Biotehnica, o artă macabră


Ce le mai trece prin minte artiştilor în căutarea de noi forme de exprimare? S-au apucat să modeleze ţesuturile vii. Adică să facă „opere de artă“ folosind ca materie primă celule funcţionale de animal sau om. Astfel, au ieşit fel şi fel de monştri vii, menţinuţi în viaţă atâta timp cât lucrarea trebuie admirată. Între tehnologie şi medicină, cultură şi etică, noua formă de manifestare artistică stârneşte, pe lîngă întrebări de ordin filosofic şi politic, o firească repulsie şi îngrijorare.

Artă din resturi de laborator

Într-un laborator din Perth, Australia, artiştii şi oamenii de ştiinţă au făcut un pact: ceea ce unii rebutează în urma experimentelor de laborator, pot folosi ceilalţi ca substanţă pentru creaţia artistică. Arta biotehnică, cum a fost numită noua disciplină, se concretizează prin cele mai ciudate şi cutremurătoare creaţii: păpuşi semi-vii, iepuri fosforescenţi, brânză din lapte de mamă, porci zburători. Acestea provin din resturi de ţesuturi moarte peste care au fost grefate celule vii. Hibrizii rezultaţi au stârnit destule controverse în lumea ştiinţifică, dar nu i-au impresionat mai deloc pe consumatorii de artă obişnuiţi.

Ateliere-laboratoare

Avangardista artă a sculpturii în ţesuturi vii se desfăşoară în locuri speciale, care nu seamănă deloc cu atelierele plasticienilor, ci mai degrabă cu laboratoarele de bio-chimie. SymbioticA, laboratorul care funcţionează pe lîngă Institutul de Anatomie şi Biologie al Universităţii australiene din Perth este unic în lume. Încă din 1996, artiştii s-au angajat să nu se folosească de genetică, însă se slujesc, în munca lor, de culturile de ţesuturi folosite şi de chirurgii plasticieni. Operele lor sunt semi-vii şi pot fi modelate după inspiraţia autorului. Universitatea licenţiază absolvenţi în creaţie şi critică specializaţi în arta semi-vie.

Entităţi păstrate în bioreactoare

Procesul creaţiei începe cu construirea unei structuri din materiale moarte, biodegradabile, însămânţate cu celule vii provenite de la organisme complexe. Obiectele semi-vii obţinute sunt cultivate, apoi, în bioreactoare, în condiţii de temperatură, presiune şi asepsie specifice şi ţinute sub control. Groteştile capodopere se situează la graniţa dintre viaţă şi moarte. Aceste entităţi sunt sisteme biologice vii, construite artificial, care au luat naştere prin intervenţia umană şi care, ca să trăiască, au nevoie de întreţinere tehnologică. Toate operele celor de la SymbioticA au dimensiuni ştiinţifice, artistice, dar şi politice. Manipularea ţesuturilor ridică întrebări similare celor din cazurile de transplant.

Aripi de porc

Artiştii de la SymbioticA au reuşit să creeze un soi de aripi, pornind de la celule de porc. Le-au făcut şi să bată, cu ajutorul resturilor unor inimi de broască, pe post de motoraş. Recuperate din laborator, bucăţile de cord amfibian au dat viaţă aripilor făcându-le să fâlfâie. Proiectul a fost oprit, dar aripile în miniatură au fost expuse la Nantes, în cadrul unui simpozion SymbioticA. De data aceasta, artiştii au renunţat la interpretări de ordin estetic, în favoarea celor utilitare. Ideea că porcul ar putea zbura nu mai stîrneşte rîsul, din moment ce artiştii australieni au demonstrat că nu e mare lucru să le facă o pereche de aripi.

Carne fără victime

Un alt proiect al artiştilor-biochimişti este „bucătăria de carne“. Adică sculpturi semi-vii comestibile. Acestea sunt obţinute prin culturi grefate pe bucăţi de carne prelevată de la broaşte. Animalul continuă să trăiască alături de bucata de carne, care creşte şi poate fi consumată în locul său. Proiectul s-a născut în 2000, în Laboratorul de Gene Tisulare şi Fabricaţie de Organe al Facultăţii de Medicină de la Harvard. Principalul câştig al consumatorilor de carne este acela că îşi pot satisface poftele gurmande fără a face victime printre animale. Celulele prelevate prin biopsie se multiplică, iar bucata de carne creşte singură.

Experimente în negru

Laboratorul galeriei SymbioticA este negru, în semn de omagiu adus pionierului ingineriei ţesuturilor, cercetătorul franco-american Alexis Carrel, care-şi obliga asistenţii să poarte robe şi capişoane negre. El privea această activitate plină de trăiri artistice ca pe o artă ocultă. Caracteristicile laboratorului amintesc de cele în care s-au desfăşurat primele experimente reuşite ale profesorului, în 1910, la Institutul de Cercetare Medicală Rockefeller. Grupul de Cercetare SymbioticA are drept simbol urechea crescută pe spinarea unui şoarece, aşa cum a fost ea obţinută în urma experienţelor genetice. Considerată începutul artei biotehnice, urechea semi-vie nu poate auzi, dar este deja o imagine generică pentru sistemele vii alternative.

Fluturi modelaţi

„Ce-i rămane naturii?“ este titlul unui proiect prin care artista portugheză Marta de Menezes a reuşit, în colaborare cu laboratorul unei universităţi olandeze, să creeze fluturi unici, modificându-le desenul de pe aripi. Împungând crisalida cu un ac, ea a influenţat şi a controlat modelele de pe aripi. Modificările nu au deranjat în nici un fel sănătatea fluturilor şi nici nu s-au transmis genetic. Artista creează îmbinând tehnica cu microbiologia. Rezultatele ei se numesc „Portrete funcţionale“. A făcut o pictură din undele de rezonanţă magnetică ce traversau capul unei femei. Porteretele ei proteice figurează 20 de aminoacizi împletiţi cu literele care compun numele persoanei care a servit drept model.

Expoziţii în formaldehidă

Ciudatele sculpturi vii sunt expuse în galerii la fel de ciudate, care seamănă mai mult a bucătării decât a săli de expoziţie. Pentru creaţiile comestibile, autorii oferă şi tacâmuri şi mese unde pot degusta produsele artistice. O astfel de expoziţie este dotată şi cu instrumente ştiinţifice pentru ca lucrările să poată fi admirate şi din punct de vedere ştiinţific: microaparate de fotografiat, computere, incubatoare, microscoape, huse sterile. Exponatele sunt păstrate în formaldehidă.

Viermi cu Internet

Garnet Hertz este cel mai cunoscut artist bio-tehnic. El foloseşte tehnologia pentru a re-anima părţi moarte din organismele animale, luminând insectele cu curent electric. Făpturile lui preferate sunt viermii şi broaştele. „Sunt un fel de Frankenstein, dar sculpturile mele mi se par drăguţe“, a declarat artistul cu concepţii trăsnite. El transformă fiinţele vii în entităţi semi-vii cu ajutorul electricităţii şi a Internetului. „Sunt atras de o arie mai puţin obişnuită: zombi, frankensteini, cyborgi“, mărturiseşte el cu seninătate. Hertz creează sculpturi semi-vii ataşând mecanisme electrice la părţi dezmembrate din picoarele de broască. Implantează filamente în viermi, până îi contorsionează într-un mod artistic. În fluturi a montat un mic server Internet. Atunci când conectează calculatorul, se activează şi mecanismul din fluture, făcând să se mişte corpul fără viaţă. „E un fel de turism prin interiorul unui corp, devii creierul acelui mic organism“, explică plasticianul, spunând că nu ucide animalele, ci doar le conservă cu ajutoul Internetului.

http://desecretizari.blogspot.ro/

Acest articol a fost publicat în DIVERSE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s