Wakefield – ROR – autism? – Partea a III-a


Wakefield – ROR – autism? – Partea a II-a

Wakefield – ROR – autism? – Partea I

Pe pagina de prezentare a filmului VAXXED putem viziona si citi un interviu cu doctorul Andrew Wakefield, despre ceea ce i s-a intamplat cand cu retragerea lucrarii din Lancet.
1. Prezentare

     Sunt medic, mi-am luat licenta in 1981. Am inceput sa lucrez ca si chirurg, cu un interes special pentru bolile inflamatorii ale intestinelor. Dupa aceea am devenit cercetator stiintific, conducand o echipa de 19 persoane care faceau cercetare in domeniul bolilor inflamatorii ale intestinelor, si am publicat pe parcursul a 10 ani in jur de 130-140 lucrari stiintifice pe acest subiect specific.

     Pe 17 mai 1995, aceasta data este intiparita in mintea mea, o mama m-a sunat spunandu-mi „Copilul meu se dezvolta absolut normal, dar dupa vaccinul ROR a regresat pana cand a fost diagnosticat cu autism„. I-am spus: “Eu sunt gastroentolog, cum va pot ajuta?” Parintii au spus: „Copilul meu are probleme gastro-intestinale groaznice si nimeni nu le ia in serios.” Povestea a fost atat de convingatoare, iar acea mama aceea a descris-o atat de clar; mi-a spus „Doctore Wakefield, exista multi, foarte multi parinti cu copii in exact aceeasi situatie ca a mea.” Am luat-o foarte in serios. Acesta a fost inceputul unei calatorii fascinante.

2. Legatura dintre autism si vaccinul ROR

     Legatura dintre sindromul pe care il vedeam si vaccinul ROR a venit tocmai din relatarea parintilor. Parintii ne spuneau “Eu nu eram antivaccinist, mi-am dus copilul pentru a fi vaccinat la timp cu ROR”. In Marea Britanie, ROR-ul se administra fara alte vaccinuri in acea perioada, asa ca le-a fost usor sa indice vaccinul ROR ca si cauza. Din acel moment, copiii lor faceau febra foarte mare, aveau convulsii, dormeau un somn anormal de prelungit si cand se trezeau nu mai erau la fel ca inainte. Incetau sa mai vorbeasca sau sa mai interactioneze cu rudele si fratii lor, iar starea lor se agrava foarte tare.

     Felul in care bolile umane, sindroamele (fie ca este vorba de autism, boala lui Crohn sau sindromul Asperger), sunt descrise pentru prima oara in literatura medicala se petrece astfel: ai o colectie de cativa pacienti, o mana de pacienti, cateodata nu mai multi de 4, cateodata 15, unde prezentarea este atat de similara, rezultatele clinice sunt atat de asemanatoare, incat aceste analize merita publicate independent. Asta se numeste o serie de cazuri. Asa se descriu pentru inceput sindromurile patologice la oameni, ceea ce conduce la studii ulterioare, care apoi testeaza ipoteza de cauzalitate. A fost adevarata povestea parintilor? A regresat copilul odata cu vaccinul ROR si a fost vaccinul ROR cauza?

     Ati putea intreba: “Pai nu toti copii care primesc vaccinul ROR fac autism, si atunci unde e riscul?” De ce? De ce acei copii si nu altii? Una dintre ipotezele noastre a fost varsta de expunere. Cu cat copilul este mai mic in momentul vaccinarii, cu atat e mai mare riscul. Motivul pentru care am spus asta: stim in cazul pojarului ca boala aparuta la o varsta mai frageda are un risc mai mare de complicatii. Daca un copil face pojar la mai putin de 1 an, riscul unor imbolnaviri grave este statistic mai mare decat daca face boala dupa 1 an.

3. Siguranta vaccinului ROR

     In calitate de cercetator, am analizat in detaliu studiile despre siguranta vaccinului ROR. Am devenit foarte foarte ingrijorat de faptul ca acele studii erau absolut insuficiente si inadecvate. Nu este doar parerea mea, deoarece „Recenzia Cochrane” (una dintre cele mai valoroase recenzii despre literatura medicala) a recunoscut ulterior acelasi lucru. Ei au precizat ca aceste studii de siguranta, care sunt de fapt studiile de siguranta efectuate inainte de punerea pe piata a vaccinului ROR, sunt in cea mai mare parte necorespunzatoare, mai ales in comparatie cu vaccinurile monovalente. Cu alte cuvinte, studiile de siguranta erau mai bune in cazul vaccinurilor monovalente.

     De exemplu, daca as merge la FDA cu 3 medicamente impotriva hipertensiunii arteriale si as spune: „Uite, am 3 medicamente, am o licenta pentru fiecare medicament in parte, dar vreau sa le pun doar intr-o singura pastila. Pot sa pun cele 3 aprobari intr-un singur dosar, sa vi le inmanez si sa imi dati aprobarea pentru un singur medicament care sa combine toate cele 3 medicamente?”, ei m-ar da afara din birou, pe buna dreptate. Mi-ar spune: „Vino inapoi dupa ce ai facut studii comparative cu fiecare din cele 3 medicamente in combinatie cu unul din celelalte si dupa ce le-ai comparat pe fiecare cu medicamentul initial, pentru a afla efectele adverse si reactiile indezirabile”. Asa ar fi trebuit sa se faca si pentru vaccinul ROR si nu s-a facut. S-au facut multe presupuneri despre siguranta acestui vaccin, iar cei care platesc in final pentru aceste presupuneri sunt copiii.

4. Studiul Lancet

     Studiul Lancet a luat nastere dupa ce ne fusesera prezentati mai multi copii cu aceleasi simptome. Dezvoltare normala, regresie si diagnostic de tulburare de spectru autist, simptome gastrointestinale si intestine inflamate. Studiul a reprezentat compilarea acelor experiente, afirmand: „Iata primii 12 copii pe care i-am vazut. Iata ce am descoperit. Este ceva remarcabil, este ceva consistent, repetabil. Sugereaza aparitia unui nou sindrom patologic. Parintii reporteaza ca regresia a aparut in urma vaccinului ROR in multe cazuri. Acum trebuie testata ipoteza. Ar trebui facute studii, pentru a elucida daca este adevarat sau nu”. Acest lucru a fost publicat ca si studii de caz in februarie 1998. La cererea decanului scolii medicale a fost tinuta o conferinta de presa, in care acele descoperiri au fost explicate.

5. Conflictele de interese

     In Marea Britanie, demarasera niste litigii ale familiilor cu copii vatamati, impotriva producatorilor de medicamente. M-am implicat in acele litigii. Pacientii din studiul Lancet s-au implicat si ei. Cand au primit diagnosticul si s-au convins ca acelasi lucru li se intamplase si lor, s-au alaturat si ei actiunii legale. S-a afirmat ca studiul ar fi fost facut tocmai pentru litigiu si ar fi fost finantat de catre avocati. Acest lucru este cat de poate de fals. Eu am acceptat sa fiu expertul medical de partea parintilor cu copii vatamati si m-am simtit obligat sa actionez ca expert medical in numele lor, pentru ca de cealalta parte se adunau o multime de medici pe post de experti in favoarea industriei farmaceutice.

     Una dintre acuzatiile aduse mie a fost ca as fi actionat in numele avocatilor si ca as fi fost platit de catre avocati sa fac studiul Lancet. De fapt, eu eram platit printr-un program guvernamental de compensare pentru a actiona ca si expert medical. Aceasta nu a avut nimic de-a face cu studiul Lancet, care a fost platit de catre Serviciul National de Sanatate. Plata efectuata de Consiliul de Asistența Juridica Garantata nu a fost pentru mine initial, ci a fost in contul scolii medicale, pentru a conduce un studiu care sa caute dovezi ale prezentei virusului pojarului in intestinele bolnave ale copiilor. Exact asta a si facut studiul. Acest lucru era stiut de catre editorul revistei Lancet, cu un an inainte de publicarea paper-ului. I-au fost trimise documente de catre avocati, care afirmau „Lucram cu doctorul Andy Wakefield in aceasta chestiune”. El stia, sau ar fi trebuit sa stie, dar, ce convenabil, a „uitat” acest fapt cand a depus marturie sub juramant in fata Consiliului General Medical. Ulterior s-a aflat ca el a stiut tot timpul acest lucru.
6. Inscenarea si discreditarea doctorului Wakefield

     La o astfel de amenintare cu un litigiu, ei au devenit foarte, foarte agresivi. Un jurnalist pe nume Brian Deer, un jurnalist liber-profesionist care lucra pentru Rupert Murdoch, a inceput sa ma atace, inventand o poveste, un basm despre un „medic raufacator”, care locuia intr-o vila luxurioasa si facea ravagii asupra copiilor in incercarea de a face profit si de a ramane in istorie ca o legenda a medicinii. A luat povestea vietii mele si a rescris-o. A fost o strategie de public relations deliberata, care spunea „Il discreditam pe acest om, il izolam de colegii lui, ii distrugem cariera. Apoi le spunem si altor doctori care vor indrazni sa se implice in aceste litigii ca vor pati la fel ca Wakefield”. Este foarte trist, deoarece alti doctori buni, doctori onesti au spus: „Andy, stiu ca este adevarat, stiu ca [ce spui tu] este adevarat”. Au scris ca e adevarat, comunicarile interne au confirmat ca ei erau convinsi ca este adevarat.

     Cand s-a pus problema sa-si faca datoria fata de acesti copii, asta nu mai era bine pentru carierele lor, si atunci toti au dat inapoi. Actiunea lui Brian Deer a avut efectul dorit. Daca am impresia ca industria farmaceutica mi-a inscenat ceva? Da, cred ca da. De ce eu in mod special? Acel studiu avea treisprezece autori, multi dintre ei cei mai distinsi in domeniul lor. M-au ales pe mine pentru ca m-am oferit in litigiu in calitate de expert impotriva producatorilor de vaccinuri, si fiindca le scrisesem colegilor mei ca nu mai pot sustine administrarea vaccinului ROR; ca voi continua sa sustin in mod energic utilizarea vaccinurilor monovalente, impotriva pojarului, a oreionului, a rubeolei, dar ca nu voi sustine utilizarea vaccinului trivalent ROR. M-au ales pe mine ca tap ispasitor pentru ca iesisem in public cu aceste afirmatii.

     O alta acuzatie a fost ca as fi stat in barlogul meu si faceam in secret un vaccin monovalent, care sa concureze cu ROR-ul, si ca as fi vrut sa scot de pe piata ROR-ul, sa-l discreditez, pentru a-mi putea lansa pe piata vaccinul meu si sa ma umplu de bani cu el. Ideea aceasta a fost a lui Brian Deer. In realitate, ceea ce aveam atunci era un patent, detinut de scoala medicala a spitalului Royal Free, nicidecum de mine. Era un patent pentru ceva numit Factor de Transfer, un supliment nutritiv natural care se gaseste in laptele matern de exemplu, care stimuleaza raspunsul imun. Daca functiona sau nu, aceasta este o alta chestiune. Exact asta incercam sa aflam. Stimuleaza raspunsul imun la o infectie cum este pojarul, dar nu impiedica aparitia pojarului, deci nu actiona ca si vaccinul ROR. Ceea ce facea era sa ajute la eliminarea virusului odata ce copiii erau infectati. Nu ar fi putut niciodata concura cu vaccinul ROR, deoarece nu functiona ca acela.

     Acest lucru i-a fost explicat in detaliu lui Brian Deer, care l-a ignorat total. Ceea ce s-a inteles din relatarile lui a fost ca patentul era pentru un produs care concura cu vaccinul ROR, iar eu voiam sa ma imbogatesc financiar prin aducerea lui pe piata. Brian Deer era in relatii foarte apropiate cu producatorul vaccinului, SmithKline Beecham, care a devenit ulterior Glaxo SmithKline. Deer odinioara criticase medicamentele GSK (mai ales AZT), dar intre timp primise drepturi exclusive la unele date referitoare la efectele adverse ale medicamentelor, in schimbul unor afaceri dintre ei. De atunci Brian a devenit un fel de caine de atac pentru ei. Cum ar fi reusit altfel un singur jurnalist sa obtina ceea ce a reusit Brian Deer? A fost dorinta guvernului si a industriei farmaceutice si a mass-media.

     La acea vreme, James Murdoch, fiul lui Rupert Murdoch, implicat in News International, era membru in conducerea Glaxo SmithKline ca director administrativ. Responsabilitatea lui era sa protejeze reputatia producatorului in presa. A existat un intreg complot incestuos in care erau implicati guvernul, mass-media si industria, toti voiau acest rezultat si aveau sa il obtina. Impotriva lor eram doar eu. Ei bine, hai sa acuzam un cercetator de frauda in 30 secunde si apoi iti trebuie o viata intreaga sa scapi de acea stigma, iar ei stiu bine acest lucru. Ei stiu cat de vulnerabili sunt medicii. Acuzatiile de frauda erau complet false, dar nu trebuie sa ma credeti pe mine pe cuvant.

     Un fost cercetator de la Agentia Protectiei Mediului, doctorul David Lewis, a efectuat o examinare si investigare amanuntita a datelor originale folosite in studiul Lancet. Nu il cunosteam, nu-l intalnisem niciodata. El a luat toate datele, le-a analizat si a aratat categoric si definitiv ca eu nu am fost implicat in nicio frauda, ba mai mult, ca frauda a fost comisa de Brian Deer si British Medical Journal. Ei au interpretat eronat si fraudulos rezultatele noastre la Spitalul Royal Free, pentru a obtine rezultatul care dealtfel a si fost obtinut. Perceptia generala actuala pe plan mondial este ca studiul a fost fals, inventat si lipsit de orice substanta.

7. Probele de sange

     Da, probele de sange de la petrecerea de aniversare a baietelului meu. Pentru a studia copiii cu autism, era nevoie sa examinam probele lor de sange. Aveam nevoie de probe de sange si de la copii sanatosi, dar bineinteles ca in spital nu intalnesti copii sanatosi. Acolo intalnesti copii bolnavi, asa incat sotia mea a sugerat sa organizam o petrecere pentru ziua de nastere a fiului nostru, la care puteam eventual sa obtinem niste sange de la copiii nostri si de la ceilalti invitati la acea petrecere. Mi s-a parut o idee rezonabila, realizata cu consimtamantul informat al parintilor si al copiilor. Cu informare completa, deci o procedura absolut etica. Nu era mai rau decat sa mergi cu copilul la policlinica, pentru a fi injectat. De fapt, era mai bine decat acolo. Luarea de sange a fost efectuata de catre un medic cu multa experienta, nu de catre mine. Nu au fost absolut niciun fel de probleme.

     Singura problema a fost ca nu avusesem aprobarea de la Comisia de Etica a spitalului. Dar asta nu inseamna ca procedura a fost lipsita de etica. Dupa cum am mentionat, totul s-a facut cu acordul parintilor si al copiilor. Daca regret asta? Da. Nu pentru ca nu ar fi fost etic, caci a fost, ci pentru ca le-am dat celor din Consiliul General Medical un motiv concret pentru a imi retrage licenta. A fost o greseala, dar daca as face-o inca o data, as face-o cu aprobarea corespunzatoare a Comisiei de Etica, de aceea este ceva ce regret. A fost insa o actiune lipsita de etica? NU.

8. Retragerea publicatiei din Lancet

     Studiul a fost retras pe baza a 2 acuzatii. Una, faptul ca investigarea copiilor s-ar fi facut in mod consecutiv. Cu alte cuvinte acesti copii au venit la noi unul dupa altul. Cu alte cuvinte, noi afirmam „NU am ales doar copiii pe care i-am vrut noi, fiindca au spus povestea pe care am vrut-o noi, iar pe ceilalti i-am lasat pe dinafara”. Nu, ii iei consecutiv, astfel sunt inclusi toti copiii. Astfel se evita ideile preconcepute (bias). Acesta este modul corect de a proceda. Cealalta acuzatie, sustinuta de Brian Deer si ulterior de GMC, a fost lipsa unei aprobari etice, in America, o aprobare de catre consiliile de aprobare si investigare, pentru studiul in cauza. Era insa un studiu clinic. Nu necesita aprobare etica, doar analiza biopsiilor intestinelor a avut nevoie de aprobare. Iar pentru aceasta a existat aprobare etica. Aceasta informatie a fost in posesia lui Deer cand a adus acuzatiile si el a trecut-o sub tacere in mod intentionat in fata Consiliului Medical General. A fost o obstructionare a justitiei.

9. Licenta medicala

     Autoritatea responsabila cu emiterea licentelor medicale in UK se numeste Consiliul Medical General. Esti judecat de catre colegii din domeniul medical, plus alti oameni cu pregatire similara. La CMG, au fost 3 inculpati: prof. Walker-Smith, care era atunci cel mai reputat gastroenterolog pediatric pe plan mondial, un om cu o reputatie impecabila si o cariera nepatata, apoi unul dintre cercetatorii din echipa lui, doctorul Simon Murch, si eu. Toti 3 am fost gasiti vinovati. Simon Murch nu si-a pierdut dreptul de practica, dar eu si Walker-Smith da. Ulterior, prof. Walker-Smith a primit fonduri pentru a face recurs la Inalta Curte Engleza. Si eu am facut recurs, dar din motive financiare mi-a fost imposibil sa continui, iar pentru mine nu a mai fost un obiectiv principal sa-mi recastig licenta. Aveam lucruri mai importante de facut.

     Profesorul Walker-Smith a facut recurs, iar la acest recurs cazul a ajuns pentru prima oara in fata justitiei, in fata unui judecator propriu-zis. Acel judecator a anihilat de-a dreptul decizia Consiliului Medical General. A spus efectiv ca acestia erau incompetenti, ca nu au fost capabili sa judece probele, ca au facut greseli, ca au interpretat datele eronat, si cel mai grav ca au fost partinitori. Ei decisesera de la bun inceput ca noi am fi fost vinovati. Judecatorul a anulat complet decizia si a spus ca acest lucru nu are voie sa se mai intample. Prof. Walker-Smith a fost complet reabilitat, iar toate acuzatiile impotriva lui au fost respinse. 90% din acuzatiile aduse lui au fost identice cu cele aduse mie. Lucrarea ar fi trebuit readmisa, dar editorul de la Lancet a refuzat asta, pentru a-si apara reputatia si jobul.

     Ati citit vreodata despre aceste fapte in ziare? Foarte pe scurt, intr-un singur ziar. Poveste celebra, dar foarte putine mentionari. Acum nu mai auzi despre asta nimic, se aude doar cum am fost noi discreditati, cum ni s-au retras licentele, cum lucrarea a fost retrasa. Povestea reala inca nu fost spusa in mass media mainstream.

10. Consecintele

     Este foarte interesant, deoarece in acea perioada eu recomandam parintilor sa opteze pentru un vaccin antirujeolic monovalent. Cu alte cuvinte, parintii sa aiba optiunea despre cum sa-si protejeze copiii de acele infectii. La acea vreme, in America si UK vaccinurile monovalente ERAU disponibile, deci parintii puteau sa aleaga: „Nu ma incanta ROR, dar vreau sa vaccinez copilul, de aceea voi opta pentru vaccinurile monovalente”. Ele protejeaza foarte bine, de exemplu, impotriva pojarului. Aceasta optiune le era disponibila parintilor. Nu as fi facut recomandarea aceasta daca vaccinul monovalent nu ar fi fost disponibil. In UK, 6 luni mai tarziu, guvernul a retras licenta de import pentru vaccinurile monovalente. In SUA, cativa ani mai tarziu, Merck a stopat din proprie initiativa productia vaccinurilor monovalente.

     Le produc individual si apoi le pun impreuna, dar au incetat sa le faca disponibile pe piata, deci acum era „ROR sau nimic”. Ori ca noi, ori pe campii… Le-au luat parintilor posibilitatea de decizie. Parintii erau inca ingrijorati legat de ROR, de aceea nu au vaccinat, astfel pojarul a revenit. A fost in totalitate vina autoritatilor. Cum am spus si in film, eu atunci am intrebat un membru vechi al Departamentului Sanatatii: “De ce faceti asa ceva? Daca vreti sa protejati copiii impotriva bolilor infectioase, de ce le luati alegerea parintilor despre cum anume sa faca asta?” El a spus: “Pentru ca daca ii lasam pe parinti sa decida, asta ar putea distruge programul nostru ROR.” Cu alte cuvinte, ingrijorarea lor era pentru programul de vaccinare si nu pentru copii.

     Aceasta a fost o greseala dezastruoasa. Cazurile de pojar au reaparut. A fost pe deplin raspunderea lor pentru acest lucru, dar evident ca eu am fost cel acuzat. Cand ei citeaza rata de utilizare scazuta a ROR in UK de atunci, ceea ce nu citeaza este rata concomitenta in crestere a utilizarii vaccinurilor monovalente inainte ca acestea sa fi fost retrase.

11. Perspectiva

     Nu voi pretinde ca mi-a fost usor. Dar de cate ori am vreun impuls de autocompatimire din cauza a ceea ce am patit cu Consiliul General Medical sau pentru ce s-a spus despre mine in presa, ma uit la urmatorul copil cu autism si realizez ca de fapt eu nu am nicio problema. Am 4 copii sanatosi, o familie minunata. Nu exista caz de autism la noi in familie. Ma uit la urmatorul copil cu autism si ma gandesc ca el chiar are o problema. Nu am nicio problema, asa ca imi spun „Hai, treci peste asta, vezi-ti de treaba mai departe si fa ce ai de facut!”
* * * * *
Despre dedesubturile inscenarii si discreditarii doctorului Wakefield am mai scris aici-link si aici-link.

Multumiri pentru ajutor la traducere: Corina M. 🙂

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în VACCIN. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s