj de secesiune a nordului Italiei, puternic industrializat si cu mult mai bogat decat centrul si, mai ales, sudul.

Chiar in cazul statelor in care nu au aparut inca solicitari explicite de organizare de consultari, exista mari probleme de acest gen. Avem in aceasta categorie cazul Spaniei, cu Catalunia (puternic industrializata si bogata), care doreste organizarea unui referendum, dorinta care i-a fost refuzata de guvernul central. Serioase probleme din acest punct de vedere ar putea exista in Belgia, unde frictiunile dintre cele doua mari comunitati sunt extrem de vechi si fac ca, de decenii, situatia politica sa fie instabila.

Poate ca trebuie, in acest registru, sa interpretam mult mai serios decat ca pe un amanunt demn de trecut cu vederea faptul ca o tara, mica, e drept, dar semnificativa in Europa din multe puncte de vedere, Elvetia, a gasit de cuviinta ca foarte recent, cu putin timp inainte de referendum-ul britanic din 23 iunie, sa-si retraga cererea de aderare la Uniunea Europeana!

Nu putem sa nu atragem din start atentia asupra acestei constatari socante, pentru ca ea poate sa ne ghideze catre ipoteza ca marii papusari din umbra, cei care conspira de decenii (de secole, chiar!) pentru o Noua Ordine Mondiala si pentru un Guvern Mondial au construit astfel de proiecte cum este cel al Uniunii Europene (dar si altele, care chiar daca nu implica si structuri politice si administrative speciale, cum ar fi cele doua proiecte de uniune comerciala ale lui Obama, Parteneriatul Trans Pacific-TPP si parteneriatul Trans Atlantic-TTIP, prin conceptie incearca sa impuna dominatia unui stat-SUA-sau, si mai grav, a unor structuri nonstatale, corporatiste, asupra statelor nationale), sunt menite, prin reactiile de adversitate, de opozitie pe care le pot genera, sa aiba, de fapt, acest efect pervers, de a provoca pe alte cai, mai avantajoase, mai ieftine si mai pasnice, atomizarea lumii asa cum o cunoastem astazi, care va avea drept consecinta finala faptul ca noile structuri statale nascute din disolutia structurilor statale actuale, mai mici, mai slabe, cu potenta economica si militara redusa, sa poate fi mai usor inrobite, aduse in sclavia corporatista si a diabolicului concept al Noii Ordini Mondiale.

 

(Va urma)

 

 

  1. http://www.bbc.com/news/politics/eu_referendum/results
  2. http://www.telegraph.co.uk/news/2016/06/22/eu-referendum-which-type-of-person-wants-to-leave-and-who-will-b/
  3. http://www.theguardian.com/politics/live/2016/jun/23/eu-referendum-result-live-counting-leave-remain-brain-in-europe
  4. http://news.nationalpost.com/news/world/london-wants-independence-spain-wants-gibraltar-back-the-world-reacts-to-brexit

http://www.ziaruldegarda.ro/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ANALIZA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s