Patrimoniu genetic al Dacilor ce s-a păstrat până azi la Români:


I (I2) vechiul marker genetic al primilor Homo Sapiens din Europa, E-V13 markerul genetic al balcanicilor înrudiți cu vechii egipteni și R1a și R1b markerii Indo-Europenilor

Cromozomul uman Y, există doar la bărbați. Din acest motiv, el se transmite nealterat de la tată la fiu de la apariția omului şi până astăzi, cu excepția mutațiilor genetice care apar foarte rar, de câteva ori pe parcursul miilor de ani.

Necombinându-se cu un alt cromozom pereche deoarece, femeia posedă doi cromozomi X în timp ce bărbatul posedă un cromozom Y şi unul X, istoria mutațiilor genetice ce s-au petrecut în cromozomul „masculin” Y precum şi distribuția şi variația sa în interiorul diverselor populații, ne arată migrațiile care au avut loc şi ponderea diferitelor subtipuri ale cromozomului Y, în populațiile antice şi moderne.

Aceste distribuții ajută la identificarea diverselor înrudiri şi a diverselor migrații care au avut loc de-a lungul istoriei.

De-asemenea originea formării diverselor popoare coroborată cu faptele istorice şi descoperirile arheologice se poate clarifica într-o mult mai mare măsură.

Mai jos aveți o listă cu unele tipuri majore ale cromozomului Y care au avut un impact major asupra istoriei antice a Europei şi estimarea datei apariției lor. Un tip major al Cromozomului Y, numit Y-Haplogrup conține un set comun de mutații genetice și se notează cu o literă mare urmată de mai multe cifre și litere)

K => în urmă cu 40.000 de ani (probabil, a apărut în nordul Iranului)

T => în urmă cu 30.000 de ani (în jurul Mării Roșii sau în jurul Golfului Persic)

J => în urmă cu 30.000 de ani (în Orientul Mijlociu)

R => acum 28.000 de ani (în Asia Centrală)

E1b1b => în urmă cu 26.000 de ani (în nord-estul Africii)

I => acum 25.000 de ani (în Balcani)

J1 => acum 20.000 de ani (în munții Taurus / Zagros)

J2 => în urmă cu 19.000 de ani (în nordul Mesopotamiei)

E-M78 => acum 18.000 de ani (în Africa de nord-est)

R1b => acum 18.000 de ani (in jurul Marii Caspice sau Asia Centrală)

R1a => în urmă cu 17.000 de ani (în sudul Rusiei)

G => în urmă cu 17.000 de ani (în Orientul Mijlociu)

I2 => acum 17.000 de ani (în Balcani)

E-V13 => apare acum 15.000 de ani (în sudul Levant sau în Africa de Nord)

I2b => în urmă cu 13.000 de ani (în Europa Centrală)

N1c1 => în urmă cu 12.000 de ani (în Siberia)

E-M81 => în urmă cu 11.000 de ani (în nord-vestul Africii)

I2a => în urmă cu 11.000 de ani (în Balcani)

G2a => în urmă cu 11.000 de ani (în Levant sau Anatolia)

R1b1b2 => în urmă cu 10.000 de ani (la nord sau la sud de Caucaz)

I2b1 => în urmă cu 9000 de ani (în Germania)

I2a1 => în urmă cu 8.000 de ani (în sud-vestul Europei)

I2a2 => în urmă cu 7500 de ani (în Europa de Sud-Est)

I1 => în urmă cu 5.000 de ani (în Scandinavia)

R1b-L21 => acum 4000 de ani (în Europa Centrală sau de Est)

R1b-S28 => acum 3500 de ani (în jurul Alpilor)

R1b-S21 => în urmă cu 3.000 de ani (în Frislanda sau Europa Centrală)

I2b1a => în urmă cu mai puțin de 3000 de ani (în Marea Britanie)

 


Tipurile și ponderile genetice ale Românilor (Haplogrupuri Y-DNA):

Pentru populația României distribuția subtipurilor de Y-DNA este următoarea

Region I1 I2*/I2a I2b R1a R1b G J2 J*/J1 E1b1b T Q N
Romania 4.5% 26% 2.5% 17.5% 12% 5% 13.5% 1.5% 15% 0.5% 0.5% 0.5%
Aromâni *20.5% 10% 21.5% 3.5% 24.5% 0.5% 16.5% 2% 0% 0%

* = I1 + I2 + I2b


Ce observăm?

Acum 25.000 î.e.n.: Apare populația autohtonă europeană I, ce provine dintr-o ramură IJ cea a primilor Homo Sapiens intrați în Europa. Aproape 1 din 3 români aparțin tipului I, cel mai vechi din Europa care a apărut în Balcani acum aproximativ 25.000 de ani.

Foto: Eupedia.com – distribuția lui I

I => a apărut acum 25.000 de ani (în Balcani) şi reprezintă populația autohtonă a Europei, o populație care la acea dată era de vânători şi pescari.

În 2016, rămășițele unui străvechi culegător-vânător din peştera Paglicci, care au fost datate cu radio carbon între anii 34.580-31.210 î.e.n., au fost identificate ca aparținând haplogroupul I. Această descoperire împinge apariția populației native „I” a Europei, undeva înainte de 34.000-32.000 î.e.n.

Bărbatul numit „Paglicci 33” avea haplogrupul Y-DNA „I” iar pe linie maternă avea haplogrupul ADN-ului mitocrondrial, mtDNA „U8c”

Faptul că I a apărut acum 25.000 de ani nu înseamnă că populația în interiorul căreia a apărut mutația genetică a lui I nu se afla în Europa cu mult înainte de 25.000 de ani.

Dimpotrivă apariția lui I, în Balcani ne arată că acum 25.000 de ani populația din Balcani era destul de veche acolo ca să se separe Genetic de restul populațiilor din Asia Mică sau din Asia de Vest (aici părerile sunt împărțite) de unde primii Homo Sapiens migraseră în Europa acum aproximativ 40.000 – 45.000 de ani.

Populația I a Europei s-a separat în subpopulații. Astfel acum 17.000 de ani apare tot în Balcani populația I2, pe care o regăsim în România de azi în proporție de 26%.

I2 => a apărut acum 17.000 de ani (în Balcani)

De aici procesul de apariție în Europa a diverselor subpopulații ale lui I continuă.

I2b => în urmă cu 13.000 de ani (în Europa Centrală)

I2a => în urmă cu 11.000 de ani (în Balcani)

I2a2 => în urmă cu 7500 de ani (în Europa de Sud-Est)

I1 => în urmă cu 5.000 de ani (în Scandinavia)

În România, avem în principal subtipul Balcanic al lui I, numit I2, subtip ce se-ntinde de la Adriatica peste Carpați până în Ucraina de azi, şi care se regăsește în populația României în proporție de 26%.

În România, avem şi subtipul Europei de Nord al lui I, numit I1, în proporție de 4.5%, ce poate indica migrațiile germanice ce au avut loc în România, începând de la goți (vizigoți, ostrogoți) urmați de gepizi, până la cele moderne ale saşilor.

Cu alte cuvinte, afirmația „că suntem aici de 25.000” afirmație pe care progresiştii o numesc „aberație dacopată” se dovedește a fi în mare parte adevărată.

Unul din trei români se trage dintr-un strămoș European, care vâna în România de azi şi în Balcani acum 25.000 de ani, înainte ca ultimii ghețari să se retragă spre nordul Europei.

Foto: Eupedia – Distribuția lui I2-Dinaric

Revenind mai către zilele noastre, prezența subtipului I2a dar mai ales a subtipului său I2a-L621 (I2a-Dinaric) din România și Bulgaria poate fi atribuită formării ca popoare a vechilor Daci și Traci , care au apărut ca un amestec al populațiilor indigene europene și a indo – europeni (R1a şi R1b – în acest caz , cu precădere R1a – Z280 ), cândva între 3300 și 1500 î.Hr.

Ilirii , care au cucerit teritoriul fostei Iugoslaviei undeva între anii 1200-1000 î.Hr., a fost o ramură înrudită cu Dacii şi Tracii sau oricum un trib strâns legat de bazinul Carpatic

În zilele noastre țările slave nordice au doar între 9% (Polonia, Republica Cehă) și 21% (Ucraina) din I2a-L621, în timp ce slavii de sud au între 20% (Bulgaria) și 50% (Bosnia).

Procentul mai mare de I2a-Dinaric, din sud (din Balcani) se datorează efectului cumulat al epocii bronzului și a epocii fierului timpuriu adică ține de patrimoniu genetic al Dacilor, Tracilor și Ilirilor cât și de migrațiile slave medievale. Procentul relativ mare al lui I2a-L621 (I2a-Dinaric) la popoare non-slave, precum maghiarii (15%), albanezi (12%) și grecii (9%) datează din epoca bronzului (Daco-Traco-Iliră) și a mișcărilor de populației în interiorul Imperiului Roman, care a redistribuit I2a dincolo de teritorii originare daco-gete și ilire.

Pe baza acestor frecvențe, precum și pe baza distribuirii subgrupurilor lui R1a (indo-european), se poate aprecia că daco-traci și ilirii aveau în patrimoniu lor genetic aproximativ de două până la trei ori mai mult I2a-Dinaric decât R1a (indo-european)

Pe de altă parte, slavii timpurii trebuie să fi avut aproximativ de două ori mai mult R1a (indo-european) decât I2a- Dinaric.

Proporția mai mare de R1a în multe țări slave din nord, se datorează migrațiilor anterioare ale R1a (indo-european) din timpul epocii bronzului (cum ar fi L260 la slavii de vest și Z92 și Z93 la slavii de est, ruși și belaruși).

Cum trebuie înțeles acest lucru?

La venirea indo-europenilor (aproximativ 3.000 î.e.n.) exista un mare areal de populații carpatice și balcanice ce aveau I2-Dinaric și care se-ntindeau de pe coasta Adriaticei, în Balcani, în Carpați, în Moldova și Basarabia până în Ucraina de azi

Populațiile I2 au rezistat mult mai bine în Carpați și în Balcani în fața triburilor năvălitoare indo-europene, și prin urmare popoarele care au rezultat (Daco-Trace-Ilirice), aveau o pondere dublă a patrimoniului genetic autohton I2 față de cel al năvălitorilor indo-europeni (R1a și probabil și R1b)

În schimb in zona Slavă, năvălitorii indo-europeni i-au terminat genetic pe cei cu I2, ponderea populației cu I2 râmânând încă mare în Ucraina , acolo unde se-ntindea înainte de venirea indo-europenilor, celebra Cultură Cucuteni, dar foarte mică în restul lumii Slave din Răsărit, acolo unde poate I2 nici nu se mai întindea într-un procent prea numeros

Mult mai târziu, când populațiile Slavilor de Sud au năvălit în Balcani (571 e.n.), plecând din sud-vestul Ucrainei de azi, la ponderea medie de I2 ce-o moșteneau de la Cultura Cucuteni, s-a adăugat zestrea genetică importantă de I2 a populațiilor Ilire, Dace și Trace din Balcani peste care s-au așezat. Astfel zestrea de I2 a ajuns în unele zone Balcanice la două treimi și peste doua treimi din totalul populației. Așa s-a ajuns la ponderi extraordinare de I2 care s-au păstrat în lumea slavă din Balcani de pe coasta Adriaticii și la ponderi importante de I2 în Bulgaria, dar și în Sudul Ucrainei, în timp ce ponderile de I2 sunt foarte mici la ruși, belaruși, polonezi, cehi – ceea ce indică clar că I2-ul nu avea o pondere importantă în populația proto-slavă originară.

I2-Dinaric este un subgrup Y-DNA nativ Balcanilor şi Carpaților care aparținea deci populațiilor Daco-Trace-Ilire şi este alături de I1 Nordic cel mai vechi din Europa. Populația genetică comună „I” a apărut în Europa aproximativ în jurul datei de 25.000 î.e.n.

Haplogrupul I2a1b-L621 se găsește o la frecvențele sale maxime printre dinaro slavi (sloveni, croați, bosniaci, sârbi, muntenegreni și macedoneni), precum și la Români (România și Moldova) dar și în Balcani (în Bulgaria, Albania, Grecia) dar și în Slovacia și Ungaria. Ponderea este încă mare în Ucraina de sud-est

I2a1b-L621 ajunge în procente mai mici până în Belarus, Polonia, și sud-vestul Rusiei.

I2-L621 (L147.2 +) este, de asemenea, cunoscut sub numele ca I2a-Din (pentru Dinarici). Concentrația mare de I2a1b-L621 în nord-estul România, în Moldova și în Ucraina de sud-vest amintește de răspândire maximă a Culturii Cucuteni (4,800 – 3,000 î.Hr.), înainte de a fi fost înghițit de cultura indo-europeană Ware Corded.

Acest lucru ar putea însemna că cultura Cucuteni-Tripolye a fost un grup european nativ de vânători-culegători care au adoptat agricultura, după venirea în contact (cu, probabil, unele intermariajuri), cu fermierii din Orientul Mijlociu, care s-au stabilit în Balcani (haplogrupuri E1b1b, G2A, J2B și T ).

După ce a fost indo-europenizată, I2a-L621 ar fi devenit linia paternă dominantă printre Daci, Traci și Iliri, ceea ce ne arată că autohtonii deși și-au pierdut limba (Limba Dacă este o limbă indo-europeană) și conducerea politică, totuşi „i-au învins” genetic pe invadatorii indo-europeni supraviețuind într-un procent mult mai mare, probabil fiindcă erau mult mai numeroși ca ei și pentru că aveau o dezvoltare tehnologică cel puțin similară.

De-asemenea, I2a-L621, a devenit linia paternă dominantă printre slavii de sud odată ce aceștia s-au așezat în Balcani asimilind I2-ul populațiilor Daco-Trace-Ilire, pe care l-au adăugat prin asimilare lingvistică, vechii lor moșteniri de I2 din Ucraina de Sud, moștenire ce provenea probabil de la Cultura Cucuteni, în timp ce R1a indo-european, a rămas dominant doar în rândul slavilor de nord ceea ce ne arată că aici, cuceritorii indo-europenii au făcut legea și au distrus genetic populațiile autohtone pe care le-au cucerit.

 


9.000 î.e.n. – 6.000: popoarele neolitice ajung rând pe rând în Balcani: E-V13, G2a, J2b, T

9.000 – 7.000 î.e.n. – E-V13, prima populație care ajunge în Balcani şi în România este o populație ce vine din Egiptul Antic, o populație înrudită genetic cu faraonii şi lumea piramidelor de mai târziu.

Foto Wanclik: Migrația lui E-V13. Periodizarea ar putea fi şi cu 3.000-5.000 mii de ani mai veche.

Foto Eupedia: Distribuția lui E-V13 – indică clar localizarea şi originea sa Balcanică în Europa

E-V13 => acum 15.000 de ani (în sudul Levant sau în Africa de Nord)

O subpopulație a lui E-V13, a apărut în Balcani acum 9.000 de ani prin separare geografică şi mai apoi prin separare genetică.

Unii geneticieni spun că E-V13 e în totalitatea lui de origine Balcanică și că ar fi apărut la origine în Kosovo-ul de azi în jur de 11.000 – 9.000 î.e.n.

Cel mai bine această populația s-a păstrat în Kosovo. Aproape unul din doi kosovari (45%) sunt E-V13

Prima apariție a unui bărbat E-V13 în Europa (Lacan 2011) a fost datată ca fiind din 5.000 î.e.n. Sceheletul a fost găsit în peștera Avellaner din Spania ceea ce ne arată că la acea dată, unii E-V13 migraseră din Balcani, patria lor de origine, prin Italia și ajunsese până în Spania.

Aceasta înseamnă că ei ajunseseră deja în Europa cu cel puțin 1.000 – 2.000 – chiar 3.000 de ani înainte adică undeva între 9.000 – 6.000 îe.n.

În România acest subtip se regăsește în 15% din populația României. Strămoşul a 1 din 7 români a venit din Egiptul Antic pe la 7.000 î.e.n. adică acum 9.000 de ani

Un Studiu Genetic al tuturor familiilor din România, Serbia, Ungaria , Bulgaria ce poartă numele Basarab ne arată că cele cu markerii cei mai vechi genetici sunt E-V13. Ceea ce ne indică că întemeietorul Țării Românești Basarab I era un străvechi autohton balcanic de origine Dacă, ce se trăgea genetic dintr-un strămoș neolitic E-V13

Prin urmare, Basarab I – nu are nici o legătură genetică cu cumanii un popor ne-european, așa cum MINTE Neagu Djuvara îngânat de toată rețeaua progresistă, căreia efectiv, nu-i place nimic din tot ceea ce este străvechi românesc.

.

De altfel, și scheletul lui Basarab I și a altor Basarabi îngropați la Curtea De Argeș a fost supus și el unui test DNA și într-o comunicare a Academiei s-a indicat că ei au o origine românească și balcanică străveche, dar nu s-au dat publicității markerii genetici găsiți.

Cum lingvistic Substratul Românei şi Proto-Albaneza erau foarte apropiate, fiind de fapt două dialecte ale aceleași limbi, Limba Dacă, rezultă că acest E-V13 (E1b1b) este alături de I2, un alt important subtip genetic al populației Dace, subtip care e mult mai vechi în România decât formarea poporului Dac, şi care aparține unei populații neolitice ce a venit la noi acum aproximativ 9.000 de ani şi care era înrudită genetic cu vechii Egipteni Antici.

Aceste populații neolitice de la noi, au fost cucerite mai apoi, de Indo-Europenii veniți în jurul anului 3.000 î.e.n., iar sinteza dintre străvechii europeni, neolitici şi indo-europeni a format poporul Dac din care ne tragem așa cum vedeți pe baza markerilor genetici.

8.000 – 6.000 î.e.n. – G2a – o populație neolitică din Caucaz crescători de capre și de oi, ajunge în Balcani de unde se răspândește în toată Europa, în zonele ei Alpine : Carpați, Alpi, Pirinei

G2a => apare în urmă cu 11.000 de ani (în Levant sau Anatolia)

Celebrul Otzi găsit mumificat natural în Nordul Italieni în Alpi aparține acestei populații străvechi

Se presupune că la origine și Bascii aparțineau genetic acestei populații caucaziene, G2a. Astăzi Bascilor le-a rămas doar limba, genetic ei fiind asimilați de populațiile europene la fel cum au fost asimilați genetic, mult mai târziu și Ungurii.

Ponderea G2a în populația masculină din România de azi este de 5% adică 1 din 20 de români au ca strămoș un ‘crescător de capre’ neolitic ce venea din Caucaz și trăia în zonele alpine crescând capre și oi

7.000 – 6.000 î.e.n. – J2b – o populație neolitică cerealieră ce era originară din Mesopotamia și Anatolia ajunge în Balcani

Foto: Eupedia: Distribuția lui J2b care ne arată din nou ponderea sa masivă în Balcani

Ea e responsabilă alături de E-V13 de introducerea pe scară largă a cultivării cerealelor și a creșterii animalelor domestice și de apariția în Balcani și în Carpați a multor așezări sedentare ce se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor

Ponderea ei în populația masculină din România de azi este de 13.5% adică aproape 1 din 8 români are ca strămoș un agricultor neolitic ce venea din Mesopotamia

 


3.500 î.e.n. – 2.800 î.e.n.: Indo-Europenii ajung în Carpați migrând de undeva din Nordul Mării Negre şi din Nordul Mării Caspice. Unul din trei români are un strămoș indo-european.

Subtipurile Cromozomului Y, care îi caracterizează sunt R1a şi R1b.

În România, R1a are o pondere de 17.5% iar R1b de 12%.

Aproape unul dintre trei români are ca strămoș un indo-european fie R1a, fie R1b.

Foto: Eupedia: Distribuția „indo-europeanului” R1a

Foto: Eupedia: Distribuția „indo-euorpeanului” R1b

R1a și R1b sunt asociate cu populațiile indo-europene ce trăiau în jurul anilor 5000 – 4000 î.e.n undeva la nordul zonei dintre Marea Neagră și Marea Caspică.

De acolo au început să migreze între 3.400 și 2800 î.e.n spre Europa, o importantă ramură a lor așezându-se în Carpați, Carpații devenind o a doua lor patrie. De aicii unii au migrat spre Italia (italicii din care au rezultat Romanii, etc…) și spre vestul Europei (Celții din care au rezultat Vechii-Gali, Irlandezii, Galezii, Bretonii etc..), alții spre Grecia (vechii greci) ba chiar au trecut în Asia Mică (armenii), iar mulți au rămas în Carpați și în Balcani formând aici populațiile Daco-Traco-Ilire

O altă ramură a indo europenilor a migrat tot pe la 3000 ie.n. pe o rută nordică prin Polonia și Europa de Nord formând triburile Germanice (din care au rezultat Anglo-saxonii, Germanii propriu-ziși, Suedezii, Norvegienii, Islandezii, Frisienii etc..). Finlandezii sunt Fino-Ugrici înrudiți cu Ungurii și cu Estonienii.

O altă ramură Indo-Europeană a migrat mai spre nord spre Țările Baltice formând triburile Balto-Slave din care au rezultat popoarele Baltice (Lituanienii, Letonii și Vechii Prusaci) și Popoarele Slave (Slavii de Est (Ruși, Belaruși Ucrainieni), Slavii de Est (Polonezi, Ruteni, Cehi, Slovaci) și Slavii de Sud care au migrat din Sudul Ucrainei în Balcani mult mai târziu pe la 571 e.n. (Bulgari, Sârbi, Croați, Slovaci, Macedoneni, Sloveni, Muntenegreni) (a nu se confunda macedonenii slavi cu vechii macedoneni cei ai lui Alexandru Macedon care era un popor distinct Indo-European care s-a grecizat) . Estonienii nu sunt Indo-Europeni, ci sunt Fino-Ugrici inrudiți cu Ungurii și cu Finlandezii)

Unii Indo-Europeni au rămas în Nordul Mării Negre și în Nordul Mării Caspice de unde o parte a migrat mai târziu spre Iran și India de azi formând triburile Indo-Iraniene iar o parte a rămas pe loc formând triburile iraniene Scitice din nordul Mării Negre

Cu aproximativ 1000 de ani înainte de aceste mari migrații, aproximativ în jurul anilor 4.000 î.e.n., o primă ramură a Indo-Europenilor a migrat probabil prin Caucaz, în Anatolia de azi (Turcia de azi), formînd acolo popoarele Anatoliene: Hitiții, Licienii și Luvienii.

Din punct de vedere genetic, Istoricul subpopulațiilor de R1a și R1b este refăcut astfel:

R1b => 16.000 î.e.n. – acum 18.000 de ani (in jurul Marii Caspice sau Asia Centrală)

R1a => 15.000 î.e.n. – în urmă cu 17.000 de ani (în sudul Rusiei)

R1b1b2 => 8.000 î.e.n. – în urmă cu 10.000 de ani (la nord sau la sud de Caucaz)

R1b-L21 => 2.000 î.e.n. – acum 4000 de ani (în Europa Centrală sau de Est)

R1b-S28 => 1.500 î.e.n. – acum 3500 de ani (în jurul Alpilor şi în nordul peninsulei italice)

R1b-S21 => 1.000 î.e.n. – în urmă cu 3.000 de ani (în Frislanda sau Europa Centrală)

La noi, o parte din R1b (cele diferite de R1b-L21 apărut în Europa Centrală și de Est, etc..) se datorează și coloniștilor romani dar și migranților germanici de mai târziu, care aveau în rîndul populațiile lor o pondere mare a bărbațiile ce aparțineau lui R1b (indo-european).

Tot coloniștilor aduși de romani, dar de data unii ce proveneau de undeva din Orientul Mijlociu, se presupune că aparțin și românii de tip J1, care au o pondere de 1,5% din actuala populație a României. Ei pot aparține și unor migrații mult mai recente istoric, venite pe diverse rute tot din Orientul Mijlociu.

 


Concluzii

Principalelor tipuri de Y-DNA ce alcătuiesc populația masculină românească sunt toate străvechi și formează în timp 4 mari nivele de straturi genetice distincte:

25.000 î.e.n. I – cel mai vechi strat genetic al Europei – Primii Homo Sapiens cunoscuți din Europa – care erau Vânători și Pescari cu principalul subtip I2-Dinaric

9.0000 – 6.0000: Diferite popoare neolitice cu tipurile de Y-DNA E-V13, G2a, J2b, T (foarte puțin)

3.500 – 2.800: Invazia Indo-Europeană: cu tipurile de Y-DNA R1a și R1b

Dacii erau o mixtură formată din :

25.000 î.e.n. – „europenii străvechi” I2-Dinaric (aprox. 40%) și

9.000 – 6.000 î.e.n. „europeanii neolitici” E-V13, G2a și J2b (aprox. 35%) popoarele neolitice care au venit peste „europeană străveche”,

3.000 – 2.800 î.e.n. „indo-europeni” – cuceritorii indo-europeni R1a (probabil și cu ceva R1b) (25%) care au venit peste sinteza dintre „europeană neolitică” și „europeană străveche” și au format în Balcani și în Carpați triburile „Daco-Trace-Ilirice” din care ulterior s-au separat Daco-Geții, într-o regiune cuprinsă la nord de Munții Balcani și toți Munții Carpați până la Marea Neagră.

0 BC – 200 BC : Invazia Romană, cu aport de R1b (din peninsula italică) și J1 (Orientul Mijlociu)

Pe baza procentelor din populația actuală a României putem spune că, coloniștii romani au reprezentat aprox. 10% – 15% din total populației autohtone de atunci.

Concluzie: Distribuția genetică a tipurilor de Y-DNA în actuala populație românească indică clar originea Dacică a Românilor

Astfel românii au o moștenire de I2-Dinaric de la „europenii străvechi” de 26% şi un total al I-ului de 33% (cu 4.5 I1 ce probabil indică migrații germanice)

O moștenire de la „europenii neolitici” de 15% E-V13 (E1b1), 13.5% J2b, 5% G2a adică un total de 33.5% care ne face „balcanici”

O moștenire de la „indo-europeni” de 17.5% R1a şi de 12.5% R1b (R1b ce provine în mare parte de la cuceritorii romani dar şi de la viitoarele migrații venite din occident (saşi etc.))

 


A. 25.000 î.e.n. Populația „I” – Clasamentul țările europene care au moștenit cel mai mult, tipul I al Primilor Homo Sapiens din Europa, în patrimoniul lor genetic.

Țările care au păstrat cel mai bine moștenirea genetica a primilor Homo Sapiens din Europa, sunt cele din Balcani precum și cele din zonele izolatele din Nordul Europei și din insulele Corsica și Sardinia.

I2-L621 (L147.2 +) este, de asemenea, cunoscut sub numele ca I2a-Din (pentru Dinarici). Concentrația mare de I2a1b-L621 în Balcani dar şi în nord-estul România, în Moldova și în Ucraina de sud-vest amintește de răspândire maximă a Culturii Cucuteni (4,800 – 3,000 î.Hr.), înainte de a fi fost înghițită de năvălitorii indo-europeni.

Croații Bosniaci 71% (esantionarea e slabă) I2
Bosniacii 65% (esantionarea e slabă) I2
Bosnia-Herțegovina 55.5% I2
Gotland (regiune în Suedia) 50% I1
Sardinia 37.5% I2
Croația 37% I2
Suedia 37% I1
Danemarca 34% I1
Norvegia 31.5% I1
Sârbii Bosniaci 31% I2
Muntenegru 31.5% I2
Islanda 29% I1
Finlanda 28% I1 (deși sunt de limbă Fino-Ugrică)
România 26.5% I2
Macedonia 23% I2
R. Moldova 21% I2
Slovenia 20.5% I2
Ucraina 20.5% I2
Găgăuzia 20% I2
Bulgaria 20% I2
Corsica 18.5 I2

Foto: Eupedia: Arborele evoluției populației I2

A.1) Clasament European al I2-ului Dinaric, cel mai vechi din Europa alături de celelalte subgrupe ale lui I (subpopulația sudică a I-ului)


 

A.2) Clasament European al I1-ului Nordic și el cel mai vechi din Europa alături de celelalte subgrupe ale lui I (subpopulația nordică a I-ului)


 

B. 9.000 – 6.000 î.e.n. Popoarele neolitice ajung în Europa intrând prin Balcani. Clasamentul țărilor care au păstrat cel mai bine moștenirea neolitică.

B.1) 9.000 – 6.000 î.e.n. – Populația E-V13 înrudită genetic cu vechii egipteni ce vor construi 5.000 de ani mai târziu piramidele, sosește în Europa în Balcani. Un schelet al unui bărbat E-V13, mort în jurul anului 5.000 î.e.n. a fost găsit într-o peșteră din Spania. Un studiu genetic al tuturor celor din Balcani (România, Bulgaria, Ungaria, Serbia) care poartă azi numele Basarab au arătat dpdv genetic că, cele mai vechi familii Basarab, sunt E-V13. Reamintim că Basarab I a fost întemeietorul Țării Românești. Familia Basarab a condus Țara Românească timp de 400 de ani.

Observați că E-V13 are procente mari în țările din Balcani, mai ales în Kosovo și Albania precum și la Albanezii din țările limitrofe lor. Populația E-V13 e puternic răspândită în Balcani și în Grecia, Serbia, Muntenegru, Bulgaria și România indicând în mod exact arealul Daco-Traco-Ilir, ceea ce înseamnă că la venirea lor (3.000 î.e.n), indo-europenii au ocupat și această populație, cum au făcut și cu celelalte populații străvechi din Balcani: I2, G2a, J2b

Populație E-V13 s-a răspândit înainte de venirea indo-europenilor, pe tot arealul sudic al Europei: în Italia, Spania, Sudul Franței, și Portugalia rămânând însă masiv în Balcani. Desigur migrațiile din timpul Imperiului Roman și de mai tărziu au putut mări aportul de E-V13 venit din Balcani spre vestul Europei, dar scheletul unui E-V13 găsit într-o peșteră spaniolă estimat că a trăit pe la 5.000 î.e.n. și procentele mari din țările Europei de Sud, ne arată o migrație inițială a populației E-V13, foarte veche, o migrație ce a avut loc pornind din Balcani spre Italia, Spania, Portugalia, migrație ce a avut loc acum 8.000-9.000 de ani (7.000 – 5.000 î.e.n)

Cruciani și colab . (2007 ), au descoperit în 2007 că marea majoritate a liniilor haplogroupului E1b1b din Europa sunt reprezentate de sub-clada E1b1b1a2-V13 (E-V13), care este rară în afara Europei. Maximul lui E-V13 (47%) e localizat în Kosovo. Din acest motiv, Cruciani şi Battaglia au afirmat că E-V13 s-a extins din Balcani. Cu toate acestea, încă nu există nici un consens cu privire la momentul exact al acestei extinderi. Cert e că ea a avut loc înainte de 5.000 î.e.n pe baza scheletului lui E-V13 găsit într-o peșteră din Spania, acolo unde s-au mai găsit 4 schelete G2a datând tot de la aproximativ. 500 î.e.n. Prin urmare, apariția în Europa a populației E-V13 s-a făcu cu mult înainte decextinderea sa. Nu există încă un consens final dacă E-V13 a apărut undeva în Balcani sau dacă a apărut în Anatolia, de unde a migrat masiv în Balcani.

Kosovo 47.5% E1b1b (E-V13)
Grecia Centrală 29.5% E1b1b (E-V13)
Albania 27.5% E1b1b (E-V13)
Muntenegru 27% E1b1b (E-V13)
Sudul Greciei 27% E1b1b (E-V13)
Bulgaria 23.5% E1b1b (E-V13)
Sârbii Bosniaci 22.5% E1b1b (E-V13)
Insulele Egee 22% E1b1b (E-V13)
Macedonia 21.5% E1b1b (E-V13)
Grecia 21% E1b1b (E-V13)
Sicilia 31% E1b1b (E-V13)
Nordul Greciei 20.5% E1b1b (E-V13)
Ile-de-France 20.5% migrație recentă
Cipru 20.5% E1b1b (E-V13)
Sudul Italiei 18.5% E1b1b (E-V13) (există o populație albaneză cu un dialect distinct)
Extremadura 18.5 E1b1b (E-V13)
Serbia 18% E1b1b (E-V13)
Castilla și Leon 16%
Aromâni 16.5% E1b1b (E-V13)
România 15% E1b1b (E-V13)


 

B.2) 8.000 – 6.000 î.e.n. – Populația G2a din Caucaz ajunge în Europa și ocupă în principal crestele alpine : Carpații, Alpii, Pirineii. Celebru Ötzi găsit înghețat în Alpi, mort în jurul anului 3.300 î.e.n., aparține acestei populații.

Observați că G2a s-a conservat mai bine pe Insule (Sicilia, Malta, Sardinia, Creta), în comunitățile izolate apropiate de Caucaz (tătari, găgăuzi) și în zonele alpine (Alsacia, Alpi Italieni, Alpii Francezi (Rhones Alpes), Alpii Austrieci, etc..)


 

B.3) 7.000 – 6.000 î.e.n. – Populația J2b din Mesopotamia ce vine prin Anatolia ajunge în Europa. Ei erau cultivatori de cereale și crescători de animale domestice.

Așa cum se vede și din răspândirea ei, avem de-a face cu o populație neolitică clar anatoliană, a cărei gene se păstrează încă într-o proporție majoră în Anatolia de azi (Turcia), în Cipru și în Creta și care a difuzat lent pe tot cuprinsul Balcanilor : Grecia, Albania, Serbia, România, Bulgaria, etc…

Haplogrupul J2b1 – M205 (Proto-Daco-Trac / Proto Grec), este foarte prezent în Balcani și este cel mai puternic în Muntenegru, Serbia, Croația și Bosnia dar și în Albania, Kosovo și România. J2b1 – M205 este un subgrup al haplogroup J2b – M172 ( Greco – anatolian, mesopotamian și/sau caucazian).

Atenție Grecia și Cipru are un procent mare de J2 și datorită mai recentului subgrup M319 ce ține de J2a (vezi arborele). La fel ponderea mare a J2 din Turcia (Anatolia) se datorează mai ales lui J2a.

„J2b are o distribuție destul de diferită față de J2a. J2b pare a avea o asociere mai puternică cu culturile Calcolitice din Europa de Sud-Est și este deosebit de comun în Balcani, în Europa Centrală și în Italia, zonă care este aproximativ similară cu amploarea culturii europene din epoca cuprului” (Eupedia.com)


 

C) 3.500 – 2.8000 î.e.n. – R1a și R1b – Triburile Indo-Europene R1a și R1b ajung în Carpați venind inițial prin Nordul Mării Negre și Dobrogea de azi. Sinteza lor cu „autohtonii străvechi” ai Europei (I2) și cu „neoliticii” (E-V13, G2a, J2b) va duce la formarea popoarele Daco-Traco-Ilirice.

Tot în Carpați e locul de formare al proto-Italicilor și al proto-Celților cei care își vor continua între 2500- 1500 î.e.n. drumul spre Europa de Vest, precum și al proto-Grecilor și al proto-Armenilor care de aici își vor continua migrația între 2.500 – 1.500 î.e.n. şi care de la Dunăre îşi vor continua drumul spre sudul Europei și spre Anatolia.

Triburile indo-europene ce vor forma mai tărziu triburile proto-Balto-Slave vor urma o rută nordică spre Țările Baltice și nordul Ucrainei de azi, în timp ce alte triburi Indo-Europene vor urma o rută prin Polonia spre Germania formând triburile proto-Germanice. Cele care vor rămâne pe loc în nordul Mării Negre și al Mării Caspice vor forma triburile proto-Indo-Iraniene. O parte din ele vor migra mai apoi spre India și Iran, Altă parte vor rămâne pe loc formând triburile Iraniene ale Sciților

Fiind un NOD de migrație al Indo-Europenilor Zona Carpatică a fost o zonă în care R1a coexistă cu R1b. Va fi o sarcină a studiilor viitoare să identifice care sunt subclusterii străvechi și care sunt subclusterii mai noi R1a și R1b din România.

Indo-Europenii de tip R1a

Foto: Eupedia. Clasamentul țărilor care au păstrat cel mai bine indo-europeanul R1a. R1a s-a păstrat masiv în lumea Balto-Slavă dar și în România și o parte a lumii Germanice. R1a e prezent și în lumea Indo-Iraniană, invadatorii Indo-Iranieni din Iran și India fiind R1a. Procentul aproape dublu a lui R1a din Republica Moldova față de restul României se datorește nu numai ponderii populației de origine Slavă de acolo ci mai ales faptului că ponderea populațiilor neolitice (mai ales cea a lui E-V13) în Estul-României de azi, Basarabia și Sudul Ucrainei a fost mult mai redusă.

Indo-Europenii de tip R1b

Foto: Eupedia – Arborele evoluției populației R1b, Observați procentele extraordinare a subpopulației R1b în tările Europei de Vest în Anglia, Spania, Franța, Portugalia, Vestul Germaniei, Nordul Italiei, etc, cu excepția Nordului Germaniei al Scandinaviei și al Centrului și Sudului Italiei. Practic invaiza indo-europenilor ce tip R1b a DISTRUS complet populațiile autohtone din Europa de Vest așa cum invazia indo-europenilor R1a din Rusia, Belarusia, Nordul Icrainei, Polonia, Țările Baltice a distrus complet populațiile autohtone de acol. „Străvechii europeni” (I2) și „neoliticii” (E-V13, G2a, J2b) au rezistat doar în Carpați şi în Balcani, în timp ce altă ramură a „stravechilor europeni” (I1) a rezistat în Nordul Europei

SURSELE:

SURSA pe care ne-am bazat la scrierea acestui articol prin traduceri parțiale, prezentarea cifrelor și a diagramelor lor și interpretarea acestora este EUPEDIA.COM – site pe care vi-l recomandăm călduros. Desigur noi ne-am axat pe România în analiza făcută.

http://www.fluierul.ro/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în URMASII DACILOR. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s