Țările Române. Violul, sodomia și răpirea fecioarelor pentru sex erau crunt pedepsite în Evul Mediu românesc


Legile din secolele trecute ofereau pedepse cumplite celor acuzați de violuri și de batjocorirea unor femei și copii.

Pravilele din vremea voievodului moldovean Vasile Lupu au reglementat în detaliu pedepsele pe care bărbații le puteau primi pentru batjocorirea sau rănirea femeilor. Legiuitorul de la mijlocul secolului al XVII-lea prevedea pedepse foarte aspre pentru infracțiunile de natură sexuală, mai ales pentru cele incriminate de biserică. Pedepsele erau bazate pe răzbunare, iar unele dintre represiunile la care erau supuși cei condamnați pentru acte de violență asupra femeilor erau cumplite.

Cei care răpeau femei și aveau relații sexuale cu ele erau pedepsiți cu moartea. „Răpitoriu se cheamă ceia ce vor apuca de vor răpi muierea cuiva cea de cinste de-și vor râde de dânsa sau vreo fecioară, văduvă, călugăriță, sau vreun copil, când vor lua pe fiecare cu de-a sila și o vor duce dintr-acel loc, unde le va fi voia, de se vor mesteca trupește”, arătau pravilele din vremea lui Vasile Lupu, citate în volumul „Carte românească de învățătură – 1646” (Ediția critică publicată de Editura Academiei RPR, București 1961).

Slujitorii arși pe rug pentru răpirea fecioarelor

Pedepsele aplicate oamenilor de rând și slujitorilor erau și mai aspre. „Oricare rob sau nămit sau slugoiu de va răpi vreo femeie nu se va certa numai cu moartea, ce-l vor arde și în foc”, arăta pravila.

Și femeile care răpeau bărbați erau pedepsite. Și „muierea ce va răpi pre altă femeie pentru zburdăciunea trupului ca un răpitoriu se va certa”. Iar „oricine va răpi cucoană tinerea care nu va fi încă de vârstă de bărbat și de îi va strica fecioria, să se certe cu cumplită moarte”, informa Cartea de învățătură din secolul al XVII-lea.

Cei ce răpeau călugărițe erau uciși, iar averea lor ajungea la mănăstire, la fel și cei care aveau relații sexuale cu călugărițe.

Violatorii primeau pedepse în funcție de statutul social. „Cela ce va face silă vreunei fecioare și îi va strica fecioria, de va fi bogat să piardă jumătate din avuția lui, iar de va fi sărac, să-l bată și să-l gonească din locul lui. Robul sau sluga de va face silă fetei stăpânului său să-l arză în foc de viu, iar de va fi fost cu voia fetei, să-i facă moarte și ei”, arată pravilele din vremea lui Vasile Lupu. Cu moartea erau pedepsiți și cei care violau femei sub amenințarea vreunei arme sau însoțiți de alți violatori. Femeile puteau dovedi că au fost batjocorite cu ajutorul martorilor sau arătând semne ale agresiunii. „Arată-se cum s-au stricat fecioria fetei pre sânge, ce se va arăta pe hainele ei și pre cămașa fetei”, informau pravilele.

Sodomia aducea cele mai aspre pedepse

Cei care siluiau femei erau pedepsiți cu moartea, iar trupurile le erau arse. „Nu se va putea în nici într-un chip să se mai micșoreze certarea ce se dă la sodomie, ce de pururea le va tăia capetele și îi va arde în foc” arătau pravilele din vremea lui Vasile Lupu, citate în volumul „Carte românească de învățătură – 1646” (Ediția critică publicată de Editura Academiei RPR, București 1961).

Cei care practicau sodomia erau judecați și de biserică. „Giudețul bisericii îl afurisește, giudețul cel mirenesc îi face moarte și după moarte trupul lui îl arde în foc”. Dovedirea sodomiei era bazată, la fel ca în cazul violului, pe mărturii și semne.

Victimele agresiunilor sexuale aveau dreptul să își ucidă violatorii, pentru a se apăra. La fel și rudele acestora. „Cela ce va ucide pre cela ce-i umblă cu muierea-și și pre muiare, ales când se va prileji să fie boier singur mai marele lui, acela nicio certare să nu aibă. Însă aceasta se înțelege când îi va fi făcut silă acelei muieri și va fi făcut fără voia ei de va fi curvit. Atunci boiariul sau și domnul, făcând silă cuiva, se schimbă din stăpân cel de sus în cel de jos și din domn se face rob și din boier rămâne o slugă. Pentru aceea sscre: cine-l va găsi curvind cu femeia-și să nu aibă nicio certare, de-l va putea ucide”, arătau pravilele de la mijlocul secolului al XVII-lea.

„Oricare fecioară sau și văduvă curată și de cinste de va ucide pe acela ce va să-i facă silă și să-i strice fecioria sau să o rușineze nu se va certa nici cu un fel de certări, însă de-l va ucide într-acel ceas ce au vrut să îi facă silă, iar nu de altă dată. Pe cela ce face silă fetei, poate și fratele și tatăl fetei să-l omoare în acea vreme când îi va face silă”, arată o altă pravilă din Cartea de învățături de la 1646.

Bărbatul care își prindea femeia în flagrant, în timp ce avea relații sexuale cu un alt bărbat, avea drept de viață și de moarte asupra celro doi. „Bărbatul care va avea muiere curvă poate să o ucidă și pre muiere și pre acela care curvește cu ea, când îi va găsi împreună pe amândoi, unul pre celălalt, în casa lui, iar nu în casă străină”, informau pravilele. Nici femeia care își găsea bărbatul împreună cu altă femeie nu se va certa, dacă îi va ucide pe amândoi, arătau legiutorii din secolul al XVII-lea.

Pedepse crunte le erau rezervate și proxeneților, numiți hotri în Moldova secolului al XVII-lea. „Hotrul se cheamă acela care are muieri la casa lui de le ține pentru dobânda lui, care își dau trupurile de le spurcă bărbații cei răi și fără omenie, pentru puțină pierzătoare de suflet dobândă. Și cel „ce/și dă roabele și slujnicele să dezmierde barbații pentru dobândă. O seamă de pravile scriu să se taie capul hotrului, mai ales când va umbla hotrind de față, de-l vor vedea toți și nu o dată, ci de-a pururea. Alte pravile zic să gonească hotru din acel oraș sau sat unde va fi făcând hotria. Hotrul vreunei muieri cu bărbat sau a vreunei muieri de cinste, când îl vor prinde întâia dată, să-l poarte pe ulițe și să-l bată, cu pielea prin tot târgul, iar a doua oară să facă tot așa și să-i taie nasul”, informau legiutorii din timpul domniei lui Vasile Lupu.

Pedepsele cumplite nu s-au aplicat nepotului domnitorului

Părinții care își obligau fiicele și fii să se prostitueze erau pedepsiți cu moartea. Paul de Alep, un cleric sirian care a călătorit la mijlocul secolului al XVII-lea în Țara Românească și Moldova, relata în jurnalul său de călătorie că în timpul domniei de aproape 23 de ani a lui Vasile Lupu au fost condamnați la la moarte peste 14.000 de infractori. „El nu osândea la moarte pe un vinovat de la prima sa crimă. Mai întâi punea să-l bată și să-l însemne cu fierul roșu, făcea cunoscut în mod public crima lui, apoi îl slobozea. Pentru a doua faptă, punea să i se taie o ureche. A treia oară, cealaltă ureche. A patra oară punea să îl execute”, adăuga Paul de Alep, în jurnalul său de călătorie. Afirmațiile sale sunt considerate exagerate de unii istorici.” (Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976).


sursa: Adevărul.ro

http://www.fluierul.ro/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ISTORIE ROMANEASCA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s