Timpul Autonomilor: Eliberarea din Matrix sau Individualizarea Autonomilor din Reteaua/Mentalitatea Colectivista – O Analiza Psihologica a Manifestatiilor Sociale din Romania (din noiembrie 2015) pentru Lepetitjournal.com


Am dat recent un interviu jurnalistului francez Jonas Mercier (journalist la Lepetitjournal.com şi la cotidianul francez La Croix), cu referire la intelegerea psihologica a evenimentelor sociale din Romania (din noiembrie 2015). Raspunsurile mele, prezentate sintetic, alaturi de cele ale altor specialisti din domenii conexe, au aparut AICI.

Primind mai multe intrebari si solicitari de la cititorii articolului pentru a detalia ceea ce a fost prezentat sintetic, o fac in articolul de mai jos.

Vremea Autonomilor: Eliberarea din Matrix sau Individualizarea Autonomilor din Reteaua/Mentalitatea Colectivista

S-au prezentat in aceasta perioada multe puncte de vedere asupra manifestatiilor sociale din Romania (din noiembrie 2015). Nu am pretentia ca aceasta analiza duce la o explicatie mai buna a fenomenului, dar cred ca, alaturi de alte analize, poate contribui la o intelegere mai comprehensiva a fenomenului.

Am scris recent un articol in Romania Curata, care explica din punct de vedere psihocultural de ce au esuat reformele de modernizare a Romaniei, articol care raspunde indirect si la unele probleme ridicate de jurnalistul francez. Pentru aplicatii in mediul educational vezi si AICI.

Asa cum am spus in monografia dedicata psihologiei romanilor (David, D., 2015: Psihologia poporului roman. Profilul psihologic al romanilor intr-o monografie cognitiv-experimentala. Editura Polirom: Iasi), psihologul olandez Hofstede arata ca, in general, Romania are un profil psihocultural colectivist (termenul „colectivist” este un termen psihologic tehnic, fara conotatii peiorative sau pozitive). Simplu spus, profilul psihocultural colectivist se refera la o tara/cultura in care societatea este mai mult o suma de colective, fiecare colectiv fiind creat, de obicei, in jurul relatiilor de rudenie/cunostintelor-prieteniilor. Intr-o tara/cultura cu un astfel de profil psihocultural, individul exprima mai ales idei si valori acceptate de colectiv, fara a tinde sa se emancipeze prin individualizare si optiuni personale, diferite poate uneori de cele ale colectivului; printr-o astfel de atitudine individul are insa protectia si suportul colectivului. Profilul psihocultural alternativ, profilul autonom, se refera la tara/cultura in care societatea care se creaza pe baze comunitare, comunitatile fiind formate din indivizi autonomi, individualizati prin optiuni uneori diferite de cele ale grupului de origine (ex. familie), care se solidarizeaza apoi voluntar, pe baza unor valori comune (nu atat pe baza de rudenie/cunostinte-prietenie), in comunitati puternice si altruiste. Intr-un sistem comunitar prieteniile (si protectia/suportul adus de acestea) apar adesea in baza unor valori comune, nu atat pentru a crea sau a pastra un sistem colectivist mai inchis in esenta sa (si termenul de „autonom” este un termen psihologic tehnic). Ca exemplu prototip de organizarea comunitara a „autonomilor” pot mentiona academiile nationale din tarile vestice, unde „autonomii”, odata individualizati prin opera proprie, se solidarizeaza in academii nationale care devin astfel forurile majore de stiinta si cultura din tara (dar la fel putem vorbi de organizatii profesionale, etc.).

Sigur ca cele doua profiluri psihoculturale de organizare a societatii nu sunt mutual exclusive intr-o tara/cultura (ex. toti sunt „colectivisti” sau toti sunt „autonomi:), dar unul sau altul dintre profilurile psihoculturale este, de obicei, majoritar intr-o tara/cultura.

Trebuie inteles clar ca un profil psihocultural colectivist sau autonom nu este bun sau rau in sine. El devine mai mult sau mai putin eficient, in functie de contextul geopolitic in care se afla o tara/cultura si in functie de modelul cultural ideal de dezvoltare proiectat in societate. 

Geopolitic, Romania a aderat, voluntar, la Uniunea Europeana. Dar dintre tarile Uniunii Europene, dupa analiza psihologului olandez Hofstede (apud David, 2015), doar Bulgaria, Grecia, Portugalia si Romania par sa aiba acest profil psihocultural colectivist, celelalte tari avand un profil psihocultural  autonom. In plus, in Romania, acest sistem de mentalitati colectiviste a fost, din pacate, desfigurat/cangrenat de coruptie, exprimata in nepotisme si pile/relatii, pe fondul concentrarii puterii sociale. Intr-adevar, daca in tarile vestice puterea este adesea descentralizata/distribuita, in Romania am creat structuri sociale prin care putini conduc multi (Hofstede, apud David, 2015), ceea ce a favorizat si dezvoltarea coruptiei. Asadar, desi profilul psihocultural colectivist in sine nu este problematic – un profil psihocultural colectivist, desi mai predispus la coruptie prin structura sa relationala bazata pe rudenii/cunostinte-prietenii, poate functiona foarte bine daca ai institutii puternice care sa-l protejeze de coruptie -, in Romania, din cauza concentrarii puterii sociale si a lipsei unor instituţii sociale puternice, acesta a fost cuprins de coruptie in esenta structurilor sale relationale. In consecinta, relatiile de rudenie au devenit nepotisme, cunostintele/prieteniile au devenit pile/relatii, iar suportul social a devenit un suport pentru „gasca” proprie.

Dupa cum am arata si in monografia despre psihologia romanilor (David, 2015), cei mai multi tineri romani par sa aiba in prezent, dominant, un profil psihocultural autonom; sigur, tinerii nu sunt toti „autonomi”, ci majoritatea lor are acest profil psihocultural autonom. Inevitabil, acest profil psihocultural autonom al generatiilor mai tinere intra in tensiune cu profilul psihocultural colectivist general pe care este fondata societatea romanesca actuala, tensiune accentuata de faptul ca sistemul colectivist este corupt. Tensiunea este mai departe accentuata de diaspora romaneasca din tarile vestice, care, fiind mai emancipata (prin individualizare/autonomie), provoaca la randul ei profilul colectivist al societatii romanesti. Asadar, colectivismul, care a stat la baza organizarii societatii romanesti, este asediat astazi de generatia tanara si de diaspora romanesca, asediu motivat nu doar de incompatibilitatea psihoculturala – care, intr-o anumita masura, poate fi tolerata intr-o societate moderna -, ci mai ales de faptul ca sistemul colectivist romanesc a devenit similar cu coruptia si astfel blocheaza modernizarea tarii.

Evenimentul tragic de la clubul Colectiv a fost un eveniment activator care a declansat aceasta tensiune mai veche. Simplus si direct spus, eu cred ca acum „autonomii” isi revendica de la „colectivisti” tara, pe care doresc astfel sa o sincronizeze european! Iar contextul european, asa cum am aratat mai sus, este de partea lor, fiind unul cu un profil psihocultural autonom. Oamenii acestia refuza sa mai fie prizonieri ai unor retele colectiviste corupte, definite prin  nepotism/pile/relatii, si se exprima ca indivizi autonomi care impartasesc valori moderne (ex. „incredere”, „cooperare”) prin care se pot apoi solidariza in comunitati puternice. Mai mult, prin aceasta schimbare oamenii acestia vor sa iasa din matricea colectivista – chiar daca aceasta ar fi necorupta -, individualizandu-se ca autonomi care vor crea prin solidarizare comunitati puternice, modernizand astfel tara. Asadar, din punctul meu de vedere, nu cred ca se mai urmareste doar eliminarea coruptiei dintr-o tara organizata colectivist, ci eu cred ca se doreste sincronizarea tarii cu modernitatea europeana chiar prin schimbarea profilului psihocultural colectivist. Pentru cine a stiu sa se uite la tara prin grila psihoculturala in context international, acest lucru a fost anticipabil clar la ultimele alegeri prezidentiale. Totul era o chestiune de timp: vor incerca „autonomii” sa-si revendice tara acum sau peste 20 de ani, cand vor fi generatia adulta care are in mod natural parghiile majoritare de influenta sociala? Sigur ca majoritatea „autonomilor” sunt tineri, dar lor li se adauga si seniori care impartasesc valorile europene moderne care, chiar daca nu sunt majoritari in generatia lor, pot avea un rol cheie in schimbarea initiata de tineri, prin experienta pe care o pot aduce si prin care pot ajuta, acolo unde este nevoie, la canalizarea inteleapta a energiei tinerilor. In acest fel modernizarea Romaniei se poate face decisiv, dar intelept, dupa formulele democratice (1) no one left behind si (2) shared esteem, care sunt inclusive, sociale si neconflictuale.

Acestea fiind spuse, trebuie sa fim atenti, deoarece matricea colectivista va incerca prin diverse mijloace sa reintegreze „autonomii” care se individualizeaza si se exprima acum. Orice lucru nou, care provoaca mentalitatea colectivista veche, este un pericol care activeaza retelele colectiviste pentru a anihila noul/schimbarea (inclusiv prin atacul la persoana fata de cei care le promoveaza). De obicei, initial reactia este de pe pozitii de forta, iar daca nu reuseste sa intimideze se trece apoi la pozitii manipulatorii. In paranteza fie spus, cam asa cred ca s-a deturnat si Revolutia din 1989! In prezent am trecut de prima faza, cand, dupa etalarea unor pozitii de forta ale Guvernului, s-a cedat prin demisii. Acum intram in a doua faza, a manipularilor. Am vazut deja ca in cadrul mitingurilor apar tendinte de acaparare a miscarii in structuri aparent moderne, dar de sorginte colectivista in esenta lor. Sigur, „autonomii” trebuie rapid sa acopere vidul anarhic lasat de destructurarea (mai mult sau mai putin locala) unor retele/mentalitati colectiviste, prin coagularea/implicarea in structuri comunitare moderne (ex. organizatii civice active, think tank-uri, organizatii profesionale, partide moderne, etc.); ei trebuie sa se solidarizeze rapid prin valori precum „incredere” si cooperare” in comunitati care sa participe apoi democratic la modernizarea tarii. Daca coagularea lor in comunitati se va face mai incet decat viteza re-actiunii vechiului sistem, atunci s-ar putea sa piarda, fiind invinsi pe rand in relatia: un autonom vs. un grup corupt! O coalitie de autonomi, bine organizata intr-o comunitate, are insa o forta de modernizare de neoprit! In concluzie „autonomii” din strada trebuie sa fie atenti acum la doua lucruri majore: (1) sa nu fie recaptati in matricile colectiviste de putere prin structuri vechi imbracate in forme noi si (2) sa nu intareasca vidul anarhic, rezultat inerent din destructurarea unor retele/mentalitati colectiviste, ci sa se solidarizeze prin valori vestice in comunitati prin care sa participe democratic la modernizarea tarii.

Practic, implicit, fiecare participant de buna credinta la mitingurile din aceste zile simte ca este nevoie de o schimbare majora in tara. Schimbarea psihoculturala nu este insa formulata mereu clar/nu este constientizata clar, deoarece, prin natura sa, profilul (matricea) psihocultural este adesea implicit/tacit. Eu risc si cred ca, formulata explicit, aceasta schimbare majora, de fond, cautata astazi, ar insemna urmatorul lucru: modernizarea Romaniei prin sincronizarea acesteia cu tarile vestice, prin adaptarea profilului psihocultural al tarii (ex. de la profil colectivist la profil autonom; de la centralizarea puterii la descentralizarea/distribuirea puterii), pentru a putea asimila valori si institutii vestice: individual autonom care, prin incredere, evaluare rationala si cooperare, se solidarizeaza voluntar cu alti indivizi autonomi pentru a genera comunitati puternice si generoase, in care indivizii se bucura de o calitate crescuta a vietii.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în VIATA LIBERA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s