APEL CĂTRE SLUGI!


Sunteți câteva zeci de mii în mijlocul acestui popor, dar foarte puțini, de vreme ce el rămâne încă în picioare cu asemenea forță și îndârjire; și totuși prea mulți, dacă ați putut face cu putință, hrăni și cauționa oroarea odioasei voastre manipulări vreme de atâția ani. Vouă, acestor mulți-puțini, slugilor cu carte de muncă, vă adresăm următoarea chemare:

Lăsați o respirație mai lungă între momentul la care ați înțeles că sunteți nimeni fără a avea nici măcar proprietatea dosurilor de pupat, și decizia voastră halucinantă de a specula neputința acestui popor în a înțelege cine sunteți cu adevărat și care sunt motivele care v-au transformat în mancurții instituționalizați ai celor care stăpânesc această țară!

Nu le mai vorbiți o vreme românilor și căutați un copil sau mai mulți cu părinții plecați de ani de zile de lângă ei. Priviți-i în ochi și încercați să le zâmbiți, așa, machiavelic, cum bine vă stă atunci când vă numărați gențile cu bani primite drept recompensă de la cei care vă plătesc. Lăsați să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiți o vreme stingheri, dacă puteți. Iar dacă nu, măcar încercați!

Nu mai apăreți la televiziune.
Nu mai scrieți în ziare.
Nu mai comentati pe Facebook!
Nu vă mai ridicați glasul decât pentru o scurtă căință, căci altfel îl ridicați din nou în minciună și mizerie, infinita mizerie pe care o vărsați zilnic, din hârdaiele voastre ONG-iste, peste mintea și sufletul acestui popor.

Lăsați cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiți o vreme vorbele “democrație”, “societate civilă”, “suflet”, “biserică”, “națiune” și “România”. Nu asasinați aceste cuvinte.

Renunțați la alibiuri morale spunându-vă că ați făcut neîncetat răul ca să puteți face din când în când binele. Nu mai respirați în preajma românilor o vreme, pentru că le miroase urât, pentru că rânjetul forțat al unei slugi nu va putea niciodată să inspire liniște și bucuria simplă a apartenenței la acel ceva cu care voi, aceste umbre sinistre de oameni, nu mai puteți viețui niciodată. Iar acel ceva, atât de simplu dar infinit de valoros este ADEVĂRUL! Spus în doar câteva cuvinte, direct și fără menajamente! Exact așa cum îl spunem și noi aici!

Să nu vă fie frică, ci doar, din când în când, o lungă și insuportabilă rușine. Căutați un român care și-a pierdut în toți acești ani speranța și încrederea și cereți-i iertare. Intrați din nou în biserici și aprindeți o lumânare pentru cei morți, pentru cei încă vii și pentru voi. Vorbiți din nou cu Dumnezeu și vedeți ce vă spune!

Iar dacă veți da curs acestei chemări, veți înceta să mai fiți SLUGI și veți primi înțelegerea noastră. Nu vom uita dar vă vom IERTA.”

Acest articol a fost publicat în ROMANIA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s