Thoth Atlantul – creatorul Marii Piramide din Egipt


„Thoth a fost un preot-rege atlant care a fondat o colonie în Egiptul antic, după scufundarea țării mamă. Se spune că el este constructorul Marii Piramide din Gizeh. Vreme de 16000 de ani, el a condus străvechea rasă a Egiptului. Thoth era nemuritor deoarece învinsese moartea, trecând în celelalte planuri […]

„Thoth a fost un preot-rege atlant care a fondat o colonie în Egiptul antic, după scufundarea țării mamă. Se spune că el este constructorul Marii Piramide din Gizeh. Vreme de 16000 de ani, el a condus străvechea rasă a Egiptului. Thoth era nemuritor deoarece învinsese moartea, trecând în celelalte planuri ale existenței.

Înțelepciunea lui l-a făcut conducător în diverse colonii. Când a sosit timpul să părăsească Egiptul, a ridicat Marea Piramidă deasupra Marii Săli din Amenti. Acolo a depozitat documentele și a desemnat pe cei mai de încredere oameni ai săi să le păzească.

Mai tîrziu, descendenții ai acelor paznici au devenit preoții piramidei, cei care l-au zeificat pe Thoth, declarându-l Zeul înțelepciunii.

Conform legendei. Sala din Amenti a devenit lumea de dincolo, sala zeilor, pe unde trecea sufletul înainte să fie judecat. Tăblițele de Smarald sau Tăblițele lui Thoth, sunt în număr de zece și au fost descoperite în Marea Piramidă. Publicul a avut acces numai la opt dintre ele, celelalte două fiind considerate că dețin secrete pe care omenirea nu trebuie să le cunoască.

Cu aproximativ 1300 de ani î.Hr., preoții egiteni au fost trimiși în diverse colțuri ale lumii. Tăblițele de Smarald erau ca un talisman cu ajutorul cărora preoții exercitau o putere și o autoritate asupra celorlalți preoți.

Preoții care dețineau tăblițele s-au retras în America de Sud. Acolo ei i-au întâlnit pe mayași. Tăblițele au fost așezate sub altarul unuia din templele închinate zeului Soare. După cucerirea mayașilor de către spanioli, orașele au fost abandonate iar comorile au rămas ascunse și uitate în temple.

Tăblițele au fost descoperite în anul 1925. Ele sunt confecționate din smarald verde, substanța fiind transmutată alchimic. Structura atomică și celulară este fixă și nu permite nicio schimbare. Din această cauză, tăblițele contrazic legea ionizării referitoare la corpurile fizice.

Tîblițele sunt prinse între ele prin inele din aur și au rezistat la coroziune și acizi. Pe una dintre tăblițe există un text care spune că Marea Sală Amenti este o poartă stelară care leagă pământul de cosmos. Alte texte descriu mare căutare a Luminii, a Vieții, a Iubirii și fuziunea cu lumea spirituală.

Edgar Cayce, marele profet, susținea că pe lângă Marea Sală Amenti, mai există încă două astfel de locuri unde sunt ascunse texte despre originea omenirii. Se știe că Marea Piramidă a fost un loc de inițiere pentru Soloman și Apolonius.”[1]

Tăblițele de Smarald ale lui Thoth Atlantul conțin istoria omenirii, informații despre Camera Înregistrărilor de sub Marea Piramidă din Egipt și au o vechime de 36.000 de ani

„Istoria tăblițelor tradusă în următoarele pagini pare ciudată și trece dincolo de credințele oamenilor de știință moderni. Vechimea lor este incredibilă (36 000 ani i.Hr.). Cel care a scris-o este Thoth, un preot-rege atlant care a fondat o colonie în Egiptul antic după scufundarea tarii-mamă, Atlantida.

El este cel care a construit Marea Piramida din Giza, în mod eronat atribuită lui Keops. In aceasta el a incorporat cunoștințele înțelepciunii antice și tot acolo a pus la păstrare în siguranță înscrisuri și instrumente din vechea Atlantida.

Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus străvechea rasă a Egiptului, intre 52000 i.H. pana în 36 000 i.H. La acea vreme, străvechea rasă barbară din care făceau parte el și adepții lui, se ridicase la un înalt grad de civilizație.

Thoth era nemuritor deoarece învinsese moartea, trecând în celelalte planuri de existență, la dorință, prin dematerializare. Înțelepciunea lui imensă l-a făcut conducător peste diferite colonii atlante, inclusiv peste cele din America de Sud și Centrală.

Camera Inregistrarilor de sub Marea Piramida din Egipt

Când a sosit timpul să părăsească Egiptul, a ridicat Marea Piramidă deasupra Marii Săli din Amenti. Acolo a depozitat documentele și a desemnat pe cei mai de încredere oameni ai săi să le păzească.

Mai târziu, descendenții acelor paznici au devenit preoții Piramidei, cei care l-au zeificat pe Thoth declarându-l Zeul Înțelepciunii. Conform legendei, Sala din Amenti a devenit “lumea de dincolo”, sala zeilor, pe unde trecea sufletul pentru judecata de după moarte.

Imediat dupa descoperirea Salii Proiectiilor din Muntii Bucegi, in August 2003, echipa romano-americana, care a efectuat expeditii prin cele trei tuneluri subpamantene ce porneau din Sala Proiectiilor a ajuns in aceasta Camera a Inregistrarilor.

Iata un fragment din cartea „Misterul din Egipt” scrisa de Radu Cinamar:

„—    Pregăteşte-te, pentru că acest punct coincide cu destinaţia noastră finală, mi-a spus Cezar. Aici am lăsat mai multă aparatură complexă şi de asemenea, provizii. Ajungem în câteva minute.
Într-adevăr, peste mai puţin de două minute am început să remarc faptul că lumina din tunel îşi modi¬fica treptat culoarea, trecând de la indigo prin mai multe nuanţe, la culoarea verde deschis fosforescent, pe care o văzusem şi la capătul celălalt, legat de Sala Proiecţiilor. Tunelul era perfect drept, iar în depărtare puteam să observ deja o luminozitate mult mai mare. Mă cuprinse o emoţie puternică la gândul că peste foarte puţin timp voi afla un mister colosal, care dăinuie de mii de ani, legat de enigmatica viaţă a vechilor faraoni egipteni şi a faimoaselor piramide. I-am împărtăşit aceste gânduri şi lui Cezar, dar el m-a corectat imediat:
—    Ceea ce vei vedea acolo nu are nicio legătură cu vechea civilizaţie egipteană. Nici cu piramidele şi nici măcar cu Sfinxul. E poate cel mai mare mister cu care ne-am confruntat până acum, pentru că nu înţelegem motivul pentru care a fost creat acest spaţiu de la capă¬tul tunelului la care vom ajunge imediat. Este extrem de vechi, precede cu mai mult de treizeci de mii de ani civilizaţia egipteană, dar totuşi este o realizare ulterioară celei a Sălii Proiecţiilor. De ce tocmai aici şi de ce tocmai din acele timpuri, nu ştim.
Aici Cezar s-a oprit din explicaţii, părând că se gândeşte dacă să-mi ofere sau nu mai multe detalii. Preluase manual controlul vehiculului şi încetinise mult viteza. Culoarea pereţilor tunelului devenise verde deschis, fosforescent, iar lumina era mai intensă. Computerul ne anunţă că mai erau opt sute de metri până la destinaţia finală.

Cezar a încetinit şi mai mult viteza vehiculului; vedeam la aproximativ 200 de metri în faţa mea un fel de zid uriaş care obtura complet tunelul, părând a fi alcătuit din piatră. Vedeam de asemenea, de o parte şi de alta a căii de acces, multe lăzi mari suprapuse şi echipament militar. în cele din urmă, vehiculul s-a oprit şi am coborât din el. Ceilalţi au staţionat şi ei puţin în urma noastră şi au început să descarce din echipamentul nou care a fost adus. Şovăitor, m-am îndreptat cu paşi mici către uriaşul perete din piatră care bloca tunelul, semnificând punctul lui terminus. Am văzut de o parte şi de alta lăcaşurile pentru cele douăsprezece cristale, care erau identice cu cele de la capătul de început al tunelului. Bănuiam că trebuia să existe o anumită simetrie a distorsiunii spaţio-tempo-rale, astfel încât ea să rămână stabilă.

Apoi ne-am îndreptat spre gigantica poartă din pia¬tră, cu excepţia lui Aiden care a rămas profund absorbit să lucreze la computer, pe care îl racordase la nişte senzori speciali, montaţi în expediţia precedentă. Am ajuns în faţa porţii şi Cezar a atins triunghiul; ime¬diat, poarta a început să culiseze spre stânga, aproape fără zgomot.
Am rămas înmărmurit. în faţa mea se afla o încăpere cam de două ori mai mare decât cea pe care o văzusem în proiecţia holografică a computerului! Nu înţelegeam absolut deloc cum era posibil aşa ceva şi m-am uitat stupefiat la Cezar, rugându-1 din priviri să-mi ofere o explicaţie.
— Din păcate, nimeni nu are încă un răspuns la această enigmă. Senzorii din exterior înregistrează o încăpere nu prea mare, cu latura de aproximativ cinci metri şi înălţimea de trei metri, dar iată că atunci când poarta se deschide, spaţiul pe care ni-1 oferă este mai mult decât dublu. Echipa cercetătorilor americani a ajuns la concluzia că aceasta se datorează unei ciudate întrepătrunderi a două realităţi distincte: cea fizică, specifică nouă, şi una subtilă, aproape sigur de origine astrală. Măsurătorile şi calculele incipiente au arătat că între acest fenomen straniu şi natura ambiguă a tunelului există o strânsă legătură. De altfel, acesta este motivul principal al prezenţei lui Aiden în echipa noastră; el ne poate lămuri din punct de vedere ştiinţi¬fic asupra unor enigme cu care ne confruntăm aici.
În timp ce primeam aceste explicaţii am pătruns cu toţii în acea încăpere subterană, care datorită mărimii ei îmi părea acum aproape ca o sală. Am apre¬ciat geometria suprafeţei ca fiind un pătrat cu latura de zece metri, poate chiar mai mult, şi înălţimea de aproximativ şapte metri.

Am observat că atât pereţii, cât şi podeaua şi tavanul erau alcătuite exclusiv din dale enorme de piatră, perfect şlefuite şi îmbinate între ele. Nu se vedea nicio spărtură, nicio deschidere, niciun culoar sau spaţiu gol în aceşti pereţi. Pe lângă faptul că eram uluit de modalitatea în care a putut fi realizată acea construcţie subterană, care părea a fi pur şi simplu „plantată” în pământ, două aspecte m-au intrigat imediat: în primul rând am constatat că încăperea era luminată prin ea însăşi, fără să existe o sursă vizibilă pentru aceasta. Lumina era foarte plă¬cută, caldă, învăluitoare, făcând vizibil orice detaliu al camerei, până în cel mai mic amănunt. Dacă în legă¬tură cu ansamblul din Munţii Bucegi ştiam că lumina provine, cumva, din materialul semiorganic în care erau îmbrăcaţi pereţii, aici nu am observat prezenţa acelui material, deoarece pereţii erau sculptaţi în rocă.

Al doilea aspect care m-a intrigat foarte mult era aerul din încăpere. In mod normal, ţinând cont de faptul că acel loc data de aproximativ patruzeci de mii de ani şi că nu avea absolut nicio legătură cu suprafaţa, nici o gură de aerisire, nicio variantă de primenire a atmos¬ferei interioare, era de aşteptat ca în cel mai bun caz abia să mai putem respira odată cu deschiderea porţii. Surpriza era însă totală, deoarece aerul era foarte curat, fiind chiar uşor ionizat. Singura observaţie pe care puteam să o fac era că el mi se părea a fi puţin cam uscat.
Semnele mele de întrebare au fost însă rapid înlă¬turate de Cezar, care mi-a explicat faptul că acestea au fost chiar primele elemente analizate atunci când au pătruns prima dată în acest loc, în expediţia anterioară. Iniţial au avut măşti protectoare. Au fost prele¬vate mostre de aer şi din roca pereţilor şi s-au realizat analizele preliminare cu ajutorul unei instalaţii com¬plexe, în întregime computerizată, pe care o aduseseră cu ei; la plecare, aceasta a fost lăsată în afara porţii, în tunel, în punctul final de staţionare. Presupunând că va fi necesară o asemenea operaţiune, au venit pre¬gătiţi. Era o instalaţie de analiză a probelor biologice, dar şi a unor surse de materiale amorfe, pe care Marina Statelor Unite o folosea în anumite misiuni speciale.

— Nu trebuie să fii surprins. Fiind unul dintre agenţii importanţi USAP, a avut acces integral la dosarul expediţiei noastre, care a inclus sute de fotografii şi schiţe, descrieri şi probe despre această cameră. Le-a învăţat atât de bine, încât acum se comportă ca şi cum ar umbla prin propria lui casă. Ţie însă îţi voi explica personal ceea ce se găseşte aici, cu toate că nici acum nu cunoaştem semnificaţia unor obiecte şi, la drept vorbind, nu prea înţelegem care a fost ros¬tul şi menirea acestei încăperi.
Ne aflam lângă peretele din dreapta al Camerei Oculte.
—    Vino mai aproape, m-a îndemnat Cezar. Abia acum poţi să observi pelicula ce acoperă piatra. Este foarte specială şi are, de asemenea, o natură organică, dar este o formă de viaţă total necunoscută nouă. Uşor radioactivă, dar într-o limită perfect rezonabilă, are la bază ytriul. Celelalte patru elemente componente nu se află pe planeta noastră şi de aceea nu putem înţelege nici legăturile atomice ce există între ele.
M-am apropiat de perete şi am pipăit uşor piatra cu degetele. La atingerea ei am simţit un gen de fur¬nicături fine în piele, care însă îmi păreau foarte agre¬abile. Lipind întreaga palmă pe perete, am simţit că acele furnicături se manifestau oarecum diferit pe suprafaţa ei, ca şi cum ar fi acţionat în valuri. Aproape că puteam spune că era o comuniune vie, un fel de legătură organică ce se crea spontan, fără dificultăţi.
—    Pelicula este cumva inserată în stratul superfi¬cial al rocii, dar e uimitor că ea există astfel şi se mani¬festă după o perioadă enormă de timp de la construcţia Camerei Oculte. Tehnologia lor este uluitoare.
În acel moment Cezar a fost chemat de locotenen¬tul Nicoară pentru a fi consultat într-o problemă. în ceea ce mă privea, mă lămurisem oarecum în legătură cu acele aspecte care mă intrigaseră încă de la început, astfel încât mi-am îndreptat atenţia către toată încăperea, în ansamblul ei. Am avut nevoie de multă stăpânire de sine şi control, deoarece surprizele erau mari. Chiar dacă nu avea măreţia impozantă a Sălii Proiecţiilor şi chiar dacă în interiorul ei se aflau mai puţine obiecte ca puncte de reper, totuşi Camera Ocultă emana un mister aparte, o enigmă aproape de nepătruns. N-aş putea să precizez prea bine ce anume mă determina să am acel sentiment; poate faptul că era mai mică şi, prin comparaţie cu Sala Proiecţiilor care „respira” mult mai amplu, aceasta era mai „con¬densată”; poate datorită câmpului specific emanat de obiectele care se găseau acolo; poate datorită apropierii de marea Piramidă şi de Sfinx, cam la aceeaşi distanţă de ambele, aşa după cum am văzut în proiecţia holografică a computerului lui Aiden. Chiar dacă eram deja oarecum obişnuit cu misterele dezvăluite şi cu surprizele de proporţii, care contravin celor cunoscute de societatea noastră şi chiar logicii exprimate de ştiinţa modernă, totuşi în Camera Ocultă mă simţeam „presat” de ceva indefinibil, iar această enigmatică presiune îmi crea o nostalgie profundă şi de neînţeles în suflet. Starea era asemănătoare cu aceea pe care o experimentasem în timpul călătoriei prin tunel şi de aici am tras concluzia că există proba¬bil o strânsă legătură energetică, o amprentă subtilă foarte asemănătoare între Tunel şi Camera Ocultă.

Am atins acel obiect uimitor, despre care puteam să bănuiesc că se afla în sustentaţie de zeci de mii de ani, în aceeaşi poziţie. S-a înclinat foarte puţin, opunând în mod evident o rezistenţă la apăsarea mea. încurajat de rezultat, m-am aşezat pe acel obiect ca pe un scaun mai înalt, deoarece platforma levita la apro¬ximativ un metru de podeaua din piatră. Chiar şi cu toată greutatea mea, ea rămânea exact în aceeaşi po¬ziţie, dar am simţit imediat o vibraţie surdă, foarte fină, care a apărut în interiorul ei.

Eram aşa de încân¬tat de noua mea descoperire, încât am început să mă apăs mai tare pe platformă şi să mă las când pe spate, când în faţă, pentru a vedea cum reacţionează. Am remarcat că atunci când eram prezent cu toată greu¬tatea pe ea, platforma antigravitaţională devenea foarte rigidă şi nu se mai înclina deloc. Dacă însă forţa de apăsare era mică, placa metalică putea să aibă un foarte mic tangaj. În cele din urmă, m-am urcat în picioare pe ea, privind triumfător în sală. Cezar tocmai încheiase discuţia cu cei doi locotenenţi şi se îndrepta râzând spre mine.
—    Să vedem, ştii la ce foloseşte? mă întrebă el.
—    Cred că e un mijloc de deplasare, i-am răspuns. Altfel, nu prea văd ce scop ar avea.
—    Exact. E un vehicul simplu, antigravitaţional. în loc să te deplasezi cu bicicleta sau pe jos, foloseşti această placă din aur. De fapt, din analizele noastre a rezultat că doar o porţiune cu grosimea de aproape patru milimetri este dintr-un aliaj special din aur; apoi mai este un strat dintr-un metal pe care nu-1 cunoaştem, cam de un milimetru grosime. Restul pare a fi gol în interior. Şi, desigur, mai este şi acest cristal care reprezintă piesa principală a ansamblului.
În principiu, vedeam că lucrurile nu sunt prea complicate.
—    Bine, şi cum funcţionează? am întrebat eu nerăb¬dător.
Amuzat, Cezar mi-a explicat că, deşi piesa era rela¬tiv simplă din punct de vedere constructiv, totuşi pen¬tru omul modern era destul de complicat să o folosească.

Priveam gânditor ansamblul întregii săli. Deşi nu existau multe obiecte în ea, totuşi încăperea îmi părea cumva „plină”. Chiar în mijloc am remarcat o copie fidelă, la scară, a cilindrului aflat pe piedestalul din Sala Proiecţiilor. Acelaşi tip de trepte, aceeaşi cons¬trucţie a cilindrului pe jumătate, aproximativ aceeaşi instalaţie interioară, cu o bandă metalică pe care erau aplicaţi ceea ce semăna cu nişte senzori speciali, cel mai probabil realizaţi din cristale, după câte mi-am putut da seama de la distantă.

Am urcat cele cinci trepte ale piedestalului şi am privit cu atenţie înăun¬trul semicilindrului; avea o porţiune de sprijin cam la şaptezeci de centimetri de bază, în mod evident pentru a te aşeza pe ea. Întregul dispozitiv era conceput pen¬tru a putea fi folosit cu uşurinţă de o fiinţă umană de înălţime medie, dar utilitatea lui rămânea încă o necunoscută pentru mine.”

Descoperirea unei platforme antigravitationale stravechi !

platforma antigravitationala antica

„Am coborât apoi de pe piedestal şi m-am oprit în dreptul a ceea ce m-a şocat încă de când am pătruns în cameră, dar faţă de care am evitat să mă. raportez ime¬diat, tocmai pentru a-mi oferi un răgaz de acomodare. La aproximativ doi metri de cilindrul din centrul Camerei Oculte, puţin în dreapta lui, se afla, plutind în aer, o platformă dintr-un metal galben, care am presu¬pus că era aur.

Platforma nu era prea mare; am apre¬ciat că suprafaţa ei era de aproximativ doi metri pătraţi, fiind mai mult lungă decât lată. Semăna foarte bine cu o placă de surf. Grosimea ei era destul de mică; nu cred că depăşea trei centimetri. Era atât de bine lustruită, încât din anumite unghiuri strălucea foarte tare. Pe partea superioară avea gravată o suprafaţă în formă de dreptunghi, care lăsa un spaţiu de vreo zece centimetri până la marginile laterale şi cam cincizeci de centimetri până la cea pe care eu am interpretat-o ca fiind „faţa” platformei.

În partea din „spate”, marginea dreptunghiului lăsa, de asemenea, o distanţă de aproximativ zece centimetri. Singurul accesoriu al platformei era un cristal de culoare albastru închis, în formă de piramidă, încastrat simetric faţă de laturile platformei în porţiunea liberă de aproape jumătate de metru, de la suprafaţa delimitată de dreptunghi şi marginea din faţă.
Aceasta a fost o problemă la care ne-am chinu¬it mai multe ore în expediţia trecută.

Iniţial, am crezut că lipseşte ceva, că trebuie să existe un element ajută¬tor. După un timp mi-am pus întrebarea dacă nu cumva trebuie să existe o legătură mult mai subtilă între cel ce foloseşte platforma şi frecvenţa ei de vibraţie, mo¬dulată de cristal. Mi-am adus aminte că remarcabilii constructori care au realizat toate acestea obişnuiau să includă în tehnologia lor extraordinară elementul pur uman, conştiinţa fiinţei, care în acest plan este în mare parte exprimată de condiţia şi activitatea minţii.

De aceea, am urmărit să mă acordez cumva, să intru în legătură cu vibraţia specifică a cristalului. A fost nece¬sar doar să-mi focalizez puţin gândul asupra lui, că platforma a reacţionat prompt; atunci ea a căpătat o vibraţie aparte. Deplasarea a fost apoi direcţionată fără probleme de puterea gândului, care totuşi trebuie să fie focalizat.
—    Dar altfel ce se întâmplă? am întrebat eu şovăiel¬nic. Platforma se prăbuşeşte la sol?
—Nu, nu se prăbuşeşte, dar încetineşte şi apoi se opreşte în aer. Este semnalul cel mai bun că trebuie să-ţi redirecţionezi gândul pentru a continua depla¬sarea. Tot astfel obţii şi viteza pe care o doreşti. Se pare că acest cristal a fost reconfigurat şi setat ener¬getic pe anumite benzi de frecvenţe, astfel încât să uşureze foarte mult procesul interacţiunii cu mintea fiinţei umane, iar deplasarea să se efectueze cât mai uşor. Oricum, el nu provine de pe această planetă.

—Este foarte adevărat, dar între timp am descoperit acest dispozitiv, îmi spuse Cezar, arătând spre piedestalul pe care era aşezat cilindrul semitransparent.
Eram uluit şi nu mai înţelegeam nimic.
—    Bine, dar… îmi dau seama că e o replică la cilin¬drul mare din Sala Proiecţiilor. Nici despre acela nu ştiaţi la ce foloseşte; se bănuia doar că ar putea fi un amplificator mental.
—    Aşa este. Acum doi ani nu cunoşteam destinaţia dispozitivului cilindric uriaş din Sala Proiecţiilor. Aici însă el este proporţionat pentru înălţimea noastră.
Aşteptam cu sufletul la gură să-mi spună care era menirea acelei instalaţii destul de complicate.
—    Este, ca să o numesc aşa, un fel de „maşină de călătorit în timp”.
Cuvintele lui mi-au provocat un frison puternic pe coloană. Din străfundurile fiinţei mele intuiam deja, cu o rapiditate extraordinară, nenumăratele posibilităţi care se iveau pentru a afla adevărurile istorice esenţiale şi, de ce nu, chiar şi viitorul care ne aşteap¬tă. Am devenit atât de surescitat, încât întrebările mele curgeau şuvoi, fiecare dorind un răspuns imediat. Faţă de această nouă revelaţie, toate celelalte obiecte din Camera Ocultă păliseră brusc ca importanţă în semnificaţia lor. Amuzat de comportamentul meu copilăresc, Cezar reuşi cu greu să mă liniştească.”

O Biblioteca Virtuala gigantica, plina de tablite cu informatii stocate, care proiecteaza holograme, cu informatii istorice si stiintifice !

„—Iţi voi povesti unele dintre proiecţiile temporale pe care le-am efectuat cu ajutorul acestui dispozitiv, care este foarte avansat tehnologic. Dar mai întâi trebuie să rezolv sarcinile misiunii şi trebuie să-l asist pe Aiden. în acest timp poţi să cercetezi ce a mai rămas de văzut şi apoi să-i ajuţi la ceea ce fac acum, îmi spuse el, arătând spre cei doi locotenenţi.
Extrem de bucuros la gândul că voi afla cu certitu¬dine unele lucruri foarte importante, m-am îndreptat repede spre peretele din stânga al Camerei Oculte, unde Trujo şi Nicoară munceau de zor. De fapt, acea parte a încăperii impunea încă de la început prin masivitatea unui fel de ansamblu supraetajat, ca o bibliotecă având multe rafturi, extinsă pe peretele din stânga şi pe cel din spate al sălii. Apropiindu-mă mai mult am constatat că, de fapt, rafturile respective erau sculptate direct în roca zidului, fiind foarte bine şlefuite. Înălţimea fiecărui raft nu depăşea cincisprezece centimetri, dar fiecare raft se întindea pe toată lungimea peretelui, fiind compartimentat în cinci zone distincte de câte o coloană mai lată de piatră.
Ceea ce atrăgea însă imediat atenţia era conţinutul acelor rafturi. Am văzut acolo mii, poate zeci de mii de tăbliţe metalice, dispuse foarte ordonat la o distanţă ce nu depăşea un centimetru unele de altele. Prima impre¬sie era aceea a unei vaste biblioteci. Dar imediat am observat că în realitate plăcuţele nu aveau nimic inscripţionat pe ele, fiind atât de netede, încât aproape că reflectau imaginea ca o oglindă. Trujo şi locotenen¬tul Nicoară încărcau aceste plăcuţe în nişte lăzi spe¬ciale, care fuseseră aduse în vehiculele cu care am călă¬torit prin tunel. Am venit lângă primul set de rafturi de piatră în perete şi am privit cu atenţie; plăcuţele erau perfect aliniate şi ordonate, fiind toate identice ca aspect.
Ca şi în cazul ansamblului din munţii Bucegi, nici aici nu am observat vreo urmă de praf sau alt tip de impurităţi. Totul parcă era aseptic, perfect curat şi foarte exact aranjat. Aceasta m-a mirat la început, dar curând am realizat că pelicula semiorganică ce era impregnată în roca pereţilor nu permitea deloc for¬marea prafului şi nici proliferarea altor micro sau macroorganisme. Vechimea uluitoare a acestei con¬strucţii şi aspectul pe care îl avea era o dovadă grăi¬toare în această direcţie.

Suceam tăbliţa de metal de pe o parte pe alta, fără să pot înţelege ceva.  Semăna izbitor de mult cu o tabacheră argintie, lucioasă, având latura cam de doi¬sprezece centimetri, iar grosimea de aproximativ şapte-opt milimetri. Pe latura inferioară, care culisa pe locaşul din rocă, erau trasate paralel două fante sub¬ţiri, dar acela era singurul semn distinctiv al plăcu¬ţelor. Am privit pierdut la numărul imens de astfel de plăcuţe care se aflau rânduite în rafturile de piatră. Care era, de fapt, rostul lor? Păreau să constituie o bi¬bliotecă gigantică, dar cum se putea avea acces la acea informaţie? I-am cerut lămuriri în această privinţă locotenentului Nicoară.
—    În expediţia trecută am adus cu noi câteva zeci de plăcuţe, pentru a putea fi studiate. Sunt realizate din platină, dar au în componenţă zirconiu şi lantaniu. Pe lângă acestea, există un element care poate fi esenţial ca mediu de stocare, dar care nu se găseşte în tabelul elementelor de pe Pământ. Practic sunt nişte depozite foarte valoroase de informaţie, din diferite perioade ale istoriei planetei, dar şi a universului. Este un secret absolut clasificat, iar noi vom transporta acum o mare parte din ele, strict inventariate. Totuşi, chiar dacă ai vrea să le modifici locul în raft nu vei putea să faci aceasta; fiecare îşi are şi îşi recunoaşte perfect poziţia iniţială.
Curios, am încercat să pun tăbliţa într-un loc liber de pe un alt raft, dar ea s-a comportat atunci ca şi când sunt apropiaţi doi magneţi de acelaşi pol; locul respec¬tiv a respins tăbliţa. Am vrut apoi să o plasez în mai multe locaşuri, dar în niciunul nu a fost posibil, până când nu am revenit la locul de unde am extras-o; atunci s-a încastrat foarte repede, slabilizându-se imediat.
—    Bine, şi cum se poate vizualiza informaţia pe care ele o conţin? l-am întrebat eu pe Nicoară.
— Iniţial nici noi nu am înţeles cum ar putea fi posibil aşa ceva. Logic ar fi trebuit să existe un dispo¬zitiv care să „citească” informaţia încriptată, dar nu am descoperit nimic. Până când, din greşeală, unul din¬tre membrii expediţiei a apăsat pe verticală una dintre tăbliţele metalice; atunci, în dreptul ei, la nivelul solu¬lui a fost proiectată brusc o hologramă destul de înaltă care înfăţişa un colţ din spaţiul cosmic. Era dinamică şi prezenta un proces temporal de rotaţie a unui nor de materie stelară. Nu ştiu cum au realizat asta. Era ca şi cum filmezi mult timp un proces foarte lent şi apoi rulezi imaginea cu o viteza mare; ai înţelegerea de ansamblu a întregii acţiuni. Am rămas atunci şi am privit cu toţii cam vreo două ore, dar holograma nu dădea semne să se apropie de sfârşit. Americanilor le-a trebuit mai bine de un an să improvizeze o inter¬faţă acceptabilă pentru a elibera informaţia holografică dintr-o tăbliţă. Am constatat că ea durează aproape două zile, rulând neîntrerupt. Este ceva fenomenal. Ar trebui să petrecem sute şi chiar mii de ani, uitându-ne fără pauză la toate hologramele înfăţişate de plăcuţele din această cameră, pentru a spune că am încheiat de vizionat totul. Am înţeles că în prezent se caută o metodă de „derulare” rapidă. Dacă nu va fi posibil, atunci singura şansă este aceea de a le urmări aleator.”

Masina timpului descoperita sub Marea Piramida din Camera Oculta !

Vedere de ansamblu a Camerei Oculte

„M-am apropiat de acel obiect fascinant şi, pe măsură ce distanţa între mine şi el se micşora, simţeam un straniu curent prin tot trupul, care mă înfiora. L-am atins uşor cu degetele; era rece, dar forţa energetică pe care simţeam că o transmite mă tulbura mult. Senzaţia pregnantă era cea de ameţeală, astfel încât m-am îndepărtat la o distanţă de aproximativ un metru.
Configuraţia camerei s-a modificat brusc ca la iniţierea unui program. Am observat că se resetează doar distorsiunea care face posibilă apariţia cristalului. Aşa cum a calculat şi Aiden puţin mai înainte, este vorba despre o defazare de la realitatea noastră. Practic, cristalul este aici tot timpul, dar noi nu-l putem vedea decât în anumite condiţii. Explicaţia aces¬tui fapt este însă un mister şi pentru noi. Poate că vechii constructori au dorit să aibă o minimă protecţie asupra lui, pentru orice eventualitate. Însă ştiu aproape sigur că funcţia lui principală este aceea de a susţine efectul deplasării în timp cu acest dispozitiv.
Îl priveam pe Cezar cu gravitate. Deşi aflasem cu puţin timp înainte că era vorba de un fel de „maşină de călătorit în timp”, totuşi m-am simţit din nou cuprins de o vie emoţie. Parcă mintea mea refuza să creadă că aşa ceva ar fi posibil.
—    Adică… ai călătorit în timp? am întrebat cu voce întretăiată. Deci asta semnifică această instalaţie…
Eram copleşit şi întreaga mea fiinţă se înfiora la gândul anticipării unei călătorii în timp pe care, poate, mi se va permite să o efectuez.
—    Da, aşa după cum ţi-am spus este un dispozitiv care te poate proiecta în timp, în viitor sau în trecut. Nu a fost uşor însă să înţelegem felul în care funcţionează. În plus, există nişte „bariere” de ordin subtil care sunt impuse de tehnologia extrem de avansată. Totuşi, mi se pare că nu îţi este clar un lucru; este o călătorie în timp reală, dar la nivel de conştiinţă. Nu este vorba despre deplasarea în timp cu corpul fizic; trupul rămâne aici, dar conştiinţa trăieşte acel fragment temporal ca şi cum ai fi acolo cu trupul. Avantajul este că în acest caz eşti în poziţia unui obser¬vator din exterior; vezi şi simţi totul, exact aşa cum s-a petrecut atunci, fără să fii condiţionat de limitările ine¬rente trupului. Dezavantajul, dacă putem vorbi despre aşa ceva, ar fi acela că nu poţi să acţionezi, adică nu te poţi integra personal în vremea respectivă.

Din câte mi-am putut da seama, aceasta implică aproape tot ceea ce a fost legat de intervenţia sau acţiunea reprezentanţilor civilizaţiei respective de-a lungul timpului. Nu ştiu prea bine cum să interpretez aceasta. La urma urmelor poate fi vorba şi despre o „modestie cosmică”. Totuşi, am reuşit să găsesc o singură referire într-un clişeu temporal foarte vechi, în care o altă civilizaţie extraterestră care a poposit pe Pământ câteva sute de ani, în Australia, a lăsat o referire la acest dispozitiv de deplasare în timp, o schemă aproximativă a lui, şi a menţionat că fiinţele care l-au construit sunt dintr-o altă galaxie. Au precizat schematic galaxia, dar astronomii nu au reuşit încă să o identifice, din cauza dificultăţilor de înţelegere a schiţei modelată în piatră, care era parţial distrusă. Există o mare probabilitate să fie vorba despre aceeaşi civilizaţie care a construit şi ansamblul din Bucegi, şi Camera Ocultă. Putem eventual să constatăm efectele acestor acţiuni, dar nu şi pe cei care le-au făptuit, nici alte elemente legate de ei. Ceea ce rămâne însă este atât de vast şi uluitor, încât informaţiile codate pălesc în importanţă.
—    Ai călătorit şi în viitor? am întrebat oarecum nesigur.
—    Aşteptam această întrebare, a spus Cezar râzând. Da, am accesat şi unele zone ale viitorului, dar aici lucrurile sunt mai complicate. Evenimentele par să nu fie sigure, iar uneori pur şi simplu se disipează. În fine, îţi voi explica mai în detaliu toate acestea, legate de „maşina de călătorit în timp”. Dar puţin mai târziu, pentru că acum trebuie să mă consult cu Aiden în pri¬vinţa unui aspect bizar. Computerul i-a indicat un tunel săpat chiar la baza piramidei lui Keops către această cameră.”

Locotenentul Trujo (agent USAP) şi tunelul secret de la Marea Piramida catre Camera Oculta !

„Am venit cu toţii lângă Aiden, care-şi montase computerul la o mică distanţă de zidul din piatră.
—    Iată, proiecţia e clară şi arată un tunel netermi¬nat, săpat de la Marea Piramidă exact pe direcţia noas¬tră, ne-a explicat el, arătându-ne imaginea holografică pe care o înfăţişa computerul. Totuşi, văd că la un moment dat tunelul a luat alt sens, care este greşit. Nu ar fi ajuns la Camera Ocultă.
Priveam reprezentarea schematică redată de computer. Galeria pornea de sub Piramida lui Keops şi, pe o distanţă destul de mare, înainta direct spre Camera Ocultă. Apoi brusc, cam pe la două treimi din drum, el cotea cumva spre în jos, spre adâncime, dar nu mai înainta mult; cred că noul traseu nu depăşea douăzeci-treizeci de metri, după care întreaga lucrare părea că fusese abandonată pe neaşteptate.
Aiden lucra febril pe „tastatura” lui eterică. Aştep¬tam eventuale explicaţii, pentru că niciunul dintre noi nu înţelegea rostul acelui tunel. După câteva minute de linişte, timp în care imaginea tridimensională s-a modificat de mai multe ori, apărând sub unghiuri diferite, Aiden ne oferi primele sale concluzii:
— În primul rând, este evident că tunelul a fost săpat cu intenţia clară de a  ajunge aici. Asta înseamnă că, într-un fel sau altul, au depistat prezenţa Camerei Oculte şi au forţat către ea. întrebarea este: cum şi-au putut da seama de existenţa acestui loc? Ce mijloace au folosit? Eu, de exemplu, cu tehnologia la
care am acces acum, nu pot să descopăr această cavitate subpămân¬teană, dacă mă aflu la nivelul solului. La urma urmei, suntem aproape la două sute şaizeci de metri sub pământ, dar să zicem că nu asta ar fi problema princi¬pală; nu putem descoperi această construcţie pentru că este protejată de un câmp energetic special. Este primul lucru pe care mi 1-a indicat computerul, dar a fost posibil numai pentru că noi am creat legătura camerei cu tunelul prin care am venit. în condiţiile astea, cum au ştiut cei care au săpat noul tunel că există totuşi o cameră aici, sub pământ, la această adâncime? Sau poate sursa informaţiei lor era mult mai veche, adăugă el gânditor.
—    Chiar şi într-un astfel de caz, traiectoria tunelu¬lui este foarte exactă în prima parte, a intervenit Cezar. Pare că cei care au săpat erau foarte siguri unde se îndreaptă. Asta înseamnă că aveau măsurători şi reglaje permanente, din moment ce la început au urmat direcţia bună. Interesant de aflat este ce a putut determina modificarea traiectoriei corecte a tunelului.
După câteva clipe de pauză, locotenentul Trujo rosti cu o voce joasă:
—    Este posibil ca la un moment dat să se fi declanşat un sistem de protecţie redundant. Poate un fel de bruiere.
—    M-am gândit şi eu la asta, a intervenit Aiden. Şi cred că e singura explicaţie pentru ceea ce ne arată computerul. Totuşi, cred că lucrurile au fost mai com¬plicate.
Zicând acestea, Aiden se focaliză din nou asupra tastaturii eterice şi a informaţiilor ciudate afişate holo¬grafic de computerul lui portabil. Urmăream cu toţii în linişte mişcările rapide ale degetelor lui, precum şi imaginile tridimensionale care se succedau cu repezi¬ciune.
—    Da, aşa după cum am bănuit, probabil că au fost lupte de interese între cei care au construit piramida sau care au avut acces la ea, a spus Aiden. În prima parte a tunelului, cea dreaptă, pare că a fost un con¬sens în acţiune; în partea deviată a tunelului care văd că este mult mai neglijent realizată, se pare că se mai află câteva relicve. Apar înregistrări ca nişte rămăşiţe de obiecte, dar nu pot preciza clar natura lor. Mie mi se pare că au fost neînţelegeri; cred că au avut dispute.”

Guvernul egiptean cunoaste descoperirea Camerei Oculte de sub Marea Piramida, insa o tin secret !

„Abia ulterior mi-am dat seama că însuşi locotenentul Trujo fusese mirat de faptul că Aiden descoperise tunelul şi că acum puteam să rea¬lizăm cu toţii adevărata ţintă spre care ar fi vrut să se îndrepte constructorii lui. Pentru că era totuşi un om integru şi poate datorită unei anumite consideraţii pro¬fesionale pe care i-o acorda lui Cezar, Trujo a început să vorbească despre acţiunea derulată în celălalt tunel. Cu toate acestea, curând am sesizat că el nu prezenta decât unele elemente şi acelea destul de lapidar, făcând abstracţie de aspectele cu adevărat importante care, de fapt, ne interesau cel mai mult. În plus, apărea evident că partea americană nu dăduse dovadă de transpa¬renţă totală, aşa cum se stabilise prin contractul cu ţara noastră, referitor la marea descoperire din Munţii Bucegi. Acea acţiune secretă prin tunelul din platoul Gizeh, de lângă Cairo, fusese ignorată în prezentarea comună, deşi se ştia că plasarea camerei oculte era re¬lativ aproape de el. Ar fi putut să existe o eroare de informare în această privinţă, dar personal mă îndo¬iesc asupra acestui lucru.
— Tunelul a fost descoperit în anul 2001, de o echipă de cercetători americani şi britanici, şi-a conti¬nuat locotenentul Trujo relatarea. Trec peste alte detalii şi ajung la partea în care am fost direct implicat. S-a realizat curând că tunelul nu făcea parte dintr-un „cadru turistic” şi că reprezenta ceva cu totul special. Am primit ordin să mă alătur unei mici echipe care avea ca obiectiv cercetarea şi inventarierea tunelului, în acel moment nivelul de securitate a. informaţiei devenise maxim. Am pătruns în tunel şi pot să vă spun că prima porţiune a sa, pe care traiectoria este dreap¬tă, e integral căptuşită cu un material dur, un aliaj spe¬cial care a fost analizat ulterior în laboratoarele noas¬tre. De fapt, s-a dovedit a fi o peliculă destul de fină, de culoare ciudată, care varia între galben şi argintiu. Aşa cum apare şi în hologramă, m-a uimit mai ales forma tunelului, care este aceea a unui triunghi cu vâr¬ful în sus.
—Ai găsit ceva în interior? am întrebat eu cu nerăbdare, dar în spaniolă.
—Da, au fost mai multe obiecte, a răspuns Trujo destul de evaziv. Către sfârşitul porţiunii drepte am găsit un fel de placă informatică precum un computer portabil; de fapt era o „foaie” metalică, surprinzător de uşoară, cu o grosime de maxim trei milimetri, care în jumătatea de jos avea anumite suprafeţe uşor reliefate de diferite culori şi forme geometrice. Ceva ce am putea asimila cu o tastatură.
Aici locotenentul Trujo făcu o mică pauză şi privi cu gravitate în pământ:
—Erau multe semne necunoscute pe acea placă, precum un fel de scriere. Nu era pământeană. în jumă¬tatea de sus, placa era ca o oglindă şi mi-am dat seama că acela putea fi un fel de mic ecran.
—    Dar care este punctul precis de pornire a Tunelului din Marea Piramidă? 1-a întrebat atunci Cezar. Ce traseu aţi folosit să ajungeţi acolo? Aţi urmat galeria principală?
—    Acesta e un punct de vedere, dar mai sunt şi altele, am intervenit eu. De pildă, ce altceva aţi mai găsit în interiorul tunelului? Care au fost concluziile finale la care s-a ajuns? Şi mai ales cum aţi obţinut aprobarea guvernului egiptean?
Locotenentul Trujo păstra o mină impenetrabilă, amânând răspunsul. După câteva secunde, uşor jenat, spuse:
—    Unele aspecte nu le pot destăinui. Nici nu ştiu dacă am făcut bine vorbind acum despre aceasta. La urma urmei a fost o surpriză şi pentru mine să constat că Aiden a descoperit tunelul şi să înţeleg care a fost ţinta reală spre care acesta urma să se îndrepte. Acum lucrurile par a fi clare, dar în acea perioadă de cerce¬tare nimeni nu a înţeles semnificaţia reală a tunelului cu direcţie frântă, pentru că nu existau alte informaţii.
Văzând că are tendinţa să se depărteze de la între¬bările care i-au fost adresate, Cezar 1-a rugat din nou să ne lămurească.
—    A existat un acord secret cu guvernul egiptean, dar acel acord nu a fost bilateral, a explicat  Trujo. A fost o intervenţie oarecum particulară care a determi¬nat colaborarea oficialilor egipteni. Totul s-a desfăşurat într-un aşa mare secret, încât nici măcar custodele muzeului din Cairo, care are în subordine întregul com¬plex arhitectural de la Gizeh, nu a primit permisiunea să intre în tunel. Îmi pare rău, dar mai multe nu pot să vă destăinui. Ceea ce pot să spun însă cu siguranţă este că cei care au construit tunelul de la Marea Piramidă reprezintă o altă civilizaţie decât cea care a realizat Camera Ocultă sau Sala Proiecţiilor. În acest caz avem chiar dovezi palpabile.
L-am privit atunci cu toţii întrebători pe Trujo. După o scurtă ezitare, acesta a spus cu voce înceată:
—Da, sunt diferiţi, atât de noi, cât şi de această misterioasă civilizaţie ai cărei reprezentanţi par a fi uriaşi. Cei care au avut acces la piramidă şi au realizat tunelul sunt de tip reptoid. Am găsit scheletul unuia dintre ei în tunel.
În cameră era o linişte apăsătoare.
— Implicaţiile sunt mult mai complexe, a continuat Trujo. A existat, evident, o luptă la un moment dat în tunel dintr-un anumit motiv. Unul dintre combatanţi a fost omorât şi părăsit acolo. Tunelul a fost sigilat; intrarea lui este ascunsă într-un mod foarte complicat în arhitectura piramidei. Datarea în laborator indică, păstrând o marjă relativ mică de eroare, perioada 8500-9000 î.Hr.
Chiar şi Aiden asculta stupefiat ceea ce a relatat locotenentul Trujo. Am încercat să mai aflu şi alte informaţii, dar m-am izbit de un refuz politicos.

În definitiv, omul respecta într-o anumită măsură ceea ce i se impusese de către şefii săi. Detaliile ulterioare şi explicaţiile care trebuiau să fie oferite urmau să consti¬tuie, cel mai sigur, o rundă de discuţii aprinse între partea română şi cea americană. Totuşi, lucrurile păreau a fi mai serioase şi mai grave pentru americani, deoarece în mod paradoxal, la o descoperire de o asemenea anvergură în Egipt, serviciile secrete ameri¬cane nu luaseră parte, iar Preşedinţia nu fusese anunţată. Într-o astfel de situaţie se va pune în mod firesc întrebarea cine a avut mandat de acţiune şi în baza cărei autorităţi. În mod sigur, acela avea să fie un moment foarte delicat în cadrul diplomaţiei SUA.

După această neaşteptată surpriză ne-am focalizat asupra inventarierii şi încărcării restului de tăbliţe în cutiile special amenajate, pe care le-am adus cu noi. Chiar şi aşa însă am constatat că ceea ce reuşisem să luăm reprezenta cel mult a cincea parte din totalul care exista în cameră. Totuşi, eram satisfăcuţi că ne-am îndeplinit sarcina şi simţeam cu toţii nevoia unei odi¬hne binemeritate. De aceea, Cezar ne-a anunţat că vom avea o pauză de opt ore pentru masă şi somn, după care vom porni imediat înapoi, prin tunel, către Sala Proiecţiilor din Bucegi.

Deşi mă simţeam oarecum obosit, eram totuşi cuprins de o minunată stare de încântare şi bună dis¬poziţie. Mă obişnuisem cu acel loc misterios, care în mod ciudat îmi conferea acum un înalt sentiment de încredere şi siguranţă. Însă ceea ce mă făcea cu adevărat nerăbdător nu era momentul întoarcerii acasă, ci mult aşteptata destăinuire a lui Cezar cu privire la „maşina timpului” din Camera Ocultă, la care el avu¬sese acces. îmi promisese că îmi va relata unele dintre experienţele respective şi acum găseam că ar fi fost momentul cel mai potrivit. Am împărţit repede porţiile şi, pentru a fi sigur că nu vom fi deranjaţi de nimeni, am pregătit eu însumi tabăra de campare în tunel, la câţiva metri distanţă de intrarea în Camera Ocultă. Am mâncat repede şi căutam motive să-i grăbesc şi pe cei doi locotenenţi să facă la fel, pentru ca mai apoi să meargă la culcare. Cezar zâmbea amuzat văzând graba şi intere¬sul meu şi chiar mă ironiza puţin, întrebându-mă aparent serios dacă nu ar fi fost mai bine să ne odih¬nim cu toţii şi să lăsăm relatarea pentru mai târziu, când vom fi din nou la baza Alpha. Am înghiţit în sec, încurcat, dar el a început să râdă cu bunăvoinţă, asigurându-mă că a fost doar o glumă şi că îmi va povesti chiar atunci lucruri extraordinare. într-adevăr, trebuie să mărturisesc că uluitoarea lui relatare m-a cuprins ca o vrajă, creându-mi de multe ori senzaţia că trăiesc eu însumi într-un alt timp şi într-o altă realitate…”

Secretul Revelat !

„DUPĂ CE am mâncat, Cezar şi cu mine ne-am retras în mod discret în Camera Ocultă, aşezându-ne pe piedestalul marelui cilindru ce includea instalaţia de deplasare în timp. Am ales să mergem în spatele camerei, pentru a păstra o discreţie cât mai mare. Simţeam cum uriaşul cristal rubiniu ca¬re se afla chiar în faţa noastră, la o mică distanţă, mă învăluia cu energia lui subtilă şi enigmatică, provenind din străfundurile universului. Aiden se retrăsese lângă marile cutii de depozitare în punctul de staţionare, aflate în afara incintei camerei, iar locotenenţii Nicoară şi Trujo s-au întins în spaţiul special amenajat pentru a dormi. Toate condiţiile păreau întrunite pentru a asculta uimitoarea relatare al lui Cezar, probabil cea mai importantă dintre cele pe care mi le împărtăşise până atunci. Simţeam totuşi că mentalul meu încă se mai împiedica în anumite prejudecăţi materialiste; mă întrebam cum să fi fost totuşi posibilă o călătorie în timp. Realizam slăbiciunea gândurilor mele, cu atât mai mult cu cât mă aflam acolo, având dovada materi¬ală sub ochii mei, atingând-o chiar cu mâinile mele.”[2]

“Amfiteatrele înregistrărilor eterne” (sau “The Hall of Records”) au fost propuse de celebrul profet Edgar Cayce, într-una din şedinţele sale de hipnoză. Aceste “amfiteatre ale înregistrărilor eterne” se presupune că ar conţine istoria pierdută a omenirii după distrugerea continentului pierdut al Atlantidei.

Cayce spune că în lume există trei asemenea amfiteatre: una se află în apropierea insulei Bimini (Bahamas, în Oceanul Atlantic, la 80 de kilometri de Peninsula Florida), alta în jungla din Yutacan (peninsulă a Mexicului), iar ultima sub labele Marelui Sfinx din Egipt.

Acelasi informatii, ni se confirma si dintr-o alta lucrare extraordinara numita „Transformari Planetare 2012-2030″, scrisa de Sal Rachele, iar la pag. 75 ni se vorbeste despre Mareata Civilizatie a Egiptului:

„Thoth era o fiinta radiantă de lumina alb-albastră, un umanoid de culoare şi energie aşa cum ne puteţi vedea pe noi in tăramurile Înalte. A fost capabil sa-şi coboare gradat vibraţia, suficient de mult încât să comunice cu descendentii Atlantidei şi să-i Înveţe căile adevărului, colaborarii, armoniei şi ale matematicilor inalte.

Aşa cum vor confirma multe dintre scrierile transmise prin „channel”, Thoth a fost inginerul din spatele Marii Piramide. Acest dispozitiv servea mai multor scopuri, dar funcţiile sale principale erau de camera de inalţare şi controlor-reglalor.

Thoth şi grupul său au avut un succes satisfăcător în lucrul cu urmaşii atlantilor in templele de iniţiere, in scopul accelerătii evoluţiei sufletului. Au fost construite multe cladiri de-a lungul malurilor Nilului.

Din cei câteva mii de atlanti care se stabilisera in această zona, un procent semnificativ luat parte la activităţi legate de inăltare şi la iniţieri in Marea Piramidă. Pleiadienii de densitatea a 7-a au construit dispozitivul (n.ed. Marea Piramida) intr-un interval de timp de ordinul zilelor, folosind levitaţia şi tehnologia laser.

Camerele subterane de sub Platoul Gizeh erau deja locuite de cei care se retrăsesera in subteran, in timpul conflagraliilor anterioare de pc Pământ. Pleiadienii, in colaborare cu aceste grupuri din subteran, au infiintat Sala Inregistrarilor, la mai multe mii de picioare sub Marea Piramidă.

Aceasta există astăzi in tărâmurile eterice mai Înalte ale Pamântului interior. Sfinxul a fost ridicat mai târziu de alt grup de egipteni, pentru a marca intrarea in portal. Marea Piramida a fost terminată aproximativ În anul 10.500 Î.Ch.

Abia în ultimii 20 de ani oamenii voştri de ştiinta au inceput să dateze corect Marea Piramidă. Păna de curând se presupunea ca acest dispozitiv era in legătură cu alte piramide care au fost construite (folosind munca poporului egiptean) ca sa serveasca drept morminte pentru faraoni.”[3]

In ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut în corpurile oamenilor în maniera descrisă de tăblițe. Ca atare el s-a incarnat de trei ori, ultima oară fiind cunoscut ca HERMES – de trei ori născutul.
In timpul acestei încarnări a lăsat documentele cunoscute de către ocultiștii moderni sub numele de “Tăblițele de Smarald”, o prezentare mai târzie și cu mult mai săracă a enigmelor lumii antice.

Tăblițele traduse în această lucrare sunt zece la număr și au fost lăsate în Marea Piramidă în grija preoților. Cele zece tăblițe sunt împărțite în 13 părți, de dragul convenției.
Ultimele două sunt atât de importante, încât este interzisă prezentarea lor publicului larg în prezent. Totuși conținutul celorlalte dezvăluie secrete care se vor dovedi de o inestimabilă valoare pentru cei care le vor cerceta cu seriozitate.

Ele ar trebui citite nu o dată ci de o sută de ori pentru că doar asa ar putea fi dezvăluit adevăratul înțeles. O citire superficială ar oferi câteva sclipiri de frumusețe dar un studiu atent va deschide căile înțelepciunii celui ce caută.

In continuare câteva cuvinte despre modul în care aceste secrete au fost dezvăluite omului modern, după ce au stat îndelung timp ascunse.
Cu aproximativ 1 300 de ani i.H. Egiptul, vechiul KHEM, era în mare fierbere iar multe delegații de preoți au fost trimise în diferite părți ale lumii. Printre acestea s-au numărat și preoții Piramidei care au purtat cu ei tăblițele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul tăblițelor ei puteau exercita o anumită autoritate asupra preoților din celelalte colonii atlante.

Legenda spune că aceste tăblițe împuterniceau pe purtător cu autoritatea lui Thoth.
Grupul de preoți care dețineau tăblițele au emigrat în America de Sud. Aici i-au găsit pe Mayași, un popor înfloritor, care își aminteau mult din înțelepciunea străveche.

Preoții s-au statornicit în acele locuri. In secolul X mayașii colonizaseră peninsula Yucatan iar tăblițele au fost așezate sub altarul unuia din templele închinate zeului Soare. După cucerirea mayașilor de către spanioli, orașele au fost abandonate iar comorile au rămas ascunse și uitate în temple.

Trebuie să se înțeleagă ca Marea Piramidă a fost și este încă un Templu de inițiere. Solomon, Apolonius și mulți alții s-au numărat printre cei inițiați aici. Scriitorul (care este în continuă legătură cu Marea Camera Albă din Piramidă) a primit instrucțiuni să recupereze și să aducă înapoi în Marea Piramidă tăblițele străvechi.

Acest lucru s-a realizat. Înainte de a le înapoia i s-a acordat permisiunea să le traducă și să păstreze o copie a înțelepciunii înscrisă pe tăblițe. Evenimentul a fost posibil în 1925 și abia acum s-a acordat permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii să zâmbească ironic. Totuși cercetătorul atent va citi printre rânduri și va descoperi înțelepciunea ascunsă în ele.
Dacă Lumina se află în interiorul tău, informația cuprinsă în tăblițe va găsi în tine un ecou.

In continuare este descrisă înfățișarea tăblițelor: Sunt 12 tăblițe din smarald verde, făcute dintr-o substanță transmutată alchimic. Sunt foarte rezistente la orice element și substanță. Mai exact structura atomică și celulară fiind fixă ea nu permite nici o schimbare. Din această cauză tăblițele contrazic legea ionizării referitoare la corpurile fizice.

Pe ele sunt gravate caractere din vechea limbă atlantă. Acestea reacționează la undele cerebrale emise de creierul celui ce citește, eliberând vibrația mentală asociată în mintea cititorului. Tăblițele sunt prinse între ele cu inele făcute dintr-un aliaj de culoarea aurului, suspendate de o tijă din același material.

Pe înțelepciunea conținută în aceste tăblițe se bazează misterele străvechi. Pentru cel ce citește cu mintea și ochii deschiși, înțelepciunea personală se va multiplica de 100 de ori.
Citește! Crezi sau nu, citește iar vibrația tăblițelor va trezi “ceva” în tine.

In paginile următoare voi dezvălui câteva enigme puțin cunoscute chiar de către slujitorii adevărului.
Căutarea omului în dorința de a înțelege legile care-i guvernează viața este nesfârșită. Cu toate acestea el nu a reușit să treacă de valul care apără planurile superioare de viziunea lui materială asupra vieții și adevărului. Adevărul este gata sa fie asimilat de către cei care-și lărgesc propria viziune întorcându-se către ei înșiși și nu cautând în afara lor adevărul.

In liniștea simțurilor materiale se găsește cheia înțelepciunii. Cel ce vorbește nu știe; cel ce știe nu vorbește!
Legile supreme nu pot fi rostite. Ele există ca o entitate pe căile care transcend toate simbolurile sau cuvintele din lumea materială. Simbolurile nu sunt decât niște Chei cu care se deschid uși ce conduc spre adevăruri. De multe ori ușa nu poate fi deschisă deoarece cheia pare atât de măreață încât lucrurile care se află în spatele ei nu pot fi văzute.

Dacă reușim să înțelegem că toate cheile, toate simbolurile materiale sunt manifestări, prelungiri ale unei Legi Supreme și a Adevărului, ne vom dezvolta o viziune ce ne va permite să trecem dincolo de văl.
Toate lucrurile din toate Universurile se mișcă conform unei Legi. Legea care guvernează mișcarea Planetelor nu este mai imuabilă decât Legea care guvernează manifestarea omului în aceasta lume. Una dintre cele mai importante Legi este Legea responsabilă de formarea omului ca ființă materială.

Mărețul scop al școlilor inițiatice din toate timpurile a fost să dezvăluie funcționalitățile Legii care leagă omul material de omul spiritual. Legătura dintre omul material și omul spiritual este omul intelectual deoarece mintea are atât calități materiale cât și spirituale. Cel care aspiră la cunoștințe elevate trebuie să-și dezvolte latura intelectuală a firii lui pentru a-și întări credința că poate să-și concentreze toate fortele ființei lui către și în planul pe care-l dorește.

Marea căutare a Luminii, a Vieții și a Iubirii începe în primul rând din planul material. Condusă către planul ultim, scopul ei final este fuziunea completă cu Conștiința Universală. Așezarea fundației în planul material este primul pas. Abia apoi vine și scopul suprem al realizării spirituale.
In paginile următoare se oferă o interpretare a tăblițelor de smarald și a înțelesurilor lor secrete.

In mesajul lui Thoth sunt ascunse multe sensuri care nu transpar la suprafață cu ușurință. Lumina învățăturii va deschide noi perspective de înțelegere. “Citește și Fii înțelept” doar dacă Lumina conștiinței tale trezește în tine înțelegerea care este o calitate înnăscută a sufletului!

Tablitele lui Thoth vorbesc si despre reptilienii Anunnaki !

Vechile tăbliţe, despre care se presupune că provin din subteranul unui templu mayaş din Mexic, îi descriu pe reptilieni şi capacitatea lor de a-şi schimba forma. Aceste relatări, care se corelează remarcabil cu experienţele şi mărturiile moderne, sunt cunoscute ca Tăbliţele de Smarald ale lui Thoth, o zeitate egipteană, a căror vechime este estimată la 36.000 de ani.

Tăbliţele au fost scrise de Thoth, un „rege-preot atlant”, care a înfiinţat o colonie în Egipt. Au fost duse apoi în America de Sud de către „preoţii piramidelor” egiptene şi îngropate sub un templu mayaş închinat zeului Soarelui, în Yucatan, Mexic.

Traducătorul acestor tăbliţe, Maurice Doreai, susţine că le-a recuperat şi le-a tradus în 1925, dar că a primit „permisiunea” de a le publica mult mai târziu. Ele pot fi citite în întregime pe acest site unde poate fi găsită şi cartea „The Smarald Tablets Of Thoth The Atlantean”[2] (Source Books, Nashville, Tennessee, 1925). Nu este necesar să fie acceptate toate detaliile poveştii pentru a putea aprecia sincronicitatea conţinutului tăbliţelor cu descoperirile deja realizate şi relevanţa acestui conţinut pentru ceea ce discutăm acum.

„Vorbesc despre vechea Atlantida, despre zilele Regatului Umbrelor, despre venirea copiilor umbrei din marele adânc, chemaţi de înţelepciunea pământeanului, chemaţi pentru a dobândi mare putere. Cu mult înaintea Atlantidei au existat oameni care trăiau în întuneric şi foloseau magia neagră pentru a chema fiinţe din marele adânc de sub noi. Ei au venit în acest ciclu, fără formă, cu o altă vibraţie, existând nevăzuţi de copiii pământenilor. Puteau lua fiinţă numai prin sânge, numai prin oameni puteau trăi în lume.

In erele trecute au fost cuceriţi de Stăpâni, mânaţi spre locul de unde au venit. Dar unii au rămas acolo, ascunşi în spaţii şi planuri necunoscute omului. Trăiau în Atlantida ca umbre, dar uneori apăreau în mijlocul oamenilor. Iar când li se oferea sânge, apăreau printre oameni. Atunci când luau forma umană ei se mişcau printre noi, dar numai vederii noastre apăreau ca oameni. Aveau cap de şarpe când li se lua strălucirea, dar apăreau omului ca oameni între oameni. S-au strecurat în consilii, luând forma oamenilor, eliminând prin vicleşugurile lor pe şefii regatelor, luând forma lor şi domnind asupra popoarelor.

Numai prin magie ei puteau fi descoperiţi, numai prin sunete puteau fi văzute feţele lor. Din regatul umbrelor, ei au căutat să distrugă omul şi să conducă în locul lui. Dar să ştiţi că Stăpânii erau puternici în magia lor, putând ridica vălul de pe faţa şarpelui, trimiţându-l înapoi la locul lui. Ei au venit la oameni şi i-au învăţat secretul, Cuvântul pe care numai un om îl poate pronunţa; de îndată ei au ridicat vălul şarpelui şi l-au îndepărtat dintre oameni. Totuşi luaţi aminte, şerpii încă mai trăiau într-un loc accesibil uneori lumii.

Merg nevăzuţi printre voi, în locuri unde s-au făcut ritualuri; iar timpul se scurge şi ei iau asemănarea oamenilor. Pot fi chemaţi de cel ce cunoaşte magia albă sau neagră, dar numai magul alb îi poate controla şi lega în carnea lor. Nu căuta regatul umbrelor, căci sigur apare răul, deoarece numai stăpânii strălucirii domnesc peste umbra fricii…

Să ştii, frate, că teama este un mare obstacol; fii stăpânul tuturor în strălucire, iar umbra va dispărea în curând. Ascultă şi urmează-mi înţelepciunea, vocea Luminii este clară, de cauţi valea umbrei, va apărea numai lumina.”[2]

In acest pasaj, indiferent care este originea sa, se regăseşte istoria vieţii pe Pământ timp de sute de mii de ani, dar şi sursa celor care controlează astăzi lumea. Mari politicieni, lideri financiari, oameni de afaceri şi ofiţeri cu grad înalt ai armatei sunt şerpi-Anunnaki în formă umană. Ştiu că este năucitor, iar mintea strigă că toate aceste lucruri sunt „prostii”, deoarece este ceva ce se află dincolo de cunoaşterea ei condiţionată a realităţii.

Dar este adevărat. Cei care renunţă acum, pierd multele dovezi pe care le voi prezenta ca fiind adevărate. Cadrul general descris în Tăbliţele de Smarald este confirmat de experienţele celor din prezent şi de informaţiile desprinse din rândul Iluminaţilor. Iată un astfel de exemplu:

„Ei au venit în acest ciclu, fără formă, cu o altă vibraţie, existând nevăzuţi de copiii pământenilor.”[2]

După cum au dovedit cercetările mele, lumea este controlată de entităţi care iau formă reptiliană şi nu numai, existând în altă dimensiune sau „ciclu”. Noi ne aflăm în a treia dimensiune sau densitate, reptilienii operând din cea de-a patra, aflată imediat în afara gamei de frecvenţe a simţurilor fizice.

A patra dimensiune este simţită ca nişte „vibraţii” invizibile, ele devenind perceptibile doar prin acordarea vederii „psihice”, care poate conecta conştiinţa proprie la alte niveluri vibraţionale. Acesta este mecanismul mediu-milor (cei benefici), prin care acordă „scala radio” interioară pentru a accesa alte frecvenţe. „Cartierul general” al rasei şerpilor pe care o demasc aici este capătul inferior al gamei de frecvenţe din a patra dimensiune, care vibrează pe o frecvenţă foarte apropiată de a noastră şi care se află chiar la limita simţurilor noastre fizice.

Este un aşa-zis univers paralel sau pământ paralel, o oglindă a celui pe care îl vedem, dar cu o vibraţie diferită. De exemplu, pisicile pot vedea această a patra dimensiune, de aceea ele reacţionează la ceea ce nouă ne pare spaţiu „liber”. La fel şi copiii, ale căror capacităţi sunt însă suprimate în timp de adaptarea la mediul ignorant.

Pentru a acţiona şi manipula nivelul nostru vibraţional terestru, aceşti reptilieni din a patra dimensiune au nevoie de o formă umană tridimensională, un „costum spaţial” genetic pe care să-l ocupe şi în care să se ascundă.

Acest lucru, după cum preşedintele de la Madrid i-a mărturisit lui Cathy O’Brien, s-a realizat prin crearea de descendenţi cu ADN combinat, reptilian şi uman. Aceşti descendenţi au o compatibilitate genetică, deci vibraţională, între reptilienii cvadrodi-mensionali şi formele „umane” tridimensionale. Altfel spus, le permite posedarea acestor corpuri mult mai uşor şi mai eficient decât alte filoane genetice umane care nu au acea combinaţie ADN.

Este demnă de reţinut această structură genetică a descendenţilor Iluminaţi, care s-au încrucişat mereu între ei şi continuă să o facă şi astăzi. Cu alte cuvinte, ei pot aduce propriii descendenţi în poziţii de putere, controlându-le corpul din a patra dimensiune inferioară.

Iată de ce genealogia celor din poziţiile de conducere din întreaga lume poate fi regăsită în liniile regale – hibrizii Anunnaki – care domneau în Sumer, Egipt şi aşa mai departe.

Vechea Carte a lui Enoh, care acoperă perioada de dinainte de cataclismul care a adus sfârşitul Atlantidei, spune că cei născuţi din sângele Nefilimilor, din cauza „spiritului lor ancestral” (posesiune reptiliană din a patra dimensiune), sunt sortiţi „să oprime, să atace, să aducă distrugere pe Pământ”. Nefilimii sunt fundamental asociaţi cu sacrificiile umane şi consumul de sânge – ca şi Iluminaţii de astăzi. Cartea lui Enoh descrie comportamentul progeniturilor Nefilimilor născuţi din femeile umane:

„Ele au rămas gravide şi aveau să nască uriaşi… care au consumat toate bunurile oamenilor. Iar când oamenii nu îi mai puteau susţine, uriaşii se întorceau împotriva lor şi devorau omenirea. Şi au început să păcătuiască împotriva păsărilor şi ani-malelor, reptilelor şi peştilor şi să-şi devoreze carnea şi sângele unul altuia. Pământul îi acuza pe cei nelegiuiţi.”[3]

Cei care beau sânge

„Numai prin sânge puteau lua fiinţă, numai prin oameni puteau trăi în lume.”[2]

Surse din interior au mărturisit că reptilienii au nevoie de sânge uman (de mamifer) pentru a-şi menţine forma umană şi pentru a opri manifestarea codurilor ADN în starea lor cu adevărat reptiliană. Aşa se explică de ce aceşti descendenţi au luat parte dintotdeauna la sacrificii umane şi ritualuri de consum al sângelui din lumea antică până astăzi, fapt pe care le-a prezentat în amănunt David Icke în „Secretul Suprem”.

Participanţii la asemenea ritualuri sunt descendenţi ca George Bush, Al Gore, Bill Clinton, Henry Kissinger, familia Rockefeller, Rothschild, prim-miniştri britanici ca Ted Heath şi familia regală britanică. Da, mai ales Regina şi Regina Mamă.

Dovada video ca se fac ritualuri de sacrificii umane !

De ani de zile scriu despre vecbile ritualuri satanice ale elitei americane ce se desfăşoară într-un loc numit Bohemian Grove, o pădure din nordul Californiei cu o suprafaţă de 2700 de acri, izolată şi păzită în permanenţă. Alex Jones, ziarist, realizator de documentare şi prezentator radio american, a reuşit să pătrundă în acest spaţiu în timpul ritualului lor, ascunzându-şi chipul sub o robă cu glugă, la fel ca cele purtate de participanţi. A reuşit să surprindă pe peliculă dovada a ceea ce eu şi alţii am afirmat de atâtea ori despre cele ce se petrec la Bohemian Grove.

Printre cei care au participat sau încă mai iau parte la ritualul de la Bohemian Grove se numără:

„George Bush, George W. Bush, Al Gore, Ronald Reagan, Richard Nixon, Jimmy Carter, Gerald Ford, Dwight D. Eisenhower, Lyndon Johnson, Herbert Hoover, Teddy Roosevelt, Dan Quayle, Robert Kennedy (fratele lui JFK), Joseph Kennedy (tatăl lui JFK), Earl Warren (preşedintele Comisiei Warren care a „investigat” asasinarea lui JFK), David Rockefeller, Laurance Rockefeller, Nelson Rockefeller, Henry Kissinger, Mihail Gorbaciov (Uniunea Sovietică şi Occidentul au fost dintotdeauna controlate de aceeaşi forţă), William F. Buckley (publicist american şi agent important al Iluminaţilor), George Shultz (fost Secretar de Stat în administraţia Ronald Reagan), Walter Cronkite, William Randolph Hearst (magnatul american al presei), Andrew Knight (executiv al mass-mediei britanice ce are legături strânse cu imperiul lui Rupert Murdoch), Edward Teller („tatăl bombei cu hidrogen”), Glenn Seaborg (cel care a descoperit plutoniul), Burt Bacharach (compozitor), Bing Crosby (cântăreţ), Bob Hope (agent britanic MI6), Ray Kroc (omul din spatele imperiului fast-food McDonald’s), Mark Twain, John Muir (fondatorul organizaţiei ecologiste a Iluminaţilor, Sierra Club)”[4]

Iată-i numai pe câţiva dintre ei şi legăturile lor, cei care depun jurământul de credinţă faţă de Iluminaţi. Kennedy reprezintă o familie importantă în Statele Unite, dar nimeni nu este indispensabil când vine vorba de îndeplinirea planului Iluminaţilor. Mulţi din sclavii controlului mental care şi-au revenit ulterior nii-au spus că au fost abuzaţi sexual de către Edward Kennedy, senator şi fost agent al operaţiunilor de control mental al Iluminaţilor, iar un fost agent implicat în operaţiunile de control mental a relatat:

„Senatorul (Edward) Kennedy, chiar întreaga familie Kennedy face parte din aceste operaţiuni. Ştiu că ei reprezintă simboluri politice în ţară, dar sunt implicaţi până peste cap.”[4]

Să consume sânge uman nu este singurul obiectiv al acestor vampiri. Reptilienii se hrănesc şi cu energie emoţională umană. Cu cât starea de teamă inoculată subiectului este mai puternică, cu atât energia pe care ei o pot absorbi şi recicla împotriva noastră este mai mare. Cercetătorul Alan Walton, care scrie sub pseudonimul Branton, a descoperit aceleaşi teme:

„în afară de instinctul „patern” teritorial din partea „draconienilor” pentru recucerirea „planetei lor de origine” (Pământul), unele dintre cele mai rele subspecii reptiliene au un motiv chiar mai sinistru. Acestea sunt tipurile vampirice, care caută, de fapt, să se hrănească cu energiile emoţionale umane şi esenţa vitală a oamenilor pentru a dobândi energia necesară nu numai să se infiltreze în lumea noastră, dar şi în dimensiunea noastră. Operând modificări genetice asupra lor înşişi, prin infuzare cu gene ale „instinctului de războinic”, slaba legătură „spirituală” pe care o mai aveau a fost complet eliminată, iar ei sunt motivaţi numai de instinctul colectiv de prădător care se pare că ştie un singur lucru: să cucerească, să asimileze, să consume! Totul a fost confirmat de mulţi dintre cei care au fost răpiţi, mai ales în ultimii ani.”[4]

Invazia tăcută înapoi la Tăbliţele de Smarald:

„Atunci când luau formă umană ei se mişcau printre noi, dar numai vederii noastre apăreau ca oameni. Aveau cap de şarpe când li se lua strălucirea, dar apăreau omului ca oameni între oameni. S-au strecurat în consilii, luând forma oamenilor, eliminând prin vicleşugurile lor pe şefii regatelor, luând forma lor şi domnind asupra oamenilor. Numai prin magie ei puteau fi descoperiţi, numai prin sunete puteau fi văzute feţele lor. Din regatul umbrelor, ei au căutat să distrugă omul şi să conducă în locul lui.”[2]

David Icke spune:

„Acesta este un rezumat relevant al istoriei planetei noastre. Aşa cum au făcut în Atlantida, Iluminaţii (Anunnaki) manipulează astăzi prin descendenţii lor din poziţiile de conducere – „consiliile” – şi preiau corpurile lor pentru ei înşişi. în termenii noştri, se numeşte posedare. Ritualurile conduse de societăţile secrete controlate de Iluminaţi – francmasonii, Cavalerii de Malta, Cavalerii Templieri etc. – sunt doar o modalitate de punere în practică a acestei posedări. Descendenţii Iluminaţi din vârf ştiu cine sunt, dar cei de pe nivelurile inferioare, nu.

Aceşti oameni, care fac parte fără ştiinţă dintr-o organizaţie a descendenţilor reptilieni, sunt invitaţi în labirintul de societăţi secrete şi trecuţi prin ritualuri de „iniţiere” pe care nici măcar nu le înţeleg. Aceste ritualuri, mai ales cele elaborate, realizate odată cu înaintarea în grad, sunt menite să creeze un mediu vibraţional în care reptilienii din a patra dimensiune pot poseda corpul. Odată cu avansarea iniţiatului pe următoarele niveluri, el trece prin ritualuri mai puternice de magie neagră care, pas cu pas, dau entităţii din a patra dimensiune mai multă putere asupra proceselor raţionale şi emoţionale ale fiinţei umane, până când reptilianul obţine controlul complet.”[4]

Altfel spus, „omorând prin artele lor pe capii regatelor, luând forma lor şi domnind asupra oamenilor.” Aceştia sunt cei care au devenit preşedinţi, prim-miniştri, magnaţi financiari şi economici, patroni ai trusturilor de presă şi toţi ceilalţi care conduc sau administrează planurile Anunnaki, deşi cei mai puternici reptilieni sunt cei care dictează din culise:

„Din regatul umbrelor (partea inferioară a celei de-a patra dimensiuni), ei au căutat să distrugă omul şi sa conducă în locul lui.”[2]

Sunetul şarpelui

„Numai prin magie ei puteau fi descoperiţi, numai prin sunete puteau fi văzute feţele lor… Dar să ştiţi că Stăpânii erau puternici în magia lor, putând ridica vălul de pe faţa şarpelui, trimiţându-l înapoi la locul lui. Ei au venit la oameni şi i-au învăţat secretul, Cuvântul pe care numai un om îl poate pronunţa; de îndată ei au ridicat vălul şarpelui şi l-au îndepărtat dintre oameni.”[2]

Am aflat din mai multe surse că cheia care ridică „vălul de pe faţa şarpelui” este o frecvenţă de sunet ce înlătură iluzia formei umane pentru a dezvălui natura lor reptiliană. Aceasta rezonează cu o vibraţie care îi împiedică să-şi menţină codurile „umane” deschise.

Aceeaşi temă se regăseşte în filmul „They Live” regizat de John Carpenter. Dacă arunci o privire asupra carierei sale cinematografice, devine evident că ştie ce spune. They Live, pe care îl recomand cu căldură pentru a avea o idee vizuală a ceea ce vă spun, are ca subiect o rasă extraterestră care preia controlul planetei ascunzându-se în formă umană.

Modul lor de control este identic cu cel al Iluminaţilor, prin societăţi secrete şi condiţionare mentală. în final, filmul demască înşelătoria prin „spargerea” frecvenţei de sunet vibraţionale care menţine iluzia aparenţei umane a celor de la putere. De îndată ce vibraţia este distrusă, preşedintele şi apropiaţii lui îşi reiau adevărata formă, iar oamenii pot vedea cine îi conduce de fapt. They Live este disponibil prin secţiunea Bookends de pe pagina lui David Ickedavidicke.com. Găsind frecvenţa corectă de sunet, se va petrece la fel cu cei care sunt astăzi la putere.

„Nu căuta regatul umbrelor, căci sigur apare răul, deoarece numai stăpânii strălucirii domnesc peste umbra fricii… Să ştii, frate, că teama este un mare obstacol; fii stăpânul tuturor în strălucire, iar umbra va dispărea în curând. Ascultă şi urmează-mi înţelepciunea, vocea Luminii este clară, de cauţi valea umbrei, va apărea numai lumina.”[2]

Cei care bâjbâie în ceea ce se numeşte „ocultism” se deschid manipulării de către entităţile din dimensiunea a patra inferioară, lăcaşul multor entităţi rătăcite, malefice, şi origine a legendelor şi poveştilor cu demoni şi spirite „rele”. De fapt, termenului de ocult i s-a dat o reputaţie proastă. Sensul acestuia este „ascuns”, iar aceeaşi cunoaştere poate fi folosită pentru bine sau rău. încă o dată cheia este dată de vibraţie.

Tot David Icke spune:

„Cunoaşterea „ocultă” folosită cu iubire şi intenţie benefică duce la menţinerea unei vibraţii înalte şi a legăturii cu acel nivel de conştiinţă. Folosirea sa fără înţelegere (precum cei care doar se joacă) sau cu intenţie malefică, duce la conectarea cu o gamă de vibraţii co-respunzătoare celei de-a patra dimensiuni inferioare. Insistenţa Tăbliţelor de Smarald asupra faptului de a trăi fără teamă este şi ea un punct vital. După cum am spus în cărţile, documentarele sau prelegerile mele, lumea este controlată de teamă. Teama de ceea ce cred alţii despre noi, teama de moarte, teama de singurătate, teama de sărăcie, teama pentru familia şi copiii noştri, teama de război. Lista nu are sfârşit. Emoţia fricii rezonează cu gama de frecvenţe din a patra dimensiune inferioară, iar noi suntem dominaţi de teamă şi devenim o ţintă uşoară pentru influenţa şi controlul entităţilor din acea dimensiune.

Astfel, Iluminaţii creează continuu situaţii, structuri şi evenimente care să menţină oamenii în orice fel de teamă. Generând teamă, energia noastră poate fi absorbită de entităţile din a patra dimensiune inferioară, care rezonează cu aceeaşi frecvenţă pe care o folosesc pentru a-şi mări puterea de reciclare împotriva noastră, dobândind astfel un control şi mai mare. Teama reprezintă puntea de legătură dintre ei şi noi şi îi alimentează cu energie.”[4]

Tablitele de Smarald spun:

„In erele trecute au fost cuceriţi de Stăpâni, mânaţi spre locul de unde au venit. Dar unii au rămas acolo, ascunşi în spaţii şi planuri necunoscute omului. Trăiau în Atlantida ca umbre, dar uneori apăreau în mijlocul oamenilor. Iar când li se oferea sânge, apăreau să stea printrevoameni.” „Din marile adâncuri erau chemaţi de înţelepciunea pământeanului, chemaţi în scopul dobândirii de mare putere.”[2]

Unii cercetători sugerează că această facţiune rep-tiliană a fost alungată de pe Pământ în trecutul îndepărtat prin închiderea „portalurilor” interdimensionale, care le permiteau să se mişte foarte uşor în această densitate. Aceste portaluri sunt puncte din reţeaua energetică a Pământului la care a treia şi a patra dimensiune se pot conecta, fiind deseori locurile cele mai sacre ale anticilor. Aceste portaluri sunt foarte asemănătoare, dacă nu chiar identice cu cele din filmul Stargate, care prezintă povestea unui popor egiptean foarte vechi controlat de nişte „zei extraterestri extrem de avansaţi tehnologic”.

O temă comună a legendelor despre Atlantida este aceea a unor grupuri cu o cunoaştere avansată care au început să o folosească în scop malefic şi astfel au redeschis portalurile, permiţând fiinţelor din a patra dimensiune să pătrundă în această realitate. Se pare că un asemenea portal există în munţii Caucaz, din sudul Rusiei şi nordul Turciei, regiune care apare constant în studiile mele. Aceste centre importante pentru descendenţi şi Iluminaţi vor fi conectate cu aşezările subterane ale stăpânilor lor.

în ritualurile lor, sataniştii invocă aceste entităţi din a patra dimensiune prin crearea de „portaluri” vibraţionale care le permit acestora să se manifeste. Cuvintele, culorile şi simbolurile vibrează toate ca energie, iar ritualurile secrete folosesc combinaţiile care au efectul vibraţional necesar. Iată de ce Iluminaţii de astăzi efectuează aceleaşi ritualuri către aceleaşi zeităţi din Antichitate, deoarece acestea includ combinaţiile necesare cuvânt-culoare-simbol pentru deblocarea porţii vibraţionale.

Cercetătorul Alan Walton scrie:

„Unii susţin că ritualurile crowleyene (satanice) şi proiectele (tehnologice) de la Montauk le-au fost foarte utile pentru perforarea spaţiului-timp care separă dimensiunea noastră de a lor.” Cred, de asemenea, că exploziile nucleare din anii ’50 au avut ca efect deschiderea „porţilor stelare”.

După cum scriu Tăbliţele de Smarald: „Luaţi aminte totuşi că şarpele trăieşte într-un loc accesibil uneori lumii” (a patra dimensiune inferioară, accesată prin porţile stelare); „Ei umblă nevăzuţi printre voi în locuri unde s-au desfăşurat ritualuri” (ritualurile Iluminaţilor de deschidere a porţilor stelare); „Iar timpul trece şi ei iau asemănarea oamenilor” (lucru deja realizat).”[4]

Descrierea „diavolului” este asemănătoare descrierilor „capetelor regale” reptiliene cunoscute ca Draco, iar în textul biblic Diavolul/Satana este clar menţionat ca reptilian. Un exemplu este această descriere din Cartea Apocalipsei a Sf. Ioan. Al doilea paragraf de aici poate descrie sigilarea portalurilor interdimensionale prin care reptilienii intră în această dimensiune, aceeaşi temă din Tăbliţele de Smarald, sau se poate referi la fel de bine la închiderea rasei şarpelui în Pământ:

„Şi marele dragon a fost doborât, vechiul şarpe, cel numit Diavol şi Satana, înşelătorul întregii lumi; şi el a fost îngropat în Pământ cu tot cu îngerii lui… şi a priponit dragonul, vechiul şarpe, care este Diavolul şi Satana, legându-1 pentru o mie de ani, şi 1-a aruncat în hău, sigilând în urma lui pentru a nu mai înşela popoarele.”[5]

Au existat şi există încă reptilieni şi alte entităţi în subteranul Pământului, după cum am mai subliniat, iar acest pasaj biblic se poate referi, la fel ca în Tăbliţele de Smarald, la reptilienii care au foşţ „mânaţi de unde au venit”… şi „…din marile adâncuri erau chemaţi…”

Se spune că Nefilimii şi uriaşii titani sub diferitele lor nume au fost alungaţi sub Pământ de lumina soarelui. Un supravieţuitor al experimentelor de control al minţii spune că a aflat că reptilienii au fost primii care cu colonizat Pământul şi că acesta este motivul pentru care îl consideră al lor. La fel afirmă şi Credo Mutwa, din consemnările africane, lucru pe care l-am auzit şi din multe alte surse.

Toţi sugerează că un alt grup, mai „uman”, a sosit şi a câştigat o bătălie la suprafaţă cu reptilienii care s-au refugiat în subteran. Iată deci originea simbolismului din vechea temă a „iadului” şi trimiterii „Satanei” în subteran. Acest grup mai „uman” erau blonzii cu ochi albaştri. Victima controlului mental crede că această luptă a avut loc acum aproximativ 200.000 de ani şi adaugă:

„Reptilienii originari se întorc, sunt aici şi acum, iar cei rămaşi pe această planetă au dezvoltat propria lor subcultură, care s-a împotrivit planului iniţial. Iar acum se tem chiar de cei din specia lor. Este o mare vânzoleală, să-i spunem aşa, pentru protecţia populaţiei originale care se întorce, existând posibilitatea unei lupte de proporţii pe această planetă în următorii ani. Cred că va fi un război, iar hibrizii umani-reptilieni de aici se vor apăra împotriva celorlalţi pur-sânge.”[4]

Aceste afirmaţii, precum şi cele de pe Tăbliţele de Smarald duc iar la un vechi conflict între reptilieni şi nordici din diferite locuri ale galaxiei. Maurice Doreai, cel care a descoperit Tăbliţele de Smarald, povesteşte cum, după o conferinţă în California, a fost abordat de doi oameni blonzi cu ochi albaştri care l-au invitat să viziteze un oraş subteran de sub muntele Shasta din nordul Californiei.

Cercetători ai fenomenului au numit acest oraş Telos, cuvânt grec care înseamnă „scop suprem”. MauriceDoreaiafirmă că vizitele sale în societăţile subterane, mai ales într-un centru de depozitare a consemnărilor de sub Himalaya, i-au arătat adevărata istorie a acestei planete. El susţine ca strămoşii scandinavilor trăiau cândva într-o regiune tropicală care acum este deşertul Gobi din China şi Mongolia. Aceştia au dezvoltat o societate tehnologică ce includea folosirea energiei nucleare şi a maşinilor zburătoare, consemnate în Vede ca „Vimanas”.

Aceşti nordici erau atacaţi în mod repetat de o rasă de reptilieni care îşi schimbau forma, având baza în Antarctica subtropicală de atunci, susţine Doreai. Este adevărat că în textele vechi Pleiadele (nordicii?) şi Orion (reptilienii?) sunt asociate cu moartea şi distrugerea pe Pământ, cel puţin la un nivel simbolic. Antarctica este, se pare, locul unde unii nazişti au fugit după război şi există relatări despre existenţa acolo a unei baze subterane.

Doreai afirmă că i s-a arătat cum aceşti reptilieni-„cameleon” s-au infiltrat în societăţile umane pentru controlul planetei. O modalitate de demascare a acestora este un test de pronunţie, descoperindu-se că reptilienii nu pot pronunţa „kin-in-i-gin”.

Doreai susţine că, într-un efort disperat de a-i opri pe reptilieni, „nordicii” au lansat o „super-armă” în Antarctica. El afirmă că enorma explozie a zguduit Pământul şi a provocat inversarea polilor şi evenimentele cataclismice care au urmat. Alte colonii reptiliene au supravieţuit în subteran. Conform spuselor lui Alan Walton, o posibilă locaţie ar fi peşterile „Patalas”. Tradiţia hindusă spune că aceasta este o societate subterană cu şapte niveluri care începe sub Benares, India, şi se continuă până la lacul Manosarowar din Tibet. Walton adaugă că unii localnici susţin că au întâlnit Naga-şii reptilieni în această zonă şi au văzut aparatele lor zburătoare intrând şi ieşind din munţi. Maurice Doreai mai spune că şi nordicii şi-au mutat o mare parte a civilizaţiei lor în reţele subterane, cunoscute în Orient ca „Agharta”.

Cele 15 tablite de smarald ale lui Thot Atlantul !

Tăbliţa 1 – Istoria lui Thoth, Atlantul

Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor, paznicul documentelor, atotputernic rege, magician trăind din generaţie în generaţie, pregătindu-mă să cobor în sălile din Amenti, am scris aceste documente ale atotputernicei înţelepciuni a Marii Atlantide spre a-i îndruma pe cei care vor veni după mine. În marele oraş din KEOR, pe insula UNDAL, într-un timp foarte îndepartat, mi-am început această încarnare. Preaputernicii atlanţi au trăit şi au murit altfel decât o fac oamenii din epoca de acum, din eon în eon şi-au reînnoit viaţa în Sălile din Amenti,acolo unde râul vieţii curge etern. De o sută de ori câte zece am coborât pe întunecatul drum ce duce spre lumină şi de tot atâtea ori am urcat din întuneric spre lumină cu forţe şi puteri reînnoite. Acum încă o dată voi coborî, iar cei din KHEM (Egiptul antic, n.tr.) nu vor mai şti de mine. Dar într-un timp ce nu s-a născut încă mă voi ridica din nou, preaputernic, cerând socoteală celor rămaşi în urmă. Atunci să vă feriţi, voi cei din KHEM, învăţătura de mi-aţi fi trădat, căci arunca-vă-voi în întunericul cavernelor de unde aţi venit. Să nu-mi trădaţi secretele oamenilor nordului, oamenilor sudului, altfel blestemul meu se va abate asupra voastră. Nu uitaţi să luaţi aminte la cuvintele mele pentru că sigur mă voi reîntoarce şi voi cere de la voi ceea ce păziţi. Da, chiar şi de dincolo de timp şi de moarte mă voi întoarce, răsplătind sau pedepsind, după loialitatea fiecăruia. Măreţ fost-a poporul meu în timpuri apuse, măreţ dincolo de înţelegerea oamenilor care sunt acum în jurul meu; având ştiinţa înţelepciunii celor de demult, căutând departe, în inima infinităţii, cunoştinte ce aparţineau tinereţii Pământului. Înţelepţi eram datorită înţelepciunii Copiilor Luminii care trăiau printre noi. Puternici eram datorită puterii ce venea din focul etern. Iar mai presus de toate, cel mai important între copiii omului era tatăl meu, THOTME, paznicul marelui templu, punte între Copiii Luminii care locuiau în templu şi rasele de oameni care populau cele zece insule. Sol, după Trei, al Locuitorului din UNAL, vorbind Regilor cu o voce căreia trebuia să i te supui. Crescut-am acolo până la maturitate, fiind învăţat de tatăl meu misterele străvechi, până când, în timp, crescu în mine focul înţelepciunii, iar acesta se transformă într-o flacără ce mă consuma. N-am dorit altceva decât atingerea înţelepciunii. Până când într-o măreaţă zi veni porunca de la Locuitorul Templului, să fiu adus în faţa lui. Puţini erau aceia între copiii omului care priviseră acea faţă şi trăiseră apoi, căci Copiii Luminii nu sunt precum fiii omului când nu sunt încarnaţi într-un corp fizic. Ales fost-am dintre fiii omului, educat de către Locuitor astfel ca ţelurile lui să fie îndeplinite, ţeluri nenăscute încă în pântecul timpului. Epoci întregi am locuit în Templu, acumulând din ce în ce mai multă înţelepciune, până când şi eu m-am apropiat de lumina trimisă de marele foc. Mi-a arătat calea spre Amenti, lumea de dincolo unde stă marele rege pe tronul său. Adânc m-am plecat în semn de respect în faţa Maeştrilor Vieţii şi a Maeştrilor Morţii, primind în dar Cheia Vieţii. Eliberat eram de Sălile din Amenti, alungând moartea din cercul vieţii. Departe, spre stele, călătorit-am până când spaţiul şi timpul au dispărut. După ce am sorbit cu nesaţ din cupa înţelepciunii, am privit în sufletele oamenilor, unde am descoperit mistere şi mai mari şi m-am bucurat. Căci doar în Căutarea Adevărului putea Sufletul meu să se liniştească şi flacăra din mine să se stingă. De-a lungul epocilor am trăit, urmărindu-i pe cei din jurul meu gustând din cupa morţii şi întorcându-se apoi în lumina vieţii. Treptat, din Regatele Atlantidei se răspândiră valuri de conştiinţă contopite cu mine, pentru ca apoi ele să fie înlocuite de seminţele unei stele inferioare. Supunându-se legii, cuvântul Maestrului crescu ca o floare. Înspre întunericul din străfunduri se îndreptară gândurile Atlanţilor, până când, în cele din urmă sosi în furia lui, din AGWANTI, Locuitorul, (cuvântul Agwanti nu are un echivalent în limba engleză; înseamnă o stare de detaşare. n.tr.) rostind Cuvântul, chemând puterea. Adânc în inima Pământului, fiii din Amenti auziră şi, auzind, produseră preschimbarea florii focului care arde etern, îl transformară folosind LOGOS-ul,
până cand marele foc îşi schimbă direcţia. Peste lume se năpustiră atunci marile ape, înecând şi scufundând, schimbând echilibrul Pamântului până când doar Templul Luminii mai rămase întreg, pe marele munte de pe insula UNDAL, care se ridică dintre ape, doar câţiva mai trăiau salvaţi de furia apelor. Mă chemă apoi Maestrul, zicând: Adună-mi poporul. Du-i departe, peste ape cu ajutorul celor ce te-am învăţat, pâna vei ajunge pe pământul barbarilor păroşi, ce locuiesc în peşteri, în deşert. Acolo urmează planul pe care îl ştii deja. Adunatu-mi-am atunci poporul şi am intrat în marea navă a Maestrului. În sus ne-am ridicat dimineaţa. Întunecat sub noi se vedea Templul. Brusc, peste el năpustitu-s-au apele. Dispărut de pe suprafaţa Pământului, până când vremea va sosi, era măreţul Templu. Foarte repede ne-am îndreptat spre soarele dimineţii, până când sub noi se întinse tărâmul copiilor din KHEM. Mânioşi, ne-au întâmpinat cu măciuci şi suliţi, pe care le agitau în aer, dorind să înjunghie şi chiar să-i distrugă pe fiii Atlantidei. Atunci ridicatu-mi-am toiagul, îndreptand spre ei o rază vibratorie care îi făcu să rămână nemişcaţi ca nişte bucăţi de piatră de pe munte. Apoi le-am vorbitu cu o voce calmă şi paşnică, povestindu-le despre puterea Atlantidei, afirmând că suntem copiii Soarelui şi mesagerii lui. I-am intimidatu apoi, arătandu-le puterile mele magice până când au ajuns să se târască la picioarele mele, când s-au putut mişca din nou. Mult timp am locuit pe tărâmul numit KHEM, mult, mult timp. Ascultând poruncile Maestrului, care, deşi doarme, totuţi trăieşte de-a pururi, am trimis de la mine pe Fiii Atlantidei, i-am trimis în toate zările, sperând ca din pântecul timpului înţelepciunea poate reapărea în copiii ei. Mult timp petrecut-am în KHEM, făcând lucruri măreţe cu ajutorul înţelepciunii din mine. În sus crescură, spre lumina cunoaşterii, copiii din KHEM, udaţi de ploile înţelepciunii mele. Deschis-am atunci drum spre Amenti ca să-mi pot păstra puterile, trăind din epocă în epocă drept Soare al Atlantidei, păzind înţelepciunea, păstrând documentele. Câţiva dintre fiii KHEM-ului, atrăgându-i pe ceilalţi în jurul lor, crescură încet în forţa Sufletului. Acum, încă o dată, cobor dintre ei în întunecatele săli din Amenti, adânc în sălile subterane, înaintea Maeştrilor puterilor, faţă în faţă încă o dată cu Locuitorul. Ridicatu-m-am sus, deasupra intrării, o trecătoare, o poartă ce duce spre Amenti. Puţini ar avea curajul să îndraznească, puţini trec poarta spre întunericul din Amenti. Ridicat-am, deasupra intrării, o puternica piramidă, folosind puterea ce întrece forţa Pământului (gravitaţia).Adânc, foarte adânc, am aşezat casa-de-forţă sau camera, din care am sculptat o trecătoare circulară ce ajunge aproape de măreaţa adunare. Acolo, în vârf, am aşezat cristalul care trimite raze spre “Timp-Spaţiu”, atrăgând forţa din eter şi concentrând-o către trecătoarea spre Amenti. Construit-am şi alte camere care par a fi goale, totuşi în ele se află ascunse cheile spre Amenti. Cel ce cu curaj va porni spre tărâmurile întunecate să se purifice mai întai prin post îndelungat. Să se întindă în sarcofagul de piatră din camera mea. Apoi îi voi dezvălui marile mistere. Curând se va îndrepta spre locul unde îl voi întâmpina, chiar şi în întunericul Pământului îl voi întâmpina, eu, Thoth, Maestrul Înţelepciunii, îl voi întâmpina şi voi trăi alături de el de-a pururi. Construit-am Marea Piramidă, după modelul piramidei forţei Pământului, arzând etern, astfel ca şi ea să rămâna de-a lungul secolelor. În interiorul ei am aşezat cunoaşterea despre “Ştiinţa-Magiei”, astfel ca să pot fi aici când mă reîntorc din Amenti, da, în timp ce dorm în Sălile din Amenti, Sufletul meu, care hoinăreşte liber, se va reîncarna, va locui între oameni în această formă sau în alta. (Hermes – de trei ori născutul) Trimis pe Pământ al Locuitorului sunt, îndeplinindu-i poruncile, astfel ca mulţi să fie ridicaţi. Acum mă întorc în Sălile din Amenti, lăsând în urmă ceva din înţelepciunea mea. Păstraţi-o şi urmaţi porunca Locuitorului: Ridicaţi întotdeauna ochii spre lumină. Cu siguranţă, în timp, veţi deveni una cu Maestrul, cu siguranţă şi pe bună dreptate sunteţi una cu Maestrul, cu siguranţă şi pe bună dreptate sunteţi una cu TOTUL. Acum plec de la voi. Nu uitaţi poruncile mele, păstraţi-le şi respectaţi-le, iar eu voi fi cu voi, ajutându-vă şi îndrumându-vă spre Lumină. În faţa mea se deschide poarta. Cobor în întunericul nopţii.

Tăbliţa 2 – Sălile din Amenti

Adânc în inima pământului se găsesc Sălile din Amenti, cu mult sub insulele scufundatei Atlantida, Sălile Morţilor şi ale celor vii, scăldate în focul infinitului TOT. Într-un timp foarte îndepărtat, pierdut în spaţiu-timp, Copiii Luminii au privit în jos către lume. Văzând copiii omului în sclavie, legaţi de forţa care venea de dedesubt, au ştiut că doar eliberându-se din această sclavie va putea omul să se ridice de pe Pământ spre Soare. Pe Pământ coborat-au şi şi-au creat corpuri, asemănătoare celor ale oamenilor. Maeştrii au spus, după această transformare: “Suntem cei formaţi din praf din spaţiu, luând parte la viaţa din infinitul TOT; trăim în lume ca şi copiii omului, la fel ca şi copiii omului şi totuşi diferit.” Apoi, pentru a locui, adânc sub scoarţa Pământului, au săpat spaţii mari cu ajutorul puterii lor, spaţii diferite de cele ale copiilor omului. Le-au înconjurat apoi cu forţe şi puteri, pentru a apăra Sălile Morţilor. Unul lângă altul au aşezat apoi alte spaţii, le-au umplut cu Viaţa şi cu lumina de deasupra. Construit-au apoi Sălile din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi, să trăiască plini de viaţă până la sfârşitul eternităţii. Treizeci şi doi de copii erau, Fii ai Luminilor care coborâseră între oameni, căutând să elibereze din sclavia întunericului pe cei ţintuiţi de forţa ce venea de dedesubt. Adânc în Sălile din Amenti crescu o floare arzătoare, ce se mărea, alungând noaptea. Aşezată în centru, o rază puternică, dătătoare de Viaţă, de Lumină, umplându-i de putere pe cei ce se apropiau de ea. Aşezat-au tronuri în jurul ei, treizeci şi două, locuri pentru fiecare Copil al Luminii, aşezate astfel ca să fie scăldaţi de ceea ce radia din floare, Viaţă din eterna Lumină. Acolo îşi aşezau de fiecare dată primele corpuri create, pentru ca acestea să fie umplute cu Spiritul Vieţii. O sută de ani din fiecare o mie trebuia ca Lumina dătătoare de Viaţă să le lumineze corpurile, grăbind, trezind Spiritul Vieţii. Acolo, în acel cerc, din eon în eon, stau Marii Maeştri, ducând o viaţă necunoscută oamenilor. Acolo, în Salile Vieţii, dorm ei, liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor. La diferite intervale, în timp ce corpurile lor rămân adormite, ei se încarnează în corpurile oamenilor. Îi învaţă cum să iasă din întuneric şi îi îndrumă spre lumină. Acolo, în Sala Vieţii, plină de înţelepciunea lor, necunoscuţi raselor de oameni, trăind dintotdeauna sub recele foc al vieţii, stau Copiii Luminii. Există momente când se trezesc, şi se ridică din adâncuri pentru a fi lumini călăuzitoare între oameni, infiniţi printre oamenii limitaţi. Cel care, progresând, a ieşit din întuneric, s-a ridicat din noapte spre lumină, este eliberat de Sălile din Amenti, este eliberat de Floarea Luminii şi a Vieţii. Îndrumat atunci de înţelepciune şi cunoştinţele acumulate, va trece dintre oameni între Maeştrii Vieţii. Acolo poate locui la fel ca şi ceilalţi Maeştri, eliberat din sclavia întunericului nopţii. Aşezaţi în interiorul florii ce radiază stau şapte Maeştri din Spaţiu-Timpurile de deasupra noastră, ajutând şi călăuzind prin infinita Înţelepciune, calea prin timp a copiilor omului. Preaputernici şi stranii sunt, învăluiţi în puterea lor, tăcuţi, atotştiutori, atrăgând spre ei forţa Vieţii, diferiţi şi totuşi una cu copiii omului. Da, diferiţi, şi totuşi Una cu Copiii Luminii.
Păstrători şi păzitori ai forţei ce înrobeşte omul, pregătiţi să o slăbească dacă lumina a fost atinsă. Primul şi cel mai puternic, este Entitatea Ascunsă, Maestrul Maeştrilor, infinitul Nouă, deasupra celorlalţi de la fiecare Maestru al Ciclurilor; Trei, Patru, Cinci şi Şase, Şapte, Opt, fiecare având o misiune, fiecare cu forţele proprii, călăuzind, îndrumând destinul omului. Acolo stau, preaputernici, eliberaţi de orice timp şi spaţiu. Nu aparţin acestei lumi şi totuşi înrudiţi cu ea, Fraţi Mai Mari ai copiilor omului. Judecând şi cântărind, cu ajutorul înţelepciunii lor, urmăresc înaintarea Luminii printre oameni. Acolo, înaintea lor, am fost condus de către Locuitor şi l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra. Apoi din EL se auzi o voce spunând: “Măreţ eşti tu, Thoth, între copii omului, liber eşti de-acum de Sălile din Amenti, Maestru al Vieţii între copiii omului. Nu vei mai gusta moartea decât dacă vei voi, vei sorbi doar Viaţa până la capătul eternităţii. De acum înainte Viaţa îţi e de-a pururi la îndemână. De-acum Moartea veni-va doar la chemarea ta. Poţi locui sau pleca de aici după cum ţi-e vrerea, liber este Amenti pentru Soarele omului. Bucură-te de Viaţă în orice formă voieşti, Copil al Luminii crescut între oameni. Alege ce vrei să faci, căci toţi trebuie să trudească. Să nu te eliberezi niciodată de calea Luminii. Un pas doar ai făcut pe lungul drum spre înălţimi, infinit este acum muntele Luminii. Cu fiecare pas pe care-l faci, muntele se înalţă; înaintarea ta nu face decât să îndepărteze scopul. Apropie-te întotdeauna de infinita Înţelepciune şi ca înainte scopul se va îndepărta. Eliberat eşti acum de Salile din Amenti spre a merge alături de Maeştrii lumii, către acelaşi scop, lucrând împreună, pentru a aduce Lumina copiilor omului.” Apoi, dinspre tronul său, veni unul dintre Maeştri, mă luă de mână şi mă conduse înainte, prin toate Sălile adânc ascunsului tărâm. Mă conduse prin Sălile din Amenti, dezvăluindu-mi secretele necunoscute omului. Prin coridorul întunecat mă conduse în jos, spre Sala unde sta întunecata Moarte. Uriaşă se întindea în faţa mea măreaţa Sală, înconjurată deîntuneric, şi totuşi plină de Lumină. În faţa mea se ridica un tron întunecat, iar pe el, învăluită, şedea o siluetă a nopţii. Mai neagră decât noaptea stătea acolo, de un negru ce al nopţii nu era. În faţa ei se opri Maestrul, rostind Cuvântul ce produce Viaţă: “o, maestre al întunericului, călăuza pe drumul ce duce dinspre Viaţă spre Viaţă, în faţa ta aduc un Soare al dimineţii. Să-l nu-l atingi vreodată cu puterea nopţii. Să nu-i chemi flacăra spre întunericul nopţii. Cunoaşte-l şi priveşte-l, e fratele nostru ce s-a ridicat din întuneric spre Lumină. Eliberează-i flacăra din robie, ca liberă să ardă în întunericul nopţii.” O mână ridică atunci silueta şi o flacără apăru, devenind din ce în ce mai strălucitoare, cu repeziciune dând cortina de întuneric la o parte, scoţând Sala din bezna nopţii. În spaţiul mare din faţa mea apărură luminiţe după luminiţe, de după vălul nopţii. Nenumărate milioane ţopăiau în faţa mea, unele arzând ca nişte flori de foc. Altele aruncau o lumină slabă ce abia se zărea din noapte. Lumina unora scădea cu repeziciune; a altora creştea doar dintr-o scânteie de lumină. Fiecare era înconjurată de un palid văl de întuneric, totuşi ardea cu o flacără ce nu putea fi niciodată stinsă. Zburând de colo-colo precum licuricii primăvara, umpleau spaţiul cu Lumină şi cu Viaţă. Atunci se auzi o voce, puternică şi solemnă, zicând: “Acestea sunt lumini ce suflete sunt între oameni, crescând sau slăbind în intensitate, existând de-a pururi, transformându-se, dar fiind vii, în moarte spre viaţă. După ce îmbobocesc ca nişte flori şi ating punctul final al creşterii în viaţă, repede trimit atunci vălul întunericului învăluindu-le şi schimbându-le în noi forme de viaţă. Constant de-a lungul epocilor, crescând, devenind o altă flacără, luminând întunericul cu şi mai mare forţă, stinsă şi totuşi nestinsă de către vălul nopţii. Astfel creşte sufletul omului de-a pururi distrus, totuşi nedistrus de întunericul nopţii. Eu, Moartea, vin dar nu rămân, căci viaţa există dintotdeauna în TOT; doar un obstacol, sunt eu, pe drum, Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite. Trezeşte-te, O, flacără ce arzi de-a pururi în interior, străluceşte şi înfrânge vălul nopţii.” Apoi, în mijlocul văpăilor din întuneric, crescu una ce alungă noaptea, crescând, mărindu-se devenind şi mai strălucitoare până când nu mai fu decât lumină. Atunci vorbi călăuza mea, vocea maestrului: Priveşte-ti propriul suflet cum creşte în lumină, eliberat acum de-a pururi de Maestrul nopţii. Prin multe spaţii mă duse apoi, spaţii unde se aflau secretele Copiilor Luminii; secrete pe care omul nu le va afla poate niciodată, până când nu va deveni şi el un Soare al Luminii. Mă conduse înapoi spre Lumina din Sala Luminii. Îngenuncheat-am acolo, în faţa marilor Maeştri, Maeştri a TOATE. Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante: Ai fost eliberat de Sălile din Amenti. Alege ce vrei să faci între copiii omului. Am vorbit şi eu apoi: O, mare maestru, permite-mi să fiu învăţător de oameni, să le arăt calea pâna când vor deveni şi ei lumini între oameni; eliberaţi de vălul nopţii care îi înconjoară, arzând şi luminând între oameni. Îmi vorbi apoi vocea: Mergi şi aşa să fie, după cum ţi-e voia. Stăpân al propriului destin îţi eşti acum, liber să accepţi sau să refuzi. Preia-ţi puterea, preia-ţi înţelepciunea. Ca o lumină străluceşte între copii omului. În sus mă conduse apoi Locuitorul. Şi am trăit din nou între copiii omului, învăţându-i şi arătându-le câte ceva din înţelepciunea mea; Soare al Luminii, un foc între oameni. Acum păşesc din nou pe calea ce duce în jos, căutând lumina în întunericul nopţii. Păstraţi-mi documentele, căci călăuză vor fi pentru copii omului.

Tăbliţa 3 – Cheia Înţelepciunii

Eu, THOTH, atlantul, ofer înţelepciunea mea, ofer cunoştinţele mele, ofer puterea mea. De bună voie le ofer copiilor omului. Le ofer în speranţa că şi ei ar putea avea înţelepciune care să strălucească în lume, din spatele vălului nopţii. Înţelepciunea este putere, iar puterea este înţelepciune, împreună completând întregul. Omule, să nu fii mândru de înţelepciunea ta. Discută atât cu neştiutorul, cât şi cu înţeleptul. Dacă vine la tine cineva plin de învăţătură, ascultă-l cu mare atenţie, căci înţelepciunea e totul. Să nu taci când se vorbeşte despre rău, căci Adevărul, ca şi razele de soare, luminează totul. Cel ce nu respectă legea va fi pedepsit, căci doar prin Lege se eliberează oamenii. Nu trebuie să te temi pentru că frica este ceea ce leagă omul de întuneric. Urmează-ţi îndemnul inimii în timpul vieţii. Fă mai mult decât ţi se cere. Când ai acumulat bogăţii, urmează-ţi îndemnul inimii, căci toate acestea nu sunt de nici un folos dacă inima ţi-e istovită. Ascultă-ţi inima cât mai mult. Şi sufletul se va bucura. Cei ce sunt călăuziţi nu se rătăcesc, dar cei ce s-au rătăcit nu mai pot găsi calea cea dreaptă. Dacă trăieşti între oameni, fă ca Iubirea să fie totul pentru inima ta. Dacă va veni cineva să-ţi ceară sfatul, lasă-l să vorbească liber, căci astfel lucrul pentru care a venit la tine poate fi înfăptuit. Dacă se codeşte să-şi deschidă inima către tine, e pentru că tu, cel ce judecă situţia, eşti de vină. Nu rosti vorbe nechibzuite şi nici nu le asculta, pentru că acestea sunt spuse de cel ce nu este în armonie. Nu le rosti nici tu, astfel ca cel din faţa ta să poată afla înţelepciunea. Tăcerea e un mare câştig. Nu câstigi nimic vorbind foarte mult. Nu-ţi ridica inima mai presus de cea a copiilor omului, pentru ca să nu ajungă mai jos decât praful chiar. Dacă vei ajunge mare între oameni, să fii respectat pentru ceea ce ştii şi pentru blândeţe. Dacă vrei să cunoşti firea unui prieten, nu-i întreba tovarăşii, ci petrece câtva timp doar cu el. Discută cu el, pune-i la încercare inima prin cuvintele lui şi prin purtarea lui. Căci ce intră în magazie trebuie să şi iasă, iar lucrurile ce-ţi aparţin trebuie împărtăşite şi prietenului tău. Învăţătura e considerată de prost drept ignoranţă, iar lucrurile profitabile îi sunt dăunătoare. El trăieşte în moarte. Şi aceasta îi este hrana. Există Secrete în Cosmos care, odată dezvăluite, umplu lumea cu lumina lor. Cel care ar vrea să se elibereze din sclavia întunericului să despartă mai întâi materialul de imaterial, focul de pământ; pentru că se ştie că, aşa cum pământul coboară spre pământ, la fel şi focul urcă spre foc şi devine una cu focul. Cel ce cunoaşte focul din sine va urca spre focul etern şi va trăi în el de-a pururi. Focul, focul interior, este cea mai puternică forţă dintre toate, pentru că biruie totul şi trece prin toate lucrurile de pe Pământ. Omul se sprijină doar pe ceea ce rezistă. Pământul trebuie să-i reziste omului, altfel acesta nu ar exista. Nu toţi ochii văd la fel, unul vede un obiect de o anume formă şi culoare, iar altul, de o altă formă şi culoare. La fel şi infinitul foc, ce-şi schimbă culorile, nu e la fel de la o zi la alta. Aşa vorbesc eu, THOTH, despre înţelepciunea mea, căci un om e un foc ce arde strălucind în noapte; nu e stins niciodată de vălul întunericului, nu e niciodată stins de vălul noptii. În inimile oamenilor am privit cu ajutorul înţelepciunii mele şi am aflat că nu s-au eliberat încă de luptă. Eliberează-ţi focul, O, frate al meu sau el va fi îngropat în umbra nopţii! Ascultă, omule, această înţelepciune: unde înceteaza numele şi forma? Doar în conştiinţă, invizibilă, o forţă infinită ce radiază strălucitor. Formele pe care le creezi luminându-ţi felul de a privi lumea sunt cu adevărat efecte ce urmează cauza ta. Omul este o stea încătuşata într-un corp, până când, la sfârşit se eliberează prin propria luptă. Doar prin efort şi trudă steaua din tine va înflori într-o noua viaţă. Cel ce ştie începutul tuturor lucrurilor îşi eliberează steaua din tărâmul nopţii. Aminteşte-ţi, omule, că tot ce există e doar o altă formă a ceea ce nu există. Orice formă de viaţă trece în altă formă de viaţa, iar tu nu faci excepţie de la această lege. Respectă Legea, căci totul e Lege. Nu căuta ce nu ţine de Lege, căci aşa ceva există doar în iluzia simţurilor. Înţelepciunea vine în întâmpinarea tuturor copiilor ei, aşa cum ei vin în întâmpinarea ei. De-a lungul epocilor, lumina a fost ascunsă. Trezeşte-te, omule şi fii înţelept. Adânc în misterele vieţii am călătorit, căutând cele ascunse. Ascultă, omule, şi fii intelept. Departe, sub scoarţa pământului, în Sălile din Amenti, Secrete ascunse oamenilor am văzut. Ades am trecut prin coridorul bine ascuns şi am privit Lumina care este Viaţă pentru oameni. Acolo, sub florile Vieţii nesfârşite, căutat-am în inimile şi secretele oamenilor. Aflat-am că omul nu face decât să trăiască în întuneric, lumina marelui foc fiindu-i ascunsă în sine. Înaintea Maeştrilor din tainicul Amenti am acumulat înţelepciunea pe care o dau oamenilor. Maeştri sunt ei, ai Înţelepciunii Secrete, aduse din viitorul sfârşitului infinităţii. Şapte sunt Maeştrii din Amenti, mai presus de Copiii Dimineţii, Sori ai ciclurilor, Maeştri ai Înţelepciunii. Nu sunt la fel ca şi copii omului? TREI, PATRU, CINCI ŞI ŞASE, ŞAPTE OPT, NOUĂ sunt titlurile Maeştrilor oamenilor. Departe de viitor, fără formă şi totuşi în formare au venit ei ca învăţători ai copiilor omului. Trăiesc de-a pururi, fără să facă parte totuşi dintre cei vii, nelegaţi de viaţă şi liberi de moarte. Conduc dintotdeauna cu infinita înţelepciune, legaţi şi totuşi nelegaţi de întunecatele Săli ale Morţii. Au viaţă în ei, dar care nu este viaţă, eliberaţi de toate sunt Maeştrii TOTULUI. De la ei a venit Logos-ul, instrumente ale puterii nemăsurate. Măreaţă este înfăţişarea lor, şi totuşi ascunsă în micime, formată de ceea ce se formează, cunoscută şi totuşi neştiută. TREI păstrează cheile tuturor magiilor ascunse, creator este el al Sălilor Morţilor; trimiţând putere, învăluit în întuneric, legând sufletele copiilor omului; trimiţând întunericul, legând forţa sufletului; conducător al negativului pentru copiii omului. PATRU e cel ce descatuşează puterea. Maestru al Vieţii este pentru copiii omului. Lumina îi e corpul, flacăra îi este înfăţişarea, eliberator de suflete pentru copiii omului. CINCI este stăpânul, Maestrul tuturor magiilor – Cheia Cuvântului ce răsună printre oameni. ŞASE este Maestrul Luminii, drumul ascuns, Cărarea sufletelor copiilor oamenilor. ŞAPTE este Maestrul vastităţii, Stăpânul Spaţiului şi cheia Timpurilor. OPT este cel ce comandă progresul; cântăreşte şi echilibrează călătoria omului. NOUĂ este tatăl, măreţ la rându-i în înfăţişare, formându-se şi schimbându-se din ceea ce nu are formă. Gândeşte-te cu mare atenţie la simbolurile pe care ţi le-am dat. Chei sunt ele, deşi sunt ascunse oamenilor. Năzuieşte oricând spre înalt, Suflet al dimineţii, întoarce-ţi gândurile spre Lumină şi Viaţă. Descoperă în simbolurile pe care ţi le-am dat lumina pe drumul ce porneşte din viaţă şi se termină în viaţă. Caută cu înţelepciune. Întoarce-ţi gândurile spre interiorul tău. Nu-ţi închide mintea florii Luminii. Aşază-ţi în corp o imagine făurită din gânduri. Gândeşte-te la numerele care te conduc spre Viaţă. Curată este cărarea pentru cel ce are înţelepciune. Deschide uşa Împărăţiei Luminii. Revarsă-ţi flacăra ca un Soare al dimineţii ce eşti, îndepărtează întunericul şi trăieşte în lumina zilei. Priveşte-te, omule! Ca parte a fiinţei tale, Cei Şapte care sunt, dar nu sunt ce par a fi. Deschisu-mi-am,
omule, înţelepciunea. Urmează drumul pe care primul am păşit. Maeştri ai Înţelepciunii, SOARE al LUMINII MATINALE şi al VIEŢII pentru copii omului.

Tăbliţa 4 – Cel Născut în Spaţiu

Ascultă, omule, vocea înţelepciunii, ascultă vocea lui THOTH, atlantul. De bună voie îţi ofer înţelepciunea mea, adunată din spaţiul şi timpul acestui ciclu; Stăpân al misterelor, SOARE al dimineţii, trăind de-a pururi, un copil al LUMINII, strălucind ca o stea a dimineţii, THOTH, învăţătorul de oameni, învăţător al TOTULUI. Cu mult timp în urmă, în copilăria mea, priveam stelele din de mult îngropata Atlantidă şi visam la misterele ce se ascundeau departe, deasupra oamenilor. Atunci crescu în inima mea o mare dorinţă de a cuceri drumul ce ducea către stele. An după an am căutat înţelepciunea, cunoştinţe noi, urmând calea până când SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din strânsoare şi a plecat departe. Eliberat eram de legătura pământ-om. Eliberat de corp, am ţăşnit în noapte. Deschis eraşi pentru mine, în sfârşit, spaţiul stelar. Eliberat din strânsoarea nopţii eram. Acum puteam căuta înţelepciune la marginile spaţiului, departe de cunoaşterea omului limitat. Departe, în spaţiu, călători liber SUFLETUL meu, în infinitatea cercului luminii. Ciudate, dincolo de înţelegere, erau unele planete, gigantice, cum omul nici nu poate visa. Totuşi găsit-am Legea, în toată frumuseţea ei, ce se făcea simţită pe şi printre acele planete, aşa cum se face simţită printre oameni. Prin frumuseţea infinităţii călători sufletul meu, departe în spaţiu am zburat cu gândul. M-am odihnit pe o planetă frumoasă, al cărei aer era plin de sunete armonioase. Forme erau acolo, mişcându-se în ordine, măreţe şi maiestuoase precum stelele nopţii; urcând în armonie, echilibru ordonat, Simboluri ale Cosmicului şi ale Legii. Pe lângă multe stele trecut-am în călătoria mea şi pe lângă multe rase de oameni, unii urcând ca stele ale dimineţii, alţii căzând spre întunericul nopţii. Fiecare dintre ei se luptau să se ridice,urcând spre înălţimi şi sondând abisurile, ajungând uneori pe tărâmuri luminoase, trecând prin întuneric ca să iasa la Lumină. Să ştii, omule, că Lumina este moştenirea ta. Întunericul e doar un văl. Închisă în inima ta se află lumina eternă, aşteptând să fie eliberată pentru a cuceri, aşteptând să rupă vălul nopţii. Am descoperit câţiva dintre cei ce cuceriseră eterul. Eliberaţi de spaţiu, dar totuşi oameni erau. Folosind forţa care stă la baza TUTUROR lucrurilor, departe în spaţiu, construit-au o planetă, condusă de forţa ce curge prin TOT; concentrând, transformând eterul în forme care creşteau după vrerea lor. Depăşiseră în ştiinţă toate rasele, aveau o înţelepciune nemăsurată, erau fii ai stelelor. Îndelung am stat şi le-am admirat înţelepciunea. Au creat din eter oraşe măreţe din trandafiri şi aur. Cu mult timp în urmă ei cuceriseră eterul, se eliberaseră din strânsoare, se gândeau doar la o imagine, iar aceasta era rapid creată. Mai departe plecă sufletul meu prin Cosmos, văzând lucruri noi, dar şi vechi; învăţând că omul este cu adevărat un fiu al spaţiului, un Soare între Sori, un copil al stelelor. Să ştii, omule, că tot ce ai este una cu stelele. Corpul tău nu e decât o planetă învârtindu-se în jurul stelei din centrul sistemului planetar. După ce vei obţine lumina înţelepciunii totale, liber vei fi să străluceşti în eter. Vei fi unul dintre Sorii ce luminează întunericul exterior, unul dinte copii spaţiului ce cresc în Lumină. Aşa precum stelele îşi pierd cu timpul strălucirea, Lumina lor revenind la măreaţa sursă, la fel, omule, trece sufletul, lăsând în urmă întunericul nopţii. Format din eterul primordial, plin de strălucirea ce curge dinspre sursă, legat de eterul ce îl înconjoară, străluceşte de-a pururi până când se eliberează în sfârşit. Ridică-ţi flacăra din întuneric, lasă în urmă noaptea şi liber vei fi. Călătorit-am prin spaţiu-timp, ştiind că în sfârşit sufletul meu era liber, ştiind că în sfârşit pot urma înţelepciunea. Până când, în cele din urmă am trecut într-un plan ascuns cunoaşterii, necunoscut înţelepciunii, o prelungire dincolo de tot ceea ce ştim noi. Având această cunoaştere, omule, Sufletul meu a fost şi mai fericit, pentru că acum eram liber. Ascultă, fiu al spaţiului, ascultă-mi înţelepciunea: Află că şi tu vei fi liber. Ascultă-mi încă o dată înţelepciunea, omule, căci ascultând şi tu poţi trăi şi fi liber. Nu eşti ceva pământean, ci fiu al Infinitei Lumini Cosmice. Nu mai ştii de unde vii, omule? Nu ştii că eşti cu adevărat Lumină? Soare al Măreţului Soare, dobândind înţelepciune vei conştientiza legătura ta cu Lumina. Ţie îţi ofer acum cunoaştere, Libertatea de a păşi pe aceeaşi cale pe care am mers şi eu, arătându-ţi cum, prin zbuciumul meu am păşit pe calea ce duce spre stele. Ascultă, omule şi conştientizează-ţi legăturile, află cum să te eliberezi. Din mijlocul întunericului te vei ridica, vei fi una cu Lumina şi cu stelele. Urmează întotdeauna calea înţelepciunii. Doar aşa te poţi ridica. Destinul omului îl conduce dintotdeauna înainte spre Curbele Infinitului TOT. Află, omule, că tot spaţiul este supus ordinii. Doar prin Ordine poţi fi Una cu TOTUL. Ordinea şi echilibrul sunt Legile Cosmosului. Respectă-le şi vei fi Una cu TOTUL. Cel ce va urma cărarea înţelepciunii trebuie să fie deschis florii vieţii, să-şi extindă conştiinţa dincolo de întuneric, să curgă prin timp şi spaţiu spre TOT. Profund, în linişte, trebuie să rămâi până când, în sfârşit te vei elibera de dorinţe, de dorinţa de a vorbi în tăcerea în care te afli. Eliberează-te prin tăcere de legătura cuvintelor. Abţine-te de la mâncare pâna când vei fi învins dorinţa de a mânca, fiindca aceasta subjugă sufletul. Atunci aşază-te în întuneric. Închide ochii ca să nu mai vezi razele Luminii. Centrează-ţi forţa sufletului în locul conştiinţei şi eliberează-l de robia nopţii. Aşază-ţi în minte imaginea pe care o doreşti. Imaginează-ţi locul pe care ai vrea să-l vezi.Vibrează înainte şi înapoi cu forţa ta. Desfă-ţi sufletul din legăturile nopţii. Cu toată puterea trebuie să scuturi până când sufletul tău va fi eliberat în sfârşit. Atotputernică mai presus de cuvinte este flacăra Cosmică, ce şade în planuri necunoscute omului; Atotputernică şi echilibrată, mişcându-se în Ordine, Muzică plină de armonie, dincolo de om. Vorbind prin muzică, cântând prin intermediul culorilor, Flacăra ce arde de la începutul TOTULUI Etern. Scânteie din această flacără sunteţi, copiii mei, arzând în culori vii şi trăind prin muzică. Ascultă vocea şi vei fi liber. Conştiinţa eliberată fuzionează cu cea Cosmică, cu Ordinea şi Legea TOTULUI. Să nu te îndoieşti, omule, că din întuneric Lumina va străluci în continuare, ca un simbol al TOTULUI. Spune această rugăciune dacă vrei să obţii înţelepciunea. Roagă-te ca Lumina să inunde TOTUL. Atotputernice Spirit al Luminii ce străluceşti în Cosmos, atrage-mi flacăra, în armonie, spre tine. Ridică-mi focul din întuneric, atracţie a focului care este Una cu TOTUL. Ridică-mi sufletul, Tu, preaputernice. Copil al Luminii, nu-ţi întoarce faţa de la mine. Fă-mă să mă topesc în cuptorul tau; Cel ce eşti una cu toate lucrurile şi toate lucrurile Una cu tine, foc al vieţii şi Una cu Mintea. Cand ţi-ai eliberat sufletul din robie, să ştii că pentru tine nu mai există întuneric. Prin spaţiu vei putea căuta înţelepciune descătuşat de trup. Liber zboară în lumina dimineţii, Sufletule, spre tărâmurile Luminii. Mişcă-te în Ordine, în Armonie, eliberat vei fi împreună cu Copiii Luminii. Caută şi cunoaşte Cheia mea spre Înţelepciune.
Astfel, omule, vei fi liber cu siguranţă.

Tăbliţa 5 – Locuitorul din Unal

Ades visez la îngropata Atlantidă, pierdută în epoci ce-au dispărut în noapte. Eon dupa eon ai fiinţat în frumuseţe, lumina strălucind în întunericul nopţii. Atotputernic, domnind peste cei născuţi pe pământ, Stăpân al Pământului în vremea Atlantidei. Rege al popoarelor, stăpân al înţelepciunii, LUMINĂ deasupra oraşului SUNTAL, Păstrător al căii, trăia în TEMPLUL său, MAESTRUL din UNAL, LUMINĂ a Pământului în zilele Atlantidei. Maestru venit dintr-un ciclu de dincolo de noi, trăind în corpuri ca şi printre oameni. Nenăscut pe Pământ, EL, venit de dincolo de noi, SOARE a unui ciclu, mai presus de oameni. Să ştii, omule, că Maestrul HORLET nu a fost niciodată una cu copiii oamenilor. În vremuri de demult, când Atlantida s-a arătat ca o putere, a apărut cineva cu Cheia Înţelepciunii, arătând tuturor calea spre LUMINĂ. Arătatu-le-a tuturor oamenilor calea spre desăvârşire, Calea Luminii ce curge printre oameni. Stăpânind întunericul, conducând Sufletul Omului, spre înălţimi ce erau Una cu Lumina împărţi el Regatele în părţi. Zece erau la număr, conduse de copiii oamenilor. Într-unul construi un TEMPLU, dar construit nu de copiii oamenilor. Din ETER a chemat substanţa, modelată şi cu forma dată de puterea lui TOLAN în formele pe care EL le-a construit cu mintea Lui. Kilometru după kilometru, subtanţa a acoperit insula, spaţiu după spaţiu a crescut în putere. Neagră, şi totuşi nu, dar întunecată ca şi spaţiul-timp, adânc în interiorul ei ESENŢA LUMINII. Cu repeziciune apăru Templul modelat şi cu forma dată de CUVÂNTUL LOCUITORULUI, chemat să se formeze din ceea ce n-are formă. Construi apoi EL, în interior, camere măreţe, le umplu cu forme chemate din ETER şi cu înţelepciune făcută să apară din mintea Lui. Fără forma era EL în TEMPLUL său şi în acelaşi timp era format în imaginea oamenilor. Trăind printre ei şi totuşi nefiind de-al lor, ciudat şi foarte diferit era EL de copiii oamenilor. Alese apoi dintre oameni TREI care să fie poartă spre el. Îi alese pe cei TREI dintre cei MAI MARI, ca să devină legătura lui cu Atlantida. Mesageri care să-i ducă sfatul regilor copiiilor oamenilor. A ales şi pe alţii şi i-a învăţat despre înţelepciune; ca învăţători să fie ei pentru copiii oamenilor. Apoi i-a aşezat pe insula UNDAL pentru a fi învăţători ai Luminii pentru oameni. Fiecare dintre cei astfel aleşi a trebuit să fie învăţat între cinci şi zece ani. Doar astfel putea să înţeleagă cum să aducă LUMINA copiilor oamenilor. Astfel apăru Templul, locul unde stătea Învăţătorul oamenilor. Eu, THOTH, am căutat dintotdeauna înţelepciunea, în întuneric şi în Lumină. Încă din tinereţe am mers pe cale, căutând să capăt şi mai multă învăţătură. După multe străduinţe, unul din cei TREI mi-a adus LUMINA. Mi-a făcut cunoscute poruncile LOCUITORULUI, m-a adus din întuneric la LUMINĂ, m-a dus în faţa LOCUITORULUI, în Templu, în faţa marelui FOC. Acolo, pe măreţul tron, L-am văzut, pe LOCUITOR, înveşmântat în LUMINĂ şi strălucind ca focul. Am îngenuncheat în faţa măreţei înţelepciuni, simţind LUMINA curgând în valuri prin corpul meu. Auzit-am apoi vocea LOCUITORULUI: “Întuneric, vino spre Lumină. De mult tot cauţi calea spre LUMINĂ. Fiecare suflet de pe pământ care îşi slăbeşte lanţurile va fi curând eliberat din robia nopţii. Adânc din întuneric te-ai ridicat şi te-ai apropiat mai mult de Lumina ţelului tău. Aici vei locui ca şi copil al meu, păstrător al înţelepciunii, unealtă a LUMINII de departe. Apărător al înţelepciunii în epocile întunericului, ce curând se vor abate asupra copiilor oamenilor. Locuieşte aici şi soarbe din toată înţelepciunea. Secrete şi mistere ţi se vor dezvălui.”Răspunsu-i-am apoi MAESTRULUI CICLURILOR, zicând: “Lumină ce te scobori asupra oamenilor, dă-mi din înţelepciunea ta ca să pot fi învăţător de oameni. Dă-mi din LUMINA ta ca să mă pot elibera.” Îmi vorbi apoi, din nou, MAESTRUL: “Epocă după epocă vei trăi prin înţelepciunea ta, da, când peste Atlantida se vor rostogoli valurile oceanului, tu vei avea Lumina, deşi ascunsă în întuneric, pregătită să apară oricând o vei chema. Mergi acum şi învaţă şi mai mult din înţelepciune. Dezvoltă-te în LUMINA către TOTUL infinitului.” Mult timp locuit-am în templul LOCUITORULUI, până când în sfârşit m-am contopit cu LUMINA. Urmat-am apoi calea spre planurile stelare, urmat-am apoi calea LUMINII. Am urmat calea ce ducea adânc în inima Pământului, învăţând deopotrivă secretele de deasupra şi cele de dedesubt; învăţând calea spre SĂLILE din AMENTI; învăţând despre LEGEA ce ţine lumea în echilibru. Înţelepciunea mea m-a purtatu spre camerele ascunse ale Pământului, adânc sub scoarţa Pământului, pe calea ascunsă de epoci copiilor oamenilor. Mi s-a revelat chiar şi mai multă înţelepciune înainte de a căpăta o nouă învăţătură: aflat-am că orice e parte a unui TOT, măreţ şi totuşi mai măreţ decât tot ceea ce cunoaştem. Căutat-am centrul Infinitului de-a lungul epocilor. Pe măsură ce înaintam, din ce în ce mai multe secrete aflam. Acum, privind în urmă prin epocile trecute, ştiu că înţelepciunea nu cunoaşte limite, că ea creşte odată cu epocile, că e Una cu cea a Infinitului. Lumina era în vechea Atlantidă. Şi totuşi şi întunericul se ascundea acolo. Din Lumină în întuneric au căzut cei care se ridicaseră dintre oameni. Orgolioşi deveniseră din cauza a ceea ce ştiau, mândri erau de locul lor între oameni. Adânc au cercetat în ce le era interzis şi au deschis poarta ce ducea dedesubt. Cautat-au să obţină şi mai multă cunoaştere, dar şi să o aducă la suprafaţă. Cel ce coboară dedesubt trebuie să fie echilibrat, altfel va fi limitat de lipsa luminii. Deschis-au ei apoi, prin cunoaşterea lor, căi interzise omului. Dar, în Templul Său, cel ce vede tot, LOCUITORUL, şade în AGWANTI, în timp ce prin Atlantida sufletul lui hoinăreşte liber. I-a văzut pe atlanţi, cu magia lor, deschizând poarta ce urma să aducă pe Pământ mare necaz. Cu repeziciune se-ntoarse sufletul său atunci în corpul său. Din al său AGWANTI se ridică şi îşi chemă cei TREI preaputernici mesageri. Dădu porunci ce zguduiră lumea. Adânc sub scoarţa Pământului, spre Sălile din Amenti, repede coborî LOCUITORUL. Chemă apoi forţele stăpânite de cei Şapte Maeştri; schimbă echilibrul Pământului. Adânc scufundă Atlantida sub valurile întunecate. Sfăramă poarta ce fusese deschisă; distruse intrarea ce ducea dedesubt. Toate insulele fură distruse, cu excepţia insulei UNAL, şi o parte a insulei fiilor LOCUITORULUI. Pe aceştia îi păstră ca să fie învăţători, Lumini pe calea celor ce vor veni Lumini pentru copiii mai mici ai oamenilor. Mă chemă apoi pe mine, THOTH, în faţa lui şi-mi dădu porunci pentru ce trebuia să fac, zicându-mi: “Tu THOTH, ia-ţi toată înţelepciunea. Toate cunoştinţele, toată magia ta. Mergi şi fii învăţător de oameni. Mergi şi păstrează cunoştinţele până când, cu timpul, LUMINA va spori în oameni. LUMINĂ fi-vei de-a lungul epocilor, ascunsă, dar de găsit pentru cei luminaţi. Peste tot Pământul îţi dăm putere, te eliberam s-o oferi sau s-o iei.
Adună-i acum pe fiii Atlantidei. Ia-i şi fugiţi la oamenii din peşteri. Zburaţi spre tărâmul Copiilor lui KHEM.” Adunatu-i-am apoi pe fiii Atlantidei. În navă am adus toate documentele mele, cele ale scufundatei Atlantide. Adunatu-mi-am toate forţele, unelte multe ale magiei atotputernice. Ridicatu-ne-am apoi pe aripile diminetii. Deasupra Templului ne-am ridicat lăsând în urmă pe cei Trei şi pe LOCUITOR, ce şedeau în SĂLILE de sub Templu, închizând calea spre Maeştrii Ciclurilor. Cu toate acestea, celui care are cunoaştere deschisă îi va fi calea spre AMENTI. Cu repeziciune zburat-am noi pe aripile dimineţii, spre tărâmul copiilor lui KHEM. Acolo, prin puterea mea, i-am cucerit şi i-am condus. Ridicat-am spre LUMINĂ pe copii lui KHEM. Adânc sub stânci mi-am îngropat nava, aşteptând vremea când omul va fi liber. Deasupra navei am ridicat un semn sub forma unui leu cu cap de om. Acolo, sub acel chip, se odihneşte nava mea, spre a fi scoasă cand nevoia o va cere. Află, omule, că departe, în viitor, invadatori vor veni din adâncul spaţiului. Atunci să vă treziţi voi, cei ce aveţi înţelepciune. Scoateţi nava mea şi învingeţi-i cu uşurinţă. Adânc îngropat sub acel chip se află secretul meu. Căutaţi şi descoperiţi în piramida pe care am construit-o. Fiecare e pentru ceilalţi cheia de boltă; fiecare e poarta ce duce spre VIAŢĂ. Urmează CHEIA pe care am lăsat-o în urma mea. Caută, iar poarta spre VIAŢĂ îţi va aparţine. Caută în piramida mea, adânc în coridorul ce se termină într-un perete. Foloseşte CHEIA celor ŞAPTE şi deschide calea. Acum ţie ţi-am încredinţat înţelepciunea mea. Acum ţie ţi-am încredinţat calea mea. Urmează calea. Află tu secretele mele. Căci ţie ţi-am arătat drumul.

Tăbliţa 6 – Cheia Magiei

Ascultă, omule, la înţelepciunea magiei, ia aminte la uitata învăţătură a puterilor. Acum mult timp, pe vremea primului om, o luptă a început între întuneric şi lumină. Atunci, oamenii, ca şi acum, aveau în ei deopotrivă lumină şi întuneric; în timp ce în unii întunericul iadului domnea, altora lumina le umplea sufletul. Da, o luptă dusă în vremuri de demult, eterna bătălie dintre întuneric şi lumină cu violenţă purtată de-a lungul epocilor, folosind forţe ciudate, necunoscute omului. Iniţiaţi au fost învăluiţi în întuneric, luptând întotdeauna împotriva luminii; dar sunt şi alţii care, plini de lumină, au înfrânt întotdeauna întunericul nopţii. Oriunde te-ai afla în epoci şi planuri, cu siguranţă vei afla de lupta cu noaptea. Cu multe epoci în urmă, SORII Dimineţii au coborât şi au descoperit lumea acoperită de noapte. Acolo, în trecut, a început lupta, eterna luptă dintre Întuneric şi Lumină. Mulţi erau atunci cuprinşi atât de mult de întuneric, încât abia mai licărea în ei lumina prin noapte. Unii dintre ei erau maeştri ai întunericului, ce căutau să umple totul cu întunericul lor: Căutau să îi atragă şi pe alţii în noaptea lor. Cu violenţă se împotriveau maeştrilor luminii: luptau cu îndârjire din întunericul nopţii, căutând să strângă şi mai mult cătuşele, lanţurile ce-i legau pe oameni de întunericul nopţii. Se foloseau întotdeauna de magia întunericului, adusă de forţa întunericului. Magie ce învăluia sufletul omului în întuneric. Uniţi şi ascultând porunca, FRAŢII ÎNTUNERICULUI, de-a lungul epocilor, opuşi copiilor oamenilor, umblând întotdeauna în secret, pe ascuns, cunoscuţi şi totuşi nedescoperiţi de copii omului. Dintotdeauna au mers şi au lucrat în întuneric, ascunzându-se de lumină în bezna nopţii. În tăcere şi în secret îşi foloseau puterea, înrobind şi legând sufletele oamenilor. Nevăzuţi veneau şi tot aşa plecau. Omul, în ignoranţa lui, îi cheama de dedesubt. Întunecată e calea pe care merg FRAŢII ÎNTUNERICULUI, neagră precum întunericul, nu precum noaptea. Călătorind pe Pămant, vin în visele oamenilor. Au căpătat putere din întunericul ce-i înconjoară să cheme alţi locuitori din afara planului lor, prin modalităţi ce sunt ascunse omului. FRAŢII ÎNTUNERICULUI ajung pâna în mintea omului. În jur ei îşi ţes vălul nopţii lor. Astfel, atât cât vieţuieşte, acel suflet trăieşte înlănţuit, legat de cătuşele VĂLULUI nopţii. Puternici sunt în cunoaşterea interzisă. Interzisă deoarece e una cu noaptea. Ascultă, bătrâne şi ia aminte la avertismentul meu: Eliberează-te de robia nopţii. Nu-ţi ceda sufletul FRAŢILOR ÎNTUNERICULUI. Îndreaptă-ţi faţa întotdeauna spre Lumină. Nu ştii, omule, că durerea ta se datorează doar Vălului nopţii? Da, omule, ia aminte la avertismentul meu: Priveşte întotdeauna înspre sus, întoarce-ţi sufletul spre LUMINĂ. FRAŢII ÎNTUNERICULUI îşi caută fraţii, cei care au mers pe calea LUMINII. Căci ştiu prea bine că cei ce au călătorit departe, spre Soare, păşind pe calea LUMINII, au şi mai mare putere să aducă întunericul asupra copiilor LUMINII. Ascultă, omule, pe cel ce vine la tine. Dar cântăreşte cu grijă dacă vorbele lui sunt din LUMINĂ. Căci mulţi sunt cei ce merg în LUMINA INTUNECATĂ şi care nu sunt totuşi copiii LUMINII. E uşor să le urmezi calea, uşor să urmezi calea pe care te conduc ei. Dar ascultă, omule, avertismentul meu: Lumina vine doar la cel ce caută. Dificilă e calea ce duce la ÎNŢELEPCIUNE, dificilă e calea ce duce spre LUMINĂ. Piedici multe vei găsi în calea ta şi mulţi munţi de cucerit spre LUMINĂ. Să ştii, omule, că cel ce va răzbi se va elibera de calea Luminii. Căci trebuie să ştii, omule, că în cele din urmă lumina trebuie să răzbată, iar întunericul şi noaptea să fie izgonite de Lumină. Ascultă, omule şi ia aminte la această înţelepciune; ca şi întunericul, la fel e şi LUMINA. Când întunericul va fi izgonit, iar toate Vălurile vor fi rupte, din întuneric va străluci LUMINA. Aşa cum printre oameni există FRAŢII ÎNTUNERICULUI, tot aşa există şi FRAŢII LUMINII. Opuşi FRAŢILOR ÎNTUNERICULUI, căutând să elibereze oamenii din noapte. Puteri au ei, preaputernici sunt, cunosc LEGEA, iar planetele li se supun. Întotdeauna lucrează în armonie şi ordine, eliberând sufletul omului din robia nopţii. Tainici şi ascunşi umblă şi ei. Necunoscuţi sunt copiilor oamenilor. Au luptat dintotdeauna cu FRAŢII ÎNTUNECAŢI, au învins şi înving şi timpul fără sfârşit. LUMINA va fi întotdeauna stăpână, gonind întunericul nopţii. Omule, ascultă ce-ţi spun: Copii Luminii vor fi întotdeauna alături de tine. Stăpâni ai puterii SOARELUI, nevăzuţi, dar păzitori ai oamenilor. Deschisă tuturor e calea lor, deschisă şi ţie, cel ce vei păşi în LUMINĂ. Eliberaţi sunt EI din ÎNTUNECATUL AMENTI, eliberaţi din toate SĂLILE, unde VIAŢA domneşte suprem. SORI sunt ei şi MAEŞTRI ai dimineţii, Copii ai Luminii care strălucesc printre oameni. Seamănă cu oamenii, dar nu sunt ca ei, pentru că în trecut nu au fost niciodată despărţiţi. Au fost UNUL în eterna UNICITATE, în tot spaţiul de la începutul timpului. Au dăruit omului secrete care să-l păzească şi să-l protejeze de orice rău. Cel ce va dori să meargă pe calea maestrului, trebuie să se elibereze din robia întunericului. Trebuie să cucerească ceea ce nu are formă şi să cucerească iluzia fricii. Cunoscând trebuie să afle toate secretele călătorind pe calea ce duce spre întuneric şi cu toate acestea trebuie să aibă înaintea lui lumina ţelului său. Mari piedici va întâmpina în drumul lui, dar el să se îndrepte cu hotărâre spre LUMINA SOARELUI. Ascultă, Omule, SOARELE este simbolul LUMINII ce străluceşte la capătul drumului tău. Acum ţie îţi dăruiesc secretele: Acum, pentru a înfrunta forţa întunericului, pentru a o înfrunta şi a înfrânge teama de noapte. Doar ştiind poţi înfrânge, doar ştiind poţi avea LUMINA. Acum îţi transmit această învăţătură, ştiută de MAEŞTRI, Ştiinţa ce înfrânge toate temerile de întuneric. Foloseşte înţelepciunea pe care ţi-am dăruit-o. Şi STĂPÂN al FRAŢILOR NOPŢII vei fi. Când vei simţi ceva ce te atrage mai aproape de poarta mai întunecată, priveşte-ţi sufletul şi află dacă ceea ce simţi vine din interiorul tău. Dacă vei descoperi întunericul în propriile-ţi gânduri, izgoneşte-le cât mai departe de mintea ta. Trimite-ţi prin corp un val de vibraţie, neregulată la început şi regulată apoi, până când te vei elibera. Porneşte VALUL DE FORŢĂ în CENTRUL CREIERULUI tău. Direcţionează-l sub formă de unde din cap spre picioare. Dar dacă vei descoperi că sufletul tău nu e întunecat, asigură-te că o forţă e îndreptată spre tine. Doar prin cunoaştere poţi răzbate. Doar prin înţelepciune poţi spera să te eliberezi. Cunoaşterea aduce înţelepciune iar înţelepciunea, putere. Desăvârşeşte-te şi vei avea putere asupra tuturor lucrurilor. Caută mai întâi un loc legat de întuneric. Desenează un cerc în jurul tău. Stai în picioare, drept, în mijlocul cercului. Foloseşte această formulă şi vei fi liber. Ridică-ţi mâinile spre spaţiul întunecat de deasupra ta. Închide ochii şi adună LUMINA. Cheamă SPIRITUL LUMINII prin Spaţiu-Timp folosind aceste cuvinte şi vei fi liber: “Umple-mi corpul, SPIRIT AL VIEŢII, umple-mi corpul cu SPIRITUL LUMINII. Vino din FLOAREA ce străluceşte în întuneric. Vino din SĂLILE unde domnesc cei ŞAPTE MAEŞTRI. Pe nume le spun, eu, CELOR ŞAPTE: TREI, PATRU, CINCI, şi ŞASE, ŞAPTE, OPT – Nouă. Pe nume îi chem să mă ajute, să mă elibereze şi să mă salveze din întunericul nopţii: UNTANAS, QUERTAS, CHIETAL, şi GOYANA, HUERTAL, SEMVETA – ARDAL. Pe nume îi implor să mă elibereze din întuneric şi să mă umple cu LUMINĂ.” Să ştii, omule, că după ce vei face asta, vei fi eliber
at din cătuşele ce te leagă, de fraţii nopţii. Nu înţelegi că numele lor au puterea să elibereze prin vibraţie lanţurile ce te leagă? Foloseşte-le la nevoie să te eliberezi pe tine şi pe fratele tău astfel ca şi el să iasa din întuneric. Tu, omule, eşti ajutorul fratelui tău. Nu-l lăsa în robia întunericului. Ţie îţi dăruiesc acum magia mea. Ia-o şi mergi pe calea LUMINII. LUMINĂ ţie, VIAŢĂ ţie, fie ca SOARE să fii în ciclurile ce urmează.

Tăbliţa 7 – Cei şapte Maeştri

Ia aminte omule şi ascultă-mi Vocea. Deschide-ţi mintea-spaţiu şi soarbe din înţelepciunea mea. Întunecată e calea VIEŢII pe care păşeşti. Multe sunt capcanele care îţi apar în cale. Caută întotdeauna să capeţi şi mai multă înţelepciune. Găseşte-o, iar ea îţi va lumina drumul. Omule, deschide-ţi SUFLETUL COSMOSULUI şi lasă-l să curgă prin tine, una cu SUFLETUL tău. LUMINA este veşnică, iar întunericul este efemer. Caută de-a pururi, omule, LUMINA. De fiecare dată când Lumina îţi va umple fiinţa, Întunericul va dispărea curând din tine. Deschide-ţi-vă sufletele FRAŢILOR LUMINII. Daţi-le voie să intre şi să vă umple cu LUMINĂ. Ridicaţi-vă ochii spre LUMINA cosmosului. Îndreptaţi-vă întotdeauna faţa spre ţel. Doar căpătând lumina întregii înţelepciuni, veţi deveni una cu ţelul Infinitului. Căutaţi întotdeauna Unicitatea eternă. Căutaţi întotdeauna Lumina din Unu. Ascultă-mi Vocea, omule, cântând cântecul Luminii şi al Vieţii în orice spaţiu, Lumina este predominantă, înconjurându-i pe toţi cu flamuri de foc. Căutând întotdeauna în vălul întunericului, undeva vei găsi cu siguranţă Lumina. Ascunsă şi îngropată, rătăcită de cunoaşterea omului, adânc în finit există Infinitul. Pierdută, dar prezentă, curgând prin orice, vieţuind în TOT este CREIERUL INFINIT. În toate spaţiile există doar o SINGURĂ înţelepcine. Fără îndoială este UNA din UNUL. Tot ceea ce există apare din LUMINĂ, iar LUMINA apare din TOT. Toata creaţia se sprijină pe ORDINE: LEGEA guvernează spaţiul unde există INFINITUL. Din echilibru provin marile cicluri, deplasându-se în armonie spre sfârşitul Infinitului. Să ştii, omule, că departe, în spaţiu-timp, însuşi INFINITUL se va transforma. Ia aminte şi ascultă Vocea Înţelepciunii: Află că TOTUL se creează din TOT în permanenţă. Află că prin timp poţi urma înţelepciunea şi să descoperi şi mai multă lumină în calea ta. Da, vei descoperi că necăutând, ţelul tău te va ocoli din zi în zi. Cu mult timp în urmă, în SĂLILE DIN AMENTI Eu, Thoth, am stat în faţa Maeştrilor ciclurilor. Preaputernici, atât ca forţă, cât şi ca înţelepciune nedezvăluită. Condus de Locuitor, i-am văzut pentru prima dată. Mai apoi însă, eliberat fiind, puteam să intru în conclavul lor când doream. Ades am mers pe calea întunecoasă spre SALA unde LUMINA străluceşte de-a pururi. Am aflat despre Maeştrii ciclurilor, care aduceau înţelepciune din ciclurile trecute. În acel ciclu EI se manifestau ca ghizi ai oamenilor către cunoaşterea TOTULUI. Şapte sunt la număr, atotputernici, transmiţând prin mine aceste cuvinte oamenilor. Epoci la rând am stat în faţa lor, ascultându-le cuvintele ce nu răsunau. Odată mi-au spus: Omule, vrei să capeţi înţelepciune? Caută în inima flăcării. Vrei să capeţi cunoştinţe despre putere? Caută în inima flăcării. Vrei să fii una cu inima flăcării? Caută atunci în propria-ţi flacără, ascunsă în interiorul tău. De multe ori vorbitu-mi-au, împărtăşindu-mi înţelepciunea nu a acestei lumi; Arătându-mi noi căi spre lumină; Împărtăşindu-mi înţelepciunea adusă de deasupra. Oferindu-mi cunoaştere, învăţându-mă despre LEGE, despre ordinea TOTULUI. Vorbitu-mi-au din nou, cei ŞAPTE, SPUNÂND: “De dincolo de timp venim, omule, călătorit-am de dincolo de SPAŢIU-TIMP, da, din locul unde se termină Infinitul. Când tu şi fraţii tăi eraţi fără de formă, noi aveam deja forma din ordinea TOTULUI. Nu suntem precum oamenii, deşi odată fost-am oameni şi noi. Din Marele Vid ne-am născut în conformitate cu LEGEA. Căci trebuie să ştii că ceea ce e format cu adevărat nu are formă decât în ochii tăi. Iar apoi îmi vorbiră din nou cei ŞAPTE, zicând: Copil al LUMINII, THOTH, esti liber să călătoreşti pe calea luminoasă până când TOATE vor deveni UNU.” Ne-am născut în ordinea noastră: TREI, PATRU, CINCI, ŞASE, ŞAPTE, OPT – NOUĂ. Află că acestea sunt numerele ciclurilor din care am coborât către oameni. Fiecare avem aici o datorie de împlinit; Fiecare avem aici o forţă de controlat. Cu toate acestea, suntem UNA cu SUFLETUL ciclului nostru. Totuşi şi NOI căutăm un ţel. Dincolo de înţelegerea omului, Infinitul se întinde în ceva mai măreţ decât TOTUL. Acolo, într-un timp care nu e totuşi timp, cu TOŢII vom deveni UNUL cu ceva mai măreţ decât TOTUL. Timpul şi spaţiul se mişcă în cercuri. Cunoaşte-le legea şi vei fi şi tu liber. Da, liber fi-vei să treci prin cicluri— să treci de cei care păzesc uşa. Apoi îmi vorbi al NOUĂLEA, spunând: Eon după eon am existat, necunoscând VIAŢA şi negustând din moarte. Căci află, omule, că departe, în viitor, Viaţa şi moartea se vor contopi cu TOTUL. Fiecare atât de perfect echilibrând pe celălalt, niciunul neexistând în Unicitatea TOTULUI. În oamenii acestui ciclu forţa vieţii este răspândită, dar viaţa, în dezvoltarea ei, devine una cu TOTUL. Aici mă manifest în acest ciclu al vostru, dar în acelaşi timp sunt şi în viitorul timpului vostru. Pentru mine timpul nu există, căci în lumea mea timpul nu există, căci fără formă suntem NOI. NOI Viaţă nu avem, dar totuşi existăm, mai deplin, mai măreţ şi mai liberi decât tine. Omul e ca o flacără legată de un munte, dar NOI vom fi întotdeauna liberi în ciclul nostru. Află, omule, că pe măsură ce vei înainta în ciclul ce ţi se întinde înainte-ţi, Viaţa însăşi va trece în întuneric şi doar esenţa Sufletului va rămâne. Apoi îmi vorbi Maestrul OPT, zicând: Tot ce cunoşti nu e decât o parte din puţin. Încă nu ai ajuns la Măreţie. Departe, în spaţiu, unde LUMINA domneşte, venit-am şi eu în LUMINĂ. Formă căpătat-am, dar totuşi nu ca tine. Un corp de Lumină era forma mea fără de formă. Nu cunosc VIAŢA şi nici MOARTEA, dar sunt totuşi Maestru a tot ce există. Caută să găseşti calea printre piedici. Călătoreşte pe drumul ce duce spre LUMINĂ. Îmi vorbi din nou NOUĂ, zicând: Caută să găseşti calea spre infinit. Nu e imposibil să-ţi dezvolţi o conştiinţă superioară. Căci atunci când DOI va deveni UNUL, iar UNUL se va transforma în TOT, atunci vei şti că bariera s-a ridicat şi că te-ai eliberat de cale. Dezvoltă-te de la formă la fără de formă. Şi liber vei putea fi de cale. Astfel, de-a lungul secolelor ascultat-am, învăţand calea spre TOT. Acum îmi îndrept gândurile spre TOT CE EXISTĂ. Ascultă şi auzi când te cheamă. LUMINĂ, atottriumfatoare, Una cu TOTUL şi TOTUL cu UNUL, curgi spre mine prin canal. Intră în mine ca să mă pot elibera. Contopşte-mă cu TOTUL, strălucind din întunecimea nopţii. Eliberează-mă de tot spaţiul-timp, eliberează-mă de Vălul nopţii. Eu, copilul LUMINII, poruncesc: eliberat din întuneric să fiu. Fără de formă sunt pentru Sufletul-Lumină, fără formă, dar strălucind totuşi luminos. Ştiu că lanţurile întunericului trebuie să fie sfărâmate şi să cadă în faţa luminii. Acum înţelepciune îţi ofer. Liber poţi fi, omule, trăind în lumină şi în strălucire. Nu-ţi întoarce faţa de la Lumină. Sufletul tău locuieşte pe tărâmuri luminoase. Eşti copilul Luminii. Îndreaptă-ţi gândurile spre interior, nu spre exterior. Găseşte-ţi Sufletul-Lumină din interiorul tău. Află că tu eşti MAESTRUL. Totul vine din interior. Îndreaptă-te spre tărâmurile luminii. Îndreaptă-ţi gândul spre Lumină. Află că eşti una cu Cosmosul, o flacără şi un Copil al Luminii. Acum însă te previn: Nu-ţi lăsa gândul să se îndepărteze. Să ştii că lumina curge de-a pururi prin corpul tău. Nu te îndrepta spe FRAŢII ÎNTUNECAŢI ce vin de la FRAŢII ÎNTUNERICULUI. Ţine mereu ochii larg deschişi şi sufletul în acord cu Lumina. Preia această înţelepciune şi apleacă-te asupra ei cu atenţie. Ascultă-mi Vocea şi conformează-te. Urmează calea spre lumină şi vei deveni UNA cu calea.

Tăbliţa 8 – Cheia Secretului

Ţie, omule, ţi-am oferit învăţătura mea. Ţie ţi-am oferit Lumina. Ascultă şi primeşte-mi înţelepciunea adusă din spaţiu, din planuri de dincoace şi de dincolo. Om nu sunt, căci m-am eliberat de dimensiuni şi planuri. În fiecare din acestea am alt corp. În fiecare îmi schimb forma. Acum ştiu că ce e fără formă e tot ce e din formă. Măreaţă e înţelepciunea celor Şapte. Atotputernici sunt EI, se manifestă prin puterea lor, plini de forţa de dincolo de timp şi spaţiu. Ascultă aceste cuvinte înţelepte. Ascultă-le şi transformă-le în ale tale. Descoperă în ele ce e fără formă. Misterul nu e decât învăţătură ascunsă. Cunoaşte-o şi te vei desăvârşi. Găseşte înţelepciunea adânc îngropată şi devino stăpânul întunericului şi al Luminii. Profunde sunt tainele ce te înconjoară, ascunse sunt secretele Celor Bătrâni. Caută printre CHEILE ÎNŢELEPCIUNII mele. Vei găsi cu siguranţă calea. Poarta spre putere e tainică, dar cel care se desăvârşeşte o va primi. Priveşte spre LUMINĂ, Frate al meu. Fii deschis şi vei primi. Grăbeşte pasul prin valea întunericului. Triumfă asupra locuitorului nopţii. Îndreaptă-ţi mereu ochii spre PLANUL LUMINII şi vei deveni UNA cu LUMINA. Omul e în proces de transformare spre forme care nu sunt din această lume. Se dezvoltă către timpul fără de formă, un plan din ciclul superior. Află că trebuie să devii fără de formă înainte de a deveni LUMINĂ. Ascultă, omule, vocea mea, care îţi povesteşte despre căile Luminii, arătându-ţi calea spre desăvârşire când te vei contopi cu Lumina. Caută tainele din centrul Pământului. Învaţă LEGEA care există, care ţine stelele în echilibru prin forţa ceţii primordiale. Caută flacăra VIEŢII PĂMÂNTULUI. Scaldă-te în flacăra ei. Urmează calea până când şi tu vei deveni o flacără. Spune cuvinte fără să le rosteşti celor care locuiesc dedesubt. Intră în templul luminat în albastru şi scaldă-te în focul vieţii. Află, omule, că eşti o fiinţă complexă, de pământ şi foc. Permite-i flăcării tale să străluce cu putere. Fii doar foc. Înţelepciunea e ascunsă în întuneric. Când vei fi luminat de flacăra Sufletului, descoperă înţelepciunea şi fii NĂSCUT DIN LUMINĂ, un Soare al Luminii fără formă.Caută şi mai multă înţelepciune. Găseşte-o în inima flăcării. Descoperă asta doar prin trudă, iar Lumina se va revărsa în creierul tău. Ascultă-mi vocea şi conformează-te. Rupe Vălurile întunericului. Să străluceşti ca o LUMINĂ pe CALE. Povestesc despre Străvechea Atlantidă, povestesc despre zilele Regatului Umbrelor, povestesc despre venirea Copiilor umbrelor. De foarte departe au fost ei chemaţi de către înţelepciunea pământenilor, chemaţi cu scopul de a câştiga mare putere. Înainte ca Atlantida să existe, erau oameni care explorau întunericul, folosind magia neagră pentru a chema fiinţe din lumea de sub noi. Astfel au sosit ele în acest ciclu. Fără nici o altă vibraţie, existând nevăzute de către copiii pământenilor. Puteau exista în formă doar prin sânge. Şi puteau trăi în lume doar prin om. În epocile trecute au fost cucerite de către Maeştri şi conduse dedesubt în locul de unde veniseră. Dar câteva au reuşit să rămână, ascunse în spaţii şi planuri necunoscute omului. Au locuit în Atlantida ca umbre, apărând din când în când printre oameni. Când sânge se oferea veneau să locuiască printre oameni. Sub formă de oameni au apărut printre noi, dar doar la înfăţişare erau oameni. Cap de şarpe aveau de fapt, dar oamenii îi vedeau la fel ca pe oameni. S-au insinuat în Consilii, luând forme asemănătoare oamenilor. Omorând prin puterea lor Stăpânii regatelor, preluându-le înfăţişarea şi domnind peste oameni. Doar prin magie pueau fi descoperiţi. Doar prin sunet li se putea vedea faţa. Căutat-au ei din Regatul umbrelor să distrugă omul şi să domnească în locul lui. Dar, află omule, că Maeştrii erau atotputernici în magie, în stare să ridice Vălul de pe chipul şarpelui, în stare să-l trimită la locul lui. Venit-au la om şi învăţatu-l-au secretul, CUVÂNTUL pe care doar un om îl poate rosti. Repede apoi au ridicat Vălul de pe faţa şarpelui şi l-au alungat dintre oameni. Totuşi, ai grijă, şarpele trăieşte încă într-un loc care se deschide uneori spre lume. Nevăzuţi merg printre noi, în locuri unde ritualurile au fost rostite. Pe măsură ce timpul se scurge, din nou vor lua înfăţişarea omului. Chemaţi pot fi ei de maestrul care ştie albul şi negrul, doar maestrul alb însă îi poate controla şi lega cât sunt sub formă de om. Nu căuta regatul umbrelor, căci răul va apărea cu siguranţă. Căci doar maestrul luminii va triumfa asupra umbrei fricii. Află, fratele meu, că teama e un mare obstacol. Fii maestru al luminii întru toate, şi umbra va dispărea. Ascultă şi ia aminte la înţelepciunea mea, glasul LUMINII e limpede. Nu căuta valea umbrei, iar LUMINA va apărea de la sine. Ascultă, omule, înţelepciunea mea profundă. Îţi vorbesc de învăţături ascunse omului. Departe am fost în călătoria mea prin spaţiu-timp, până la capătul spaţiului acestui ciclu. Da, am aruncat o privire la PĂZITORII Barierei, care îl aşteptau pe cel ce urma să treacă de ei în acel spaţiu unde timpul nu există, abia i-am simţit pe păzitorii ciclurilor. Ei se mişcă doar în unghiuri. Nu sunt eliberaţi de dimensiunile curbe. Ciudaţi şi înspăimântători sunt PĂZITORII Barierei. Urmăresc conştiinţa până la marginile spaţiului. Să nu crezi că vei scăpa intrând în corp, căci ei urmăresc cu repeziciune Sufletul în unghiuri. Doar cercul îţi va oferi protecţie, te va salva din ghearele LOCUITORILOR ÎN UNGHIURI. Odată, într-un timp apus, m-am apropiat de măreaţa Barieră şi am văzut, pe tărâmurile unde timpul nu exista, Formele fără de formă ale PĂZITORILOR barierei. Ascunşi dincolo de timp i-am descoperit; Iar EI, simţindu-mă de la distanţă, s-au ridicat, au scos un sunet ca de clopot, care a putut fi auzit din ciclu în ciclu şi s-au deplasat prin spaţiu către sufletul meu. Fugit-am atunci repede din calea lor, înapoi de la capătul de neimaginat al timpului. Dar ei m-au urmărit continuu, mişcându-se în unghiuri ciudate necunoscute omului. Pe ţărmurile gri al capătului TIMPULUI-SPAŢIU am găsit PĂZITORII Barierei, atacând Sufletul care încearcă să treacă dincolo de timp. Am fugit în cercuri înapoi în corp. Am fugit, dar cu repeziciune m-au urmărit şi ei. Devoratorii m-au urmărit, căutând prin unghiuri să-mi mistuie Sufletul. Află, omule, că Sufletul care provoacă Bariera poate fi înrobit de către PĂZITORII de dincolo de timp, ţinut în robie până când acest ciclu se încheie şi lăsat în urmă când conştiinţa pleacă. Intrat-am în corp. Am creat cercuri ce nu au unghiuri, am creat forma care din forma mea a fost creată. Mi-am transformat corpul într-un cerc, iar urmăritorii s-au pierdut în cercurile timpului. Cu toate acestea, când ies din corp, trebuie să fiu prudent oricând, să nu mă mişc în unghiuri, căci altfel sufletul meu poate să nu mai fie nicodată liber. Să ştii că PĂZITORII Barierei se mişcă doar în unghiuri şi niciodată pe curbele spaţiului. Doar mişcându-te şi tu în curbe poţi scăpa de ei, căci în unghiuri te vor putea urmări. Omule, ia aminte la ce-ţi spun: Nu căuta să deschizi poarta ce dă dincolo de timp. Puţini sunt cei care au reuşit să treacă de Bariera Către LUMINĂ mai mare ce străluceşte dincolo. Căci trebuie să ştii că de-a pururi locuitorii caută astfel de Suflete pentru a le înrobi. Ascultă şi ia aminte, omule: Caută să nu te mişti în unghiuri, ci în curbe, iar dacă, în timp ce eşti în afara corpului, auzi un sunet ca un lătrat de caine de vânătoare răsunând clar, ca un clopot în fiinţa ta, fugi înapoi în corp în cercuri. După ce ai intrat în forma în care locuieşti, foloseşte crucea şi cercul combin
ându-le. Deschide gura şi foloseste-ţi Vocea. Rosteşte CUVÂNTUL şi vei fi eliberat. Doar cel care are LUMINA pe deplin poate spera să treacă de păzitorii căii. Iar apoi trebuie să se mişte în curbe şi unghiuri ciudate care sunt formate în direcţii necunoscute omului. Ascultă şi ia aminte, omule: Nu încerca să treci de păzitorii căii. Mai degrabă caută să-ţi sporeşti Lumina şi pregăteşte-te să-ţi continui drumul. LUMINA este ţelul tău suprem, fratele meu. Caută şi găseşte de-a pururi Lumina pe calea ta.

Tăbliţa 9 – Cheia Libertăţii Spaţiului

Ascultă-mi vocea, omule, ce te învaţă despre Înţelepciunea şi Lumina acestui ciclu; ce te învaţă cum să alungi întunericul, ce te învaţă cum să aduci Lumina în viaţa ta. Caută, omule, să descoperi calea ce te duce spre VIAŢA eternă ca un SOARE. Ieşi de sub vălul întunericului. Caută să devii o Lumină în lume. Fă din tine un vas pentru Lumină, o ţintă pentru Soarele acestui spaţiu. Ridică-ţi ochii către Cosmos. Ridică-ţi ochii spre Lumină. Rosteşte cuvintele Locuitorului, cântul ce cheamă Lumina. Cântă cântecul libertăţii. Cântă cântecul Sufletului. Creează înalta vibraţie care te va face UNA cu Întregul. Fii una cu cosmosul. Contopeşte-te cu Lumina. Fii un instrument al ordinii, o cale a LEGII pentru lume. Omule, LUMINA ta este marea LUMINĂ, care străluce prin umbra cărnii.Trebuie să te eliberezi de întuneric înainte de a te contopi cu LUMINA. Umbrele întunericului te înconjoară. Viaţa curge ca un şuvoi prin tine. Omule, trebuie să te ridici, iar corpul tău va pleca departe, spre planurile care te înconjoară şi care sunt totuşi Una cu tine. Priveşte în jurul tău, omule.Vezi-ţi propria lumina reflectată. Chiar şi în întunericul din jurul tău Lumina ta continuă să curgă prin val. Caută de-a pururi înţelepciunea. Nu-i permite corpului tău să te trădeze. Stai în calea Luminii. Alungă întunericul cu strălucirea ta. Să ştii că înţelepciunea e veşnică. Ea există de când a început TOTUL, făurind armonie din Legea ce există pe CALE. Ascultă, omule, la învăţătura înţelepciunii. Ascultă vocea ce vorbeşte despre timpul trecut. Îţi voi dezvălui învăţături uitate, îţi voi povesti despre înţelepciunea ascunsă în trecut, pierdută în mijlocul întunericului din jurul meu. Să ştii, omule, că tu eşti întruchiparea tuturor lucrurilor. Doar că acest lucru a fost uitat, pierdut când omul a fost înrobit, legat şi ferecat în lanţurile întunericului. Cu foarte mult timp în urmă am renunţat la trup. Am cutreierat liber prin imensitatea eterului, înconjurând unghiurile ce-l ţineau pe om în robie. Află, omule, că tu eşti doar spirit. Corpul nu înseamnă nimic. Sufletul e TOTUL. Nu-i permite corpului tău să fie o închisoare. Alungă întunericul şi călătoreşte în Lumină. Renunţă la trup, omule şi eliberează-te, fii cu adevărat o Lumină ce e UNA cu Lumina. Când te vei fi eliberat din robia întunericului şi vei călători în spaţiu ca SOARE al LUMINII, atunci vei afla că spaţiul nu e nelimitat, ci că are graniţe sub formă de unghiuri şi linii curbe. Află, omule, că tot ceea ce există e doar o reprezentare a lucrurilor şi mai măreţe care vor veni. Materia este fluidă şi curge ca un fluviu, transformându-se constant dintr-un lucru în altul. Învăţătura a existat de-a lungul epocilor; nu a fost niciodata schimbată, deşi a fost îngropată în întuneric. Nu s-a pierdut niciodată, deşi a fost uitată de om. Să ştii că în spaţiul în care locuieşti se află alte spaţii la fel de măreţe ca al tău, împletite prin centrul materiei tale, dar totuşi despărţite în spaţiile lor proprii. Într-un timp demult uitat, eu, THOTH, am deschis poarta, am intrat în alte spaţii şi am aflat secretele ascunse. Adânc în esenţa materiei se află ascunse multe secrete. Nouă sunt la număr dimensiunile ce se întrepătrund şi Nouă sunt ciclurile spaţiului. Nouă sunt difuziunile conştiintei şi Nouă sunt lumile dintre lumi. Da, Nouă la număr sunt Maeştrii ciclurilor care vin şi de deasupra şi de dedesubt. Spaţiul e plin de lucruri ascunse, căci spaţiul e împărţit de timp. Caută cheia către timp-spaţiu şi vei deschide poarta. Să ştii că prin spaţiu-timp Conştiinţa există cu siguranţă. Deşi e ascunsă învăţăturii noastre, ea există totuşi de-a pururi. Cheia către lumile din interiorul tău se găseşte doar în interiorul tău. Căci omul e poarta misterelor şi cheia care este Una cu Unul. Caută în interiorul cercului. Foloseşte CUVÂNTUL pe care ţi l-am dezvăluit. Deschide poarta din interiorul tău, iar atunci cu siguranţă vei trăi şi tu. Omule, tu crezi că trăieşti, dar să ştii că e doar viaţă în moarte. Căci atâta vreme cât eşti legat de corpul tău, pentru tine nu există nici un fel de viaţă. Doar Sufletul e liber să călătorească prin spaţiu şi are o viaţă care e cu adevărat viaţă. Restul nu e decât robie, o încătuşare din care trebuie să te eliberezi. Nu gândi că omul e născut pe pământ, deşi s-ar putea să vină de pe pământ. Omul e un spirit născut în lumină. Dar, dacă nu ştie acest lucru, nu poate fi liber niciodată. Întunericul îl înconjoară pe cel născut în lumină. Întunericul înrobeşte Sufletul. Doar cel ce caută poate spera să se elibereze. Umbre te înconjoară, întunericul umple tot spaţiul. Străluceşte, LUMINĂ a omului-suflet. Umple întunericul spaţiului. Eşti copilul MARII LUMINI, aminteşte-ţi asta şi vei fi liber. Nu adăsta în umbră. Ieşi din întunericul nopţii la Lumină, lasă-ţi sufletul, tu SOARE NĂSCUT, să se umple cu măreţia Luminii, eliberat din lanţurile întunericului, un Suflet care e UNU cu Lumina.Tu eşti cheia întregii înţelepciuni. În tine se află tot timpul şi spaţiul. Nu trăi încătuşat în întuneric. Eliberează-ţi forma de Lumina din noapte. Măreaţă Lumină, ce umpli tot Cosmosul, curgi deplin către om. Fă din corpul lui o torţă de lumină care să nu se stingă niciodată printre oameni. Departe, în trecut, căutat-am înţelepciune, învăţături necunoscute omului. Departe în trecut, am călătorit în spaţiu, acolo unde s-a născut timpul. Căutat-am întotdeauna şi mai multă înţelepciune pentru a o adăuga la cea pe care o aveam deja. Descoperit-am că doar viitorul deţinea înţelepciunea pe care o căutam. În jos, spre SĂLILE DIN AMENTI am călătorit, înţelepciune şi mai multă căutând. Întrebat-am pe MAEŞTRII CICLURILOR despre calea spre înţelepciunea pe care o căutam. Le-am adresat această întrebare: Unde se află sursa TOTULUI? Răspunsu-mi-a în tonuri preaputernice Vocea MAESTRULUI NOUĂ: Elibereaza-ţi sufletul de corp şi vino cu mine în LUMINĂ. Ieşit-am din corpul meu, o flacără pâlpâind în noapte. Stat-am în faţa MAESTRULUI, scăldat în focul VIEŢII. Cuprins fost-am apoi de o forţă, mai puternică de înţelegerea omului. Aruncat fost-am în Abis prin spaţii necunoscute omului. Văzut-am matriţele Ordinii din haos şi unghiurile noptii. Văzut-am LUMINA, răsărind din Ordine şi auzit-am vocea Luminii. Văzut-am flacăra Abisului, producând Ordine şi Lumină. Am văzut Ordinea născându-se din haos. Am văzut Lumina răspândind Viaţa. Apoi auzit-am vocea. Ascultă şi înţelege. Flacăra este sursa tuturor lucrurilor, cea care conţine toate lucrurile în stare latentă. Ordinea care a emis Lumina este CUVÂNTUL, iar din CUVÂNT SE NAŞTE VIAŢA şi existenţa tuturor lucrurilor. Vocea vorbi din nou, spunând: VIAŢA din tine este CUVÂNTUL. Găseşte VIAŢA din tine şi vei avea puterea să foloseşti CUVÂNTUL. Îndelung privit-am flacăra-Lumină, revărsându-se din Esenţa Focului, realizând că VIAŢA e ORDINE şi că omul e una cu focul. M-am întors în trup şi am stat din nou în faţa celo Nouă; Ascultând vocea Ciclurilor, vibrând de putere, au vorbit ei: Află, tu THOTH, că VIAŢA nu e decât CUVÂNTUL FOCULUI. VIAŢA pe care o tot cauţi nu e decât CUVÂNTUL din Lume ca un foc. Caută calea spre CUVÂNT, iar Puterile vor fi cu siguranţă ale tale. Întrebatu-l-am apoi pe Nouă: Maestre, arată-mi calea. Calea spre înţelepciune. Arată-mi calea spre CUVÂNT. Îmi răspunse el, MAESTRUL NOUĂ: Prin ORDINE vei găsi calea. Nu ai văzut cum CUVÂNTUL se naşte din Haos? Nu ai văzut că LUMINA se naşte din FOC? Caută şi în viaţa ta această ordine. Echilibrează-ţi şi ordoneaza-ţi viaţa. Potoleşte-ţi Haosul emoţiilor şi vei avea ordine în VIAŢĂ. ORDINEA născută din haos îţi va aduce CUVÂNTUL SURSEI,
îţi va aduce puterea CICLURILOR şi va face din Sufletul tău o forţă ce va traversa epocile, un SOARE perfect din Sursă. Ascultat-am vocea, iar cuvintele mi-au intrat adânc în suflet. Dintotdeauna căutat-am ordinea care să mă poată apropia de CUVÂNT. Află că cel ce ajunge la el trebuie să fie mereu în ORDINE pentru a putea folosi CUVÂNTUL, deşi această ordine nu a fost şi nici nu poate fi vreodată. Ascultă aceste cuvinte, omule. Fă-le parte din viaţa ta. Caută să cucereşti această ordine şi Unul cu CUVÂNTUL vei deveni. Străduieşte-te să obţii LUMINA pe calea Vieţii. Caută să fii Unul cu SOARELE-stare. Caută să nu fii decât LUMINĂ. Gândeşte-te doar la Unicitatea Luminii cu corpul omului. Află că totul e Ordine născută din Haosul născut în lumină.

Tăbliţa 10 – Cheia Timpului

Ascultă, omule. Învaţă din înţelepciunea mea. Află despre misterele adânc ascunse ale spaţiului. Află despre GÂNDUL ce creşte în abis, aducând Ordinea şi Armonia în spaţiu. Află, omule, că tot ce există fiinţează doar datorită LEGII. Cunoaşte LEGEA şi vei fi liber, nu vei mai fi niciodată înrobit de noapte. Departe, în spaţii ciudate, călătorit-am în adâncul abisului timpului, până când mi s-a revelat totul. Să ştii că misterul e mister doar când el e învăţătură necunoscută omului. După ce vei fi explorat toate misterele sufletului, Învăţătura şi înţelepciunea îţi vor aparţine cu siguranţă. Caută să înveţi că TIMPUL este secretul prin care te poţi elibera din acest spaţiu. Îndelung căutat-am eu, ÎNŢELEPCIUNE, înţelepciunea; şi voi continua să caut până la sfârşitul eternităţii căci ştiu că de-a pururi se va îndepărta de mine ţelul pe care doresc să-l ating. Chiar şi MAEŞTRII CILCURILOR ştiu că nu şi-au atins scopul încă, căci din înţelepciunea lor ei ştiu că ADEVĂRUL se dezvoltă neîncetat. Odată, într-un timp trecut, m-am adresat Locuitorului. L-am întrebat despre misterele timpului şi spaţiului. I-am adresat întrebarea care clocotea în mine: Maestre, ce e timpul? Îmi răspunse apoi, Maestrul: Află, Thoth, că la început exista VID şi nefiinţă, o nefiinţă fără spaţiu şi timp. În aceea nefiinţă a apărut un gând, semnificativ, atottriumfator, care a umplut VIDUL. Nu există materie, ci doar o forţă, o mişcare, un vârtej sau vibraţie a gândului semnificatv care a umplut VIDUL. L-am întrebat pe Maestru: Acest gând era etern? Îmi răspunse LOCUITORUL, zicând: La început, gândul era etern, iar pentru ca gândul să poată fi etern, trebuia să existe şi timp. Astfel că în gândul atottriumfator apăru LEGEA TIMPULUI. Da, timpul care există în toate spaţiile, care pluteşte lin şi ritmic, care se află de-a pururi într-o stare fixă. Timpul nu se schimbă, dar toate lucrurile se schimbă în timp. Pentru că timpul e forţa ce separă evenimentele. Timpul nu se află în mişcare, dar tu te mişti în timp aşa cum conştiinţa ta se mişcă între evenimente. Da, prin timp există o existenţă UNICĂ eternă. Să ştii că, deşi în timp eşti despărţit, eşti totuşi UNUL în toate timpurile existente. Încetă atunci vocea LOCUITORULUI, iar eu plecat-am să meditez asupra timpului. Căci ştiam că acele cuvinte erau pline de înţelepciune şi că ele erau o cale de a explora misterele timpului. Ades am reflectat la cuvintele LOCUITORULUI. Apoi căutat-am să aflu secretul timpului. Descoperit-am că timpul se mişcă în unghiuri ciudate. Totuşi doar prin linii curbe puteam să sper că voi afla cheia ce-mi va prmite să am acces la timp-spaţiu. Descoperit-am că doar mişcându-mă în sus, iar apoi spre dreapta puteam să mă eliberez din timpul mişcării. Ieşit-am din corp şi m-am deplasat cu mişcări ce m-au schimbat în timp. Ciudate privelişti am mai văzut în timpul călătoriilor mele, multe secrete mi s-au înfăţişat. Da, văzut-am începutul omului, am aflat din trecut că nimic nu e nou. Caută, omule, să afli calea ce duce prin spaţii care sunt formate în timpul ce va veni. Nu uita, omule, în timp ce cauţi, că Lumina este ţelul pe care doreşti să-l atingi. Caută Lumina pe calea ta, iar ţelul tău va dura de-a pururi. Nu-ţi lăsa sufletul să se întoarcă spre întuneric. Sufletul să-ţi strălucească, să fii un Soare pe cale. Află strălucirea nemuritoare, îţi vei găsi întotdeauna Sufletul ascuns în Lumină, niciodată înrobit de întuneric, strălucind de-a pururi ca un Soare al Luminii. Da, chiar dacă e ascuns în întuneric sufletul tău, o scânteie a flăcării adevărate există. Fii Unu cu cea mai măreaţă Lumină. Descoperă în SURSĂ SFÂRŞITUL ţelului tău. Lumina e viaţă, căci fără măreaţa Lumină nimic nu poate exista vreodată. Află că în toată materia formată sufletul Luminii există întotdeauna. Da, chiar dacă e ascunsă în întuneric, lumina primordială există întotdeauna. Odată am stat în SĂLILE DIN AMENTI şi am ascultat vocea MAEŞTRILOR DIN AMENTI, rostind în tonuri ce răsunau în liniştea de acolo cuvinte atotputernice. Au cântat cântecul ciclurilor, cuvintele ce deschid calea către dincolo. Da, am văzut marea cale deschisă şi am privit un moment către dincolo. Văzut-am mişcarea ciclurilor, la fel de imense pe cât putea transmite şi gândul SURSEI. Ştiut-am atunci că până şi Infinitul se mişcă spre acelaşi final de negândit. Văzut-am că Universul e Ordine şi o parte a unei mişcări care se întinde în tot spaţiul, o parte a unei Ordini a Ordinilor, mişcându-se constant într-o armonie a spaţiului. Văzut-am rotirea ciclurilor ca pe nişte cercuri uriaşe pe cer. Ştiut-am atunci că tot ceea ce are fiinţa creşte pentru a întalni o altă fiinţă într-o îndepărtată grupare a spaţiului şi timpului. Ştiut-am atunci că în Cuvinte se află puteri ce deschid planuri ascunse omului. Că chiar în cuvinte stă ascunsă cheia ce va deschide calea spre ce e sus şi jos. Ascultă, omule, acest cuvânt pe care ţi-l încredinţez. Foloseşte-l şi vei descoperi puterea din el când îl vei rosti. Spune cuvântul: “ZIN-URU” şi putere vei descoperi în el. Totuşi trebuie să înţelegi că omul este din Lumină şi că Lumina este a omului. Ascultă, omule, despre un mister mai ciudat decât toate câte se află sub Soare. Află, omule, că tot spaţiul e plin de lumi incluse în alte lumi; Da, una într-alta, dar totuşi despărţite de Lege. Pe când mă aflam în căutarea înţelepciunii, am deschis poarta ce LE desparte de om. Chemat-am din alte planuri ale existenţei pe Una care era mai frumoasă decât fiicele oamenilor. Da, am chemat-o din spaţiu, să strălucească precum Lumina în lumea oamenilor. Folosit-am toba Şarpelui. Purtat-am roba roşie-aurie. Pusu-mi-am pe cap coroana de Argint. În jurul meu un cerc de cinabru strălucea. Ridicatu-mi-am braţele şi am rostit invocaţia ce deschide calea spre planurile de dincolo, strigat-am la MAEŞTRII SEMNELOR, ce se aflau în căminele lor: Maeştri ai celor două orizonturi, cei ce păziţi cele trei porţi, ce staţi Unul la dreapta şi Unul la stânga, în timp ce STEAUA urcă pe tronul său şi domneşte peste semnul lui. Da, prinţ întunecat din ARULU, deschide porţile tărâmului întunecat, ascuns şi elibereaz-o pe cea pe care o ţii captivă. Ascultaţi la mine, Maeştri întunecati şi Maeştri Luminaţi, pe numele voastre secrete vă numesc, nume pe care le ştiu şi le pot pronunţa, ascultaţi-mă şi supuneţi-vă dorinţei mele. Aprins-am apoi cu flacăra cercul din jurul meu şi am strigat – O, în planurile-spaţiu de dincolo. Fiică a Luminii, întoarce-te din ARULU. De şapte ori câte şapte ori trecut-am prin foc. Mâncare nu am mâncat. Apă nu am băut. Te chem din ARULU, din tărâmurile din EKERSHEGAL, te chem, doamnă a Luminii. Eliberată era acum de MAEŞTRII nopţii, liberă să trăiască în Lumina Soarelui pământean, liberă să trăiască ca şi copil al Luminii. Ascultaţi, copiii mei. Magia este învăţătură şi nu e decât Lege. Nu vă temeţi de puterea din voi, căci ea se supune Legii ca şi stelele de pe cer. Să ştiţi că fără învăţătură înţelepciunea este magică şi nu vine din Lege. Dar să ştiţi că prin învăţătură vă puteţi apropia şi mai mult de un loc în Soare. Ascultaţi, copiii mei şi urmaţi-mi învăţătura. Căutaţi continuu Lumina. Străluciţi în lumea oamenilor, fiţi o Lumină ce va străluci printre oameni. Urmaţi-mi şi însuşiţi-vă magia mea. Să ştiţi că toată forţa e a voastră dacă doriţi asta. Nu vă temeţi de calea ce vă duce spre învăţătură, ci, dimpotrivă, luminaţi calea întunecată. Lumina îţi aparţine, omule, e la îndemâna ta. Descătuşează-te şi vei fi liber. Află că Sufletul tău trăieşte în sclavie încătuşat de temeri care te fac rob. Deschide ochii şi priveş
te măreaţa LUMINĂ SOLARĂ. Nu te teme, căci totul îţi aparţine. Teama este precum MAESTRUL întunecatului ARULU pentru cel ce nu a înfruntat niciodată teama întunericului. Da, să ştii că teama are o existenţă creată de cei care sunt sclavii propriilor temeri. Eliberaţi-vă din sclavie, copii mei şi păşiti în Lumina glorioasei zile. Nu vă îndreptaţi niciodată gândurile spre întuneric şi veţi deveni cu siguranţă UNA cu Lumina. Omul nu e decât ce crede el că e, un frate al întunericlui sau un copil al Luminii. Păşiţi în Lumină, Copii mei. Păşiţi pe calea ce duce spre Soare. Ascultă înţelepciunea mea. Foloseşte cuvântul pe care ţi l-am încredinţat. Foloseşte-l şi vei găsi cu siguranţă putere şi înţelepciune şi Lumină pentru a păşi pe cale. Caută şi descoperă cheia pe care ţi-am încredinţat-o şi vei fi de-a pururi un Copil al Luminii.

Tăbliţa 11 – Cheia către ce e Sus şi Jos

Ascultaţi şi luaţi aminte, copii ai lui Khem, la cuvintele pe care vi le încredinţez şi care vă vor aduce Lumina. Să ştiţi, oamenilor, că i-am cunoscut pe părinţii voştri, Da, părinţii voştri de acum mult timp. Fără să cunosc moartea, am trecut prin toate epocile, trăind printre voi încă de la începuturi. M-am străduit întotdeauna să vă conduc spre Lumina Marelui Suflet, să vă scot din întunericul nopţii. Aflaţi voi, oameni în mijlocul cărora păşesc, că eu, Thoth, deţin toată învăţătura şi toată înţelepciunea cunoscute de oameni din cele mai vechi timpuri. Păstrător fost-am al secretelor marelui popor, posesorul cheii ce duce spre viaţă. V-am crescut, copiii mei, de când vă aflaţi în întunericul Zilelor de Demult. Ascultaţi acum cuvintele mele pline de înţelepciune. Ascultaţi mesajul pe care vi-l aduc. Ascultaţi cuvintele pe care vi le încredinţez şi vă veţi ridica din întuneric spre Lumină. Departe, în trecut, când am venit prima dată la voi, v-am găsit ascunşi în peşteri. Ridicatu-v-am prin puterea şi înţelepciunea mea până când aţi început să străluciţi ca oameni între oameni. Da, v-am găsit fără de ştiinţă. Doar câţiva eraţi mai presus de animale. V-am cultivat continuu scânteia conştiinţei voastre până când într-un târziu aţi luminat ca oameni. Vă voi împărtăşi acum învăţătura străveche ce depăşeşte gândirea rasei voastre. Aflaţi că noi, cei din Marea Rasă am deţinut şi deţinem încă cunoştinţe mai presus de cele ale omului. Înţelepciune pe care am primit-o de la popoarele născute printre stele, Înţelepciune şi învăţătură dincolo de puterea de înţelegere a omului. Către noi coborat-au maeştrii înţelepciunii la fel de îndepărtaţi de noi precum sunt eu de voi. Ascultaţi acum înţelepciunea pe care vreau să v-o împărtăşesc. Folosiţi-o şi liberi veţi fi. Să ştiţi că în piramida pe care am construit-o sunt Cheile ce vă vor arăta Calea spre viaţă. Da, trageţi o linie de la marele chip pe care l-am construit către vârful piramidei, construită ca o poartă. Trageţi încă o linie, opusă la acelaşi unghi şi direcţie. Săpaţi şi veţi găsi ce am ascuns. Acolo veţi găsi intrarea subpământeană către secretele ascunse îninte ca voi să deveniţi oameni.Vă voi spune acum despre misterul ciclurilor care se deplasează cu mişcări ciudate pentru ce e finit, căci infinite sunt ele dincolo de înţelegerea omului. Aflaţi că sunt nouă cicluri; Da, nouă deasupra şi paisprezece dedesubt, deplasându-se în armonie către locul de contopire, care va exista într-un timp viitor. Să ştiţi că Maeştrii Ciclurilor sunt unităţi de conştiinţă trimise să unească Asta cu Totul. Au cel mai înalt nivel de conştiinţă dintre toate Ciclurile, lucrând în armonie cu Legea. EI ştiu că în timp totul va atinge perfecţiunea, neamiexistând nimic deasupra şi dedesubt, ci totul va fi Unu într-un Infinit perfect, o armonie a tuturor în Unicitatea Totului. Departe, sub scoarţa Pământului, în Sălile din Amenti, stau cei Şapte Maeştri ai Ciclurilor, da şi încă unul, Maestrul de dedesubt. Să ştiti totuşi că în Infinit nu există nici sus nici jos. Dar întotdeauna există şi va exista Unicitatea Tuturor când totul va fi încheiat. Ades am stat înaintea Maeştrilor Totului. Ades din fântâna înţelepciunii lor am băut şi mi-am umplut atât corpul, cât şi Sufletul cu Lumina lor. Povestitu-mi-au despre cicluri şi despre Legea care le oferă ce trebuie pentru a exista. Da, mi-a vorbit Maestrul Nouă, zicând: Thot, măreţ eşti printre copiii Pământului, dar există secrete pe care nici tu nu le cunoşti. Ştii că ai venit dintr-un spaţiu-timp inferior acestuia şi ştii că vei călători către un spaţiu-timp superior. Dar puţine ştii despre secretele ce se ascund în ele, puţine ştii despre înţelepciunea de dincolo. Să ştii că tu, ca întreg, în această conştiinţă nu eşti decât o celulă în proces de dezvoltare. Conştiinţa de sub tine se dezvoltă continuu în sensuri diferite de cele pe care le cunoşti. Da, deşi într-un spaţiu-timp inferior ţie, Ea se extinde în direcţii ce sunt diferite de cele ale tale. Căci trebuie să ştii că ea evoluează ca rezultat al dezvoltării tale, dar nu în acelaşi fel în care te-ai dezvoltat tu. Evoluţia ta trecută şi prezentă au produs o cauză şi un efect. Nici o conştiinţă nu urmează calea celor dinaintea ei, căci astfel totul ar fi doar o repetiţie, de prisos. Fiecare conştiinţă, în ciclul în care există, îşi urmează propria cale spre ţelul suprem. Fiecare joacă un rol în Planul Cosmosului. Fiecare joacă un rol către ţelul suprem. Cu cât e mai îndepărtat ciclul, cu atât e mai mare învăţătura lui şi capacitatea de a îngloba Legea în tot. Află că în ciclurile inferioare nouă tu te ocupi de părţile mai mici ale Legii, în timp ce noi, cei din ciclul care se întinde la Infinit, ne străduim să construim o Lege mai măreaţă. Fiecare are un rol de jucat în cicluri. Fiecare trebuie să-şi desăvârşească opera. Ciclul inferior ţie nu ţi-e inferior totuşi, ci e format doar pentru o nevoie ce există. Căci trebuie să ştii că fântâna înţelepciunii ce produce ciclurile caută continuu să afle noi puteri. Să ştii că învăţătura se câştigă doar prin practică, iar înţelepciunea provine doar din învăţătură şi astfel sunt create cilurile de către Lege. Sunt unelte cu ajutorul cărora se obţine învăţătura pentru Planul Legii, care este Sursa Totului. Ciclul inferior nu e cu adevărat inferior, ci doar diferit în spaţiu şi timp. Conştiinţa de acolo lucrează şi testează lucruri mai mici decât cele ce eşti tu. Şi aşa cum tu cultivi lucruri mai măreţe, tot aşa si deasupra ta sunt cei ce cultivă şi ei, ca tine, alte legi. Diferenţa ce există între cicluri rezidă doar în capacitatea de a lucra cu Legea. Noi, cei care existăm în cicluri superioare celui al tău, suntem cei ce au apărut primii din Sursă şi care au câştigat, în trecerea prin Timp-spaţiu, capacitatea de a folosi Legile Mai Marelui, ce sunt mai presus de înţelegerea omului. Nimic nu e cu adevărat inferior ţie, ci doar se află într-o operaţie diferită a Legii. Priveşte în sus sau în jos, vei găsi acelaşi lucru. Căci totul nu e decât o parte a Unicităţii care stă la baza Sursei Legii. Conştiinţa care se află sub tine este o parte a ta, aşa cum şi noi suntem o parte din tine. Tu, ca şi copil, nu ai avut învăţătura pe care ai acumulat-o crescând. Compară ciclurile cu omul în călătoria lui de la naştere la moarte şi vei vedea în ciclul inferior ţie copilul cu învăţătura pe care o are. Apoi priveşte-te adult, avansând în învăţătură pe măsură ce timpul trece. Priveşte-ne şi pe noi, copii ajunşi la maturiate cu învaţătura şi înţelepciunea acumulate odată cu trecerea anilor. La fel, Thoth, sunt şi ciclurile conştiintei, copii în diferite momente ale dezvoltării, totuşi toate provenind de la aceaşi Sursă, Înţelepciunea şi toate la înţelepciune reîntorcându-se. El încetă apoi să-mi vorbească şi se aşeză în liniştea obişnuită Maeştrilor. Apoi îmi vorbi din nou, zicând: “Thoth, mult timp am petrecut Noi în Amenti, păzind flacăra vieţii din Sali. Află totuşi că suntem parte a Ciclurilor noastre cu Vederea noastră ajungând la ele şi mai departe. Da, ştim că din toate nimic nu contează, cu excepţia evoluţiei datorate Sufletului nostru. Ştim că trupul e efemer. Lucrurile pe care oamenii le respectă nu înseamnă nimic pentru noi. Nu căutam nimic ce are legătură cu corpul, ci doar cu starea de perfecţiune a Sufletului. Când voi, oamenii, veţi învăţa că nimic în afara evoluţiei Sufletului nu contează, abia atunci veţi fi liberi cu adevărat din robie, liberi să lucraţi în armonie cu Legea. Află, omule, că trebuie să ţinteşti spre perfecţiune, căci doar aşa îţi vei atinge scopul.

Deși ar trebui să știi că nimic nu e perfect, totuși ar trebui să fie ținta și scopul tău.
Inceta din nou vocea lui Nouă, iar cuvintele se scufundară în conștiința mea.
Acum, caut și mai multă înțelepciune ca să pot fi perfect în Lege cu Totul.
Curând cobor în Sălile din Amenti pentru a trăi sub recea floare a vieții.
Tu, cel ai primit învățătura, nu mă vei mai vedea.
Totuși trăi-voi de-a pururi în înțelepciunea pe care ți-am oferit-o.
Tot ceea ce e omul, există datorită înțelepciunii lui.
Tot ceea ce va fi omul, e rezultatul cauzei lui.
Ascultă-mi acum vocea și devino mai măreț decât omul obișnuit.
Ridică-ți ochii, lasă Lumina să-ți inunde ființa,
Fii de-a pururi un Copil al Luminii.
Doar prin strădanii vei evolua către Planul unde Lumina e Totul.
Fii maestrul tuturor celor ce te înconjoară.
Nu te lăsa niciodată condus de efectele vieții tale.
Creează apoi cauze și mai perfecte iar în timp vei deveni un Soare al Luminii.
Liber, lasă-ți sufletul să se înalțe de-a pururi, eliberat din robia și lanțurile nopții.
Ridică-ți ochii spre Soarele de pe cerul-spațiu.
Permite-i să fie un simbol al vieții.
Amintește-ți că ești Lumina Măreață, perfect în sfera ta proprie,
Unde ești liber.
Nu cauta niciodată înspre intuneric.
Ridică-ți ochii spre spațiul de deasupra.
Liberă lasă-ți flacăra să ardă și vei fi un Copil al Luminii.

Tablita 12 – Legea Cauzei si a Efectului, si Cheia Profetiei !

Ascultă, omule, cuvintele înțelepciunii mele,
Ascultă vocea lui Thoth, atlantul.
Stăpânit-am Legea spațiului și timpului.
Cunoștințe am acumulat despre timpul viitor.
Astfel știu că omul în mișcarea lui prin spațiu-timp va fi de-a pururi Una cu Totul.
Să știi, omule, că viitorul e ca o carte deschisă pentru cel ce știe să citească.
Fiecare efect va aduce cu sine și cauza lui
Căci fiecare efect provine din cauza primordială.
Află că viitorul nu e fix sau stabil ci variază pe măsură ce cauza produce efectul.
Cercetează cauza pe care o creezi, și vei descoperi cu siguranță că totul e efect.
Așa că omule, fii sigur că efectele pe care le produci
Sunt întotdeauna cauzele unor efecte și mai perfecte.
Află că viitorul nu e fix ci că el urmează voința omului pe măsură ce acesta se mișcă
Prin mișcările spațiului-timp către țelul unde începe un timp nou.
Omul poate citi viitorul doar prin intermediul cauzelor care produc efecte.
Caută în interiorul a ceea ce a produs cauza și vei descoperi cu siguranță efectele.
Ascultă, omule, când îți vorbesc despre viitor, despre efectul ce urmează cauza.
Să știi că omul în călătoria lui spre lumină
Caută de-a pururi să se elibereze din noaptea ce-l înconjoară,
Precum umbrele ce înconjoară stelele pe cer și, la fel ca și stelele de pe cerul-spațiu, și el
Va străluci din umbra nopții.
Destinul său îl va conduce mereu spre înainte până va deveni Una cu Lumina.
Da, deși calea pe care o are de străbătut se află în mijlocul umbrelor,
Înaintea lui străluce de-a pururi Marea Lumină.
Chiar dacă întunecat ii va fi drumul va înfrânge
Umbrele ce zboară în jurul lui precum noaptea.
Departe în viitor, văd omul ca născut din Lumină,
Eliberat de intunericul ce înrobește Sufletul,
Trăind în Lumină fără lanțurile intunericului
Care să acopere Lumina care e de fapt Lumina Sufletului său.
Află, omule, că înainte de a realiza acest lucru
Multe umbre ale intunericului vor cădea asupra Luminii tale
Încercând să stingă Lumina Sufletului care se zbate să fie liberă.
Măreață e lupta dintre Lumină și intuneric, veche de epoci și totuși nouă întotdeauna.
Totuși, într-un timp departe în viitor Lumina va fi Totul iar intunericul va fi învins.
Ascultă, omule, cuvintele mele pline de înțelepciune.
Pregătește-te iar Lumina ta nu va fi umbrită.
Omul s-a ridicat și a decăzut la fel cum noile valuri de conștiință curg dinspre marele
Abis de sub noi spre Soarele țelului său.
Voi, copii mei, v-ați ridicat de unde vă aflați, adică cu puțin deasupra animalelor,
Iar acum sunteți cei mai măreți dintre oameni.
Totuși înaintea voastră au fost alții mai măreți decât voi.
Si, la fel cum alții, înaintea voastră au decăzut, și voi veți ajunge la un sfârșit.
Iar peste tărâmul unde locuiți acum, barbarii vor veni iar Lumina se va ridica.
Uitată va fi înțelepciunea-străveche, dar va trăi totuși ascunsă oamenilor.
Da, pe pământul pe care îl numiți Khem, rase vor apărea și vor dispărea.
Uitați veți fi de copii omului.
Voi vă veți fi mutat într-un spațiu-stelar dincolo de voi
Lăsând în urmă acest loc în care ați locuit.
Sufletul omului se mișcă mereu spre înainte, nefiind legat de nici o stea.
Ci îndreptându-se de-a pururi spre mărețul țel unde se va contopi cu Lumina Totului.
Să știți că veți merge mereu înainte, împinși de Legea cauzei și a efectului
Până când, în cele din urmă, ambele vor deveni Unu.
Da, omule, după ce vei fi dispărut, vor veni alții în locul unde ai trăit tu.
Învățătura și înțelepciunea vor fi uitate cu totul și doar amintirea Zeilor va supraviețui.
Așa cum eu sunt pentru voi un Zeu datorită învățăturii mele,
La fel și voi veți fi Zeii viitorului
Datorită învățăturii voastre care va fi cu mult deasupra celei pe care o vor avea ei.
Aflați totuși că în toate epocile omul va avea acces la Lege oricând dorește.
Epocile viitoare vor fi martorele reînvierii înțelepciunii
Pentru cei care vor moșteni locul tău pe aceasta stea.
Ei, la rândul lor, vor căpăta înțelepciune
Si vor învăța să alunge intunericul cu ajutorul Luminii.
Mult vor trebui să se zbată totuși de-a lungul epocilor
Pentru a se bucura de libertatea Luminii.
Apoi asupra omului se va abate marele război
Ce va cutremura Pământul și îl va îndepărta de la drumul său.
Da, iar apoi Frații Întunecați vor începe războiul dintre Lumina și intuneric.
Când omul va cuceri din nou oceanul și va zbura în aer cu aripi asemeni pasărilor;
Când va fi învățat să strunească fulgerul, atunci va începe timpul războiului.
Mare va fi bătălia, mare războiul dintre intuneric și Lumină.
Nații se vor ridica împotriva națiilor
Folosind fortele intunericului ca să distrugă Pământul.
Arme puternice vor nimici pământenii pana când jumătate din popoare vor dispărea.
Atunci vor veni fii Dimineții și vor decreta pentru copii oamenilor:
Oameni, încetați lupta împotriva fraților voștri.
Doar așa veți putea ajunge la Lumină.
Încetați cu neîncrederea, frații noștri, și urmați calea știind că e cea dreaptă.
Atunci oamenii vor înceta lupta, frate contra frate și tată contra fiu.
Atunci se va ridica străvechea casă a poporului meu
Din locul ei, de sub undele întunecate ale oceanului.
Din acel moment va începe Epoca Luminii iar toți oamenii vor căuta Lumina țelului.
Atunci Frații Luminii vor conduce oamenii.
Alungat fi-va intunericul nopții.
Da, copiii omului vor înainta spre marele țel.
Copii ai Luminii vor deveni.
Flacăra flăcării vor fi de-a pururi Sufletele lor.
Învățătura și ințelepciunea vor fi ale omului
In marea epocă căci el se va apropia de flacăra nemuritoare,
Sursa întregii ințelepciuni, locul începutului care e Una cu sfârșitul tuturor lucrurilor.
Da, într-un timp nenăscut încă, toate vor deveni Una și Una va fi Totul.
Omul, o flacără perfectă a acestui Cosmos, va ajunge într-un loc printre stele.
Da, va pleca chiar din acest spațiu-timp în altul aflat dincolo de stele.
Îndelung m-ați ascultat, Copiii mei,
Îndelung ați ascultat înțelepciunea lui Thoth.
Acum plec dintre voi spre intuneric.
Acum mă îndrept spre Sălile din Amenti, ca să locuiesc acolo în viitor când Lumina
Va veni din nou la oameni.
Să știți totuși că spiritul meu va fi de-a pururi cu voi,
Călăuzindu-va pașii pe calea Luminii.
Păstrați cu grijă secretele pe care vi le încredințez
Iar spiritul meu vă va păzi cu siguranță de-a lungul vieții voastre.
Priviți tot timpul calea ce duce spre înțelepciune.
Păstrați Lumina drept țel de-a pururi.
Nu vă înlănțuiți Sufletul în robia intunericului;
Lăsați-l să zboare liber spre stele.
Acum vă las pentru a merge să locuiesc în Amenti.
Fiți copiii mei în această viață și în următoarea.
Va veni timpul când și voi nu veți mai cunoaște moartea,
Trăind de-a pururi ca o Lumină intre oameni.
Păziți intrarea în Sălile din Amenti.
Păziți secretele pe care le-am ascuns printre voi.
Nu lăsați înțelepciunea să ajungă la barbari.
Secretă să o păstrați pentru cei ce caută Lumina.
Acum plec.
Primiți binecuvântarea mea.
Urmați-mi calea și veți urma Lumina.
Armonizați-vă Sufletul cu Marea Esență.
Conștiința voastră să fie Una cu Marea Lumină.
Chemați-mă atunci când aveți cu adevărat nevoie de mine.
Rostiți-mi numele de trei ori la rând:
Chequetet, Arelich, Volmalites.

Tablita 13 – Cheia Vietii si a Mortii !

Ascultă, omule, înțelepciunea.
Ascultă Cuvântul care te va umple de Viață.
Ascultă Cuvântul care va alunga intunericul.
Ascultă vocea care va alunga noaptea.
Secrete și înțelepciune am oferit copiilor mei;
Învățătură și putere venite din vechime.
Nu știi că totul se va deschide
Când vei descoperi unicitatea tuturor lucrurilor?
Una vei deveni cu Maeștrii Secretelor,
Cuceritori ai Morții și Maeștrii ai Vieții.
Da, vei afla despre floarea din Amenti
Despre floarea vieții ce strălucește în Săli.
In Spirit vei ajunge în Sălile din Amenti
Si vei aduce înapoi înțelepciunea ce trăiește în Lumină.
Să știi că poarta spre putere e secretă.
Să știi că poarta spre viață trece prin moarte.
Da, prin moarte dar nu așa cum știi tu moartea
Ci o moarte care e viață și care e foc și Lumină.
Dorești să cunoști secretul adânc ascuns?
Privește în sufletul tău unde se află învățătura.
Află că în tine e ascuns secretul, Sursa vieții și a morții.
Ascultă omule, în timp ce-ți împărtășesc secretul,
In timp ce îți revelez secretul celor vechi.
Adânc în inima Pământului se află floarea, Sursa Spiritului
Care ține totul în forma proprie.
Află că Pământul e viu așa cum tu ești viu în propria-ți formă formată.
Floarea Vieții este precum propriul tău loc al Spiritului și curge prin Pământ
Așa precum al tău curge prin forma ta;
Dăruind viață Pământului și copiilor lui, reînnoind Spiritul din formă în formă.
Acesta este Spiritul care este forma corpului tău, modelându-se în propria lui formă.
Află, omule, că forma ta e duală, echilibrată în polaritate deși formată în propria formă.
Află că atunci când Moartea se apropie cu repeziciune de tine,
Acest lucru se întâmplă doar pentru că echilibrul tău este zdruncinat.
Se întâmplă doar pentru că un pol s-a pierdut.
Să știi că secretul vieții din Amenti este secretul refacerii echilibrului polilor.
Tot ceea ce există are formă și trăiește datorita Spiritului vieții din poli.
Nu înțelegi că în sufletul Pământului se află echilibrul tuturor lucrurilor care există
Si au ființă pe suprafața lui?
Sursa Spiritului tău este atrasă din centrul pământului
Căci în forma pe care o ai tu ești una cu Pământul.
Când vei fi învățat să-ți păstrezi echilibrul propriu
Atunci vei atrage echilibrul Pământului.
Vei exista atunci în același timp cu Pământul,
Schimbându-ți forma doar când se va schimba și Pământul.
Nu vei mai cunoaște moartea ci vei fi una cu aceasta planetă,
Păstrându-ți forma până totul va dispărea.
Ascultă, omule, secretul pe care ți-l încredințez
Astfel încât nici tu să nu mai cunoști schimbarea.
Așază-te o oră în fiecare zi cu capul orientat spre locul unde se află polul pozitiv (nord).
In fiecare zi timp de o oră capul tău trebuie să fie îndreptat spre polul negativ (sud).
In timp ce capul e îndreptat spre nord păstrează-ti mintea intre piept și cap.
Iar când capul este îndreptat spre sud, păstrează-ți gândurile intre piept și picioare.
Păstrează-te în echilibru odată la șapte zile iar echilibrul tău va fi mai puternic ca oricând.
Da, dacă ești bătrân, corpul tău se va simți revigorat
Iar puterea ta va deveni ca cea a unui tânăr.
Acesta este secretul știut de Maeștrii prin care țin la distanță Moartea.
Nu uita să urmezi calea pe care ți-am arătat-o, căci atunci când vei fi trecut de 100 de ani
Neglijând-o, vei atrage Moartea.
Ascultă-mi cuvintele și urmează calea.
Păstrează-ți echilibrul și trăiește în viață.
Ascultă-mi vocea, omule.
Ascultă înțelepciunea care te ferește de Moarte.
Când la sfârșitul sarcinii încredințate vei dori să pleci din această viață,
Treci în planul unde Sorii Dimineții trăiesc și ființează ca și Copii ai Luminii.
Treci fără durere și fără regrete în planul unde există Lumina eternă.
Mai întâi întinde-te cu capul spre est.
Așază-ți mâinile suprapuse peste Sursa vieții tale (plexul solar).
Așază-ți conștiința în centrul vieții.
Răsucește-o și desparte-o spre nord și spre sud.
Trimite jumătate spre nord.
Iar cealaltă jumătate spre sud.
Desfă-te din strânsoarea ființei tale
Iar din forma ta scânteia argintie își va lua zborul în sus spre Soarele dimineții,
Pentru a se uni cu Lumina de unde a izvorât.
Acolo va străluci până când dorința se va crea.
Apoi se va întoarce într-un loc și într-o formă.
Află omule că astfel trec marile Suflete după voia lor, dintr-o viață în alta.
La fel se întâmplă și cu Avatarul
Care moare atunci când dorește și trăiește atunci când dorește.
Ascultă omule și soarbe din înțelepciunea mea.
Învață secretul care e Stăpânul Timpului.
Învață cum toți Maeștrii sunt capabili să-ți amintească viețile trecute.
Măreț e secretul dar totuși usor de stăpânit,
Dându-ți astfel posibilitatea de a stăpâni timpul.
Când moartea se va apropia de tine nu te teme, amintește-ți că ești stăpânul Morții.
Relaxează-ți corpul, elimină orice tensiune.
Așază-ți în inimă flacăra Sufletului tău.
Repede apoi îndreaptă-l spre reședința triunghiului.
Așteaptă un moment apoi îndreaptă-te spre tel.
Acesta, țelul tău, este locul dintre sprâncene,
Locul unde memoria vieții trebuie să fie păstrată.
Păstrează aici flacăra, în lăcașul creierului
Până când degetele morții iți vor cuprinde Sufletul.
Astfel când te vei petrece din viață,
Amintirile din acea viață vor trece și ele.
Atunci trecutul va fi unul cu prezentul.
Astfel toate amintirile vor putea fi păstrate.
Vei fi liber de orice regres.
Lucrurile din trecut vor trăi și în prezent.

Tablita 14 – Suplimentar !

Ia aminte omule la profunda înțelepciune ascunsă,
Pierdută pentru oameni încă în timpul Locuitorilor,
Pierdută și uitată de oamenii acestei epoci.
Află că acest Pământ nu e decât un portal, păzit de puteri necunoscute omului.
Maeștrii Întunericului ascund intrarea ce duce spre tărâmul Paradisului.
Află că drumul spre sfera din Arulu
E presărat cu bariere ce se deschid doar celor născuți din Lumină.
Pe Pământ, eu sunt păstrătorul cheilor ce deschid porțile către Tărâmul Sacru.
Prin puterile ce sunt mai presus de mine, hotărăsc să las aceste chei lumii omului.
Înainte să plec, vă ofer Secretele prin care vă puteți elibera din sclavia intunericului,
Prin care puteți scăpa din încătușarea cărnii ce v-a legat,
Si prin care puteți să vă ridicați din intuneric spre Lumină.
Află că sufletul trebuie să fie curățat de tot ce e întunecat
Înainte de a putea intra pe porțile ce duc spre Lumină.
Astfel, vă las toate Secretele pentru ca ele să poată fi oricând descoperite.
Da, deși omul poate cădea în intuneric, Lumina va străluci de-a pururi ca o călăuză.
Ascunsă în intuneric, învăluită în simboluri,
Calea spre portal va fi întotdeauna descoperită.
In viitor, omul va refuza să accepte aceste secrete
Dar cel ce va căuta va găsi întotdeauna calea.
Ascultați cum vă dezvălui Secretul,
Ascultați simbolurile Secretului pe care vi le-am încredințat.
Faceți din el o religie căci doar astfel esența lui va dăinui.
Există două zone intre această viață și Suprema Viață,
Prin care călătoresc Sufletele care pleacă de pe acest Pământ;
Duat, căminul puterilor iluziei;
Sekhet Hetspet, Căminul Zeilor.
Osiris, simbolul păzitorului portalului,
Cel care întoarce din drum sufletele celor nedemni.
Dincolo se întinde sfera puterilor născute din paradis,
Arulu, tărâmul unde au ajuns Înțelepții.
Acolo, când îmi voi încheia menirea printre oameni,
Voi merge să mă alătur Înțelepților din străvechiul meu cămin.
Sapte sunt la număr casele celor Atotputernici;
Trei păzesc porțile fiecărei case din intuneric;
Cincisprezece sunt căile ce duc spre Duat.
Doisprezece sunt căminele Maeștrilor Iluziei,
Îndreptate în patru direcții, fiecare diferită.
Patruzeci și două sunt marile puteri, care judecă Moartea ce caută poarta.
Patru sunt Fii lui Horus,
Doi sunt paznicii Estului și Vestului lui Isis, mama care își apără copii,
Regina lunii, reflectând Soarele.
Ba este esența care trăiește de-a pururi.
Ka este Umbra pe care omul o cunoaște drept viață.
Ba nu apare până când Ka nu se încarnează.
Acestea sunt secretele ce trebuie păstrate de-a lungul epocilor.
Sunt chei către viața și Moarte.
Ascultați acum secretul secretelor:
Aflați de cercul fără de început și fără de sfârșit,
Forma Celui ce e Una și în același timp se află în toate.
Ascultați-l, faceți ce vă spune și astfel veți merge pe aceeași cale pe care merg și eu.
Secret în Secret, și totuși fără de secret pentru cel născut din Lumină,
Secretul tuturor lucrurilor vi-l voi dezvălui acum.
Voi înfățișa un secret pentru inițiat
Dar ușa înțelegerii lui va fi complet închisă pentru profan.
Trei este secretul și vine din marele unu.
Ascultați iar Lumina vă va scălda.
In preistorie, existau trei unități.
In afara lor, nimic nu exista.
Acestea reprezintă echilibrul, sursa creației:
Un Dumnezeu, un Adevăr, un punct al libertății.
Cele trei provin din ceea ce formează echilibrul:
Toată viața, toată bunătatea, toată puterea.
Trei sunt calitățile lui Dumnezeu în căminul lui de Lumină:
Putere infinită, Înțelepciune Infinită, Iubire Infinită.
Trei sunt puterile date Maeștrilor:
De a transforma răul, de a susține bunătatea, de a folosi discernământul.
Trei lucruri trebuie să facă oricând Dumnezeu:
Să-și manifeste puterea, înțelepciunea și iubirea.
Trei sunt puterile ce crează toate lucrurile:
Iubire Divină ce conține învățătura perfectă,
Înțelepciune Divină ce cunoaște toate mijloacele posibile,
Putere Divină deținută prin voința unită a Iubirii și Înțelepciunii Divine.
Trei sunt stările existenței:
Starea Luminii unde nu se află decât Dumnezeu,
Si doar Dumnezeu poate să o traverseze;
Starea de Haos în care toate lucrurile apar prin excelență din moarte;
Starea de Conștiință în care toate lucrurile izvorăsc din viață.
Toate lucrurile ce au viată se află în trei stadii de existență:
Haos sau moarte, libertate în omenie și fericire Paradisiacă.
Trei nevoi controlează toate lucrurile:
Începutul în Marea Profunzime, starea de haos, desăvârșire cerească.
Trei sunt căile sufletului:
Om, Libertate, Lumină.
Trei sunt obstacolele:
Lipsa strădaniei pentru a obține învățătură;
Non atașamentul față de Dumnezeu;
Atașamentul față de rău.
Si în om se manifestă trei.
Trei sunt Regii puterilor din interior.
Trei sunt camerele secretelor,
Găsite și totuși nedescoperite în corpul omului.
Ascultă acum despre cel ce s-a eliberat,
Liber e din strânsoarea vieții să meargă spre Lumină.
Cunoscând izvorul primordial, lumi i se vor deschide.
Da, nici măcar Porțile din Arulu nu-i vor fi închise.
Ai grija însă, omule ce vrei să intri în Paradis.
Daca vei fi nedemn de acest lucru ar fi mai bine sa cazi în foc.
Află că cei curați trec prin flacără pură.
La fiecare rotație a cerurilor ei se îmbăiază în fântânile Luminii.
Ascultă omule acest secret:
Cu mult timp în urmă, am locuit în Vechea Atlantida.
Acolo în Templu, am sorbit din Înțelepciune,
Ce curgea ca dintr-o fântână de Lumină.
Locuitorul mi-a oferit cheia pentru a accede la Lumina din Marea lume.
Am stat în fata Celui Sfânt ce ședea în mijlocul florii de foc.
Ascuns era de fulgere întunecate, căci altfel Sufletul meu ar fi fost spulberat de Glorie.
De la picioarele Tronului său precum diamantul
Se rostogoleau patru râuri de foc din scăunașul pentru picioare,
Se rostogoleau prin canalele norilor spre lumea Omului.
Plin era locul cu Spirite Cerești.
Minune a minunilor era palatul Înstelat.
Deasupra cerului, precum un curcubeu de Foc și Raze de Lumină,
Erau formate spiritele.
Cântau gloriile Celui sfânt.
Apoi din mijlocul Focului se auzi o voce:
Privește Gloria Cauzei primordiale.
Am privit acea Lumină, ce era mai presus de orice intuneric,
Reflectată în propria-mi ființă.
Am ajuns, așa cum se cuvenea, la Dumnezeul Dumnezeilor,
Spiritul-Soare, Suveranul sferelor Soarelui.
Există unul, chiar Primul,
Ce nu are început,
Ce nu are sfârșit;
Care a creat toate lucrurile,
Care guvernează totul,
Care e bun,
Care e drept,
Care iluminează,
Care sprijină.
Atunci dinspre tron, apăru o mare strălucire,
Înconjurându-mi și ridicându-mi sufletul prin puterea ei.
Cu repeziciune m-am mișcat apoi prin spatiile Cerești,
Mi s-a arătat secretul secretelor,
Mi s-a arătat inima Secretă a cosmosului.
Fost-am purtat spre tărâmul din Arulu,
Ajungând în fața Maeștrilor din Căminele lor.
Deschis-au ei Ușa pentru ca eu să pot arunca o privire la haosul primordial.
S-a înfiorat sufletul meu la vederea ororii, și s-a întors din oceanul de intuneric.
Apoi am înțeles menirea barierelor, am înțeles existența Maeștrilor din Arulu.
Doar ei cu echilibrul lor Infinit puteau sta în calea haosului.
Doar ei puteau păzi creația lui Dumnezeu.
Apoi trecut-am de cercul celor opt.
Văzut-am toate sufletele care au învins intunericul.
Am văzut splendoarea Luminii în care locuiau.
Tânjit-am să am și eu un loc în acel cerc dar tânjit-am și după calea pe care am ales-o,
Atunci când am ajuns în Sălile din Amenti și mi-am ales menirea.
Trecut-am apoi din Sălile din Arulu spre spațiul pamântesc unde se afla corpul meu.
M-am ridicat din pământul în care mă odihneam.
Am stat în fața Locuitorului.
Am confirmat că voi renunța la Dreptul meu
Până când îmi voi încheia sarcina pe Pământ,
Până când Epoca intunericului va fi de domeniul trecutului.
Ascultă omule, cuvintele pe care ți le încredințez.
In ele vei descoperi Esența Vieții.
Înainte de a mă întoarce în Sălile din Amenti, trebuie să te învăț Secretul secretelor
Cum și tu te poți ridica spre Lumină.
Păstrează-le și păzește-le,
Ascunde-le în simboluri,
Astfel încât profanul să râdă și să renunțe.
In orice zonă, dă formă secretelor.
Fă calea să fie dificil de parcurs.
Astfel cei slabi și nehotărâți vor fi respinși.
Astfel secretele vor fi ascunse și păzite,
Păstrate până când roata se va întoarce.
Prin epoci întunecate, așteptând și veghind, spiritul meu va rămâne în tărâmul ascuns.
Când cineva va trece toate încercările din exterior,
Cheamă-mă cu ajutorul cheii pe care o deții.
Atunci eu, Inițiatorul, voi răspunde, și voi veni din Sălile Zeilor din Amenti.
Atunci îl voi primi pe cel inițiat și ii voi dezvălui cuvinte pline de putere.
Ascultă și ia aminte la ce-ți spun:
Să nu-mi aduci pe nimeni lipsit de înțelepciune,
Cu inima impură sau care nu are un scop bine definit.
Altfel iți voi lua înapoi puterea de a mă chema din locul unde mă odihnesc.
Acum mergi și cheamă-ți frații
Ca să pot astfel împărtăși înțelepciunea care să-ți lumineze Calea
când eu nu voi mai fi aici.
Vino în camera de sub templul meu.
Nu mânca timp de trei zile.
Acolo îți voi oferi esența înțelepciunii astfel încât cu putere să strălucești intre oameni.
Acolo îți voi împărtăși secretele astfel încât și tu să te ridici către Ceruri
Om-Zeu în Adevăr ca și în esență să fii.
Pleacă acum și lasă-mă să-i chem pe cei pe care ii știi dar totuși nu ii cunoști.

Tablita 15 – Secretul Secretelor !

Adunați-vă acum, copiii mei,
Si ascultați Secretul Secretelor
Care vă va da puterea de a descoperi omul-Zeu din voi
Care vă va oferi calea spre viata Veșnică.
Deschis vorbi-voi despre Secretele Dezvăluite.
Nu vă voi oferi vorbe cu mai multe înțelesuri.
Ascultați cu atenție acum, copiii mei.
Ascultați și urmați cuvintele pe care vi le ofer.
Mai întâi voi vorbi despre lanțurile intunericului
Care vă leagă de sfera Pământului.
Întunericul și lumina sunt de același fel, diferă doar în aparență.
Căci amândouă provin din sursa primordială.
Întunericul înseamnă dezordine.
Lumina înseamnă Ordine.
Întunericul transformat e lumina Luminii.
Acesta este, copiii mei, scopul vostru ca ființe:
Transformarea intunericului în lumină.
Ascultați acum secretele naturii,
Relațiile pe care le stabilește viața cu Pământul unde locuiește.
Aflați că în stare normală sunteți tripartiți, Fizic, astral și mental la un loc.
Trei sunt calitățile fiecărei stări;
Nouă cu totul, precum sus așa și jos.
In partea fizică sunt aceste canale, sângele care se mișcă sub formă de vârtej,
Obligând inima să bată continuu.
Magnetismul care se deplasează prin nervi
Poartă energiile către toate celulele și țesuturile.
Akasa ce curge prin canale, subtilă dar totuși fizică, completează canalele.
Fiecare din cele trei stări este în acord cu celelalte
Fiecare în parte influențând viața corpului.
Ele formează cadrul scheletal prin care curge eterul subtil.
A le stăpâni înseamnă să deții Secretul Vieții din corp.
Corp care poate fi părăsit doar prin voința deținătorului
Atunci când scopul său în viață a fost atins.
Trei sunt stările Astralului,
Mijlocitor intre sus și jos;
Nu tine de fizic, nu tine de Spiritual,
Dar capabil să se deplaseze în sus și în jos.
Trei sunt stările Minții,
Purtătoare a Voinței Celui Măreț.
Judecător al Cauzei și Efectului în viața ta.
Astfel este alcătuită ființa tripartită
Condusă de sus de către puterea lui patru.
Deasupra și dincolo de starea tripartită a omului
Se află tărâmul Sinelui Spiritual.
Patru sunt stările lui
Strălucind în fiecare plan de existență,
Dar treisprezece cu totul,
Numărul mistic.
Pe baza calităților omului sunt Frații:
Fiecare dirijeaza dezvoltarea ființei,
Fiecare e un canal al Celui Măreț.
Pe Pământ omul este sclav, legat de spațiul și timpul planului pământesc.
Înconjurând fiecare planetă, o undă vibratorie, îl leagă de planul său de existență.
Cu toate acestea în interiorul său se află cheia eliberării,
In el poate fi descoperită libertatea.
După ce ți-ai eliberat sinele din corp,
Ridică-te spre cele mai îndepărtate margini ale planului tău pământesc.
Rostește cuvântul Dor-E-Lil-La.
Apoi, pentru o vreme, Lumina ta va fi ridicată,
liber vei fi ca să treci de barierele spațiului.
Timp de jumătate de soare (6 ore), liber vei putea trece de barierele planului pământesc,
Vei putea vedea și afla pe cei ce se află dincolo de tine.
Într-adevăr spre lumi superioare vei putea trece.
Descoperă-ți propriile posibilități de dezvoltare,
Află toate viețile viitoare ale Sufletului pe Pământ.
Încătușat ești în corpul tău dar prin putere poți fi liber.
Acesta este Secretul prin care sclavia va fi înlocuită de libertatea ta.
Liniștește-ți mintea.
Relaxează-ți corpul:
Conștientizează doar eliberarea din carne.
Centrează-ți ființa către scopul spre care tânjești.
Gândește tot timpul că vei fi liber.
Gândește acest cuvânt La-Um-I-L-Ganoover
Si permite-i să-ți răsune în minte.
Lasă-te purtat de sunet spre locul unde tânjești să ajungi.
Eliberează-te din încătușarea cărnii după propria voință.
Ascultați cel mai mare dintre secrete:
Cum puteți intra în Sălile din Amenti,
In locul unde sunt cei nemuritori, așa cum am făcut și eu, și să stați în fata Maeștrilor.
Întindeți-vă corpul la orizontală.
Calmați-vă mintea astfel încât nici un gând să nu vă deranjeze.
Puri trebuie să fiți în minte cât și în scop căci altfel veți da greș.
Aduceți în minte imaginea Sălilor din Amenti asa cum am descris-o în Tăblițele mele.
Doriți-vă din tot sufletul sa fiți acolo.
Vizualizați-vă stând în fata Maeștrilor.
Pronunțați, mental, următoarele cuvinte pline de putere:
Mekut-El-Shab-El Hale-Sur-Ben-El-Zabrut Zin-Efrim-Quar-El.
Relaxați-vă mintea si corpul.
Apoi fiți siguri că sufletul vostru va fi chemat.
Acum vă voi da Cheia spre Shamballa, locul unde Frații mei locuiesc în intuneric:
Dar un intuneric plin cu Lumina Soarelui,
Întunericul Pământului dar Lumina a Spiritului, călăuze pentru voi după ce eu voi pleca.
Așezați-vă corpul așa cum v-am învățat.
Îndreptați-vă spre barierele locului ascuns și îndepărtat.
Stați în fața porților și a paznicilor lor.
Ridicați barierele pronunțând aceste cuvinte:
Eu sunt Lumina. Întuneric nu e deloc în mine.
Eliberat sunt din sclavia nopții.
Deschideți-mi calea celor Doisprezece și Unu, ca să pot trece către tărâmul înțelepciunii.
Iar când vă vor refuza, căci cu siguranță vă vor refuza,
Porunciți-le să vă deschidă calea rostind cuvintele:
Eu sunt Lumină. Pentru mine nu exista bariere.
Deschideți, vă poruncesc, prin Secretul Secretelor
Edom-El-Ahim-Sabbert-Zur Adom.
Atunci, dacă ale voastre cuvinte au fost numai și numai Adevărul,
Barierele vor cădea în fața voastră.
Acum vă las, copiii mei.
In jos, și totuși în sus, spre Sălile din Amenti voi merge.
Străduiți-vă să găsiți calea către mine, copiii mei
Si cu adevărat frații mei veți deveni.
Astfel îmi închei scrierile. Chei fie ele pentru cei ce vor veni după mine.
Dar doar pentru cei ce caută înțelepciunea mea,
Căci doar pentru aceștia mi-s Cheia și Calea.”[2][3][4][5][6][7][8]

Tablitele de smarald ale lui Thoth Atlantul Tablitele de smarald ale lui Thoth Atlantul 2 emerald-tablets-of-thoth-50000-year-old-tablets-reportedly-from-atlantis

tumblr_mtd4oo3k8H1qknzn8o1_1280

SURSE

  1. http://www.efemeride.ro/thoth-atlantul-creatorul-marii-piramide-din-gizeh
  2. http://templulsecretelor.blogspot.ro/2011/03/tablitele-de-smarald-ale-lui-thoth.html
  3. Radu Cinamar – „Misterul din Egipt”, Editura Daksha.
  4. Sal Rachele – „Transformari Planetare 2012-2030″, pag. 75.
  5. Maurice Doreai – „The Smarald Tablets Of Thoth The Atlantean” (Source Books, Nashville, Tennessee, 1925).
  6. Cartea lui Enoh
  7. David Icke – „Copiii Matricei”, Editura Daksha.
  8. Cartea Apocalipsei dupa Ioan

http://www.dzr.org.ro/

Acest articol a fost publicat în VIATA LIBERA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s