Furnicile și roua


Într-o dimineaţă, un roi de furnici a ieşit din întunericul subteran la suprafaţă, în căutare de hrană. Din întâmplare, furnicile au trecut pe lângă o plantă ale cărei frunze erau acoperite cu roua dimineţii.
– Ce sunt astea?, a întrebat o furnică, arătând spre picături.
– De unde vin?
Unele au răspuns:
– Vin din pământ.
Altele au zis:
– Vin din mare.
Curând, s-a iscat o ceartă – un grup a aderat la teoria mării, cealaltă la teoria pământului.
O singură furnică, cea înţeleaptă, stătea deoparte.
Ea a zis:
– Hai să ne oprim puţin şi să căutam semne, pentru că totul tinde să stea aproape de sursa să. Şi, aşa cum se spune, totul se întoarce la origini. Nu contează cât de sus arunci o cărămidă, ea tot pe pământ va cădea. Tot ce tinde spre lumină, trebuie să-şi fi avut originea în lumină.
Furnicile nu erau întru totul convinse şi erau pe cale să reia dispută, dar soarele răsărise şi picăturile de rouă dispăreau de pe frunze, ridicându-se, ridicându-se spre soare şi dispărând în el.
Totul se întoarce la sursa iniţială, trebuie să se întoarcă la sursa iniţială.

http://filedelumina.ro/

 

Acest articol a fost publicat în POVESTIOARE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s