Longevitatea ființei umane


De la realitatea minunată a experienţei efective a comunităților umane longevive la viziunea halucinantă, bizară și inumană a așa-zisului transumanism

Atunci când vorbim despre longevitate este necesar să ne gândim nu doar la o durată a vieţii excepţional de mare, ci şi la menţinerea unui nivel optim al funcţiilor fiziologice ale trupului şi al funcţiilor cognitive. Cu toții ne dorim să trăim, precum în poveşti, o „tinerețe fără bătrânețe și o viață fără de moarte” sau măcar „fericiți până la adânci bătrâneți”. Din vremuri de demult, omenirea a căutat sub diferite forme elixirul tinereții veșnice, elixirul nemuririi. Astăzi, se fac tot mai multe cercetări complexe şi studii ştiinţifice care au ca scop identificarea unor modalităţi practice adecvate prin care omul să devină capabil să-și prelungească viaţa cât mai mult şi să oprească procesul îmbătrânirii. Unii cercetători mai mult sau mai puțin vizionari şi-au pus creativitatea şi inteligenţa în slujba descoperirii secretului longevităţii, urmărind să identifice nu numai care sunt genele şi care sunt mecanismele lor de acţiune, ci şi factorii din structura ființei umane care sunt responsabili cu stoparea procesului îmbătrânirii şi cu creşterea longevităţii. De-a lungul timpului, unele fiinţe umane au descoperit în felurite moduri, de cele mai multe ori în mod intuitiv, secretul unui stil de viaţă sănătos, care le-a permis să trăiască peste 100 de ani.

Un cercetător intuitiv care este preocupat de prelungirea vieții se inspiră din exemplele pe care le oferă natura

Shin Kubota, profesor de biologie marină la Universitatea din Kyoto, este şi el convins că omul în general – dar el speră că este vorba și despre el însuşi – va descoperi în scurt timp secretul nemuririi. El apreciază că această descoperire va fi posibilă atunci când omul va înțelege în detaliu procesul amplu al vieții care se desfășoară într-unul dintre cele mai simple organisme vii: meduza.

De peste 40 de ani, Shin Kubota studiază Turritopsis dohrnii, o specie de meduză ce este considerată la ora actuală singura creatură terestră nemuritoare. „Turritopsis este specia cea mai impresionantă din tot regnul animal”, afirmă entuziasmat cercetătorul. „Cred că am descoperit secretul vieţii sale biologice şi cred totodată că îl putem folosi și aplica în cazul ființelor umane.” Pe biroul profesorului Kubota se află sute de obiecte stivuite. Într-un colț al încăperii se află un frigider în interiorul căruia se găsesc o mulțime de vase Petri, pline cu meduze din această specie. Vasele Petri sunt niște recipiente cilindrice din sticlă subţire sau plastic, pe care biologii le folosesc ca să cultive bacterii. „Meduza Turritopsis este foarte mică, dar totuşi drăguță”, afirmă Shin Kubota. „Cu zeci de tentacule fine precum firele de păr, meduza adultă are dimensiunile unghiei degetului mic de la mână. Cele care navighează în ape mai reci au un trup în formă de clopot de culoare roşie, extraordinar de frumoasă, dar cel mai adesea ele sunt albe şi translucide.

În fiecare dimineață, timp de trei ore, Shin Kubota îngrijeşte micuța sa menajerie acvatică. Meticulos, el le scoate una câte una din frigider, le schimbă apa, le examinează şi se minunează de fiecare dată de modul în care meduzele înoată, unduindu-se încet în apă, fără zgomot. Cercetătorul le hrăneşte pe fiecare în parte cu o porție infimă de ouă ale crustaceului Artemia salina. „Câteodată, oul este prea mare pentru ca meduza să îl poată ingera. Utilizând microscopul, îl tai în două cu ajutorul unui ac, asemenea unui tată care îi taie mâncarea copilului său, prea mic pentru a o putea mesteca”, se amuză cercetătorul japonez.

În stânga biroului său, etajerele bibliotecii s-au curbat sub greutatea manualelor şi a cărților. „Aceasta este cartea care mi-a bulversat viața”, spune profesorul Kubota, arătând către o enciclopedie de biologie. „Am citit fiecare pagină. Îmi aduc aminte că m-am simțit atras într-un mod irezistibil de arborele filogenetic şi de schema taxonomică. Mi-am spus la un moment dat că misterul vieții nu poate fi descoperit prea ușor la speciile superioare, și că el trebuie să fie ascuns la rădăcina arborelui filogenetic, unde se află meduzele.

Ca majoritatea hidrozoarelor, meduzele Turritopsis cunosc două mari etape de dezvoltare în viața lor: una inițială, imatură, în care există sub formă de polip şi cealaltă matură, adultă. Un polip seamănă cu o masă vegetală din care cresc structuri în formă de tije care se termină cu muguri.

Trupul meduzei este alcătuit în proporție de 98% apă şi 2% materie uscată. Ea este ușor de recunoscut: are forma unui clopot gelatinos prevăzut cu nişte tentacule moi care se balansează şi care, de cele mai multe ori, au un efect iritant asupra pielii umane.

Ajunsă la maturitate, meduza produce ovule şi spermatozoizi care se combină pentru a crea larve, ce vor forma la rândul lor noi polipi. În marea majoritate a cazurilor, meduza moare după ce se reproduce. Dar cazul speciei Turritopsis este foarte diferit: chiar imediat după reproducere, aceasta cade pe fundul oceanului, unde trupul ei se strânge și tentaculele se retrag, devenind în scurt timp o masă gelatinoasă informă. După câteva zile, un înveliş exterior acoperă acest agregat celular, din care cresc stoloni (ramuri) care se alungesc tot mai mult, până când devin un polip. Noul polip dă naştere unei noi meduze, iar procesul reîncepe și se poate desfășura fără întrerupere pentru o perioadă indefinită de timp. Acesta este unicul caz cunoscut al unui animal capabil să se reîntoarcă integral până la stadiul de imaturitate sexuală, după ce a atins stadiul de maturitate sexuală. Shin Kubota vrea să înţeleagă acest proces-minune.

Cele 6 regiuni unde trăiesc cele mai longevive fiinţe umane din lume

Există în lume mai multe regiuni în care fiinţele umane ating vârste impresionante, cu mult peste durata medie de viaţă a oamenilor de pe această planetă. Cercetătorii numesc aceste regiuni „zone albe”. Ele sunt arii geografice în general limitate, în care locuitorii, beneficiind de condiții naturale, superioare de viață, sunt în mod firesc longevivi. Aceste regiuni, în mod evident, nu pot fi caracterizate doar prin prisma unui singur „secret” al tinereții, ci împărtăşesc, toate, anumite similitudini semnificative. De pildă, locuitorii acestor regiuni trăiesc într-o comuniune intimă cu Natura și au de regulă un regim alimentar sănătos, favorabil vieții îndelungate, aspecte ce contribuie substanțial la menținerea unei stări de sănătate durabile și foarte bune.

Chiar dacă mai există unii cercetători care consideră că genetica joacă un rol important în creșterea duratei de viață a omului, tot mai mulți sunt cei care sunt încredințați că modul de viață are un rol decisiv în această privință. Într-adevăr, în conformitate cu punctul de vedere al „bioconservatorilor”, modul și stilul de viaţă al omului are o pondere de peste 75% în problema longevității.

Hunza, Pakistan
Dacă în orice altă provincie a Pakistanului speranţa de viaţă atinge circa 50-60 ani, fapt de altfel tipic pentru o ţară din așa-zisa lume a treia, se pare că în Valea Hunza din Pakistan suntem cu toții martorii direcţi ai unui fenomen greu de crezut. Conform investigațiilor întreprinse de numeroşi cercetători, în Valea Hunza trăiesc cei mai longevivi oameni din lume.
Primul dintre cei care şi-a dedicat viaţa analizei amănunțite a așa-numitului „mit al Văii Hunza” a fost americanul Jay Milton Hoffman, care în anul 1960 a fost delegat de către US National Geriatric Society (Asociația Națională de Geriatrie a Statelor Unite) să studieze cauzele şi factorii care determină starea de sănătate şi longevitatea legendară a locuitorilor din Valea Hunza. Dr. Hoffman şi-a consemnat observațiile într-o lucrare care avea să facă multe valuri în medicina modernă. În volumul său intitulat Hunza: Secrets of the World’s Healthiest and Oldest Living People (Hunza: Secretele celor mai sănătoși și mai longevivi oameni din lume) el relatează despre un ţinut în care oamenii nu suferă de bolile specifice populaţiilor occidentale, sedentare şi consumatoare de produse toxice pe post de alimente.
În Valea Hunza nici măcar cei mai bătrâni oameni nu sufereau de boala Parkinson, colesterol mărit, boli de inimă, cancer (cancerul era complet necunoscut în rândul lor), artrită, carii dentare, afecţiuni ale vezicii urinare, diabet, tuberculoză, hipertensiune arterială, alergii, astm, boli de ficat, constipaţie, hemoroizi sau alte sute de afecţiuni care vin ca o ironică notă de plată pentru noi, cei „civilizaţi, avansaţi tehnologic şi atotștiutori” în ignoranţa noastră educată.
În Valea Hunza nu existau spitale, farmacii, aziluri de nebuni, secții de poliţie sau închisori și nici infracționalitate violentă ori cerşetori. Aceşti oameni nu sunt, nici pe departe, prea „barbari” sau săraci ca să construiască sedii pentru astfel de instituții, ci pur şi simplu nu au nevoie de aceste instituții specifice „civilizației” moderne.
În Valea Hunza se întâlnesc aproape la tot pasul oameni cu vârste de peste 100 de ani, iar specialiștii nu mai prididesc să facă analize și măsurători care să-i ajute să descopere și să înțeleagă secretul acestei longevități uluitoare.
Aici oamenii mor fie în urma accidentelor, fie de bătrâneţe, la vârste extrem de înaintate și în niciun caz din cauza bolilor degenerative, precum se petrece cu bătrânii din Occident.

Dar cea mai mare surpriză a medicinei moderne a apărut în urma investigării cazurilor de naștere, des întâlnite, în care mamele aveau 60-70 de ani, iar taţii 70-90 de ani. Pare greu de crezut, nu-i așa?

Studiile au arătat că acest miracol al vieţii este posibil datorită acțiunii combinate a unor factori benefici pentru sănătate, cum ar fi alimentaţia preponderent vegetariană, calitatea superioară a aerului şi a apei și munca fizică susținută.
La vârste la care alţi oameni se află în postura unor bunici ramoliţi, care abia se deplasează cu ajutorul bastonului sau al scaunului cu rotile, bătrânii din valea Hunza pot încă să procreeze și muncesc cot la cot cu tinerii. La început, autorităţile pakistaneze au refuzat să ia la cunoștință această situaţie neobişnuită, chiar comentând ironic că pruncii nou-născuți ai bătrânilor de 80 ani aparţineau, de fapt, unor tineri din aceleași sate. Dar testele de paternitate efectuate în laboratoare din Marea Britanie şi SUA au certificat faptul că nu era vorba de mituri şi zvonuri, ci totul era adevărul adevărat, iar bătrânii octogenari erau, într-adevăr, taţii nou-născuţilor.
Care este secretul sănătății, al vigorii și al longevității neobișnuite a locuitorilor din zonă? Cercetătorii au ajuns la concluzia că acesta poate fi explicat, în primul rând, prin consumarea unei mari părți a alimentelor în stare crudă, fără ca acestea să fie gătite sau prelucrate cu ajutorul focului. Verdețurile sunt mâncate pe loc, imediat ce sunt culese. De fapt, în anotimpul cald, hrana zilnică a locuitorilor din valea Hunza este compusă din peste 80% legume şi fructe, ce sunt consumate în stare crudă. Se crede că unul dintre secretele longevităţii de invidiat ale băştinaşilor constă în consumarea în cantităţi mari a caiselor, fructe bogate în vitamina B17. Caisul este unul dintre pomii fructiferi care s-au adaptat la condițiile climatice aspre din regiune. Caisele sunt consumate în stare crudă în anotimpul cald, iar cele care nu pot fi consumate sunt pregătite pentru iarnă într-un mod original. Caisele rămase sunt tăiate în două şi puse la uscat pe tăvi uriaşe de lemn, care sunt urcate apoi pe acoperișul caselor, fiind uscate la soarele timid de vară, ceea ce conservă principiile active, vitaminele şi mineralele din valoroasele fructe. La fel sunt preparate şi cireşele sau prunele. Sâmburii de caise sunt sparţi, iar miezul lor este adunat cu mare grijă. După ce este uscat tot la Soare, miezul sâmburilor este măcinat, iar din această făină femeile pregătesc aluat pentru pâine şi prăjituri tradiţionale.
Un alt secret al longevităţii rezidă, probabil, în modalitatea „neortodoxă” prin care localnicii îşi gătesc tradiționala pâine. Pentru pregătirea ei, băştinaşii macină cu ajutorul unor mori simple de piatră boabele de grâu, orz şi hrișcă. Făina rezultată este amestecată cu ulei, miere, melasă, lapte de soia, sare de mare, scorţişoară, nucşoară, suc proaspăt de lămâie şi portocale, ouă, ulei de măsline, praf de curry, pătrunjel, ghimbir şi banane uscate, multe dintre aceste ingrediente fiind obţinute de băștinaşi prin intermediul trocului. Pâinea rezultată este coaptă pe jumătate în tipsii mari de metal, astfel încât principiile active, vitaminele şi elementele nutritive să nu fie distruse de temperaturile mari din cuptor.
Aerul rece şi altitudinea ridicată fac ca microbii şi bacteriile să fie aproape inexistente. Rozătoarele şi insectele care transmit diverse boli sunt necunoscute în Valea Hunza. Alimentele nu sunt niciodată procesate sau rafinate. Aici nimeni nu consumă zahăr, ci miere, care este foarte preţuită.
Lacul Shimshal, din valea Hunza (după cum puteţi observa forma, neîntâmplătoare, a lacului, este cea de inimă)
În sfârșit, poate cel mai mare secret al sănătăţii şi longevităţii acestor oameni constă, de fapt, în simpla şi banala apă care provine din gheţarul Ultar. Analizele de laborator au arătat că apa din gheţarul Văii Hunza este foarte bogată în potasiu, cesiu, ioni de hidrogen și alte minerale alcaline, ea fiind din acest motiv foarte alcalină, aspect care, în ultimă instanţă, previne apariția cancerului și întârzie apariția bătrâneții. Cercetările întreprinse de savantul român Henri Coandă și de cercetătorul american Patrick Flanagan au evidențiat faptul că apa din Valea Hunza este în mod natural structurată în microclusteri moleculari (aglomerări moleculare ordonate), ceea ce îi conferă un potențial vital foarte ridicat.

Okinawa, Japonia

Locuitorii acestei insule japoneze se mândresc cu un loc privilegiat pe lista regiunilor aşa-zis albe. În acest loc există foarte puține cazuri de boală Alzheimer, boli cardio-vasculare şi cancer la sân, cu 80% mai puține decât în Statele Unite ale Americii. Regimul alimentar al acestor oameni a fost studiat în detaliu. Dieta lor conține fructe proaspete, precum ananas, citrice, pepeni, dar şi cartofi dulci, alge, tofu, legume verzi şi plante medicinale. Locuitorii respectă tradiția culturală „hara hachi bu”, care constă în a mânca la fiecare masă o cantitate moderată de alimente, ce nu depășește niciodată 80% din capacitatea stomacului.
Persoanele în vârstă sunt active, muncesc în cadrul fermelor locale şi fac în mod regulat exerciții fizice în aer liber.
Andorra
Situat între Spania şi Franța, principatul Andorra are 84.000 de locuitori şi este una dintre regiunile de pe glob unde se înregistrează numeroase cazuri de persoane longevive. Locuitorii beneficiază de apă sănătoasă şi de un regim alimentar mediteranean deosebit de sănătos. Nivelul redus de stres este legat de stabilitatea socială şi de siguranța regiunii, un loc unde nu există armată şi unde rata şomajului este nulă. Persoanele în vârstă au la dispoziție centre de activitate şi de recreere. Mulți dintre locuitorii din Andorra se înscriu, printre altele, la cursuri de artă plastică.
Ikaria, Grecia
Locuitorii insulei muntoase a Ikariei din Marea Egee ating frecvent vârsta de 90 de ani, proporția celor care ating această vârstă la suta de locuitori fiind de 40 de ori mai mare decât în cazul americanilor. Medicii atribuie forma lor fizică uimitoare regimului alimentar sănătos, care nu conține deloc carne şi zahăr, ci foarte multe cereale integrale, cartofi şi legume. De asemenea, locuitorii consumă de-a lungul întregii lor vieți mult lapte de capră şi preparate din cele peste 150 de plante medicinale din zonă. Cei mai mulţi dintre ei au grădini și își dedică o mare parte din timp activităţii fizice efectuate în mijlocul naturii, printre arbori şi plante.
Nicoya, Costa Rica
Pentru cei 75.000 de locuitori ai peninsulei Nicoya, viața aproape că nu s-a modificat în ultimii 100 de ani. Ei se simt foarte apropiați unii de ceilalți, urmează un regim alimentar pe bază de alimente proaspete şi plante medicinale şi consideră că munca fizică este esențială pentru o viață de bună calitate. Se hrănesc în principal cu tortilla (o varietate de lipie pregătită din boabe de porumb), fasole şi sucuri de legume. Apa lor este bogată în elemente minerale, aspect ce contribuie la buna sănătate a articulațiilor și a organismului în general. Grație climatului uscat şi însorit, nu există practic cazuri de boli respiratorii în rândul acestor oameni.
În Peninsula Nicoya din Costa Rica trăiesc mulți centenari. Maria Francisca Isolina Castillo, care era în vârstă de 108 ani la momentul realizării fotografiei, este cea mai în vârstă locuitoare din Nicoya. Ea trăiește într-o casă modestă și are patru copii, dintre care cel mai în vârstă are 92 de ani.
Vilcabamba, Ecuador
Vilcabamba, un sat din sudul Ecuadorului, este adesea supranumit „Valea centenarilor” sau „Paradisul tinereții veșnice”. În anul 1950, un studiu efectuat în această regiune a arătat că nu există decât foarte puține boli cronice şi că nu sunt deloc rare cazurile de oameni ce au depășit vârsta de 120 de ani. Persoanele în vârstă muncesc în ferme și realizează munci manuale. Locuitorii acestei regiuni practic nu mănâncă produse de origine animală şi consumă legume proaspete, diferite fructe și plante cu proprietăți terapeutice. Apa pe care o beau, bogată în minerale şi puternic ionizată, provine din munții din regiunea respectivă. La vârste înaintate, locuitorii au o luciditate mentală de invidiat, sunt sănătoși și desfăşoară în mod constant o bogată activitate fizică.
Lucilla Guererro din Vilcabamba, în vârstă de 104 ani în momentul realizării fotografiei 

Un sfat încurajator pe care îl putem urma fiecare dintre noi

Cunoscând existența tuturor acestor cazuri remarcabile de ființe umane longevive, ce trăiesc în comunități cu un regim și un stil de viață sănătos, natural și firesc în zone nepoluate, în care așa-zisa civilizație modernă încă nu a pătruns, putem fi, la rândul nostru, inspirați să ne îmbunătățim stilul de viaţă.

Deoarece nu este posibil să ne mutăm pur și simplu într-una dintre aceste zone, abandonând viața pe care o duceam până acum, nu ne rămâne decât să punem și noi în aplicare învățăturile extrem de simple pe care ni le putem însuși, observând experiența de viață a acestor comunități longevive care încă mai există în anumite locuri mai izolate din lume. Regulile de aur ale vieții îndelungate și sănătoase pornesc de la o alimentaţie simplă, naturală, de la consumul unei ape curate și sănătoase şi de la un exerciţiu fizic adecvat. Un stil de viață cât mai firesc și mai sănătos are drept consecință creşterea longevității. Este însă nevoie să trecem la transformări radicale în mentalitatea noastră, în modul în care tratăm apa și hrana, ca și mediul înconjurător. Niciodată nu este prea târziu ca să facem transformări benefice în această direcție.

Câtă vreme privim, însă, toate cele ce ne înconjoară ca pe niște simple obiecte neînsuflețite, consumabile și dispensabile, nu vom avea decât de pierdut și ne vom scurta implicit viața. Este necesar ca tot mai multe ființe umane de pe această planetă să înțeleagă că existența într-un mediu natural și nepoluat este o condiție fără de care o viață îndelungată și sănătoasă nu este posibilă. Deloc întâmplător, un geniu de talia lui Viktor Schauberger afirma că planeta Pământ este o ființă vie, ca și apa care hrănește și susține toate formele de viață, iar calitatea vieții noastre depinde de respectul pe care i-l acordăm. Înţeleptul Seneca afirma odinioară: „Cât trăieşti, învață să trăieşti!”, mesaj ce este încă de actualitate pentru omul contemporan.

Câteva dezvăluiri şocante referitoare la transumanism, un bizar curent actual ce se pretinde științific şi care vizează, printre altele, inocularea în conștiința ființelor umane de pe această planetă a unor idei stranii referitoare la prelungirea vieții prin mijloace artificiale

Esența vieții umane este exact ceea ce nu poate fi calculat: dragostea, spiritualitatea, poezia, înțelepciunea, muzica, tandrețea, altruismul, generozitatea, solidaritatea umană. Toate acestea, care nu pot fi calculate sunt, puțin câte puțin, evacuate din peisaj
Jean-Claude Guillebaud

O lume fără oameni, cu cyborgi, cu indivizi hibrizi sau himere, cu mașini și doar cu resturi umane, nu ar mai reprezenta o lume adevărată. Este necesar să evidențiem clar această contradicție și să-i subliniem caracterul inacceptabil. Singura modalitate de contracarare este hrănirea spiritului și a atitudinii de rezistență
Pierre Dardot, profesor de filosofie

Trebuie să renunțăm la ideea de a lăsa așa-zișii experți să ne ghideze viața. Fie că ei sunt experți în economie, în politică sau în nano-tehnologie, este necesar să ne re-însușim exercițiul democrației, pe care l-am abandonat în beneficiul lor, sub presiunea politicilor de securitate și a diferitelor industrii.”
Roland Gori, profesor de psihopatologie clinică

Am văzut până acum ce înseamnă longevitatea pentru câteva comunități umane care trăiesc în mod firesc, integrându-se în mod natural în ritmurile și mersul Naturii. Există, însă, în zilele noastre și o încercare nebunească de a deturna oamenii de la preocupările lor tot mai serioase în direcția spiritualizării vieții umane și a creșterii pe o cale firească a longevității. Răspunzători pentru aceasta sunt promotorii și adepții unei mișcări ce este grupată sub umbrela așa-numitului transumanism, care militează, printre altele, pentru o pretinsă prelungire pe cale artificială a vieții.

Transumanismul este un curent ideologic și tehnologic care ridică în slăvi dreptul omului de a-și croi propria sa evoluție prin folosirea la maxim a tehnologiilor științifice, pentru a amplifica potențialul fizic și intelectual al ființei umane. Mișcarea transumanistă modernă începe cu Institutul Extropiei (Extropy Institute), a cărui listă bibliografică permite identificarea unei părți a agenților grupului ocult de interese care încurcă toate ițele: Robert Anton Wilson (Prometheus Rising și trilogia Illuminatus!), Richard Dawkins (The Selfish Gene), Ayn Rand (Atlas Shrugged), Friedrich Hayek (The Constitution of Liberty), Howard Bloom (Global Brain), Hans Moravec (Mind Children: The Future of Robot and Human Intelligence), Ray Kurzweil (The Age of Spiritual Machines), Stewart Brand și alți autori ai unor lucrări despre criogenie, nanotehnologie, precum și o lungă listă de autori de science-fiction, printre care Arthur C. Clarke, Isaac Asimov, Robert Heinlein, Vernor Vinge și o mulțime de autori moderni, inclusiv frații Wachowski (The Matrix). Ideile transumaniste se regăsesc printre temele din domeniul science-fiction ce au fost popularizate în filme ca 2001: A Space Odyssey, Blade Runner, seriileTerminator precum și filmele The Matrix, Limitless, Her, Lucy și Transcendence.

„Proclamația” transumanistă a fost concepută pentru prima dată în anul 1998 de un grup de autori: Doug Baily, Anders Sandberg, Gustavo Alves, Max More, Natasha Vita-More, Holger Wagner, Eugene Leitl, Bernie Staring, David Pearce, Bill Fantegrossi, den Otter, Ralf Fletcher, Kathryn Aegis, Tom Morrow, Alexander Chislenko, Lee Daniel Crocker, Darren Reynolds, Keith Elis, Thom Quinn, Mikhail Sverdlov, Arjen Kamphuis, Shane Spaulding și Nick Bostrom. Alte personalități transumaniste sunt dr. Aubrey de Grey, directorul științific al Fundației de Cercetare SENS și omul de referință al grupării transumaniste care luptă împotriva îmbătrânirii, Martin(e) Rothblatt, antreprenorul (antreprenoarea) transsexual(ă) și directorul (directoarea) de la United Therapeutics și Bernadeane Strole, co-fondatoarea de la People Unlimited.

Manifestul transumanist a fost modificat de-a lungul timpului de alți adepți ai transumanismului, fiind adoptat de Consiliul Umaniștilor (Humanity Board) în martie 2009. În această declarație, transumaniștii afirmă că doresc binele tuturor ființelor, incluzând aici „oamenii, animalele non-umane (ceea ce înseamnă implicit că oamenii sunt considerați animale, n.r.), precum și orice dispozitive artificiale gânditoare ce vor apărea în viitor, forme de viață modificate sau alte forme de inteligență pe care știința și tehnologia le va construi. De asemenea, ei declară că militează pentru ca „fiecare individ în parte să poată alege, dacă dorește, să își modifice parametrii trupești, fiziologici sau de altă natură ai vieții sale. Aceasta include utilizarea tehnologiilor pentru extinderea memoriei, îmbunătățirea concentrării și a proceselor mentale, a terapiilor pentru extinderea duratei de viață, a tehnologiilor de reproducere, a procedurilor criogenice și a multor alte posibile tehnologii de modificare și îmbunătățire umană.”

Așa cum indică adepții curentului în propriile lor publicații, transumanismul este de fapt un proiect ocult, înrădăcinat în Rosacrucianism și Francmasonerie, derivat dintr-o Cabală pervertită, care afirmă că omenirea evoluează spre un punct în care omul va deveni nici mai mult, nici mai puțin, decât Dumnezeu. Pornind de la tradiții precum cea a Golemului și de la povestiri science-fiction precum cea a lui Frankenstein, transumaniștii propovăduiesc ideea că oamenii vor deveni la un moment dat nemuritori, ajungând să poată supraviețui oricât de mult sub forma unor bio-mașini programate prin inteligență artificială. Având drept vârf de lance Cybernetics Group, proiectul transumaniștilor are legătură cu dezvoltarea computerelor moderne, cu magia neagră și cu instrumentarea tenebrosului program CIA de control mintal numit MK-Ultra, în cadrul căruia se foloseau substanțele psiho-dinamizante și drogurile pentru subjugarea subiecților. Așa cum se sugerează în filmul Lucy, prin folosirea drogurilor puternice și a ceea ce transumaniștii numesc „mind uploading” (transferul prin internet al conștiinței), oamenii vor fi, vezi Doamne, capabili să fuzioneze cu internetul, ceea ce este prezentat pentru uzul naivilor ca fiind punctul terminus al unei presupuse evoluții cabalistice, formarea unei conștiințe colective sau a unui Creier Global. Acest moment mult așteptat este cel pe care Ray Kurzweil, director al departamentului de inginerie de la Google, îl desemnează prin termenul abscons de Singularitate. Prin acumularea întregii cunoașteri umane și prin oferirea accesului la orice aspect al activității umane, internetul va atinge omnisciența, după cum susțin transumaniștii pentru uzul celor naivi și creduli, devenind un fel de Dumnezeu al ocultismului, Ochiul pretins atoatevăzător al masonilor de pe bancnota de 1 dolar.

În anul 1988 a fost publicat primul număr din revistaExtropy: The Journal of Transhumanist Thought. Ea reunea indivizi cu preocupări în domeniul inteligenței artificiale, al nanotehnologiei, al ingineriei genetice, al prelungirii vieții, al transferului artificial al conștiinței, al futurismului, al roboticii, al explorării spațiale, al mimeticii, al politicii și economiei transumaniste. În anul 1989, în revista Extropy, Max More, unul dintre corifeii ideologiei transumaniste, scria articolul Psychedelics and Mind Expansion(Fenomenele psihedelice și expansiunea minții). În textul intitulat On Becoming Posthuman (Despre trecerea la era postumană), Max More a articulat principiile extropiei (opusul entropiei) sub forma: „Nu mai există zei, nu mai există credință, nu mai există rețineri timide. Haideți să lepădăm formalismele vechi, ignoranța, slăbiciunile și caracterul nostru muritor. Viitorul aparține postumanității”. De asemenea, în anul 1989, Max More a scris textul In Praise of the Devil (Spre slava Diavolului), în care el denunță creștinii ca fiind niște creaturi tâmpe. More s-a explicat astfel: „Țelul meu este să evidențiez modul în care valorile și perspectivele tradiției creștine vin în mod fundamental în contradicție cu valorile promovate de mine și de toții adepții extropiei, precum și cu perspectiva noastră”.

El nu s-a ferit să adauge la toate acestea următoarele afirmații pe cât de clare, pe atât de șocante, care evidențiază care este, în cazul lui și al celorlalți adepți ai transumanismului, adevărata sursă a convingerilor, a negării evoluției biologice și a credinței în Dumnezeu: „Diavolul – Lucifer – este o forță a binelui (unde eu definesc binele pur și simplu ca fiind ceea ce eu prețuiesc, nu ca pe ceva cu sens universal). Lucifer înseamnă «purtător de lumină» și acesta trebuie să ne ofere un indiciu al importanței sale simbolice. Povestea este aceea că Dumnezeu l-a alungat pe Lucifer din Ceruri pentru că el a pus la îndoială autoritatea lui Dumnezeu și a răspândit discordia printre îngeri… Dumnezeu, fiind acel binecunoscut sadic care este, a vrut fără îndoială să îl țină pe Lucifer prin preajmă, pentru a-l putea pedepsi și a-l readuce sub stăpânirea sa. Probabil că ceea ce s-a petrecut cu adevărat este că Lucifer a ajuns să urască Împărăția lui Dumnezeu, sadismul Lui, cerința lui de ascultare și supunere înrobitoare și furia sa psihotică în fața oricărei manifestări de gândire, atitudine sau comportament independent.

Lucifer și-a dat seama că Dumnezeu nu îi permitea să gândească niciodată pentru el însuși și că nu ar fi putut să acționeze independent, câtă vreme ar fi fost sub controlul lui Dumnezeu. Prin urmare, el a părăsit Raiul, acel cumplit Stat spiritual guvernat de sadicul cosmic Iehova, și a fost însoțit de o parte dintre îngeri, care au avut destul curaj ca să pună și ei la îndoială autoritatea lui Dumnezeu și perspectiva lui valorică.

Lucifer este întruparea rațiunii, a inteligenței, a gândirii critice. El se opune dogmei lui Dumnezeu și oricărei alte dogme. El este pentru explorarea unor idei noi și a unor perspective noi în căutarea adevărului… Slavă lui Lucifer!… Veniți alături de mine, veniți alături de Lucifer, și veniți alături de Extropy în lupta împotriva forțelor entropice ale lui Dumnezeu pe care o ducem cu mintea, voința și curajul nostru. Oastea lui Dumnezeu este puternică, dar este susținută de ignoranță, frică și lașitate. Adevărul este în mod fundamental de partea noastră. Înainte, întru lumină!

De la realitatea minunată a experienţei efective a comunităților umane longevive la viziunea halucinantă, bizară și inumană a așa-zisului transumanism

Transumanismul este la ora actuală un curent intelectual de anvergură internațională, ai cărui promotori declară că doresc nici mai mult, nici mai puțin decât să schimbe condiția umană, prin crearea și dezvoltarea unor tehnologii sofisticate larg accesibile, care să fie capabile să amplifice potențialul și capacitățile fizice, intelectuale și psihoemoționale ale ființei umane. Specialiști în informatică, cibernetică și electronică, ce sunt în mod declarat atei, dar, așa cum am văzut mai sus, în realitate ei sunt închinători mai mult sau mai puțin fățiși ai puterilor infernale, capii mișcării transumaniste neagă Izvorul dumnezeiesc și adevărat al vieții, misterul și semnificațiile tainice ale acesteia. Adepții transumanismului susțin în mod aberant că doar tehnologia modernă le va permite, într-o zi din viitorul apropiat, să elimine nefericirea din viața noastră și chiar din întreaga lume.

În mod ridicol, transumaniștii pretind că suferința și moartea sunt pe cale să fie definitiv eliminate din viața noastră prin modificările aduse de tehnologie. Această pretinsă revoluție ar trebui să aibă loc către anul 2035, când acest deziderat demn de scenariul unui episod din seria Terminator va fi – în viziunea specialiștilor, sau mai bine zis al propagandiștilor transumaniști – deja pus la punct. În opinia lor, un nou om se va naște atunci. Din păcate, este vorba, de fapt, doar despre un biet hibrid om-mașină care nu va mai avea, pretind ei, niciuna dintre limitările care caracterizează astăzi ființa umană. Noi, însă, ne dăm cu toții seama că această himeră amenință, în realitate, să distrugă ființa umană și să o transforme într-o ființă sub-umană, ușor de controlat și de manipulat de către stăpânii ei ascunși, ce vor să dispună după bunul lor plac de viața tuturor oamenilor, printr-un simplu clic.

Iată câteva dintre pretinsele beneficii, calități și puteri pe care le-am dobândi ca ființe robotizate, cu implanturi cerebrale și cu proteze bionice, după datele oferite de propaganda transumanistă:

Inteligența omului va fi nelimitată datorită unui sistem de inteligență artificială branșat la creier. El va putea să știe tot, pentru că toate cunoștințele, în toate limbile, se vor regăsi pe internet și el va avea acces direct la acestea.
Această mistificare insultă inteligența oricărei ființe umane înzestrate cu un minim bun-simț. Cunoașterea lui Dumnezeu este mult mai mult decât internetul sau orice altă invenție umană, iar tupeul de a numi nelimitată o inteligență bazată pe o memorie artificială, este de-a dreptul diavolesc. Transumaniștii oferă un surogat de omnisciență, care funcționează doar dacă ființei umane i se face totodată un implant cerebral ce o transformă imediat într-un robot și o subjugă voinței unor indivizi fără scrupule și fără Dumnezeu. În plus, există riscul ca implantul să cauzeze cancer și, în final, aparentul beneficiu devine un prejudiciu mult mai mare.

Omul nu va mai fi bolnav pentru că, datorită modificărilor genetice și biotehnologice, toate bolile vor putea fi depistate și eliminate încă înainte de manifestarea lor fizică.
Încă o mistificare transumanistă, de data aceasta prin pretenția că prin niște simple intervenții genetice, orice boală poate fi eliminată. După cum știm cu toții, cauzele bolilor sunt cel mai adesea subtile, psiho-emoționale, astfel că nicio modificare genetică sau biotehnologică nu le poate elimina definitiv.

Din același motiv, el nu va muri: toate organele sale vor putea fi înlocuite, celulele reprogramate și, astfel, omul va putea trăi veșnic.
A treia mistificare vizează acum nivelul tehnologic atins de știința contemporană și însăși semnificația veșniciei. Simpla înlocuire, fie și perpetuă, a organelor interne bolnave nu este decât un surogat de nemurire. Adevărata nemurire este, însă, cea spirituală și ea este conexă cu o anumită trezire spirituală, nefiind doar o perpetuitate biologică. În altă ordine de idei, oare cum se simt cei care află că organele lor interne vor fi înlocuite cu organe de porc? Se știe că ființa umană transsexuală Martin (sau Martine) Rothblatt, fondatorul (și totodată fondatoarea) companiei Sirius XM, care se ocupă cu biotehnologia, supraveghează atent, la o fermă din Virginia, creşterea porcilor modificaţi genetic pentru folosirea organelor în transplanturile umane, sperând să creeze astfel o rezervă inepuizabilă de donatori de organe.

Omul cel nou se va deosebi de ființa umană actuală la fel de mult cum aceasta din urmă se deosebește de urangutan.
O nouă afirmație abracadabrantă, care mistifică tristul adevăr cu privire la omul robotizat, modificat genetic și cu implant cerebral. Din păcate, o astfel de ființă nu numai că nu este superioară omului obișnuit, dar nu depășește deloc urangutanul, care cel puțin este liber în junglă și se poate manifesta firesc, nu este înrobit și subjugat.

Cuvântul transumanism înglobează toate calitățile și avantajele acestor cuceriri tehnologice: noii oameni vor avea capacități atât de remarcabile și vor fi atât de îmbunătățiți, încât nu vor mai fi ființe umane obișnuite, ci vor fi „mai mult” decât atât.
În realitate, termenul de transuman nu se referă deloc la calități pe care ființa umană nu le poate dobândi pe altă cale. În plus, omul-robot nu are cum să fie mai mult decât omul obișnuit, câtă vreme are felurite handicapuri și este practic protezat ca să compenseze aceste lipsuri. Ființa umană dispune de resurse interioare nebănuite, care depășesc imaginația bolnavă a transumaniștilor, doar că aceste capacități latente nu se pot trezi prin simpla modificare genetică sau prin înlocuirea unor organe, ci sunt necesare în această direcție eforturi spirituale susținute, care pot dura ani de zile. Ceea ce este cert este că simpla lectură a puterilor paranormale minore și majore pe care ființa umană le poate dobândi prin practica yoga este suficientă pentru a înțelege că idealurile transumaniștilor vizează, de fapt, o adevărată mutilare și siluire a ființei umane, care în realitate devine astfel de-a dreptul subumană!

Ce înseamnă pentru transumaniști o ființă umană așa-zis „îmbunătățită”

Transumaniștii susțin că noua specie umană, superioară, va fi omniscientă, asemenea lui Dumnezeu. Așa cum am văzut deja mai sus, omnisciența transumaniștilor înseamnă doar accesul la niște baze de date informatizate, care sunt accesibile celor care au implanturi cerebrale. Cunoașterea umană de natură discursivă a fost, este și va fi mereu limitată, iar comparația cu Omnisciența dumnezeiască este ridicolă și aberantă. Ca și când o astfel de promisiune sforăitoare nu ar fi fost prea mult, suntem totodată asigurați că vom deveni nemuritori doar pentru că în viitorul apropiat organele bolnave vor putea fi înlocuite cu componente artificiale. Astfel, transumaniștii susțin că, dacă nu ne plac picioarele pe care le avem, vom avea la dispoziție proteze bionice mult mai robuste, care să ne permită să alergăm mult mai repede și fără să obosim. Tot așa, teoretic vom putea să ne procurăm ochi cu ajutorul cărora să vedem în întuneric sau chiar prin ziduri, și urechi cu care putem auzi chiar și cel mai fin zgomot.

După declarațiile mirobolante și gratuite ale transumaniștilor, fiecare astfel de ființă „îmbunătățită” va avea posibilitatea să-și coordoneze, la modul cel mai liber, propriul proiect de reconstruire a aparenței sale fizice. Ea va putea să-și modifice aspectul de nenumărate ori, după cum dorește, căci va avea la dispoziție, chipurile, chiar eternitatea: va putea, printre altele, să-și modifice culoarea pielii, musculatura etc., pentru a reveni apoi la forma inițială, tot așa cum astăzi putem alege între un costum de haine sau altul sau între o culoare de păr sau alta. Pe cât de îmbietoare poate să pară o astfel de perspectivă, pe atât de multe neplăceri și probleme de adaptare poate ea să aducă. Cei care cunosc doar puțină psihologie știu ce tulburări psiho-emoționale poate provoca doar o simplă tunsoare sau câteva kilograme în plus sau în minus, darmite protezele, fie ele și bionice.

Cea mai ridicolă, însă, este pretenția că, datorită așa-ziselor tehnici de realitate îmbunătățită și a celor de realitate virtuală, beneficiarii acestor tehnologii vor putea trăi în lumea pe care și-o aleg… Este vorba doar despre o proiecție artificială, într-o lume imaginară care nu are nimic de a face cu realitatea. Promisiunea că printr-un simplu clic vom putea decide să trăim în cel mai frumos castel sau să seducem cele mai mari staruri de cinema este pur și simplu cretină. Bineînțeles că așa ceva nu este real, și oricât de avansate vor fi tehnicile de manipulare a creierului și a senzațiilor, oricât de incapabili ar fi oamenii să discearnă între ceea ce se petrece în realitatea lumii fenomenale și ceea ce se petrece în realitatea virtuală generată prin implanturile din creier, senzațiile experimentate vor fi o simplă maimuțăreală a celor reale.

Ca și când toate acestea nu ar fi de ajuns pentru a ne transforma în niște oameni-roboți, transumaniștii ne promit că vor exista mai multe substanțe non-toxice pe care le vom putea îngurgita pentru a experimenta în permanență stări de fericire „absolută” fără obișnuință, dependență sau alte efecte adverse.

Raymond Kurzweil și preocupările sale privind prelungirea artificială a vieții

Considerat drept un geniu în mediile științifice de peste Ocean, Raymond C. Kurzweil este cunoscut pentru cercetările sale în domeniul tehnologiei. În anul 1999, fostul președinte al Statelor Unite, Bill Clinton, l-a primit la Casa Albă pentru a-i înmâna medalia națională pentru tehnologie şi invenție. Această medalie reprezintă cea mai înaltă distincție americană care recompensează cercetările ce permit progresul tehnologic.

Revista Forbes îl gratulează pe Kurzweil cu aprecierea că el este „cea mai avansată maşină gânditoare”, iar PBS, o rețea de televiziune publică din Statele Unite, l-a plasat pe lista celor „cincisprezece cele mai mari minți care au contribuit la dezvoltarea Americii”. Din anul 2012, Raymond Kurzweil lucrează în departamentul de inteligență artificială de la Google. În Silicon Valley (partea sudică a oraşului San Francisco), Raymond Kurzweil este astăzi considerat a fi mai popular decât preşedintele SUA. Născut în Queens, cartier popular din New York, fiu al unui cuplu de evrei austrieci care a fugit în anul 1938 din calea naziştilor, Kurzweil a început să proiecteze încă de la vârsta de 5 ani propriile modele de vapoare şi de automobile. În anul 1970, Raymond Kurzweil și-a luat diploma în informatică şi literatură la prestigiosul Institut de Tehnologie din Massachusetts (MIT), şi tot atunci și-a depus primele brevete. Pionier în domeniul recunoaşterii optice a caracterelor umane, al sintezei şi al tehnologiei de recunoaştere a vocii, el este interesat înainte de toate de inteligența artificială. În anul 2008, el înființează în Silicon Valley Universitatea Singularity, unde s-a dedicat în întregime celor două teorii ale vieții sale: „transumanismul” şi „singularitatea”.

Transumanismul continuă experimentele pe linia clasică a naziştilor, pentru că, așa cum afirmă Ray Kurzweil – trâmbița actuală a transumanismului – „evoluţia biologică este prea înceată pentru specia umană” și de aceea „în următoarele decenii va dispare”. Raymond Kurzweil, în prezent director de inginerie la Google, este un promotor şi susținător al teoriilor transumaniste despre nemurirea artificială. El vorbeşte despre progrese semnificative care se vor produce în următorii 15-30 de ani în societatea umană. Actualmente, preocuparea sa este să alcătuiască portretul unui aşa-zis „om nou”, capabil să trăiască cinci secole, poate chiar dublu, fapt ce a determinat redactorii revistei Time Magazine să se întrebe, pompos și retoric, într-un articol din septembrie 2014, dacă Google poate să „omoare moartea”. Liderii firmei Google din Mountain View, California, au investit suma de 380 de milioane de euro pentru a se începe această muncă laborioasă de găsire a unor metode de prelungire a vieții omului. Kurzweil, promotor al „transumanismului” şi al „singularității tehnologice”, a fost desemnat să conducă toată această activitate de cercetare.


Copertă a revistei TIME ce anunță pompos că anul 2045 este anul în care ființa umană devine nemuritoare. Ilustrația evidențiază în mod semnificativ ce înseamnă de fapt nemurirea și omul nemuritor pentru transumaniști: o ființă pe jumătate om, pe jumătate robot, dispensabilă și controlabilă, care poate trăi mai mult, dar a cărei conștiință este subjugată din umbră prin intermediul calculatorului de către niște stăpâni care nu pot fi decât capii așa-zis iluminați ai francmasoneriei mondiale, ce au finanţat dezvoltarea acestei tehnologii diabolice.

Primul concept promovat de Kurzweil, transumanismul, a avansat însă gradat către o interpretare cel puţin înfricoşătoare, sugerând că într-o zi din viitor, înainte de sfârşitul secolului al XXI-lea, omul nu va mai fi „doar” o ființă vie cu un trup alcătuit din carne și sânge, așa cum este acum. În viziunea sa, omul va ajunge să fie „eliberat” de trup şi de toate problemele acestuia, mai ales de cele medicale, şi va ajunge să fie conectat în permanență, grație inteligenței artificiale, la un computer. Ca majoritatea susţinătorilor conceptului de „transumanism”, Kurzweil susține că, vezi Doamne, în felul acesta „omul va deveni nemuritor”. În spiritul ideilor sale, în loc să urmărească îmbunătăţirea condiției umane prin educație şi prin cultură, transumaniștii pun accentul în mod exclusiv pe depăşirea limitelor prin intermediul geneticii şi al tehnologiei.


Creierul: Grație descoperirii recente a celulelor stem în interiorul encefalului, cercetătorii au în vedere de acum înainte regenerarea unor zone întregi. Transumaniștii vizează înlocuirea celulelor defectuoase cu proteze microelectronice.

Cel de-al doilea concept promovat de Kurzweil, „singularitatea”, se regăseşte în următoarea idee aberantă pe care acesta o propovăduiește în mediile de specialitate: „Puterea de calcul a computerelor va deveni suficientă pentru a putea înlocui creierul uman”. Ipoteza avansată de susţinătorii „singularităţii” este aceea că odată ce ajunge să fie debarasat de „constrângerile biologice”, creierul uman nu va întârzia să se îmbunătățească, iar omul va deveni şi mai inteligent. Ce înseamnă aceasta? În cartea intitulată Umanitatea 2.0: Biblia transformărilor, autorul prevede manifestarea acestui fenomen în anul 2045, adică în mai puţin de 30 de ani, sugerând astfel apariția unei epoci pur materialiste, fără Dumnezeu, în care omul devine dependent de mașini, pentru ca, în cele din urmă, să se transforme el însuși într-un hibrid om-mașină.

Omul, depăşit de maşini”, prezice în mod funest autorul, „va ajunge să fuzioneze cu ele. Maşinăriile se găsesc deja ca dispozitive în urechile noastre, în fața ochilor noştri, de exemplu, ochelarii Google, care înlocuiesc ecranul unui telefon smart (așa-zis inteligent) ori al unei tablete şi generează informații care devin vizibile permanent în câmpul optic vizual. Aceste maşinării pot filma, înregistra, imortaliza în fotografii şi pot răspunde la comenzi verbale. Altele, precum implanturile cerebrale pentru persoanele afectate de boala Parkinson, sunt deja conectate la creierul uman. Deja peste 100.000 de oameni au implanturi cohleare, cu o conexiune neurală directă. Se preconizează ca în viitor o treime dintre toate misiunile militare ale Statelor Unite să fie efectuate fără oameni. Soldaţii cibernetici si roboţii bipezi vor permite operarea de la distanţă. În Africa, în zilele noastre, un copil cu un telefon smart (așa-zis inteligent) are acces la informații şi la o anumită cunoaştere care îi erau inaccesibile preşedintelui Statelor Unite acum 15 ani.

Conştient de marile probleme tehnologice şi financiare, Bill Maris, patronul de la Google Venture, a decis să doneze 380 milioane de euro în cadrul aşa-numitului Program al nemuririi din Silicon Valley. „Compania Google finanțează deja 15 proiecte legate de nemurire”, explică chirurgul urolog Laurent Alexandre, devenit avocat al transumanismului. „De la sfârşitul anului trecut, compania Google finanțează un proiect pentru detectarea bolilor cu 5 până la 15 ani înainte ca acestea să se manifeste. Cercetările viitoare se vor concentra pe ingineria viului, domeniu în care am început să obținem rezultate concrete. S-a reuşit creşterea duratei de viață a râmelor şi a şoarecilor. La om, ne putem aştepta la primele rezultate în anul 2030. Cercetarea va progresa prin terapie genetică, celule stem şi organe artificiale. Acestea sunt doar câteva domenii finanțate de Google!

Laurent Alexandre continuă: „Copiii care se nasc astăzi vor avea 85 de ani în anul 2100, ceea ce nu va fi deloc neobişnuit”. „Cineva care se naşte azi are aşadar mai multe şanse să trăiască până în anul 2100, dată până la care speranța de viață a omului va creşte extraordinar, fapt ce îi va permite acestuia să se bucure de progresul acelei epoci viitoare. Este deci rezonabil să ne gândim că cei care se nasc azi vor putea trăi chiar până în anul 2150, apoi până în anul 2200 şi aşa mai departe. Putem spera chiar că prima fiinţă umană care va atinge vârsta de 1000 de ani s-a născut deja.”

Despre secolul al XXI-lea, Laurent Alexandre afirmă că va fi un secol al dezbaterilor între „transumanişti”, care vor vrea să trăiască mai multe secole într-o stare biologică modificată, şi „bioconservatori”, care vor oferi soluţii practice pentru îmbunătăţirea pe cale naturală a condiţiei biologice a omului.

Liderii Facebook și Google promovează proiectele lor himerice și înşelătoare

Alături de patronii de la Google, și cei de la Facebook și-au asumat, de asemenea, aderarea la mișcarea transumanistă. Ei finanțează proiecte de dezvoltare în domeniul roboticii și al inteligenței artificiale. Mulți dintre ei cred că sunt aproape de a-și vedea visul împlinit și se înconjoară de tehno-profeți care le promit, în schimbul a câteva milioane de dolari, că-și vor atinge scopul.

Cu toate acestea, proiectul promovat cu atâta tam-tam de transumaniști, care le pare naivilor atât de fabulos și de la îndemână, nu este decât o himeră, un vis născut în mințile unor indivizi ce și-au petrecut viața în fața monitoarelor de calculator și admiră eroi precum Batman sau Spiderman, adolescenți obișnuiți să confunde jocurile video cu realitatea.

Desigur, ei sunt specialiști neîntrecuți în informatică și tehnologie, au inventat televiziunea în 3 dimensiuni și alte minuni tehnice, dar când vine vorba despre fericirea omului și eliminarea tuturor suferințelor și bolilor cu care acesta se confruntă, afirmația că toate aceste țeluri pot fi realizate doar cu ajutorul inteligenței artificiale, printr-un simplu clic de mouse, fără participarea activă și directă a conștiinței și a sufletului, este de-a dreptul tragi-comică.

Cei mai în vârstă își mai aduc aminte de promisiuni similare pe care ni le făceau savanții anilor 1980 în ceea ce privește progresul așa-zis iminent al geneticii. Aceștia susțineau că prin modificarea genelor, ei vor vindeca orice boală și că vor putea fabrica la comandă organe noi, cu ajutorul cărora vor putea repara ființa umană ca pe o mașină. Am fost anunțați tot la două luni despre iminenta descoperire a genei nemuririi, care, zice-se, era suficient să fie adusă la lumină pentru a face ca moartea să devină o amintire.

Treizeci de ani mai târziu, după ce s-au cheltuit câteva sute de miliarde de dolari, cele câteva tentative de terapie genetică s-au soldat cu eșecuri răsunătoare sau chiar cu catastrofe. Ele nu au permis decât ameliorarea provizorie a unor boli extrem de rare: amauroza Leber (boală congenitală ce duce la pierderea vederii în jurul vârstei de 20 de ani prin afectarea nervului optic; prevalența este de 1 caz la 25.000 de persoane), adrenoleucodistrofia (denumită și boala Siemerling-Creutzfeld sau boala Shilder, ce este caracterizată de afectarea mielinei celulelor nervoase din creier, afecțiune ce duce la pierderea funcțiilor cognitive și disfuncția progresivă a glandelor suprarenale; se întâlnește la 1 din 100.000 de persoane) și sindromul Wiskott-Aldrich (anomalie ereditară caracterizată de un nivel foarte scăzut al trombocitelor, celulele de bază cu rol în coagularea sângelui, și anomalii leucocitare, celulele responsabile de răspunsul imun; frecvența este de 1 caz la 250.000 de persoane). Majoritatea programelor importante de cercetare au fost oprite.

În 99,9% dintre cazuri, genetica nu ajută la vindecarea bolnavilor. Adepții ei afirmă că ea servește la conceperea unor copii fără defecte prin îndepărtarea de la început a gameților (celulele sexuale), a embrionilor și a fetușilor cu caracteristici genetice nedorite sau considerate a fi inferioare. Pornind de la aceste proiecte, geneticienii au deviat, ajungând să manipuleze genele pentru a obține organisme modificate genetic. Astfel de practici sunt foarte diferite de cele prin care se urmărea vindecarea bolilor.

Progresele în terapeutica genetică și cele ce țintesc vindecarea afecțiunilor sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire, sunt total absente, în schimb sunt prezente din abundență cheltuielile colosale și promisiunile deșarte. Dar ce știu creatorii Google, Larry Page și Sergey Brin, sau tânărul Mark Zuckerberg, cofondatorul rețelei Facebook? În domeniul lor, informatica, ei sunt niște excelenți specialiști. Utilizăm aproape zilnic motorul de căutare Google, ne este foarte util pentru a căuta orice fel de informații pe internet. Însă în ceea ce privește aspectele istorice, culturale, filosofice, medicale sau soarta omului și a umanității, acești ingineri nu au niciun fel de credibilitate. Prin preocupările lor strict materialiste, ei desconsideră idealurile spirituale și scrierile sacre sau textele fundamentale ale omenirii, precum sunt cele ale lui Platon sau ale lui Pascal, refuzând totodată să reflecteze la ceea ce este cu adevărat ființa umană, cum poate fi ea cu adevărat fericită și care este scopul său în viață. De fiecare dată când deschid gura pentru a vorbi despre cu totul alte subiecte decât meseria lor (internetul și programarea), avem impresia că auzim niște țânci teribili, care nu vor să crească mari. Ei nu reușesc să facă niște conexiuni inteligente și repetă, parcă, papagalicește ceea ce au auzit cu o seară înainte la o dezbatere televizată.

Mark Zuckerberg, în particular, este specialistul declarațiilor fulminante, dar lipsite de orice conținut, făcute pentru a place tuturor și mai ales jurnaliștilor din presa aservită așa-zișilor „iluminați”. Mulți au observat ascultându-l, că el vorbește de parcă ar citi New York Timespentru a se documenta și a ști astfel dinainte ce trebuie să gândească și să spună. Ceea ce este frapant la transumaniști este că avem de-a face cu oameni care au reușit de tineri în ceea ce au întreprins (precum transumanistul Laurent Alexandre, cu diplomă de la Școala de Înalte Studii Comerciale, diplomă de la Școala Națională de Administrație, medic devenit milionar în urma vânzării site-ului Doctissimo). Se pare că banii îi interesează pe acești indivizi în cel mai înalt grad și că preocupările lor vizează numai puterea, competiția și succesul în societate.

Menirea esenţială a fiinţei umane este să cunoască în mod real viața divină și sursa ultimă a acesteia, care este Dumnezeu

Dincolo de toate acestea, oamenii din epoca modernă nu au ajuns încă să cunoască adevărul despre viață și despre moarte și nu au nici soluții eficiente în cazul bolilor. Și atunci, ne întrebăm noi, cum ar putea să dețină acest adevăr tocmai transumaniștii, care nu au prea pus piciorul într-un spital, într-un cămin de bătrâni sau în sala de așteptare a unui cabinet medical, ca să nu spunem că nu prea sunt duși nici la biserică? Merg ei pe stradă ca să ia contact cu oamenii obișnuiți, care se confruntă adeseori cu boli și suferințe de tot felul? Privesc ei, oare, cu adevărat chipurile oamenilor, ale semenilor noștri bolnavi de cancer sau care suferă de probleme psihice, ale celor reumatici ori care suferă de astm, diabet, hemoragie intestinală, chipurile celor care sunt nevoiți să suporte intervenții chirurgicale sau ale celor cu probleme grave de piele?

Cum îndrăznesc ei, oare, să susțină că jucăria lor, internetul, este pe punctul de a rezolva toate aceste dileme și probleme?
Cum explică ei apariția rezistenței la antibiotice, care ne face mult mai vulnerabili la bolile infecțioase decât eram, de pildă, în 1980? Ce le pot ei spune tuturor victimelor medicamentului Vioxx (antiinflamator nesteroidian ce provoacă infarct și deces și care a fost retras de pe piață), victimelor antidepresivelor, ale Talidomidei (sedativ folosit în anii 1950 pentru grețurile cauzate de sarcină și care a provocat multiple malformații la nou-născuți), victimelor medicamentelor Depakine (administrate în timpul sarcinii provoacă malformații), Mediator și Buflomedil (retras din cauza problemelor cardiace pe care le provoacă și a deceselor rezultate)?

Ce ar putea să spună acești specialiști în robotică și informatică despre studiile care arată că longevitatea omenirii este de fapt în scădere, că există o tendință de scădere a fertilității în cupluri (1:6), că a crescut numărul cazurilor de autism, al alergiilor, al bolilor digestive, al cazurilor precoce de Parkinson și mai ales de Alzheimer?

În ceea ce privește inteligența și cunoașterea, cum pot ei să afirme că motoarele lor de căutare pot să amplifice capacitățile intelectuale ale ființei umane? Dacă ne uităm pe internet, constatăm că există o prezență din ce în ce mai redusă a articolelor interesante, bine scrise, originale. Copierea și colajul, tehnica copy-paste sunt foarte răspândite. Google și Facebook nu creează nimic. Sunt mașini care reproduc la nesfârșit imagini și texte, ceea ce poate fi uneori util. Din păcate, însă, suntem tot mai agresați de acele texte și știri predominante, care defăimează, care sunt scandaloase și agresive sau care induc teama și angoasa în conștiințele oamenilor de rând.

În ceea ce privește inteligența artificială, există unele progrese. Totuși, cei care lucrează cu editoarele de text știu că programele de corectare ortografică încă tot ne mai indică greșeli acolo unde textul este corect și nu ne indică erorile acolo unde textul este greșit, iar automobilele noastre cu computere de bord „inteligente” declanșează alarma la parcarea mașinii într-un spațiu mai restrâns, dar totuși suficient de mare după aprecierea unei ființe umane.

Însă de la aceste progrese și până la a anunța sfârșitul bolilor și viața eternă până în anul 2045 este cale lungă. Până atunci, cel mai înțelept demers pe care îl putem întreprinde este acela de a lua lecții de la Natură. Ea ne oferă toate răspunsurile pe care le căutăm.

Este legitimă aspirația omului de a-și prelungi durata vieții, însă atunci când demersurile pe care el le face în acest sens sunt bazate numai pe tehnologie și pe metode artificiale – care în realitate fac ființa umană să degenereze, iar nu pe un mod de viață sănătos, în comuniune cu Natura și cu sursa ultimă a vieții care este Dumnezeu –, rezultatele vor fi întotdeauna la fel de artificiale și de penibile ca și metodele utilizate. Dincolo de toate aceste dezbateri ce au loc între oameni, dincolo de toate eforturile unor mari concerne precum Google, ce par mai degrabă preocupate să le dea naivilor și credulilor speranțe deșarte într-o viață mai lungă indiferent de consecințe și obținută cu orice preț, este necesar să ne amintim cu toții că, inclusiv în problema longevităţii umane, ultimul cuvânt îi aparţine până la urmă, fără îndoială, lui Dumnezeu.


Retina artificială: Imaginile sunt captate de o micro-cameră fixată pe ochelari, apoi sunt transmise unui computer, care trimite semnalele electrice implantului din creier. Aceasta, zic cercetătorii transumaniști, permite o vedere relativ bună.


Organele: Cultivarea celulelor stem permite, cel puțin teoretic, reconstituirea aproape a tuturor organelor vitale. Transumaniștii vizează înlocuirea inimii și a rinichilor bolnavi cu proteze.


Oasele: Transumaniștii vizează înlocuirea oaselor şi a cartilagiilor bolnave cu celule sintetice. Acestea sunt uşor de fabricat, dar așa cum ele nu vor fi niciodată altceva decât niște substitute artificiale ale celulelor naturale, la fel nici omul nu va fi niciodată un robot sau un mecanism căruia i se pot înlocui după bunul plac piesele uzate.

Nanoroboții: De grosimea unui fir de păr, ei sunt prezentați ca fiind capabili să detecteze bolile sau asocierile celulare suspecte. Nu se spune însă că ei pot fi folosiți și în alte scopuri, mai puțin benefice.


Planurile fantasmagorice ale transumaniștilor:
După propaganda transumaniștilor, într-o sută de ani, trupul uman va putea fi vindecat piesă cu piesă, precum un mecanism, iar ființa umană va putea trăi o tinerețe veşnică. Nu se spune nimic despre pericolele implanturilor, care sunt prezentate ca fiind ceva benefic, când ele, de fapt, reprezintă un pericol pentru libertatea noastră, a tuturor.

Proiectele halucinante al transumaniștilor au aparența năucitoare a unor idei care vizează îmbunătățirea condițiilor de viață pe planeta Pământ. Straniu este însă faptul că transumaniștii privesc ființa umană doar ca pe un mecanism, în care piesele uzate pot fi apoi înlocuite într-un mod automat cu piese artificiale. Faptul că după o astfel de protezare ființa umană respectivă devine practic handicapată, iar implanturile cerebrale sunt instrumentele unei subjugări totale este complet trecut sub tăcere, fiind evidențiate numai așa-zisele avantaje. Câți dintre noi ar fi fericiți cu o pseudo-retină artificială în locul retinei cu care ne-am născut, cu pseudo-oase din celule sintetice în locul oaselor firești, cu proteze în loc de creier sau cu alte organe? În ce măsură o astfel de ființă mai este cu adevărat umană?

http://www.yogaesoteric.net/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în VIATA LIBERA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s