Lipsa punctului pe i


Mare chestie, o greseala nevinovata care se poate corecta foarte usor. „A gresi e omeneste” spunea cineva odata si totusi cate greseli ne sunt permise daca ar fi sa tragem linie.

Cine ar trebui sa supervizeze treaba asta si sa ne anunte cand s-a atins aceea limita?

Cei mai multi probabil ca se gandesc tot la ei, odata ce nota de plata e achitata tot de cel ce da cu bata in balta. Uneori mai pica si altii care nu ar trebui sa achite absolut nimic dar ca si resemnare, viata are un mod ciudat de a imparti vina si odata cu ea si pedeapsa. Observ de ceva vreme in propriul anturaj o tendinta de a blama in stanga si in dreapta, pe oricine, fara a se mai tine cont de nimic. O fuga de responsabilitatea propriilor fapte si actiuni mai ceva ca la o suta metri garduri. Se prefera o eschivare chiar si de la cele mai banale lucruri, pentru a poza in ceva ce nu exista, doar de a mentine o imagine.

Nu cred ca exista persoana care sa nu aiba si lipsuri. De fapt cei mai multi dintre noi incercam toata viata sa echilibram balanta cand vine vorba de lipsuri si eventual sa facem tot ce ne sta in putere pentru a iesi din aceasta lume a „lipsurilor” (fie ca vorbim de bani, emotii,case, etc.). A trecut o buna bucata de timp (cel putin in cazul meu) de cand nu am mai auzit pe cineva care sa puna punctul pe i. Discutiile sunt lipsite de esenta, de cele mai multe ori aprobi politicos, zambesti si eventual te rogi in gand sa poti pleca odata. Bunul simt te obliga sa dai dovada de intelegere chiar daca nu rezonezi sub nici o forma cu interlocutorul iar asta te face sa te simti si mai vinovat. Da, exact vinovat, pentru ca in loc sa pui punctul pe i, apelezi la o rationalizare de doi lei, care nici macar nu iti apartine in totalitate si care este servita intr-un mod urat de propria „conduita civilizata”.

Tot lipsa punctului pe i duce la un amalgam de emotii, in care cu greu iti mai gasesti drumul. Multe din ele au tenta negativa si asta nu pentru ca ne dorim in mod expres asa ceva, ci pentru ca negarea, uitatul in alta parte, intoarcerea si celuilalt obraz, din nefericire nu ne fac „mai buni” ci din potriva ne fac „mai rai”. Ne fac mai rai cu noi insine in primul rand. Se spune ca atata timp cat esti incapabil sa te iubesti pe tine asa cum esti, este putin probabil ca cei din jurul tau sa faca ceva ce tu nu esti dispus sa faci, mai ales cand e vorba de propria persoana.

Incapacitatea noastra de a distinge nuantele cand vine vorba de emotiile noastre, nu duce la nimic bun pe termen lung. Suntem proprii arhitecti cand vine vorba de persoana noastra. Unii dintre noi isi dau seama de acest lucru, accepta acest lucru si merg inainte, altii refuza cu inversunare sa deschida ochii iar cand sunt pusi in fata faptului implinit, ridica din umar si isi cauta tapul ispasitor, crezand ca asta e rezolvarea la orice problema.

Chiar si atunci cand refuzi sa faci un lucru, exista tot timpul cineva care poate face ce tu refuzi, singurul lucru de care trebuie sa tii cont atunci cand refuzi este faptul ca te lasi la mana altuia, mana care in 99% din cazuri isi vede de propriul interes.

http://smartwoman.hotnews.ro/

Acest articol a fost publicat în VIATA INTERIOARA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s